Legislatia canonica privind tainele eterodocsilor

I. INTRODUCERE II. TAINELE ETERODOCSILOR. O EVALUARE CANONIC ORTODOX PRIVIND VALIDITATEA TAINELOR SVRSITE DE CTRE ETERODOCSI III . CONCLUZII IV. BIBLIOGRAFIE

I. INTRODUCERE Secolul XX va rmne n istoria crestinismului marcat prin aparitia miscrii ecumenice si a unei noi ideologii care a devenit preocuparea si modul de gndire a mai multor teologi din toate confesiunile crestine. Pentru foarte multi oameni, ecumenismul a nsemnat o punte pentru apropierea credinciosilor din diferite confesiuni spre reconciliere si unitate. De aceea, secolul trecut a fost numit pe drept de multi teologi secolul eclesiologiei. Dar vointa de unitate cu orice pret, a dat nastere foarte adesea unui entuziasm usor si fr consistent doctrinar, care crede c poate nmuia si modela realittile prin cldura lui sentimental, iar alteori unui spirit diplomatic tranzactionist, numit n anii din urm si conciliarist, care sustine c poate concilia prin anumite convergente si compromisuri doctrinare, unele pozitii, realitti si chiar erezii care au dus la aparitia numeroaselor comunitti si denominatiuni crestine, desprtite de Biserica cea Una si Apostolic, toate ns, inclusiv denominatiunile crestine, revendicnd pentru ele calitatea eclesial deplin si egal, ca membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor. Deci, fr nici o privire direct la adevrul de credint, la Taine, si la preotia sacramental axat pe episcopatul de succesiune apostolic. Si ntr-un caz si n cellalt, avem de a face nu numai cu o anumit elasticitate, ci chiar cu un relativism accentuat. Disocierea dintre un Hristos al istoriei si Hristos al credintei, a devenit manifest pentru multe din comunittile si denominatiunile crestine, si este prezent n gndirea multor teologi pentru care diferentele n materie de credint au mai mult determinare istoric, sociologic si etnico-cultural, n general. De asemenea, si unitatea vizibil a Bisericii, este astzi pentru multi dintre ei o problem determinat n primul rnd sociologic si apoi teologic[1]. Datorit acestor fapte, ecumenismul contemporan a ajuns la o mare criz, ceea ce a si provocat retragerea total sau partial din activitatea CMB, a mai multor Biserici Ortodoxe locale[2]. Situatia actual oblig pe teologii ortodocsi s actualizeze n duhul Sfintilor Printi, nvttura eclesiologic a Bisericii primare celei nedesprtite din primul mileniu. Eclesiologia fiind prin excelent o tem dogmatic, totusi noi asistm la o preocupare din ce n ce mai activ n aceast directie a specialistilor de Drept Canonic

Bisericesc. Sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, reflectnd n mod concentrat, printre altele, si nvttura eclesiologic a Sfintilor Printi, rmn izvorul pretios de cercetare n domeniul mentionat. Una dintre temele principale ale eclesiologiei ortodoxe, reprezint atitudinea pe care trebuie s o aib Biserica fat de Tainele svrsite afara granitelor ei canonice. Recunoasterea drept valide sau respingerea tainelor svrsite de eterodocsi implic o serie de consecinte doctrinare profunde care vor avea influent asupra ntregii vieti a Bisericii Ortodoxe. Dac ncercm s schitm problemele principale n legtur cu validitatea Tainelor svrsite de ctre eterodocsi, acestea ar fi: 1) Problema Bisericii nssi, a Bisericii adevrate care nu poate exista dect n calitatea de trupul mistic al lui Hristos, avnd prezent ncontinuu pe Duhul Sfnt lucrtor prin Taine n Biserica cea Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc. 2) Problema succesiunii apostolice. Ce anume defineste succesiunea apostolic si dac putem socoti Tainele valide acolo unde nu o gsim. Mai mult dect att, pentru a putea delimita sau trasa granitele Bisericii, este necesar s ne ghidm si dup criteriul succesiunii apostolice; unde o gsim, acolo si este Biserica, unde nu o gsim, nu este Biserica. 3) Problema intercomuniunii in sacris a credinciosilor care apartin diverselor confesiuni crestine. Intercomuniunea cerut att de imperios de toate ramurile protestantismului, neoprotestantismului, practicat de ctre romano-catolici la asa zise ospete euharistice[3] ba chiar si promovat de unii teologi ortodocsi[4]. 4) Problema eventualei uniri a Bisericii ortodoxe cu alte confesiuni crestine, problem att de actual oricnd, este si ea printre acelea a cror solutionare just depinde n primul rnd de existenta Tainelor lucrtoare si n afara granitelor Bisericii Ortodoxe. 5) Problema unui viitor Sinod Ecumenic, n sensul c membrii unui astfel de Sinod nu pot fi n primul rnd, dect episcopii cu succesiune apostolic; dar exist oare episcopi cu succesiune apostolic si n afara Bisericii Ortodoxe? La toate aceste ntrebri si la multe altele nu este cu putint a da rspunsul, fr s ne clarificm care sunt conditiile pentru ca un ritual svrsit ntr-o comunitate eclesial sau alta, s aib calitatea de Tain, prin care s lucreze harul Sfntului Duh[5]. Studiind bibliografia de specialitate, este usor de observat faptul c tema pe care ne-am propus s o abordm n lucrarea aceasta, a fost studiat de mai multi teologi romni si strini, n mod special de ctre dogmatisti, dar n acelasi timp se observ marea lips a analizei existentei Tainelor n afara Bisericii din punct de vedere al Dreptului Canonic Bisericesc. Acest lucru nu este de mirat, ntruct, nc de la sfrsitul secolului XIX; celebrul canonist dr.Nicodim Milas, fost episcop al Zarei n Dalmatia, n prefata scris la editia prim a lucrrii sale Colectiunea Canoanelor Sfintilor Apostoli ale Sinoadelor Ecumenice si particulare precum si ale Sfintilor Printi care au fost primite de Biserica Ortodox Rsritean, spunea c pe vremea sa, la srbi, canoanele Bisericii Ortodoxe erau aproape necunoscute.

Traductorul n limba romn al operei lui Nicodim Milas, dr.Nicolae Popovici, n anul 1930 recunostea c: si noi, romnii, suntem nc destul de departe de o stare ideal n aceast privint (...). Lucrrile aprute n limba romn n acest domeniu, att cele mai vechi, ct si cele mai nou, sunt si rare si nu corespund deplin nici cerintelor stiintei teologice de astzi, nici scopului practic[6]. n perioada de grea ncercare, cnd n marea majoritate a trilor ortodoxe s-a instalat regimul comunist ateu, studiul teologic a fost pus sub aspra supraveghere din partea oficialittilor statale de atunci. Studiul Dreptului Canonic Bisericesc a fost unul dintre alte materii care au avut cel mai mult de suferit, canonistilor nedndu-li-se posibilitatea de a desfsura n mod liber activitatea stiintific n acest domeniu. Aceast atitudine a regimului comunist ateu era bine justificat prin faptul ca, oamenii cunoscnd bine sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, cunoscnd nvttura Sfintilor Printi, altfel ar fi privit relatiile ntre Biseric si Stat ct si viata bisericeasc nssi. n acelasi timp, aparitia n lumea crestin a miscrii ecumenice si angajarea Bisericilor Ortodoxe locale din ce n ce mai activ n activitatea acestei miscri, a atras alte noi atitudini din partea mai multor teologi ortodocsi, fat de dreptul canonic bisericesc. Pentru ajungerea la unitatea deplin ntre toate confesiunile crestine pe baza minimului dogmatic[7] sau, cu alte cuvinte, pe baza compromisului dogmatic, unul dintre obstacolele principale a fost vzut stnd tocmai n sfintele canoane ntelese si practicate ntr-un anume fel de toti Sfintii Printi. n contextul celor spuse pn acum, nu este de mirat faptul c unii dintre teologii ortodocsi, ori nu cunosc deloc legislatia canonic a bisericii, ori vd sfintele canoane drept expresia fanatismului, rigorismului excesiv, fundamentalismului lipsit de duhul dragostei evanghelice[8]. Vorbind despre importanta studiului Dreptului Canonic Bisericesc si n mod special privirea la Tainele eterodocsilor din punctul de vedere al legislatiei canonice rsritene, este de luat aminte si urmtorul fapt: ncepnd din secolul XIX si pn n zilele noastre, n teologia ortodox se observ o anumit influent a scolasticismului occidental si a modului de gndire strine duhului Sfintilor Printi, ceea ce a dus la unele confuzii doctrinare, liturgice si canonice. Aflndu-ne ntr-o asemenea situatie, imperativul vremurilor noastre este ntoarcerea la izvoarele teologiei din primul mileniu al crestinttii, ntoarcerea la Sfintii Printi a cror nvttur, n mod ct se poate de concentrat, este formulat n sfintele canoane ale Bisericii. Asa dar, canoanele, care alctuiesc colectiunea general, fr deosebire, au obligativitate universal pentru toti membrii Bisericii. (...) Izvorul fundamental si primar, pe care se bazeaz si din care deriv toate, este Sfnta Scriptur si Traditia[9] - spunea n anul 1884 dr.Nicodim Milas. Gndind la toate cele spuse pn acum, n lucrarea de fat, ne-am propus s prezentm nvttura Sfintilor Printi exprimat n sfintele canoane, pentru a da un rspuns la ntrebarea: care a fost nvttura Bisericii Ortodoxe din primul mileniu si din totdeauna n privinta Tainelor svrsite n comunitti eclesiale eterodoxe. Acest rspuns conditioneaz

atitudinea noastr personal fat de nvttura Bisericii si implicit mntuirea personal garantat de fidelitatea fat de Adevrul revelat. Biserica, avnd menirea corbiei care duce la limanul vesniciei sufletele crestinilor, nu poate avea aparenta c trieste cu ipoteze si cu probabilitti, ci chiar n viata ei extern, are nevoie de norme sigure, ca baz obiectiv a ordinei si disciplinei[10] - spunea la 1930 episcopul de Arad, dr. Grigorie Gh.Comsa. II. TAINELE ETERODOCSILOR. O EVALUARE CANONIC ORTODOX PRIVIND VALIDITATEA TAINELOR SVRSITE DE CTRE ETERODOCSI Relativismul si superficialismul dogmatic aprut n teologia ortodox datorit influentei curentului scolastic occidental a fcut pe unii dintre teologi ortodocsi s afirme egalitatea tuturor confesiunilor crestine n general si validitatea Tainelor la eterodocsi n mod special. Aceast prere cu totul strin spiritului Sfintilor Printi ortodocsi a mbrcat forma unei nvtturi adesea numite Teoria ramificatiilor. Esenta acestei nvtturi este c toate confesiunile crestine existente n momentul actual sunt vzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin n mod egal harul sfintitor si mntuitor al Sfntului Duh lucrtor n Tainele fiecrei confesiuni. Ca s ne dm seama de tot pericolul acestei nvtturi, s citm cteva citate ale unor teologi ortodocsi care n mod direct sau indirect promoveaz aceast teorie. Teologul grec I. Karmiris, desi afirm cu putere necesitatea unittii dogmatice pentru unitatea Bisericii, totusi, din dorinta de a fi de acord cu toate prerile, se exprim si n privinta aceasta n mod dubios: Acestea asa fiind, mprtirea Bisericeasc existent acum provine din cele din afar si de jos, si nu din cele din luntru si de sus, provine de la oameni din nedesvrsirile si pcatele lor, fiind mrginit si aproape disparent n fata lui Dumnezeu, de la Care, dimpotriv, provine unitatea interioar, mistic, a Bisericii.Ca urmare, exist o unitate supranatural si mai presus de Cuvnt a Bisericii, unitate a membrilor ei cu Hristos n Duhul Sfnt si ntreolalt. Toti crestinii suntem uniti n chip tainic si negrit cu Hristos si ntreolalt prin harul Tainelor, al Botezului si al Euharistiei (subl.n.)[11]. Iar la not acelasi teolog spune: De aceea, Patriarhia ecumenic nu a ezitat s adreseze vestitul mesaj din anul 1920, Ctre Bisericile lui Hristos de pretutindeni, caracteriznd confesiunile crestine ca Biserici si accentund c "se impune s se nvioreze si ntreasc nainte de toate, iubirea ntre Biserici, socotindu-se ntre ele nu strine, ci ca nrudite n Hristos si concorporale si mpreun mostenitoare ale fgduintelor lui Dumnezeu, n Hristos". Tot la not, Karmiris d cu aprobare prerea n acest sens a mitropolitului rus Platon al Kievului. Platon zice: Dac se compar Biserica universal cu un templu urias, mprtit n mai multe paraclise, n partea de jos acestea sunt desprtirile ntre ele prin pereti, fr ca aceste desprtiri s ajung pn la acoperis. n partea de jos confesiunile sunt desprtite ntre ele, n cea de sus, dimpotriv, sunt ntr-o comuniune spiritual ntre ele si toate au n acelasi mod intrarea n cer, la acoperisul acestui templu mistic.

