Vitamina B2 sau vitamina G sau Riboflavina Vitamina B2 are formula chimica C17H20N4O6.

Este un compus de culoare portocalie si are in structura un ciclu izoaloxazinic si ribitol. Se descompune prin incalzire si are punctul de topire la 2900C. Prin expunere la lumina trece in lumiflavina, un compus care distruge vitamina C. Numele de riboflavina provine de la riboza si flavina. Cele mai multe plante si microorganisme sunt capabile sa sintetizeze riboflavina dar animalele trebuie sa o obtina din dieta. Dintre alimentele cu continut bogat de riboflavina putem mentiona: laptele, lactatele, legumele frunzoase, soia, drojdia, granele intregi, fructele, ficatul, rinichii, albusul de oua, branza, si carnea proaspata. Functia biologica Riboflavina este un micronutrient care se absoarbe usor si are un rol cheie in pastrarea sanatatii umane si animale. Este componentul central al cofactorilor FAD si FMN, deci necesara pentru toate flavoproteinele si implicata intr-o larga varietate de procese celulare. Ca si alte vitamine B, desi este necesara in cantitati mici, joaca un rol important in metabolismul energetic, metabolismul grasimilor, carbohidratilor, proteinelor si corpilor cetonici. De asemenea este implicata in sustinerea sistemului imun, sistemului nervos, formarea celulelor rosii, reproductia celulara pentru pastrarea sanatatii pielii, parului, unghiilor, membranelor mucoaselor si ochilor, activarea vitaminelor B6 (piridoxina) si B9 (acid folic). Doza zilnica recomandata variaza cu varsta, astfel de la 0,4 mg/zi pentru copii sub 6 luni la 1,8 mg/zi pentru tineri intre 15 si 18 ani. Copii au nevoie de 0,5 mg/zi de la 6 luni la un an, 0,8 mg/zi de la 1 an la 3 ani si 1,2 mg/zi intre 7 si 10 ani. Femeile necesita 1,3 mg/zi intre 11 si 50 de ani si 1,2 mg/zi dupa aceasta varsta. Barbatii au nevoie de 1,5 mg/zi intre 11 si 14 ani, 1,7 mg/zi intre 19 50 ani si 1,4 mg/zi dupa varsta de 51 de ani. Deficienta de vitamina B2 Riboflavina este excretata continuu prin urina de catre indivizii sanatosi si de aceea daca

dieta nu este corespunzatoare, cu un aport suficient de riboflavina, deficienta devine relativ obisnuita. Insa deficienta de riboflavina este intotdeauna insotita de deficienta altor vitamine. Deficienta de vitamina B2, cunoscuta ca ariboflavinoza, este asociata cu diferite simptome cum sunt craparea pielii la colturile gurii si fisurarea buzelor, inflamarea captuselii gurii si limbii, inflamarea gatului si dureri la nivelul acestuia, vascularizara corneelor si senzitivitatea ochilor la lumina, mancarimea si exfolierea pielii, anemie prin deficienta de fier, etc. La animale deficienta de riboflavina conduce la lipsa cresterii/dezvoltarii, slabiciune, ataxie, pierderea parului, opacitate corneeana, hemoragii, degenerarea ficatului si rinichilor, inflamarea mucusului gastrointestinal, incapacitatea de a sta in picioare, aparitia starii comatoase si moartea. Deficienta de riboflavina se intalneste rar in tarile dezvoltate. Insa, de exemplu circa 10 11 % americani (SUA) prezinta o stare obisnuita sub-clinica caracterizata prin schimbarea indicilor biochimici (exemplu nivele reduse de eritrocite plasmatice ale glutation reductazei). Desi efectele aceastei stari pe perioade lungi nu sunt cunoscute, la copii se observa o scadere a cresterii. De asemenea, deficiente sub-clinice de riboflavina au fost observate la femei care folosesc contraceptive orale, la oameni in varsta, la persoane cu probleme la alimentatie si in cazul unor boli cum sunt HIV, boala intestinelor inflamate, diabet si boli cronice de inima. O deficienta de riboflavina se poate usor observa prin schimbarea culorii limbii, fenomen cunoscut ca Limba Purpurie. Faptul ca deficienta de riboflavina nu conduce imediat la manifestari clinice obisnuite arata ca nivelele sistematice a aceste vitamine sunt foarte bine/precis reglate. Toxicitatea vitaminei B2 Cand este luata oral, riboflavina nu este toxica, in plus solubilitatea scazuta a acestei vitamine face sa nu fie absorbita in cantitati periculoase din intestin.

