Dupa cum iti amintesti, poezia aceasta are trei strofe iar dintre acestea doar in prima este

evocata imaginea mamei, celelalte fiind adresate iubitei pe care poetul o indeamna in strofa a doua sa nu planga la crestetul sau de va muri inainte, si pe care si-ar dori-o alaturi, in "incaperea aceluiasi sicriu'", de va fi sa moara impreun.Asocierea celor doua fiinte atat de importante pentru sufletul poetului, mama plecata demult dar careia pare a-i auzi chemarea de dincolo de mormant, iubita care ii este in viata alaturi dar de care n-ar vrea sa se desparta nici in moarte, comunica sentimentul romantic al aspiratiei de retragere dim zbuciumul si zgomotul lumii, in linistea desavarsita a vesnicului somn.Sentimentul acesta al "dorului de moarte"intalnit si in alte poezii eminesciene, fie daca ne gandim numai la cunoscuta"Mai am un singur dor'"cu multele sale variante, este vazut de poet ca o reintoarcere in sanul naturii. Regasim in versurile acestei poezii salcamii, teiul sfant, murmurul apei raului pe al carui mal doreste a fi ingropat.Cu alte cuvinte, poezia"O mama..."poate fi considerata chintesenta imaginatiei creatoare eminesciene, dar si a atitudinii ce-l apropie, intr-un fel, de ciobanasul mioritic prin seninatatea cu care priveste moartea. Repetarea, ca un lait -motiv obsedant a cuvantului "mereu", sau forma sinonimica a acestuia"de-a pururi", comunica oricarui cititor o puternica traire a dorintei de liniste eterna.