PS Antonie Plmdeal n prefata scris la Mistica si Ascetica Ortodox de Ioan Gh. Savin spune: Pe culmile spiritualittii, pe culmile desvrsirii crestine, marile personalitti duhovnicesti se ntlnesc. "Confesiunile" - catolici, ortodocsi, vechi orientali, vechi catolici - rmn undeva sub norii deasupra crora se nalt sfintii, a cror rvn se dirijeaz mai mult spre desvrsirea moral si spre ntlnirea cu Dumnezeu prin ascez si prin rugciune, situndu-se n dreapta credint prin miracolul urcrii deasupra disputelor[12]. PS Serafim Joant n privinta temei respective se exprim n felul urmtor: Sfntul este omul universal, omul total, care nu mai este separat de nimeni si de nimic. n el, toate frontierele, chiar si cele confesionale, sunt depsite[13]. Preot prof. I. Mihlcescu spune: Botezul este deasupra diferentelor confesionale: cel botezat n numele Sfintei Treimi, poate s apartin indiferent oricrei confesiuni. El e poarta prin care se ptrunde n crestinismul ntreg si nu n vre-o confesiune oarecare. De aceea, Biserica noastr nvat c nu e mntuire afar de Botez (extra baptismul nulla salus), n timp ce Biserica Romano-Catolic zice extra ecclesiam nulla salus[14]. Tot pericolul acestei teorii const n faptul c ea merge pn la renegarea ntregii eclesiologii ortodoxe care afirm cu trie conditionarea validittii Tainelor de adevrul de credint si comuniunea euharistic cu unicul Trup Mistic al lui Hristos care este Biseric. Nu putem face abstractie de aceast legtur ntruct: numai unde este Biserica este Euharistia si numai unde este Euharistia este Biserica - spunea Printele Dumitru Stniloae [15]. n acelasi timp Printele Profesor D. Stniloae sublinia faptul c: Dac credinta dogmatic a Bisericii si unitatea ei sunt expresia tririi prezentei deplin mntuitoare a lui Hristos n ea, aceste dogme nu pot fi fcute obiect de tranzactie, cum ar putea fi o credint socotit simpl interpretare a lui Hristos aflat la distant [16]. ntruct dogmele sunt expresia experientei puterii mntuitoare integrale a lui Hristos prezent n deplintatea lucrrii lui n Biseric, unitatea Bisericii const si n unitatea ei n Taine si n investirea ei cu o ierarhie unitar svrsitoare a tuturor Tainelor, fr diferentieri, si propovduitoare a aceleiasi credinte dogmatice. Propriu-zis de abia prin Tainele svrsite n mod unitar de membrii celor trei trepte ale preotiei, Hristos cel prezent n Biseric e o realitate exprimat n lucrarea Lui, n mod unitar si deplin. Tainele sunt credinta dogmatic aplicat si n acelasi timp ele sustin credinta dogmatic. Credinta dogmatic deplin si totalitatea Tainelor formeaz un tot (subl.n.) [17]. Sfintele Canoane nvat: Poruncim s se cateriseasc episcopul sau presbiterul care au primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistic) ereticilor. Cci ce fel de mprtsire (ntelegere) are Hristos cu Veliar ? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?(II Cor.6,15) can.46 Apostolic [18]. Episcopul sau presbiterul dac ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevrat sau dac nu ar boteza pe cel spurcat de ctre eretici (cei fr credint adevrat), s se

cateriseasc, ca unul care ia n rs crucea si moartea Domnului si nu deosebeste preotii adevrati de preotii mincinosi can.47 Apostolic [19]. Dac vreun episcop, sau presbiter sau diacon, va primi a doua hirotonie de la altcineva, s se cateriseasc si el si cel ce la hirotonit, afar de cazul c ar dovedi c are hirotonia (ntia ) de la eretici. Cci cei ce sunt botezati sau hirotoniti de unii ca acestia, nu este cu putint s fie nici credinciosi, nici clerici - can.68 Apostolic [20]. Admitnd valabilitatea Tainelor din afara Bisericii se extind mult si chiar se desfiinteaz frontierele Bisericii celei adevrate, vzute, una. Protestantii n mod firesc vor trage concluzia n sprijinul nvtturii lor despre Biserica nevzut, ca singura cea adevrat. Ideea aceasta eretic n esent este afirmat si ntr-o revist teologic romaneasc, n articolul "Unitatea Bisericii n perspectiv ecumenic" (Ortodoxia, nr. 3, 1973), unde se spune c unitatea Bisericii nu s-a spart, pentru c mprtirea si desprtirea crestinilor se refer numai la ntelegerea si interpretarea Bisericii si a continutului credintei - Isidor Todoran [21]. Dar atunci se pune ntrebarea: care este credinta cea adevrat? Nu este cunoscut de nici o confesiune? Si interpretrile acestea sunt toate de valoare egal? Nu intrm prin aceasta ntr-un relativism fr iesire? Autorul citatului de mai dus uit c: O recunoastere teoretic de ctre Biserica Ortodox a Tainelor svrsite n afar de ea, ar echivala pentru dnsa, cu o renegare a propriei sale constiinte de infaibilitate, ca singura pstrtoare nentrerupt a adevrului revelat si a harului, precum si cu o contrazicere a normelor Bisericii Vechi, pe care ea a continuat-o fidel [22]. n acelasi timp recunoasterea Tainelor din afara Bisericii n ele nsele ar duce n mod inevitabil, la recunoasterea reciproc a confesiunilor si comunittilor ecleziale si deci la acea communio in sacris. Dar aceasta iarsi nseamn relativism si confuzie doctrinar eclezial oficial, justificate exclusiv sociologic. Sfintele canoane spun: Nici un crestin nu se cuvine s prseasc pe martirii lui Hristos si s se duc la pseudomartiri adic la ai ereticilor, sau la cei mai nainte au fost eretici; cci acestia sunt strini de Dumnezeu. Deci cei ce vor duce la dnsii s fie anatema can.34 Laodiceea [23]. Nu se cuvine a primi binecuvntrile ereticilor ( pine, aghiasm ), care mai mult sunt absurditti dect binecuvntri can.32 Laodiceea [24]. Episcopul, presbiterul sau diaconul numai de se va ruga mpreun cu ereticii, s se afuriseasc, iar de le va da voie a lucra ca unor clerici, s se cateriseasc can.45Apostolic [25]. Un teolog rus P. Svetlov sustine si el teoria c toate crezurile, si mrturisirile de credint cu care se definesc diferitele confesiuni crestine n esentialul lor, sunt la fel. Diferentele dogmatice ar fi exagerate si lipsite de important , si toate comunittile ecleziale eterodoxe ar trebui s fie vzute ca biserici adevrate ale lui Hristos egale cu Biserica Ortodox n har si sfintenie. Tainele svrsite la eterodocsi, din punct de vedere al lui P. Svetlov, sunt valide ntru totul si mprtsesc oamenilor acelasi har sfintilor si mntuitor precum si cele svrsite n Biserica Ortodox [26].

Chiar si presupunnd teoretic c toti eterodocsii mrturisesc acelasi adevr de credint ca si Biserica Ortodox, acest fapt oricum n-ar face din gruprile eretice mdularele Trupului Mistic a lui Hristos. Adevrul fundamental al crestinismului despre ntruparea Fiului lui Dumnezeu, moartea si nvierea Lui, ntr-adevr, l mrturisesc toti, dar acesta nc nu nseamn nimic. Pentru c, precum spune Sfntul Apostol Iacob, chiar si demonii cred, si credinta sa au mrturisit-o la fel ca si Sfntul Apostol Petru (Matei 16, 16:8,29) dar oare ei sunt n Biserica lui Hristos? Sfntul Ciprian al Cartaginei la nceputul secolului III s-a luptat cu schismaticii Novat si Novatian n rtcirea crora nu exista nici o dezbinare din punct de vedere dogmatic, dar totusi Sfntul Ciprian spune c ei sunt afar de Biseric, nu mai sunt crestini si nu mai sunt cu Hristos. Iat, de exemplu, ce scrie Sfntul Ciprian ntr-o Scrisoare adresat lui Antonian despre Novatian: Tu ai dorit, prea iubite frate, ca eu s-ti scriu si despre Novatian, ce fel de erezie a introdus el. S stii doar c nti de toate nu trebuie s ne interesm ce nvat el, atunci cnd el nvat afar de Biseric. Oricine ar fi el, el nu este crestin ntruct nu este n Biserica lui Hristos [27]. Iar n Scrisoare ctre Cornelie Sfntul Ciprian spune urmtoarele cuvinte: Cum poate s fie cu Hristos acela care nu este cu Mireasa lui Hristos, nu se afl n Biserica Lui. Si n fine n tratatul Despre unitatea Bisericii Sfntul Ciprian spune celebrele cuvinte: Acela nu poate s aib pe Dumnezeu de Tat, care n-are Biseric de mam. Sfntul Ciprian refuz categoric tuturor care sunt afara Bisericii Ortodoxe, numele de crestin. De aceea Sf. Ciprian obligatoriu cerea ca novatienii cnd se ntorceau la Bisericamam, desi erau doar schismatici, s fie primiti cu rebotezare. De fapt pentru Sf. Ciprian, botezul ereticilor si schismaticilor rentorsi la Biseric nu era vzut ca rebotezare ci tocmai ca primul si singurul botez. Noi - spunea Sf. Ciprian n Scrisoare ctre Cvint zicem c pe cei care vin de acolo la noi nu i rebotezm, ci botezm (non rebaptizari apud nos sed baptizari); pentru c ei nu primesc nimic acolo unde nici nu este nimic. Botezul n afara Bisericii este doar murdara scldare (sordida et protana tinctio) - spune Sfntul Printe n aceeasi scrisoare. Acolo nu se curt ci mai mult se intin; pcatele nu se spal ci mai mult se ngreuiaz. Acest fel de nastere nu d fii lui Dumnezeu, ci diavolului Despre unitatea Bisericii. Biserica este nfptuirea iubirii lui Hristos, si orice desprtire de Biseric este atentat mpotriva acestei iubiri. mpotriva iubirii pctuiesc la fel si ereticii si schismaticii. Aceasta este ideea principal a tratatului Sfntului Ciprian al Cartaginei Despre unitatea Bisericii care se mai repet si n alte scrisori si epistole ale acestui Sfnt Printe. Nu poate s fie al lui Hristos acela care prin viclenie atenteaz iubirea lui Hristos: cel care nare iubire, n-are nici pe Dumnezeu. Nu pot fi cu Dumnezeu aceia care n-au vrut s fie n acord cu Biserica lui Dumnezeu Despre unitatea Bisericii. Sfntul Ioan Gur de Aur scriind despre cei ce urmeaz ereticilor si schismaticilor, spune asa: Dac acestia din urm (ereticii n.n) mrturisesc dogme contrare a lor noastre, trebuie s nu mai avem cu ei nici o comuniune; dar dac ei cuget la fel ca noi (schismaticii n.n) , atunci cu att mai mult trebuie s ne ferim de ei. De ce ? Pentru c ei