Prin injectii pot fi administrate cantitati toxice, dar orice exces este eliminat prin urina, colorand-o in galben stralucitor atunci cand este in cantitati mari. Utilizari clinice Riboflavina este utilizata, de peste 30 de ani, in scopuri terapeutice de exemplu ca parte in fototerapia icterului postnatal al bebelusilor, tratamentul migrenelor impreuna cu betablocanti, imbunatatirea transfuziei de sange, inactivant a numeroase microorganisme patogene (virusuri, bacterii, paraziti) sau incetinirea si stoparea bolilor de cornee. Sinteza si utilizare industriala Au fost dezvoltate numeroase procese biotehnologice pentru producerea industriala a riboflavinei folosindu-se diferite microorganisme ca fungi filamentosi (Ashbya gossypii, Candida famata si Candida flaveri) si bacterii (Corynebacterium ammoniagenes si Bacillus subtilis). Tulpini de Bacillus subtilis au fost modificate genetic pentru a produce riboflavina dar si un marker rezistent la antibiotic (ampicilina). Produsii obtinuti cu ajutorul acestui microorganism se utilizeaza cu succes in fortificarea unor alimente si furaje. Compania chimica BASF a instalat o fabrica in Corea de sud care este specializata in producerea de riboflavina folosind Ashbya gossypii. Tulpina modificata produce cantitati atat de mari incat miceliile se coloreaza rosu/brun si acumuleaza riboflavina in vacuole sub forma de cristale. Deoarece riboflavina este florescenta in lumina uv, solutii diluate (0,015 % 0,025 %) sunt adesea utilizate pentru detectarea scurgerilor sau demonstrarea etanseitatii unui sistem industrial cum sunt reactoarele sa bioreactoarele. De asemenea, fiind galbena sau galben-portocalie, riboflavina este utilizata si in industria alimentara ca si colorant. Vitamina B3 sau vitamina PP sau Niacina, Acidul nicotinic a fost pentru prima data descoperit prin oxidarea nicotinei. Cand au fost descoperite proprietatile acidului nicotinic, s-a gandit ca este mai prudent sa se aleaga un nume care sa-l disocieze de nicotina in scopul evitarii ideii ca fumatul ar furniza

aceasta vitamina sau ca un aliment care il contine ar fi o otrava. Astfel numele ales este niacina derivat din nicotinic acid + vitamina. Termenul de niacina se refera atat la acid nicotinic cat si la nicotinamida. Vitamina B3 este de asemenea cunoscuta si ca vitamina PP, nume derivat de la termenul de factor ce previne pelagra. Niacina se gaseste in peste, carne de pui, ficat, rinichi, inima, lapte, oua,carne de vita, grane intregi, legume verzi, broccoli, tomate, morcovi, cartofi, asparagus, nuci, curmale, avocado, ciuperci, drojdie, etc. Pe langa sursele alimentare, niacina poate fi sintetizata in ficat din aminoacidul esential triptofan, dar cu o viteza de sinteza extrem de lenta si un consum mare de aminoacid. Astfel pentru un miligram de niacina sunt necesare 60 miligrame de triptofan. In plus aceasta biosinteza necesita si riboflavina si vitamina B6.

Triptofan

kinureina

niacina

Lipsa niacinei in alimentatie a fost de-a lungul istoriei o problema pentru populatiile la care porumbul constituia un aliment de baza. Abia recent s-a pus in evidenta ca porumbul contine cantitati apreciabile de niacina, numai ca acesta este legat chimic in structuri care il fac nedisponibil pentru oameni. De asemenea daca se foloseste calciu alcalin acesta elibereaza triptofanul din porumb si absorbit in intestine si apoi transformat in niacina. Functia biologica Vitamina B3, cunoscuta deci si ca niacina, acid nicotinic sau nicotinamida forma amidica, este vitamina a carei derivati NAD+, NADH, NADP+ si NADPH joaca roluri esentiale in metabolismul energetic al celulelor vii precum si in refacerea ADN-ului. Conversia niacinei in NAD si NADP, precum si utilizarea acestor coenzime in procese biologice complexe ca de exemplu ciclul acidului citric arata complexa coordonare a proceselor in organismele vii.