sunt n patima iubirii de stpnire... De ce mi spui - continu Sfntul Ioan Gur de Aur - " Ei au aceeasi credint, ei sunt la fel de ortodocsi ca si noi." Dac e asa, atunci de ce ei nu sunt cu noi? Este un Domn, o credint, un botez. Dac la ei este bine nseamn c la noi este ru, dac la noi este bine nseamn c la ei este ru. Spune-mi: oare este suficient c ei si spun ortodocsi, atunci cnd la ei a disprut harul hirotoniei? Ce folos pot s aib toate celelalte (taine n.n) dac nu s-a pstrat cea din urm? [28] Sinodul local de la Cartagina tinut n timpul Sfntului Ciprian n anul 256 a dat un singur canon dar care pe drept poate fi socotit ca o capodoper n ceea ce priveste formularea nvtturii Bisericii Ortodoxe despre unitatea Bisericii si Tainele svrsite n afar de ea. Sfintii Printi ntruniti la Cartagina spun: Iubitilor frati, fiind noi ntruniti n sfat, am citit scrisorile trimise de la voi, n privinta celor care cred c sunt Botezati de eretici, ori de schismatici, si vin la Catoliceasca Biseric, care una este, n care ne botezm si ne renastem. n privinta crora suntem ncredintati c si voi nsiv procednd n acelasi chip pstrati tria canonului Bisericii Ecumenice ns fiindc sunteti n comuniune cu noi, si voiti s cercetati aceasta din dragostea obsteasc, nu v punem nainte o socotint nou acum formulat, ci pe cea din vechime cercat cu toat acuratetea si srguinta de naintasii nostri, si pstrat de noi (subl. n) , o mprtsim vou, si adugm, hotrnd si acum tot ceea ce cu trie si statornicie totdeauna tinem, c nimeni nu se poate boteza afar de Catoliceasca Biseric; fiindc botezul este unul si se afl numai m Catoliceasca Biseric. C scris este: Pe mine m-a prsit , izvorul de ap vie, si si-au spat lor groape guroase, care nu pot tine ap." (Iier. 2,13 ) Si iarsi Sfnta Scriptur vestind nainte zice: " Deprtati-v de ap strin si s nu beti din izvorul strin." (Pilde 5, 15-16). Si se cuvine ca mai nti apa s se curteasc si s se sfinteasc de preot, pentru ca cu nsusi botezul s poat sterge pcatele omului celui care se boteaz. Si prin proorocul Ezechiil zice Domnul: " Si v va stropi pe voi cu ap curat si v voi curti pe voi, si voi da vou inim nou, si duh v voi da vou. Deci nu poate curti si sfinti ap cel ce nsusi este necurat , si care nu este Duh Sfnt"(Ezechiil 36,25 ), iar, la Numere zice Domnul: " Si de toate, de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi." (Num, 19,22). Deci cel ce nu poate lepda pcatele sale proprii, fiind afar de Biseric, cum poate, boteznd, s dea altuia iertare de pcate? Cci si nssi ntrebarea, care cum se pune la botez, este dovad adevrului; cci zicnd celui ce se cerceteaz: " Crezi c primesti iertare de pcate si viat vesnic?" nu zice altceva, dect c aceasta se poate da n Catoliceasca Biseric. Dar la eretici, unde nu este Biseric, e cu neputint a primi iertarea pcatelor (subl. n). Si prin urmare aprtorii ereticilor sunt datori sau s schimbe ntrebarea, sau s apere adevrul, dac nu cumva s le atribuie si biseric acelora, despre care sustin c au botez (subl. n). Trebuie ns ca cel ce se boteaz s se si ung cu Sf. Mir , pentru ca, primind ungerea, s se fac prtasii lui Hristos; deci ereticul, care nu are nici jertfelnic, nici biseric, nu poate sfinti untdelemnul; prin urmare nicidecum nu poate fi ungere la eretici (subl. n). Cci ne este lmurit c la aceia cu nici un chip nu se poate sfinti untdelemn spre lucrarea harului. Fiindc suntem datori a sti si a nu ignora c s-a scris: " Untdelemn al pctosului s ung capul meu" (Ps:140), ceea ce chiar de demult a vestit Duhul Sfnt n psalmi. Ca nu cumva, abtndu-se vreunul, si rtcindu-se de la calea cea dreapt, s se ung de eretici, dusmanii lui Hristos. Cci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat cel ce nu este preot, ci sacrileg si pctos, deoarece Scriptura zice c " Dumnezeu pe cei pctosi nu ascult, ci de este cineva cinstitor de

Dumnezeu si voia Lui o face, pe acela l ascult" (Ioan, 9, 31); prin Sfnta Biseric ntelegem c se d iertare pcatelor; dar cine poate s dea ceea ce el nsusi nu are? Sau cum poate svrsi cele duhovnicesti cel ce leapd pe Duhul Sfnt? Pentru aceasta cel ce vine ctre Biseric este dator a se rennoi, ca s se sfinteasc nluntrul prin sfinti; cci scris este: " Fiti sfinti, precum sfnt sunt Eu", zice Domnul (Levitic 11,44 - 19,2; 20,7) pentru ca si cel prins de rtcire s se dezbrace si el nainte de aceasta prin Botezul adevrat si bisericesc, fiindc oricare om venind ctre Dumnezeu, si cutnd un preot, aflnd-o n rtcire, a czut n scarilegiu. Cci admiterea botezului ereticilor si schismaticilor cuprinde n sine si consimtirea din partea celor botezati de dnsii. Fiindc nu poate fi valid n parte; dac a putut s boteze, a putut s dea si pe Duhul Sfnt; de n-a putut, din cauz c este n afar de Biseric, n-are pe Duhul Sfnt si nu poate boteza pe cel ce vine, deoarece botezul este unul, si unul este Duhul Sfnt si una Biserica ntemeiat de Hristos Domnul nostru, fiindc dintru nceput a zis Apostolul Petru c ea este ntemeiat pe unitate; prin urmare cele ce svrsesc de dnsii, mincinoase si desarte fiind, toate sunt fr valoare. C nimic nu poate fi primit si ales de Dumnezeu dintre cele ce se fac de aceea, pe care Domnul n Evanghelie i numeste vrjmasi, potrivnici ai si: " Cel ce nu este cu Mine, mpotriva mea este, si cel ce nu adun cu Mine risipeste". (Matei 12, 30). Si fericitul Apostol Ioan, pzind poruncile Domnului a scris mai nainte n epistol: " Ati auzit c vine Antihrist, si acum nc s-au fcut multi antihristi." (I Ioan 2, 18); drept aceea stim c este vremea cea de pe urm. Dintre noi au iesit, dar n-au fost dintre noi. Drept aceea si noi datori suntem a pricepe si a ntelege c vrjmasii Domnului, si cei ce se numesc antihristi, nu sunt n stare a da harul Domnului. Si pentru aceasta noi cei ce suntem cu Domnul, si pstrm unirea cu Domnul, si suntem nzestrati dup vointa Lui, administrnd preotia Lui n Biseric, suntem datori a lepda si a nltura si a dispretui si a socoti ca spurcate pe toate ce le svrsesc potrivnicii lui, adic vrjmasii si antihristii. Si celor care vin de la rtcire si rzvrtire la cunoasterea credintei adevrate si bisericesti s le dm ndeobste taina puterii dumnezeiesti, si a unirii, si a credintei si a adevrului [29]. Constatm faptul c pe lng Teoria Ramificatilor, despre care am vorbit noi pn acum, n forma ei dur, o seam de teologi ortodocsi ncercnd s gseasc o cale de mijloc ntre nvttura Sfintilor Printi pe de o parte si curentul scolastic pe de alt parte au ncercat s elaboreze n gndirea lor o atitudine fata de confesiunile eterodoxe si Tainele lor care ar mpca toate prtile implicate n aceast disput. Aceast nou atitudine pe care am putea s o numim Teoria Ramificatilor Moderat desi respinge ideea identittii tuturor confesiunilor crestine n har si sfintenie dar totusi accept valabilitatea Tainelor la eterodocsi, ntr-o msur mai mare sau mai mic pe msura deportrii lor de Biserica Ortodox n privinta adevrului de credint. Aceast teorie desi ntr-o form mai camuflat dar cu att mai mult si periculoas promoveaz erori teologice foarte grave care n ultima instant duce la acelasi rezultat de dizolvare a Bisericii Ortodoxe ntr-o mas de oameni fr nici o identitate si constiinta confesional. Iat de exemplu cteva citate din diferite lucrri ale printelui profesor D. Stniloae: Ce sunt celelalte confesiuni crestine - pune ntrebarea autorul si nsusi d rspunsul - socotim c ele sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplintate, altele mai deprtate... Confesiunile neortodoxe sunt desprtminte care s-au format ntr-o anumit legtur cu

Biserica deplin si exist ntr-o anumit legtur cu ea, dar nu se mprtsesc de lumina si de puterea deplin a soarelui Hristos. ntr-un fel deci Biserica cuprinde toate confesiunile desprtite de ea, ntruct ele nu s-au putut desprti deplin de Traditia prezent n ea [30]. Nu putem spune exact ce primesc cei din afar de Biseric n asa zisele lor Taine. Atta ns credem, c se poate spune, c aceste ceremonii nu sunt numai o form goal de orice continut obiectiv, ci implic ceva ce poate alctui, n unele cazuri mai mult, n altele mai putin, baza pentru o completare si ndreptare a relatiei ce s-a initiat ntre omul respectiv si Hristos ... (Ceremoniile din afar de Biseric) pun si ele pe om ntr-o anumit relatie cu Hristos, se reflect si asupra lor ceva din caracterul Tainelor [31]. Aici foarte usor se observ o oarecare contradictie n ceea ce spune Pr. Prof. Dr. D. Stniloaie, pe de o parte el foloseste expresia asa - zisele Taine iar pe de alt parte recunoaste o oarecare obiectivitate n ceremoniile svrsite n afara Bisericii, care pun pe primitorul lor ntr-o oarecare relatie, mai mult sau mai putin deplin cu Hristos. Printele Stniloaie ncearc s explice aceast prere, spunnd c exist Biserica n care Hristos lucreaz integral prin Duhul Lui, Biserica care face posibil o iradiere a puterii Lui si dincolo de ea (...) [32]. Sau iat un alt citat deja de la Diacon Dr. Andrei Kuraev: Oare putem noi spune c imediat dincolo de granitele canonice ale jurisdictiilor ortodoxe, ncepe pustia, lipsa de har? Sau putem noi nega oarecri prezente harice care au izvorul lor tocmai ntr-Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric desi ceva mai slab, dar totusi hrnesc comunittile religioase aflate n afara Ortodoxiei? [33] Citatele de mai sus ne oblig s facem cteva precizri esentiale: nti de toate, gruprile eterodoxe nu se deprteaz de o oarecare Traditie prezint n Biserica Ortodox (vezi citatul 30 al Printelui Prof. D. Stniloaie de mai sus). Ci ei se rup de nsusi Duhul Sfnt care este prezent si lucrtor prin harul su sfintitor exclusiv n Biserica Ortodox. Duhul Sfnt este Persoan si Biserica este Trupul Tainic al lui Hristos si cu aceste dou realitti poti s ai comuniune ori n mod deplin, ori n nici-un alt fel, jumttile fiind de neimaginat. Este foarte greu de nteles ce nseamn Biserici nedepline, asa cum se exprim Pr. Prof. Dr. D. Stniloaie, precum si existenta harului njumttit, ndoit sau mptrit. Dac n gruprile eretice eterodoxe lucreaz harul sfintilor si mntuitor, nseamn c ele sunt nluntrul Bisericii celei Una, c de fapt sunt ortodocsi n sensul deplin al acestui cuvnt. Atunci Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe care au condamnat si au anatematizat ereziile si pe ereziarhii lor, ar trebui s fie socotiti ca niste rufctori si clctori ai celor mai mari porunci ale lui Dumnezeu anume: ca toti s fie una si s v iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Printele Profesor Ioan N. Floca discutnd despre validitatea Tainelor la eterodocsi se exprim si el n felul urmtor: n privinta schismaticilori, Biserica a introdus de asemenea unele distinctii, dup msur ndeprtrii lor de Biseric (subl.n) [34].

Aceast nvttur eclesiologic nou, n-are nimic comun cu cea ortodox, exprimat de Sfintii Printi si confirmat de Sinoadele Ecumenice. n viziunea teologilor mai sus amintiti, atunci cnd ei iau n discutie "micsorarea" harului, pe msura deprtrii de "sursa" ortodox, harul nu este privit n sensul ortodox, ca o comuniune nemijlocit cu Dumnezeu, prin participarea la energiile Lui necreate, ci ca pe ceva separat de Dumnezeu Cel Viu. Neoplatonismul lui Plotin a contribuit mult la elaborarea acestei teorii care privea lumea ca pe niste lumini, emanate de divinitate si care slbesc cu ct se deprteaz de izvorul lor; cel mai deprtat punct n care ajung aceste emanatii luminoase ar fi, conform lui Plotin, cosmosul material. Cea mai mare greseal a acestei teorii, const n faptul c Biserica nu este privat ca un organism integral si viu, ca Trupul tainic al lui Hristos Mntuitorul. Un mdular tiat si separat de organism, nceteaz s mai fie un tesut viu, el imediat moare si ncepe s putrezeasc. Apropierea mortului de cel viu, nu-l face si pe mort viu nici mcar pe jumtate. O asemnare aparent a unor grupri eterodoxe cu Biserica Ortodox, nu poate s fac din ele al doilea Trup al Mntuitorului Hristos. Harul divin este unit cu esenta lui Dumnezeu nemprtit, nedesprtit si neamestecat. Harul este etern si absolut, ca si nsusi Dumnezeu. ntre esenta lui Dumnezeu si har, nu exist nici o distant, nici fizic, nici geografic sau de alt fel. Si de aceea, nvttura despre harul micsorat sau fragmentele de har, ar avea asadar drept consecint micsorarea Dumnezeului nsusi, n nssi esenta sa. Conform nvtturii Sfntului Grigorie Palama, trebuie fcut distinctie ntre esenta divin si energiile necreate divine care nu sunt tot una cu esenta , ns sunt ntr-o strns legtur cu esenta Dumnezeirii, sunt nedesprtite de aceasta. Dumnezeu lucreaz n lume prin energiile Sale necreate si atunci ntelegem ct de periculoas este pentru ortodoxie promovarea teoriei despre existenta unor "fragmente" de har ntr-o anume biseric - aceasta nsemnnd c n aceea biseric este manifest, prin harul detinut astfel, numai o parte din Dumnezeire. Aceast nvttur gresit pe care noi am numit-o Teoria ramificatiilor moderat de foarte multe ori este argumentat cu ntelegerea incorect a Dreptului Canonic Bisericesc care prevede mai multe forme de primire a ereticilor si schismaticilor n Biserica Ortodox, anume: 1) prin Botez , sau prin iconomie - ca s usureze eterodocsilor venirea la Biserica mam 2) Mirungere 3) Pocinta si lepdarea de eres. Iat cteva citate: Dac Biserica ntr-adevr ar fi fost deplin convins c n schisme si eresuri Botezul nu este valid, atunci cum i-ar fi primit pe schismatici fr botez? [35] spune Protoiereul, Dr. Gh. Florovsky. Mitropolitul Nicolai Iarusevici (Biserica Rus) spune c schismaticii si ereticii deprtndu-se de izvorul hrnitor, ei ca niste crengi rupte din copac, continu s pstreze nluntrul lor umezeal si avnd anumite conditii pot s nverzeasc si chiar s dea roade. Si ntr-adevr, Biserica Ortodox, recunoscnd Botezul la crestinii eterodocsi, vede diferite grade de deprtare a lor de Trupul Bisericii [36].

Patriarhul Serghie al Moscovei se exprim n felul urmtor: Dac noi mpreun cu teologii duri si ncptnati (so stroghimi tercovnicami) vom spune c afar de Biseric nu exist nici-o Tain, atunci... iconomia va fi cu totul de nenteles: cum poate un om practic nebotezat s fie socotit ca membru al Bisericii si admis la Tainele ei, chiar pn la Sfnta mprtsanie inclusiv? [37] Dezvoltnd mai departe aceast tem, Patriarhul Serghie ajunge la urmtoarea concluzie: Primind de la Biserica Ortodox ceea ce i lipseste, cel convertit si pstreaz toate acele Taine valide pe care putea s-i dea comunitatea lui eterodox, adic nssi Biserica prin mijlocul acelei comunitti nc nu cu totul deprtate de ea ...[38] Este foarte usor de nteles c aceast ntelegere gresit a Dreptului Canonic nu este altceva dect aceeasi Teoria Ramificatiilor dar ntr-o form mai mascat. Pentru c recunoasterea Tainelor la eterodocsi ntr-o msur mai mare sau mai mic, inevitabil duce la recunoasterea deplin a valabilittii Tainelor eterodoxe. Printele Profesor Ioan N. Floca n privinta validittii Tainelor la eterodocsi se exprim n felul urmtor: pentru cntrirea si aprecierea gravittii ereziilor, precum si pentru avizarea la mijloace care trebuie folosite n scopul primirii lor n Biseric, Sf. Canoane i mpart pe eretici chiar n trei categorii si anume: n eretici care trebuie botezati, Tainele lor fiind socotite fr de nici o valoare, n eretici care trebuie numai unsi cu Sf. Mir, Tainele acestora fiind socotite valide si n eretici, crora nu li se mai administreaz nici mcar ungerea cu Sf. Mir, ci li se acord numai Sf. mprtsanie, ca semn si mijloc de primire a lor n comuniunea Bisericii [39] . Foarte gritoare n acest sens sunt cuvintele lui Robert Gardiner, secretar al comisiei pentru organizarea conferintei crestine mondiale, exprimate n a doua scrisoare adresat Arhiepiscopului de Harcov, Antonie (Patriarhia Rus): Nu cred - spune Robert Gardiner c Biserica Ortodox Rus doar din principiu de iconomie primeste n snul ei oameni practic nebotezati. Teoria iconomiei nu poate s permit ca un pgn sau un evreu s devin crestin fr s fie botezat. Biserica Ortodox nu reboteaz pe romano-catolici, nici nu repet hirotonia asupra clericilor tocmai pentru c ea recunoaste valabilitatea botezului si a hirotoniei lor [40]. n ceea ce urmeaz vom ncerca s gsim explicatia corect a practicii Bisericii Ortodoxe cnd ea primeste n snul ei pe eterodocsi fr s-i reboteze. nti de toate, dac Tainele sunt valide si afar de Biserica cea Una, aceasta nseamn c exist mai multe Biserici si atunci trebuie s excludem din Crez, al noulea paragraf ca fiind fr temei si iesit din uz. Doi, dac recunoastem valabilitatea Tainelor, de exemplu, la romano-catolici, atunci ce justificare poate s aib faptul c noi ortodocsii pn azi nu avem cu ei acea communio in sacris. Ce ne opreste deci s slujim mpreun cu ei, s ne mprtsim din acelasi potir? Nu ajungem noi astfel la o confuzie doctrinar extraordinar si contradictie ntre ceea ce spunem si ceea ce facem? Disputele aprige n legtur cu modul de primire a ereticilor si schismaticilor la Ortodoxie au izbucnit n Biseric la mijlocul secolului III ntre Episcopul Romei, Stefan pe de o parte si Sfntul Ciprian al Cartaginei si Firmilian al Cezareei Capadociei pe de alt parte. Pe scurt, spunem c Stefan al Romei recunostea valabilitatea Tainei botezului

la eterodocsi si ca urmare insista ca n ntreaga Biseric Ortodox de pretutindeni ereticii si schismaticii s fie primiti doar prin punerea minilor deci Mirungere cum se practic azi fr s fie rebotezati. Adversarii lui artau c pozitia lui Stefan era cu totul lipsit de baza doctrinar. Evident c Episcopul Stefan recunostea faptul c ereticii nu posed Duhul Sfnt, de altfel n-ar fi cerut punerea minilor prin care tocmai se mprtseau darurile Sfntului Duh. Dar atunci n mod firesc se punea ntrebare cum puteau s boteze cei care n-au pe Duhul Sfnt? Sfntul Ciprian al Cartaginei spunea: Celor care recunosc c toti ereticii si schismaticii nu au pe Duhul Sfnt si neputnd s dea pe Duhul Sfnt totusi pot s boteze, unora ca acestia le spunem c cei care n-au pe Duhul Sfnt nu pot nici a boteza. S boteze si s dea iertarea pcatelor poate exclusiv cel care are pe Duhul Sfnt. Pentru c a ierta pcatele si a sfinti o ap simpl fr Duhul Sfnt nu se poate. Asadar trebuie s alegeti: ori s recunoasteti c acolo unde e botez este prezent si Duhul Sfnt, ori acolo unde lipseste Duhul Sfnt nu este nici botez, ntruct botezul nu e cu putint fr Duhul Sfnt [41]. Dar ceea ce este foarte important de subliniat este faptul c si Sfntul Ciprian, si Firmilian al Cezareei Capadaciei permiteau ca n diferite Biserici locale s existe diferite practici de a primi pe eterodocsi n Biseric, pe primul plan fiind pus importanta pcii si unittii ntre episcopi. Este clar c Sf. Ciprian, fr s recunoasc valabilitatea Tainelor la eretici si fr s schimbe ceva din nvttura dogmatic ortodox despre unitatea Bisericii credea c Taina corect svrsit n exterior la eterodocsi si cpta valabilitatea ei, sau altfel spus se umplea de Duhul Sfnt, n momentul n care omul intra n Biserica Ortodox, prin faptul c omul mrturisea dreapta credint si participa la Trupul tainic al lui Hristos. Deci Biserica are putere s primeasc n snul ei pe un eretic sau schismatic fr s repete ritualul tainei botezului corect svrsit la eterodocsi . Ca un argument doveditor ntr-un fel n sprijinul acestei explicatii poate s fie si asa numitul "botez al sngelui" la martiri care introduce pe om direct n Biserica cea cereasc fr s aib loc vreun ritual liturgic. O mrturie foarte important gsim n scrisoarea lui Dionisie Alexandrinul adresat Episcopului Romei, Xist. Sfntul Dionisie povesteste de un credincios din turma lui care tria foarte activ viata religioas nc naintea hirotoniei lui Dionisie ntru episcop. Si ntr-o zi acel credincios asistnd n Biseric la Taina botezului si vznd toate amnuntele acestui ritual a venit la Sfntul Dionisie si cu mare plngere si zdrobire a inimii i-a mrturisit c nainte el a fost botezat de eretici, al cror ritual de Botez difer cu totul fat de cel ortodox, ba mai mult contine si blasfemii. Dar cnd acest om s-a convertit la Ortodoxie a fost primit n Biseric fr s fie rebotezat. Asadar acel credincios cu lacrimi pe fat, insistent cerea Sfntului Dionisie s svrseasc asupra lui botezul adevrat dup rnduiala ortodox. Dar iat rspunsul Sfntului Dionisie: Eu n-am ndrznit s fac aceasta - scrie lui Xist al Romei - spunndu-i c pentru el este suficient ndelunga comuniune a lui cu Biserica Ortodox, eu nu ndrznesc s pregtesc pe acela care particip la sfintirea darurilor, mpreun cu toti ceilalti rostea "Amin", venea la Cin, ntindea minile s primeasc hrana sa sfnt, o primea si mult timp se mprtsea cu Sfntul Trup si Snge al Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Eu i-am poruncit s se linisteasc si cu credinta tare si inima mpcat, n continuare s se apropie de cele sfinte [42].