Nicotinamid adenin dinucleotida (NAD+) si nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADP+) ocupa roluri cheie ca si transportori de electroni in procesele de oxido-reducere. NADH este oxidata la NAD+ si NADPH este oxidata in mod similar la forma NADP+. NAD si NADP sunt coenzime pentru multe enzime. Desi acestea difera doar printr-un sigur grup fosfat, cele doua coenzime au functii distincte in biochimia celulelor. Astfel NAD (NADH) este utilizata in mod special in catabolismul carbohidratilor, grasimilor, proteinelor si alcoolului pentru producerea de energie. Aceasta forma este preponderenta in procesele de gliocoliza si ciclul acidului citric din procesul de respiratie celulara. In acelasi timp forma NADP (NADPH) este utilizata in procese anabolice (biosinteze) cum sunt sinteza acizilor nucleici, sinteza acizilor grasi si colesterolului. Niacina joaca de asemenea un rol important in producerea unor hormoni sexuali si de stres, in special cei produsi de glanda suprarenala. Ocupa un loc important in procesul de indepartare a substantelor chimice toxice sau periculoase din corp. Dozele de iacina recomandate sunt de 2 12 mg/zi pentru copii, 14 mg/zi pentru femei, 16 mg/zi pentru barbati si 18 mg/zi pentru femei insarcinate sau care alapteaza. Deficienta de vitamina B3 Deficienta severa de niacina determina aparitia pelagrei in timp ce o deficienta medie conduce la o incetinire a metabolismului scazand toleranta la frig. Simptomele pelagrei cuprind inalta senzitivitate la lumina soarelui, agresiune, dermatite, leziuni rosii pe piele, insomnie, slabiciune, confuzii mentale, diaree si in cele din urma dementa. In general, simptomele pelagrei sunt cunoscute ca cei patru D: diaree, dermaita, dementa, moarte (diarrhea, dermatitis, dementia, death). Netratata boala ucide in 4 5 ani. Toxicitatea vitaminei B3 Doze de peste 20mg/zi produc puseuri de fierbinteala ce dureaza 15 30 minute. 5

Doze foarte mari de niacina determina maculopatie (ingrosarea maculei si retinei) care conduce la vedere tulbure si orbire. Niacina insasi nu este toxica, dar compusii chimici rezultati din niacina in exces sunt toxici pentru piele si ficat, si problema este ca asimilata in cantitati mari se acumuleaza mai repede decat este eliminata prin metabolism. Utilizari clinice Niacina se administreaza in doze ridicate pentru cresterea lipoproteinelor cu densitate inalta (HDL) sau colesterolul bun in sange, pacientilor cu HDL scazut si cu inalt risc de atac cardiac. De asemenea este utilizata in tratamentul hiperlipidemiei deoarece reduce secretia in ficat a lipoproteinelor cu densitate foarte scazuta (VLDL), precursoare a lipoproteinelor cu densitate scazuta (LDL) sau colesterolul rau si inhiba sinteza colesterolului. Principala problema cu utilizarea clinica a niacinei pentru tratarea dislipidemiei este aparitia pe piele de pete rosii, chiar la doze moderate. Recent (din 2006) se cauta realizarea de medicamente cu eliberare treptata a substantei active fapt ce creste capacitatea de utilizare fara efecte secundare. Utilizare industriala Acidul nicotinic reactioneaza cu hemoglobina si mioglobina din carne, formand un complex colorat intens, stralucitor. In acest scop este utilizat ca aditiv alimentar (legiferat ca atare in unele tari) pentru imbunatatirea culorii carnii taiate felii sau macinate. Vitamina B5 sau Acidul Pantotenic, Acidul pantotenic cunoscut si ca vitamina B5 este un acid uleios, vascos, galben, solubil in apa si absolut necesar pentru viata. Face parte din complexa coordonare a proceselor naturale fiind necesar pentru formarea coenzimei-A (CoA) si proteinei transportoare de grupari acil fiind astfel critic pentru metabolism si sinteza carbohidratilor, proteinelor si grasimilor.