Din continutul scrisorii Sfntului Dionisie reiese clar c nici nu se punea problema validittii Tainelor la eterodocsi fie c deplin, fie partial. Dar n ceea ce priveste felul de a primi pe eretici n Biseric, el punea accentul pe mrturisirea dreptei credinte si pe comuniunea cu Biserica Ortodox adic pe calitatea de membru al ei. Foarte des unii istorici ai Bisericii Universale si unii patrologi exprim prerea c n istorie s-a artat c dreptatea a fost de partea Episcopului Romei, Stefan si nu a Sfntului Ciprian al Cartaginei. Aceast prere este total gresit. Dealungul istoriei, Biserica Ortodox a preferat si a urmrit practica iconomiei sau de pogormnt n relatiile cu eterodocsi iar nu de acrivie pe care o urmrea Sfntul Ciprian. Dar aceasta de loc nu nseamn c a fost schimbat nvttura dogmatic ortodox despre unitatea Bisericii, si c Tainele ereticilor vreodat au fost vzute ca fiind valide. Ca s ne ncredintm de aceasta este suficient s citim prima epistol canonic a Sfntului Vasile cel Mare scris la anul 374 si adresat lui Amfilohie Episcopul Iconiei din Frigia. Aceast epistol red cu fidelitate nvttura Sfntului Ciprian si a Sinodului din Cartagina tinut n anul 256 n privinta nevalidittii Tainelor n afara Bisericii celei Una. Iat un citat: Dar s-a prut celor din vechime, si de cei mpreun cu Ciprian si cu Firmilian al vostru vorbesc, a-i supune pe toti acestia unei hotrri, pe catari si pe encratiti, si pe idroparastati, si pe apotactiti. Cci nceputul dezbinrii s-a fcut prin schism; iar cei ce s-au lepdat de Biseric n-au mai avut harul Duhului Sfnt peste ei, cci a lipsit comuniunea prin ntreruperea succesiunii. Cci cei dinti, care s-au deprtat aveau hirotoniile de la Printi, si prin punerea minilor peste ei aveau harul duhovnicesc; dar, cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfnt, de la care ei au czut; pentru aceasta Printii au hotrt ca botezati de dnsii ca de niste mireni, viind la Biseric, s se curteasc din nou cu adevratul Botez al Bisericii [43] - can.1 Sf. Vasile cel Mare. Asadar din citatul de mai sus se vede limpede c Sf. Vasile cel Mare n nici-un caz nu admitea existenta Tainelor valide la eterodocsi. Dar cnd este vorba de modul de a primi pe eretici sau schismatici n Biseric, Sf. Vasile admite diferite practici fr ca aceasta s contrazic nvttura dogmatic. Fiindc n general unora din Asia, li s-a prut ca din interesul conducerii multora s se primeasc Botezul acestora, fie primit [44] - spune n continuare Sfntul Vasile cel Mare referindu-se la eretici si schismatici amintiti mai sus. Deci nvttura dogmatic ortodox c Tainele la eretici nu sunt valide nu se schimb ci doar se permite practicarea pogormntului din interesul conducerii multora. Dac Sf. Vasile ar fi crezut c Tainele la eretici sau schismatici sunt valide ntru totul, atunci el categoric ar fi interzis practicarea rebotezului celor convertiti de la dnsii n Biserica Ortodox, ntruct unul este botez (Ef. 4,5). Dar asa ceva nu ntlnim nicieri la Sf. Vasile cel Mare. n a doua epistol canonic a Sfntului Vasile ctre Amfilohie, Sfntul ierarh iarsi insist c encratiti trebuie s fie Botezati din nou: Noi cu un cuvnt i rebotezm pe acestia ; iar dac la voi s-a oprit aceast rebotezare, precum si la romani, pentru oarecare pricin,

totusi norma noastr s aib trie... [45]

- can.47 Sf. Vasile cel Mare.

Asadar nc o dat ne ncredintm c nvttura dogmatic nu se schimb cu nimic. Tainele ereticilor si schismaticilor sunt nevalide dar n practica primirii lor se admite principiul iconomiei. n epistolele sale canonice Sf. Vasile cel Mare mparte pe toti eterodocsi n trei categorii: ereticii, schismaticii si adunrii nelegiuite. Dar aceast mprtire se refer exclusiv la modul cum a fost rupt de Biseric fiecare din gruprile eterodoxe si n nici-un caz la msura de deprtare a lor de Trupul Mistic al lui Hristos. Sf. Vasile spune: (Botezul) schismaticilor, (os eti ek tis ekklisias onton) s se primeasc [46] - can.1 Sf. Vasile cel Mare. Cuvintele grecesti din citatul de mai sus de foarte multe ori sunt traduse - ca al unora care sunt nc n Biseric [47]. Dar Sfntul ierarh Ilarian Troitky sustin c acest mod de a traduce nu este corect. Traducerea corect dup prerea lui ar trebui s fie asa: care sunt nc (abia) din Biseric [48]. Si din contextul ntregului canon nu reiese deloc c schismaticii ar fi membrii Bisericii Ortodoxe: cci nceputul dezbinrii s-a fcut prin schisma; iar cei ce s-au lepdat de Biseric n-au mai avut harul Duhului Sfnt - spune n continuare Sf. Vasile. Cuvintele Sfntului: (Botezul) schismaticilor, ca al unora care sunt nc (abia) din Biseric, s se primeasc, trebuie s le privim ca referindu-se la schismaticii care nti au fost botezati n Biserica Ortodox si dup aceea au fost atrasi n schism. Unii ca acestia, binenteles, datorit caracterului indelibil al Tainei Botezului, nu trebuie s fie botezati din nou n cazul revenirii lor la Biseric. Dac cuvintele - os eti ek tis ekklisias onton - ar fi nsemnat c schismaticii si mai pstreaz o oarecare apartenent la Biserica Ortodox, atunci adunrile nelegiuite -parasinaghoghai - de ctre Sfntul Vasile cu att mai mult ar fi trebuit socotite ca fiind incorporate Bisericii. Dar iat ce spune despre ei Sf. Vasile: precum dac cineva fiind gsit n greseal a fost nlturat din slujb, si nu s-a supus canoanelor ci singur si-a atribuit siesi ntietate si slujb, si mpreun cu dnsul au plecat si altii, prsind Catoliceasca Biseric (subl.n.), aceasta este adunare ilegal [49] - can.1 Sf.Vasile cel Mare. Asadar, dac noi presupunem c schismaticii - sunt nc n Biseric - atunci cuvintele referitoare la adunri ilegale cum c ei au prsit Catoliceasca Biseric ar reprezenta o afirmatie contradictorie. Din continutul canoanelor 1 si 47 ale Sfntului Vasile cel Mare nu rezult deloc c atunci cnd el accept primirea eterodocsilor n Biseric fr rebotezare, ar fi justificat aceast practic dup consideratii dogmatice c unele grupri eterodoxe si-ar pstra o oarecare apartenent la Biserica Ortodox si c Tainele lor ar avea o oarecare obiectivitate. Dac Sfntul Vasile ar fi recunoscut Tainele svrsite de unii eterodocsi drept valide (n functie de gravitatea ereziei lor) atunci el trebuia s se exprime hotrt mpotriva rebotezrii acelor eterodocsi ntruct unul este Botezi. Obiceiul locului nu poate justifica nclcarea dogmei Bisericii Ortodoxe despre Unitatea si Unicitatea Bisericii ca loc al lucrrii harului Sfntului Duh prin Taine. De aici rezult c Sfntul Vasile cel Mare admitnd primirea eterodocsilor fr rebotezare n nici-un caz nu considera Botezul svrsit de unii eretici drept valid, de altfel el nsusi practicnd primirea lor prin rebotezare, ar fi czut sub grava

pedeaps a canonului 47 apostolic. Episcopul sau presbiterul dac ar boteza din nou pe cel care are Botez cu adevrat ... s se cateriseasc, ca unul care ia n rs crucea si moartea Domnului - can.47 Apostolic [50]. Dac practica bisericeasc ar fi fost justificat de consideratii dogmatice, dac primirea ereticilor sau schismaticilor fr rebotezare ar fi nsemnat apartenenta lor la Biserica Ortodox si validitatea Tainelor svrsite n afar Bisericii, dac validitatea Tainelor ar fi fost conditionat de gradul deprtrii ereticilor de adevrul de credint, atunci Biserica trebuia s precizeze clar, care grad de rtcire deprteaz de Biserica "fatal" fcnd Taine nevalide. Dar nici-o hotrre sau precizare n acest sens nu exist [51]. n concluzie iat ce ne nvat prima epistol canonic a Sfntului Vasile cel Mare: Biserica este Una si numai ea detine plintatea darurilor Sfntului Duh. Oricine, n orice fel s-ar desprti de ea - prin erezie, schism sau adunare nelegiuit - pierde prtsia cu harul divin. De aceea Tainele svrsite afar de Biseric nu pot s aib nici o validitate haric. Numai din considerri de iconomie bisericeasc, pentru usurarea procesului de venire a eterodocsilor la Biserica mam se permite nerepetarea ritualului botezului svrsit corect exterior n comunitatea eterodox [52]. Nu pentru c Taina a fost valid n ea nssi ci pentru c ea capt valabilitate prin mrturisirea de credint ortodox adevrat si intrarea n comuniune cu Biserica lui Hristos [53]. S oprim atentia noastr asupra Canonului 95 al Sinodului VI Ecumenic: ... pe arieni si pe macedonieni si pe novatienii care-si zic lorusi catari si stngaci ... i primim dnd zapise (scrisori) si dnd anatemei toat erezia car nu cuget cum cuget sfnta soborniceasc si apostoleasc a lui Dumnezeu Biseric, pecetluindu-i, adic ungndu-le mai nti cu Sfntul Mir, fruntea si ochii si nrile si gura si urechile si pecetluindu-i pe ei zicem: " Pecetea Darului Duhului Sfnt." ... Iar nestorienii si eutihienii si severienii, si cei veniti din erezii asemenea (acestora) trebuie s fac zapis si s dea anatemei erezia lor, si pe Nestorie si pe Eutihie, si pe Dioscor, si pe Sever si pe ceilalti nceptori ai unor astfel de erezii, si pe cei ce cuget cele ale lor si toate ereziile artate mai nainte si asa s se mprtseasc cu Sfnta Cuminectur [54]. Dac presupunem c ereziile si schisme treptat - treptat se deprteaz de Biseric si n functie de gravitate a rtcirii lor Biserica recunoaste sau nu ca fiind valide Tainele svrsite n diferite grupri eterodoxe, atunci canonul 95 al Sinodului VI Ecumenic ni se prezint ca fiind ceva contradictoriu sie nsusi. Novatienii au fost doar schismatici si pentru ei n afar de anatematizarea rtcirii lor, se cere si svrsirea Tainei mirungerii. Nestorienii, eutihienii si severienii desigur sunt eretici si pentru primirea lor se cere doar anatematizarea ereziei si mrturisirea dreptei credinte fr s fie unsi cu Sfntul Mir. Prevederile acestui canon nu se explic altfel dect prin iconomia bisericeasc si n niciun caz c Sfintii Printi ar fi recunoscut valabilitatea Tainelor la unii din eterodocsi ierarhiznd gravitatea ereziilor lor. La fel se explic si hotrrea Canonului 68 al Sinodului al optulea local de la Cartagina din anul 419. Acest canon spune: S-a hotrt ca s trimit scrisori ctre sinepiscopii

nostri, si mai ales ctre fratele nostru Anastasie de pe scaunul apostolic (Roma). El stie c Africa are nevoie de pace. nsisi fostii clerici, donatisti, care s-au convertit si ar voi s vin la soborniceasca Biseric, ar putea fi primiti de episcopii sobornicesti n slujba de clerici, dac acesta ar contribui la unirea tuturor crestinilor. Tot asa s-a procedat si n trecut n mai multe Biserici ale Africii unde a odrslit acest eres. Prin aceasta nu se dezleag cele hotrte de sinodul de peste mare (Italia), ci ca s se usureze unirea celor ce vor s vie la soborniceasca Biseric. ntotdeauna trebuie s se urmreasc unitatea ecumenic si folosul mntuirii sufletelor n toate locurile. Sinodul de peste mare (Italia) este mpotriva primirii clericilor n aceeasi demnitate, dar noi tinem seama c mntuirea este dat pentru toti. Astfel, dac cei ce s-au hirotonit de donatisti, vin la soborniceasca Biseric, nu vom proceda dup sinodul italian, ci noi i vom primi n demnitatea clerical pentru a se face unirea soborniceasc a Bisericii [55] - can.68 Cartagina. Pentru Sinodul de peste mare donatismul a fost o problem strin si sinodalii puteau ssi permit practica mai riguroas fat de donatisti. Pe cnd pentru Africani donatismul a fost o mare ispit. De aceea episcopii ntruniti la Cartagina aplic principiul iconomiei hotrnd ca cei apartinnd clerului convertiti de la donatisti s fie primiti n slujba conform rangului lor ierarhic. Prin aceasta nu se dezleag cele hotrte de sinodul de peste mare - precizeaz sinodalii din Cartagina, ntruct din punct de vedere dogmatic el este corect, Tainele ereticilor si schismaticilor nu sunt valide - ci numai ca s se usureze unirea celor ce vor s vie la soborniceasca Biseric. Altfel acest canon nu poate fi explicat n nici un fel. n acelasi sens se explic si canonul 12 al sinodului local de la Ruis-Urbnisi din anul 1103 (Patriathia Georgian): Toti cei care de la hulitoare de Dumnezeu erezie a hacetarilor, care sunt armenii, vin la dreapta si curata credint si se unesc cu Sfnta si Soborniceasc Biseric anatematiznd spurcata erezia monofizit, monofelit si monoenergist, amestectoare n Hristos a divinului si umanului si nedeosebitoare n El nici pe Dumnezeu, nici pe Om, ci nvttoare nebuneste unei amestecturi strine; pentru toti acestia hotrm ca s fie botezati cu totul precum pgnii, pentru c si n alte mari Biserici am gsit fcndu-se asa, precum, de exemplu, este Marea Patriarhie a Antiohiei si toate Bisericile supuse ei n tot Orientul [56]. Asadar pe cnd Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 hotreste primirea anticalcedonienilor dor prin Taina Pocintei, sinodalii georgieni de la anul 1103 hotresc ca acestia s fie primiti exclusiv prin rebotezare. Iarsi, aici vedem nc o dovad faptului c atunci cnd un Sinod hotreste primirea eterodocsilor doar prin Mirungere sau chiar prin Taina Pocintei, acestei practici niciodat nu i s-a dat interpretarea dogmatic precum c Tainele svrsite la acei eretici ar fi valide si c acea comunitate eterodox siar pstra o oarecare legtur sau apartenent invizibil la Biserica Ortodox. Din acest punct de vedere sunt foarte gritoare cuvintele canonului 13 al Sinodului de la RuisUrbnisi: ... fiecare om drept-mritor este Templul lui Dumnezeu; ... dar fiecare om ru-mritor sau ne-mritor este templul dracului (un comentator necunoscut la marginea manuscrisului a scris despre armeni ti vorbeste) [57].