Numele de acid pantotenic deriva din greacul pantothen () insemnand de peste tot deoarece mici cantitati de acid pantotenic se gasesc aproape in orice aliment, iar cantitati mai mari in grane intregi, legume, oua, carne si laptisor de matca. Se gaseste in mod obisnuit si ca alcool, provitamina pantenol, precum si ca pantotenat de calciu. Studii recente au aratat ca bacteriile din intestinul uman pot sintetiza acid pantotenic (1998). Functia biologica Este esential pentru toate formele de viata deoarece are un rol cheie in numeroase procese biologice. In alimente acidul pantotenic se afla fie in forma de CoA fie in Proteina Transportoare de Acil (ACP). Pentru a fi absorbit, trebuie convertit in forma libera de acid. Astfel in lumenul intestinului, CoA si ACP sunt degradate din alimente la 4 fosfopanteteina. Aceasta forma apoi defosforilata in panteteina care apoi sub actiunea panteteinazei din intestin este transformata in acidul pantotenic liber. Forma libera este absorbita in celulele intestinale printr-un sistem saturat activ de transport de sodiu. La nivele superioare cand acest mecanism este saturat o parte din acidul pantotenic este absorbit prin simpla difuzie pasiva (2008). Numai izomerul D al acidului pantotenic este activ biologic. Forma L poate actiona antagonic fata de forma D. Acidul pantotenic este esential pentru sinteza coenzimei A si altor compusi inruditi, fiind implicat astfel pe langa metabolismul acizilor grasi, carbohidratilor si proteinelor dar si in formarea anticorpilor, conversia colesterolului in hormoni, producerea de celule rosii si producerea neurotransmitatorului acetilcolina. Desi se gaseste in toate alimentele si se pare ca poate fi sintetizat si de catre bacteriile din flora intestinala se estimeaza ca doza necesara de vitamina B5 trebuie sa fie de la 2 mg/zi pentru copii mai mici de sase luni pana la 4 7 mg/zi la varste peste 11 ani. La rumegatoare s-a gasit ca microorganismele din tractul gastro-intestinal al acestora sintetizeaza de 20 30 ori mai mult acid pantotenic decat poate fi adus prin dieta. Deficienta de vitamina B5 Deoarece acidul pantotenic este practic in toate alimentele, in conditii normale, o 7

deficienta datorita dietei este practic necunoscuta. Insa pot aparea nivele scazute de acid pantotenic in dieta care impreuna cu deficienta altor vitamine conduce la diferite tulburari fiziologice. Deficienta de acid pantotenic este exceptional de rara si de aceea nu a fost foarte bine studiata. In putinele cazuri studiate (victime ale infometarii sau echipe de voluntari) s-a observat ca toate simptomele deficientei dispar la furnizarea corespunzatoare de vitamina. Simptomele deficientei sunt similare cu cele ale altor vitamine B. Cele mai multe sunt minore incluzand oboseala, alergii, ameteli si dureri abdominale. In extrem de rare cazuri (reversibile insa) au fost observate si simptome mai grave ca insuficienta glandei suprarenale si encefalopatie hepatica. In teste asupra unor voluntari s-au notat senzatii de dureri arzatoare ale picioarelor senzatii raportate si la prizonierii de razboi malnutriti. Simptome de deficienta observate la animale ne-rumegatoare includ tulburari ale sistemelor nervoase, gastro-intestinal si imun, reducerea cresterii, scaderea asimilarii alimentelor, leziuni ale pielii si alterarea blanii, alterari in metabolismul lipidelor si carbohidratilor. Toxicitatea vitaminei B5 Toxicitatea cu vitamina B5 este improbabila. Nu s-au raportat efecte secundare la doze mari de vitamina (de exemplu 10 g/zi), poate doar o laxitate a intestinului si in cel mai rau caz diaree. De asemenea nu au fost observate reactii adverse la aplicarea parenterala a vitaminei. Utilizari clinice Experiente pe cobai au arata ca deficienta conduce la pierderea si/sau albirea parului. De aceea la un moment dat viatmina B5 era cunoscuta si ca factor anti par gri. Ca urmare a fost introdusa intr-o serie de cosmetice, inclusiv in sampon. Insa acestea nu au aratat nici un beneficiu pentru om desi multe firme de cosmetice folosesc acidul pantotenic ca si aditiv. Tot ca urmare a studiilor pe cobai in anii 1995, acidul pantotenic era folosit pentru tratarea acneelor. Insa studiile au fost efectuate doar de echipa unui singur cercetator american,

Leung, si desi a obtinut rezultate foarte bune care insa nu au fost confirmate de alte studii si nici nu se stie procesul exact de actiune, problema a intailnit multe critici si este inca discutabila. S-a stabilit insa ca suplimentari de 2 g/zi de pantotenat de calciu pot reduce durata rigiditatii matinale, gradul de invaliditate si de durere datorate artritei reumatoide. Desi pana in prezent rezultatele sunt inconsistente, aceasta suplimentare poate imbunatati eficienta utilizarii oxigenului si reduce acumularea de acid lactic la atleti.