n ceea ce priveste pe romano-catolici aici este de spus c de-a lungul veacurilor Biserica aplica n practic diferite moduri de primire a lor: prin rebotezare, prin mirungere si prin pocint. Sunt mai multe mrturii care arat c deja din secolul XII mai multe Biserici Ortodoxe locale practicau rebotezarea celor care se converteau de la romano-catolicism. Asa se proceda n Constantinopol, Rusia, Serbia, desi paralel existau si unele exceptii. De exemplu Nifon Episcop al Novgorodului din Rusia primea pe romano-catolici prin mirungere. Un mare canonist tot din secolul XII Teodor Balsaman cerea un minimum pe care apusenii s-l ndeplineasc: lepdarea de ereziile lor si Taina Pocintei [58]. Al patrulea Sinod local din Lateran (1215) precizeaz c dup cderea Romei din Biserica Ortodox grecii au nceput s practice primirea latinilor prin rebotezare, practic care se mentine si n secolul XIII. La rusi de asemenea n secolul XIII si XIV catolicii erau primiti prin rebotezare. Sinodul local din Constantinopol din anul 1484 hotrste ca romano-catolicii s fie primiti nti lepdndu-se de rtcirile lor iar dup aceea s fie unsi cu Sfntul Mir. Sfntul Marcu al Efesului referindu-se la canonul 7 al Sinodului II Ecumenic spune c latinii sunt primiti n Biseric prin mirungere la fel precum n vechime se primeau alti mari eretici - arieni, macedonienii, sabelienii etc. Astfel Sfntul Marcu Efeseanul arat c si latinii sunt eretici [59]. ncepnd din secolul XV, la rusi, din contra se nrdcineaz practica rebotezrii romanocatolicilor convertiti la Ortodoxie. Aceast practic este confirmat si de un Sinod local din Moscova n anul 1620. n anul 1621 Patriarhul Moscovei si a toat Rusia, Filaret, a dat o circular special prin care obliga rebotezarea belorusilor greco-catolici n cazul ntoarcerii lor la Biserica Ortodox justificnd aceast hotrre prin cuvinte: intruct ei sunt botezati de ctre apostatul care se roag pentru papa [60]. Sinodul local de la Moscova din anul 1667 hotrste s adopte practica primirii catolicilor conform hotrrii Sinodului din Constantinopol din 1484 anume prin mirungere. Dar n practic, pn la nceputul secolului XVIII, la Moscova latinii se primeau tot prin rebotezare, pn la anul 1718 cnd mpratul a toat Rusia, Petru cel Mare, prooccidental prin formare, cu forta impune practica primirii catolicilor doar prin pocint. Biserica Ortodox Rus din Kiev care prin unele practici se deosebea fat de cea din Moscova, ncepnd din secolul XVII cade sub puternica influent a teologiei apusene scolastice. Mitropolitul Kievului Petru Movil este primul ierarh si teolog din istoria crestinismului ortodox care afirm validitatea Tainelor svrsite afar de Biserica Orodox cea Una. n Molitfelnicul tiprit n anul 1646 la Kiev de ctre sus amintitul Mitropolit despre luterani si calvini este scris: Pe acestia a i boteza n nici-un caz nu se cuvine, ntruct

botezati sunt [61]. Dar despre catolici scrie: Pe acestia nu numai nu i botezm, dar si unsi cu Mirul deja fiind s nu i mai mirungem din nou [62]. Tot acolo Mitropolitul filocatolic Petru Movil continu asa: Dar cel care ndrzneste s repete aceste Sfinte Taine, sacrilegiu face, si pe Hristos a doua oar l rstigneste si huleste [63]. Asadar Mitropolitul Petru Movil este primul ierarh ortodox care vechii practici Bisericii Ortodoxe de iconomie i-a dat interpretarea dogmatic precum c Tainele svrsite de ctre eterodocsi ar fi valide n ele nsele astfel prelund teza scolastic dup care se face totala abstractie de svrsitorul Tainei cernd doar respectarea formei si materii Tainei precum si intentia svrsitorului. Este interesant de vzut cum aceast prere gresit a persistat n teologia rus de-a lungul secolelor n mod special n scolile teologice din Kiev si Sankt-Peterburg. Iat de exemplu ce spune manualul de Drept Canonic tiprit la Kiev n anul 1848: "O perioad de timp a fost neclaritate n privinta Latinilor si Protestantilor, pn la timpul lui Petru I cel Mare, cnd aceast problem a fost rezolvat de ctre Pastorii nostri si Patriarhul de la Constantinopol (vezi circular de la 7 feb. 1719). De atunci Biserica noastr primeste pe crestini eterodocsi care nu au Mirungere (Luteranii si Calvinii) prin Mirungere, dar pe cei care au aceast Tain - prin Mrturisire si Sfnta mprtsanie n Biserica noastr dup ce s-au lepdat de credinta anterioar. Poate s fie respectat si Taina Hirotoniei la Romano-Catolici". [64] Manualul de Drept Canonic tiprit n anul 1827 la Sankt-Petersburg foarte pe scurt spune: Pe Calvini, Luterani si alti Reformatori nu i botezm, ci dup lepdarea lor doar i ungem cu Sfntul Mir. (Scrisoarea Patriarhului Ieremie de Constantinopol de la 12 august 1718. Si circular de la 11 martie1726) [65]. Biserica greac din Constantinopol n timpul Patriarhului Kiril V n anul 1756 hotrste ca cei care vin la Ortodoxie de la confesiunile apusene s fie primiti ca necurtiti si nebotezati (os anieroys kai abaptistons). n acelasi timp se aminteste c Biserica cea adevrat si apostolic este Una si numai aceast Biseric are Taine adevrate. Dar botezul ereticilor care nu este conform predaniilor apostolice este ap simpl (ydata anonita) [66]. Pidalionul grecesc alctuit n a doua jumtate a secolului XVIII numeste botezul romanocatolicilor pseudo botez (pseydo nymon baptisma) [67]. Lund drept adevrate consideratiile unor teologi ortodocsi, c atunci cnd Biserica Ortodox primeste pe eterodocsi fr rebotezare, aceasta ar fi de fapt recunoasterea oficial de ctre Biserica Ortodox a Botezului valid n acea confesiune eterodox. Atunci cum trebuie s privim la toate aceste fapte istorice nsiruite mai sus? Faptul ca Biserica Ortodox n diferite timpuri primea pe romano-catolici cnd prin rebotezare, cnd prin Mirungere si cnd doar prin Taina Pocintei oare nseamn aceasta c Biserica Ortodox o dat recunostea validitatea Tainelor lor si alt dat nu? Oare nseamn aceasta c Romano-Catolicismul vreodat a fost vzut ca o parte integrant a Bisericii lui Hristos celei Una? Presupunnd c romano-catolicii au Tainele valide (sau cel putin Taina Botezului) aceasta nseamn c mii de ierarhi si clerici ortodocsi care primeau si mai primesc pe catolici prin rebotezare ncalc al zecelea punct al Crezului ortodox: Mrturisesc un Botez spre iertarea pcatelor. Dac este asa, atunci

mii de slujitori ai Bisericii conform Canonului 47 Apostolic trebuie s fie caterisiti ca unul care ia n rs crucea si moartea Domnului si nu deosebeste preotii adevrati de preotii mincinosi. Recunoastera de ctre Biserica Ortodox validittii Tainei Botezului ntr-o comunitate eterodox sau alt aceasta automat nseamn si recunoasterea validittii a tuturor celorlalte si Taine a Euharistiei n primul rnd. Pentru c Duhul Sfnt nu poate s lucreze doar ntr-o singur Tain si n altele nu. Atunci faptul c Biserica Ortodox nu primeste pe romano-catolici n comuniune euharistic si pierde orice explicatie. Dac apusenii se mprtsesc cu acelasi Trup si Snge al Mntuitorului Hristos, atunci ce ne mai opreste s ne mai mprtsim din acelasi potir cu ei? Diferente de rit ar putea fi lsate de o parte. Asadar, a accepta c Tainele la eterodocsi ar fi valide, aceasta nseamn o confuzie doctrinar grosolan care poate s aib ca urmare nimicirea Bisericii Ortodoxe. Pentru c recunoasterea valabilittii Tainelor la eterodocsi obligatoriu presupune si comuniunea euharistic cu confesiunile respective. Dar comuniunea euharistic deplin precedat si bazat pe unitatea sau comuniunea n credint, este o recunoastere total a unei Biserici n cealalt, nu n minimum su comun, ci n maximalismul fiecruia. ... Deci, comuniunea euharistic plenar nu poate avea loc dect ntr-o singur Biseric. Dar aceasta nseamn realizarea mai nti a comuniunii plenare n credint, adic n adevrul dumnezeiesc revelat, ncredintat de Hristos, prin Apostolii Bisericii Sale [68]. Practicarea deja a intercomuniunii de ctre toate Bisericile protestante traditionale ntre ele, de ctre Bisericile anglicane cu Bisericile sau mai exact denominatiunile ecleziale iesite din rndul lor, de ctre Bisericile protestante cu Bisericile anglicane si denominatiunile crestine ale acestora din urm, si chiar de ctre Biserica RomanoCatolic cu unele Biserici protestante (luteran ndeosebi) ca ospitalitate euharistic, din ratiuni ecumeniste, nu constituie pentru Biserica Ortodox un argument pentru favoarea intercomuniunii, ci dimpotriv, un motiv n plus si puternic pentru respingerea acesteia [69]. Intercomuniunea implic admiterea validittii si eficientei Tainelor din afara Bisericii, coborrea Tainelor Bisericii la treapta de simple simboluri, disocierea dintre Taine si credinta Bisericii, relativizarea credintei Bisericii, relativizarea Euharistiei, ca plinitudine a Bisericii, si n sfrsit, relativizarea calittii si identittii ecleziale plenare care se bazeaz pe succesiunea apostolic de credint si har [70]. n legtura cu acest subiect iat ce spune un manual de Drept Canonic tiprit n anul 1902 la Academia Teologic din Moscova: n felul n care noi ntelegem Biserica, intr si acea esentiala caracteristic a ei, c ea este Una, precum si adevrul de credint. Dac de fapt exist mai multe comunitti crestinoreligioase, care mai mult sau mia putin difer ntre ele n dogm si cult, atunci relatiile ntre ele pot fi exclusiv negative: pentru c, fiecare din aceste confesiuni, considerndu-se ca unica biseric a lui Hristos astfel neag autenticitatea celorlalte. De aceea din punct de vedere bisericesc nu poate s existe toleranta religioas (veroterpimost), nteleas ca recunoastere a unei biserici de ctre alta, precum nu pot fi recunoscute de drept adevrate

dou

principii

contradictorii.

... De aceea nici-o confesiune nu permite credinciosilor si indiferenta comuniune cu membrii altei confesiuni sau asa zis communicatio in sacris. O astfel de comuniune n vechime se numea la noi foarte caracteristic dublocredinciosie (dvoeverie), adic recunoasterea a dou biserici diferite de drept adevrate [71]. Recunoasterea validittii Tainelor la eterodocsi si ca urmare intercomuniunea euharistic constituie un pericol de dizolvare a Bisericii Ortodoxe, a unittii de credint si de ncetare a Euharistiei, cum constat nu numai teologii ortodocsi de orientare patristic, ci si chiar si unii teologi catolici de buna credint. De exemplu Cardinalul Paul Gouyon atentioneaz: Dac marea multime se dezintereseaz de ecumenism, adeptii nversunati ai intercomuniunii risc s se detaseze de Bisericile lor respective pentru a veni s creeze practic o nou Biseric zis "ecumenic" (...). Se naste pericolul unei a treia Biserici, ntre cele dou, distinct si separat de Bisericile crestine. Rezultatul paradoxal al intercomuniunii ar putea fi nu de a reduce diviziunile, ci de a le mri. n snul celei de-a treia Biserici, acordul nu ar fi dect aparent, fiecare putnd continua s profeseze propriile sale optiuni sub masca unei unanimitti artificiale [72]. n anul 1925, teologul si scriitorul Gala Galaction declar c n relatiile cu alte confesiuni este nevoie de o rigorioas contabilitate dogmatic [73]. Astzi, cnd unii teologi ecumenisti sunt contaminati cu diferite idei eterodoxe, aceast necesitate a devenit si urgent. Aceast riguroas contabilitate dogmatic este necesitat si de redactarea unor texte teologice comune, care trebuie s exprime credinta apostolic si patristic [74] precizeaz n zilele noastre Printele Profesor Nicolae V. Dur. Asadar, Biserica Ortodox n nici un caz nu poate s accepte recunoasterea valabilittii Tainelor svrsite la eterodocsi. Ritualul care se svrseste n diferite comunitti ecleziale aflate afar de Biserica cea Una este doar o form goal, lipsit de orice continut obiectiv. Practica Bisericii Ortodoxe de primire a eterodocsilor fr s repete Tainele de initiere (Botezul, Mirungere) are explicatie exclusiv n iconomia bisericeasc, este practica de pogormnt ca s usureze eterodocsilior procesul de venire la Biserica mam. Dar aceast practic de iconomie obligatoriu presupune respectarea conditiei ca forma exterioar a Tainei svrsite n comunitatea eterodox s fi fost respectat corect. Atunci acea form goal a Tainei capt valabilitate sau altfel zis se umple de Duhul Sfnt din momentul n care omul mrturisind dreapta credint apostolic intr n comuniune cu Trupul Mistic al lui Hristos - Biserica primind Taina Pocintei si Taina Euharistiei. n ncheierea acestui capitol s citm cuvintele Sfntului Ierarh si Mrturisitor Ilarion Troitki: Nu exist crestinism, nu exist Hristos, nu exist har, nu exist adevrul, nu exist viat, nu exist mntuire, nimic nu exist n afara Bisericii, si toate acestea exist exclusiv ntr-o singur Biseric cea Una! [75] III. CONCLUZII n Cuvntul nainte la cartea Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie si Catolicism, Prea Fericitul Printe Patriarh Teoctist spunea: Secolul al XX-lea va rmne n istoria

crestinismului ca secolul n care a aprut si s-a dezvoltat miscarea ecumenic. Schimbarea radical pe care miscarea ecumenic a adus-o n cuprinsul lumii crestine, const n faptul c ea a determinat Bisericile crestine s treac de la politica confruntrii, care se ocup de deosebirile dintre diferitele confesiuni crestine, la o politic de reconciliere, animat de dorinta de a descoperi elementele de convergent doctrinar, pentru ca astfel s poat psi pe calea unittii crestine [76]. Fr ndoial c acesta este drumul pe care trebuie s-l parcurg att Biserica Ortodox ct si celelalte confesiuni crestine, calea cunoasterii reciproce, a dialogului sincer si a dorintei de a fi ntru Adevr, adic de a fi cu Hristosul cel Viu. Lucrarea de fat si propune tocmai acest scop. Anume acela de a prezenta, n lumina autenticei Traditii rsritene, pozitia Bisericii Ortodoxe, din punctul de vedere al Dreptului Canonic Bisericesc, asupra Tainelor la diversele confesiuni si denominatiuni crestine. Orice lucrare de Drept Canonic Bisericesc recunoaste o anume rigurozitate, proprie demersului exact al cercetrii juridice. Astfel marele teolog si canonist romn Printele Profesor Liviu Stan n legtura cu subiectul nostru, spune transant c nvttura Bisericii Ortodoxe din primul mileniul exprimat prin texte canonice, impune considerarea ca nevalide a tuturor tainelor cari se svrsesc n afara Bisericii Ortodoxe fie de ctre eretici, fie de ctre schismatici ... Ca urmare, dac ar fi s urmeze norma pe care o indic aceast nvttur si canoanele corespunzetoare, atunci ar trebui ca n cazul cnd orice neortodox ar dori s intre n Biseric, botezul nici unuia s nu mai fie socotit valid. De asemenea, cnd ar dori s intre n Biserica ortodox vreun cleric neortodox, indiferent din care Biseric sau confesiune, acesta ar trebui s fie nti botezat si apoi hirotonit, bine nteles n cazul c ar urma s fie admis n cler... n nici un caz, dup cum am mai spus, Biserica nu poate declara valid, nici chiar prin iconomie (subl.n.), o lucrare sau o tain a vreunui eretic sau schismatic, atta timp ct el nu a intrat mcar n tinda ei [77]. Datorit acestui specific al Dreptului Canonic Bisericesc, poate c un oarecare grad de acrivie rzbate si din aceste pagini. Dar aceasta nu trebuie dect s ne ntreasc n dorinta sincera de cutare, de sondare a posibilittilor de exprimare a Adevrului Revelat n celelalte teologii occidentale. Orice cercetare a canoanelor Traditiei noastre rsritene este un prilej de a iesi mai mbogtiti si mai bine orientati dogmatic asupra adevrului de credint. Canoanele Bisericii ortodoxe sunt un segment viu al tezaurului inestimabil pe care ni l-au lsat Sfintii Printi. Canoanele bisericesti sunt plmnul prin care respir Biserica, pentru c ele filtreaz si purific aerul duhovnicesc al Bisericii de tot ceea ce este strin nvtturii bimilenare a ei. De aceea, pozitia noastr legat de Tainele eterodocsilor are ca miez nvttura Printilor, pe care rezumnd-o marele teolog liturghist romn Printele Petre Vintilescu spune: O recunoastere teoretic de ctre Biserica Ortodox a Tainelor svrsite afar de ea, ar echivala pentru dnsa, cu o renegare a propriei sale constiinte de infaibilitate, ca singura pstrtoare nentrerupt a adevrului revelat si a harului, precum si cu o

contrazicere a normelor Bisericii Vechi (subl.n.), pe care ea a continuat-o fidel [78]. Cunoasterea corect a pozitiei Bisericii Sobornicesti fat de Tainele altor confesiuni crestine, fundamentarea ecleziologic temeinic a dialogului ecumenic actual, sunt sansele cele mai sigure pentru a depsi impasul n care a ajuns acum miscarea ecumenic, dificultti pe care le recunosc deopotriv si ncearc s le depseasc mpreun att confesiunile apusene ct si Biserica Ortodox din Rsrit. Pentru atingerea acestui scop, teologul ortodox, n activitatea sa ecumenic, trebuie s aib ca punct de plecare convingerea c: Exist ... o legtur organic ntre doctrin si Taine [79]. De aceea: Comuniunea euharistic confirm si ncoroneaz unitatea de credint a celor ce se mprtsesc mpreun din acelasi Potir, dar ea nu mentine si nu restabileste unitatea de credint, fr vointa acelora de a realiza aceast unitate, sau atta vreme ct cei ce practic comuniunea euharistic nteleg s-si pstreze deosebirile lor de credint ... ntre comuniunea euharistic, comuniunea n credint si comuniunea eclezial exist o legtur indestructibil, fiecare implicnd pe celelalte dou, si fcut posibil de celelalte dou (subl.n.) [80]. Canoanele Bisericii Ortodoxe rmn asadar un instrument perpetuu actual, singurul n stare s ne cluzeasc spre roadele cele bune si plcute lui Dumnezeu ale activittii clericilor, monahilor si mirenilor n Biseric. Ele ne vor feri att de exagerrile si extremele neproductive, ct si de compromisuri doctrinare. Si asa precum subliniaz Prea Fericitul Printe Patriarh Teoctist: Avem convingerea c astfel vom psi temeinic pe calea unittii voite de Domnul nostru Iisus Hristos si numai astfel vom nainta ctre unitatea spiritual de care are nevoie Europa de astzi si de mine. Zorile celui de al treilea mileniu trebuie s ne gseasc mai aproape de unitatea pe care o cutm [81]. BIBLIOGRAFIE 1.Biblia sau Sfnta Scriptur, Tiprit sub ndrumarea si cu purtarea de grij a Prea Fericitului Printe Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod. Societatea Biblic Interconfesional din Romnia. 2.Floca, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Sibiu, 1993. 3.Sachelarie, Ieromonah Nicodim, Pravila bisericeasc, Editat de Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 1999. 4.Milas, Dr. Nicodim, Canonele Bisericii Ortodoxe insotite de comentariiI, vol.I, Traducerea fcut de Uros Kovincici si Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1930. 5.Milas, Dr. Nicodim, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol,II, Trducerea fcut de Uros Kovincici si Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1936. 6.Dolidze, Prof. I, Kartuli Samartlis Dzeglebi, tomi III, Saeclesio Sakanondeblo Dzeglebi (XI-XIX ss.), (n limba georgian),Ed. "Metniereba", Tbilisi, 1970. (Trad. titlului n romneste: Monumentele Dreptului Georgian, vol.III, Monumentele Dreptului Canonic Bisericesc (sec.XI-XIX) .

7.Floca, Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N., Drept Canonic Ortodox, legislatie si administratie bisericeasc, vol.II, EIBMBOR, Bucuresti, 1990. 8.Zapiski po terkovnomu zakonovedeniu, (n limba rus), V universitetskoi tipografii, Kiev, 1848. 9.Ghinevski, Assesor, Kolejski Sekretar Sviateisego Sinoda Iakov, Oglavlenie Zakonam Grekorossiiskiia Terkvi, (n limba rus), V sinodalnoi tipografii, Sanktpeterburg, 1827. 10.Pavlov A.S. Zaslujenni Profesor Moskovskogo Imperatorskogo Universiteta, Kurs Terkovnogo Prava, (n limba rus), Sviato-Troitkaia Serghieva Lavra, 1902. 11.Dur, Pret Prof. Dr. Nicolae V., Documentul de la Lima (BEM) si evaluarea sa teologic, n "Mitropolia Moldovei si Sucevei", LXII, 1986, nr.1-2, p.46-58. 12.Stan, Preot Prof. Dr. Liviu, Succesiunea apostolic, n "Studii Reologice", 1955, nr.56, p.305-323. 13.Radu, Preot Lector Dumitru Gh., Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema comuniunii, n "Ortodoxia", 1978, nr.1-2. 14.Vintilescu, Preot Petre, Biserica Ortodox si hirotoniile anglicane, n "Ortodoxia", I, 1949, nr.1. 15.Tudoran Isidor, Unitatea Bisericii n perspectiva ecumenic, n "Ortodoxia", 1973, nr.3. 16.Cunescu, Preot Gh., Gala Galaction, precursor al ecumenismului actual, n "Biserica Ortodox Romn", LXXXIX, 1971, nr.5-6. 17.Stniloae, Preot Prof. Dr. Dumitru, Numrul tainelor, raporturile ntre ele si problema Tainelor din afara Bisericii, n "Ortodoxia", VIII, 1956, nr.2, p.191-215. 18.Stniloae, Preot Prof. Dr. Dumitru, Din aspectul sacramental al Bisericii, n "Studii Teologice", XVIII, 1966, nr.9-10. 19.Florovsky, Protoierei Gheorghi, O granitah Terkvi, (n limba rus), n "Jurnal Moskovskoi Patriarhii", 1989, nr.5. 20.Stniloae, Preot Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic Ortodox, vol.2, EIBMBOR, Bucuresti, 1997. 21.Popescu, Preot Prof. Dr. Dumitru, Ortodoxie si Catilicism, Ed, "Romnia Crestin", Bucuresti, 1999. 22.Bria, Preot Prof. Dr. Ion, Tratat de teologie dogmatic si ecumenic, Ed. "Romnia Crestin", Bucuresti, 1999. 23.Bria, Preot Prof. Dr. Ion, Destinul Ortodoxiei, EIBMBOR, Bucuresti, 1989. 24.Savin, Ioan Gh., Mistica si Ascetica Ortdox, Cu un cuvnt nainte de Dr. Antonie Plmdeal Mitropolitul Ardealului, Sibiu, 1996. 25.Joant, PS Serafim, Cteva gnduri despre ecumenism, n "Porunca Iubirii", revista de spiritualitate ortodox, 1998, nr.5. 26.Serafim, Arhimandrit (Alexiev), Serghie Arhimandrit (Jazadjiev), Ortodoxia si Ecumenismul, Mnstirea Sltioar, 1997. 27.Kuraev, Diacon Andrei, Vzov Ekumenizma, (n limba rus), Ed. "Blagovest", Moscova, 1998. 28.Ilarion, Arhimandrit (Troitki), Hristianstva net dez Terkvi, (n limba rus), Ed. "Pravoslavnaia Beseda", Moscova, 1991. 29.Serghii Patriarh, Otnosenia Pravoslavnoi Terkvi k otdelivsimsia ot nee obsestvam, n "Pravoslavie i ekumenizm: Dokument i material 1902-1998", (n limba rus), Moscova, 1999.

30.Iarusevici, Mitropolit Nicolai, Russkaia Pravoslavnaia Terkovi i ecumeniceskoe dvijenie, n "Pravoslavie i ekumenizm; Dokument i material", (n limba rus), Moscova, 1999. 31.Svetlov, P.I., Hristianskoe veroucenie v apologheticeskom izlojenii, (n limba rus), ed. a 3-a, Kiev, 1910, vol.1, p.208-209. 32.Comisia Teologic a Patriarhiei Georgiene, Erezii Eclesiologice n Secolul XX: 1) nvttura despre existenta harului mntuitor n afar granitelor canonice a Bisericii Ortodoxe, 2) asa zis Teoria Ramificatilor".82 (n limba georgian), Buletin de Informatie nr.3, Tbilisi, 1998. 33.Soborul Arhieresc Jubilar al Bisericii Ortodoxe Ruse, Principiile Fundamentale ale Relatiilor Bisericii Ortodoxe Ruse Fat de Eterodoxie, (n limba rus), pagina web: www.russian-orthodox-church.org.ru (serviciul de comunicatii a departamentului relatiilor externe a Patriarhiei Ruse). Note bibliografice 1 Pr.Lect. Dumitru Gh.Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine si problema comuniunii (tez de doctorat), n "Ortodoxia",nr.1-2, 1978, p.339. 2 ncepnd din anul 1997,din activitatea CMB s-au retras Bisericile locale: Patriarhia Ierusalimului (retras unilateral cu peste un deceniu nainte), Patriarhia Rusiei (din structurile de conducere si active), Patriarhia Georgiei, a Serbiei si a Bulgariei. 3 Pr. Dunitru Gh.Radu, op.cit., p.350. 4 Pr. Prof. Dr. Ion Bria Tratat de Teologie Dogmatic si Ecumenic, Editura "Romnia Crestin", Bucuresti, 1999, p. 215, 260. 5 Pr. Prof. Liviu Stan, Succesiunea Apostolic, n "Studii Teologice",nr.5-6, 1955,p.306. 6 Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe nsotite de comentarii vol.1,partea1,trad.Uros Kovincici si dr. N.Popovici, Arad,1930 prefata de trad. dr., N.Popovici, p.VI. 7 Arhim. Serafim Alexiev, Arhim. Serghie Jazadjiev, Ortodoxia si Ecumenismul, Mnst.Sltioara, 1997, p.118. 8 De exemplu Pr. Prof. Dr. Ion Bria, n cartea "Destinul Ortodoxiei", editat la EIBMBOR, Buc.1989, scrie urmtoarele: femeile sufer cel mai mult deoarece, datorit unor traditii din epoci istorice de declin pastoral, datorit unor interpretri confuze si nerealiste ale canoanelor valabile n alt mediu cultural si social (subl.n.), le este interzis accesul n locurile si actele sfintitoare, sunt excluse de la anumite organisme parohiale, nu obtin usor permisiunea s propovduiasc si s evanghelizeze. - p.100. n ultimii ani, Bisericile Ortodoxe au ncercat s considere cu mai mult spirit critic unele aspecte ale traditiei canonice de odinioar, aspecte care nu mai au o semnificatie major pentru spiritualitatea de azi (subl.n.). - p.101. Care este autoritatea Bibliei si chiar a Traditiei, cnd unele practici rituale si atitudini canonice, cu privire la femeie si mam, nu tin seama de nvttura si exemplul lui Iisus Hristos?(subl.n.). n ce msur practica ritual este aici fidel sau consecvent spiritului Evangheliei? Acesta este un domeniu n care se pot observa "inconsecvente teologice", sau contradictii sistematice (subl.n.). - p.271 9 Dr.Nicodim Milas,op.cit., p.5. 10 Ibidem, Cuvnt nainte, de PS dr. Gr.Comsa Ardeanul p.III 11 I. Karmiris, I Orthodoxos Ekklisiologhia, (n limba greac), Atena-1973, p.242-243, apud Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, EIBMBOR,

vol.2, Bucuresti-1997, p.173. 12 Ioan Gh. Savin, Mistica si Ascetica Ortodox, cu un cuvnt nainte de ctre PS Dr.Antonie Plmdeal Mitropolitul Ardealului, Sibiu -1996, p.9. 13 PS Dr. Serafim Joant Mitropolit al Germaniei si al Europei Centrale, Cteva Gnduri Despre Ecumenism, n "Porunca Iubirii" revista de spiritualitate ortodox, nr.5, 1998, p.11. 14 Pr. Prof. I. Mihlcescu, La Theologie symbolique, Bucarest-1932, p.101, apud Preot Lector Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema Comuniunii, n "Ortodoxia", nr.1-2, 1978, p.353 la not. 15 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p.170. 16 Ibidem, p.174. 17 Ibidem, p.175. 18Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note si comentarii, Sibiu-1993, p.33. 19 Ibidem, p.33. 20 Ibidem, p.42. 21 Isidor Tudoran, Unitatea Bisericii n perspectiv ecumenic, n "Ortodoxia", nr.3, 1973, p. 22 Pr. Petre Vintilescu, Biserica Ortodox si hirotoniile anglicane, n "Ortodoxia", nr.1, 1949, p.105. 23 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op.cit., p.225. 24 Ibidem, p.224. 25 Ibidem, p.32. 26 P.I. Svetlov, Hristianscoe veroucenie v apologheticescom izlojenii, (n limba rus), ed a 3-a, Kiev, 1910, vol.1, p.208-209. 27 Toate citatele din operele Sfntului Ciprian al Cartaginei prezentate n aceast lucrare sunt luate din cartea: Arhimandrit Ilarion (Troitki), Hristianstva net bez Tercvi, (n limba rus), Ed. Pravoslavnaia beseda, Moscva-1991. 28 Sfntul Ioan Gura de Aur, Omilia la Epistola ctre Efeseni, apud Arhimandrit Ilarion (Trotki), op. cit., p.61. 29 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p.181-183. 30 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p.176. 31 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Numrul Tainelor, raporturile ntre ele si problema Tainelor din afara Bisericii, n "Ortodoxia", VII, nr.2, 1956, p.212. 32 Ibidem, p.212. 33 Diacon Andrei Kuraev, Vzov Ecumenizma, (n limba rus), Moscva, 1998, p.48. 34 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drapt Canonic Ortodox, legislatie si administratie bisericeasc, vol.2, EIBMBOR, Bucuresti-1990, p.115. 35 Protoiereu Gheorghi Florovski, O granitah Tercvi, n "Jurnal Moscovscoi Patriarhii", (n limba rus), 1989, nr.5, p.72. 36 Mitropolit Nicolai Iarusevici, Russcaia Pravoslavnaia Tercov i ecumenicescoe dvijenie, n "Pravoslavie i ecumenizm: Document i material 1902-1998", (n liba rus), Moscva-1999, p.194. 37 Patriarh Serghi, Otnosenia Pravoslavnoi Tercvi k otdelivsimsea ot nee obsestvam, n "Pravoslavie i ecumenizm: Document i material 1902-1998", (n limba rus), Moscva1999, p.89.

38 Ibidem, p.106. 39 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox ... , p.115. 40 Arhimandrit Ilarion (Troitki), Hristianstva net bez Tercvi, (n limba rus), ed. Pravoslavnaia beseda, Moscva-1991, p.69. Corespondenta ntre Robert Gardiner si Arhiepiscopul Antonie al Harcovului s-a purtat n anii 1915-1916. 41 Ibidem, p.74-75. 42 Ibidem, p.78. 43 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe ... , p.340. 44 Ibidem, p.340. 45 Ibidem, p.374. 46 Ibidem, p.340. 47 Ibidem, p.340. 48 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.82. 49 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p.340. 50 Ibidem, p.33. 51 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.83-84. 52 n Biserica Ortodox s-a stabilit ca o conditie minim pentru acceptarea primirii eterodocsilor n Biserica fr rebotez, faptul dac acea comunitate eterodox practic botezul prin ntreit scufundare n ap cu rostirea formulei: Se boteaz robul lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui, Amin, si al Fiului, Amin, si al Sfntului Duh, Amin, acum si pururea si n vecii vecilor Amin. 53 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.83. 54 Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p.156. 55 Ieromonah Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasc, Editat de Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova-1999, p.174. 56 Prof. I. Dolidze, Kartuli Samartlis Dzeglebi, tomi III, Saeklesio Sakanondeblo Dzeglebi (XI-XIX ss.), Gamomtemloba-"Metniereba", Tbilisi-1970, gv.119. (n rom.: Monumentele Dreptului Georgian, vol. III, Monumentele Dreptului Canonic Bisericesc (sec.XI-XIX), Ed.-"Metniereba", Tbilisi-1970, p.119.) 57 Ibidem, p.120. 58 Arhimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.90. 59 Ibidem, p.91. 60 Ibidem, p.95. 61 Ibidem, p.98. 62 Ibidem, p.98. 63 Ibidem, p.98. 64 Zapiski po Tercovnomu Zaconovedeniu, Kiev-1848, V universitetscoi Tipografii, Dozvoleno ot S. Piterburgskogo Komiteta Duhovnoi Tenzur. Tenzor Prptoierei Andrei Okunev, p.260. 65 Assesor, Kolejski Secretar Sveateisego Sinoda Iacov Ghinevski, Oglavlenie Zakonam Grecorossiischia Tercvi, (n limba rus), V Sinodalnoi Tipografii, Sanktpeterburg-1827, p.105. 66 Arhimandrit Ilarion (Trotki), op. cit., p.98. 67 Ibidem, p.99. 68 Preot Lector Dumitru Gh. Radu, op. cit., p.365. 69 Ibidem, p.341.

70 Ibidem, p.341. 71 Prof. A.S.Pavlov, Kurs Tercovnogo Prava,(n limba rus), Sviato-Troitkaia Serghieva Lavra-1902, p.515. 72 Cardinal Paul Gouyon, archeveque de Rennes, L intercommunion est-elle possible?, Paris-Fribourg, Editions Saint Paul, 1976, p.112-113. 73 Preot Gh. Cunescu, Gala Galaction, precursor al ecumenismului actual, n "Biserca Ortodox Romn", LXXXIX, 1971, nr.5-6, p.660. 74 Preot Asist. Dr. Nicolae V. Dur, Documentul de la Lima (BEM) si evaluarea sa teologic, n "Mitropolia Moldovei si Sucevei", LXII, nr.1-2, 1986, p.58. 75 Arnimandrit Ilarion (Troitki), op. cit., p.51. 76 Preot Prof. Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie si Catolicism, Ed. Romnia Crestin, Bucuresti-1999, p.9. 77 Preot Prof. Dr. Liviu Stan, Succesiunea Apostolic, n "Studii Teologice", 1955, nr.56, p.321, 323. 78 Preot Prof. Dr. Petre Vintilescu, Biserica Ortotox si hirotoniile anglicane, n "Ortodoxia", I, 1949, nr.1, p.105. 79 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, n "Studii Teologice", XVIII, 1966, nr.9-10, p.557. 80 Preot Lector Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema comuniunii, n "Ortodoxia", 1978, nr.1-2, p.367. 81Preot Prof. Dr. Dumitru Popescu, op. cit., p.12. 82 Hotrrile acestei Comisii Teologice Patriarhale au fost oficial aprobate de ctre Sfntul Sinod al Bisericii Georgiene pe data de 8 octombrie 1998.