Sunteți pe pagina 1din 30

UNIVERSITATEA GEORGE BARITIU DIN BRASOV FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI TURISMULUI SI SERVICIILOR

UTILIZAREA SISTEMELOR DE ASISTARE A DECIZIILOR IN AFACERI

PROFESOR COORDONATOR CONF.UNIV.DR. CARSTEA CLAUDIA

STUDENT VOICU ALEXANDRA PETRONIA ANUL II ZI

BRASOV 2012

CUPRINS

INTRODUCERE

Succesul oricarei organizatii depinde in mare masura de deciziile celor aflati la diferitele nivele de conducere, iar in conditiile economico-sociale actuale luarea deciziilor potrivite a devenit o sarcina dificila. Daca initial procesul decizional era considerat in teoria managementului o activitate exclusiv umana, in urma cresterii cantitatii de date si a dificultatii gestionarii si procesarii acestora, procesul decizional se desfasoara cu sprijinul tehnologiilor informatice si de comunicatie. Acest fapt a condus la abordari interdisciplinare in studiul deciziilor, la informatizarea deciziei si la aparitia sistemelor informatice de asistare a deciziilor. Sistemele de asistare a deciziilor au rol de sprijin al managerului in abordarea de catre acesta a mediului complex si a situatiei cu privire la care urmeaza sa fie adoptata o decizie. Un pas important in acceptarea acestor sisteme, care a dus implicit la dezvoltarea acestora in timp, a fost intelegerea si acceptarea ideii ca aceste instrumente nu urmaresc inlocuirea decidentului, ci sprijinul si asistarea acestuia. In conditiile dezvoltarii societatii cunoasterii si a organizatiilor bazate pe cunoastere, a sporit si complexitatea problemelor manageriale, iar sistemele informatice de asistare a deciziilor au inceput sa fie realizate utilizand solutii ce au la baza tehnologii ale inteligentei artificiale. Scopul abordarii tehnologiilor inteligente in realizarea sistemelor de asistare a deciziilor a fost utilizarea rationamentului uman atat pentru a conduce la solutii pentru probleme decizionale complexe, cat si pentru a determina un plus de cunoastere in cadrul organizatiei, sporind calitatea procesului managerial. Lucrarea de fata urmareste sa realizeze o investigatie asupra mediului decisional si a sistemelor informatice de asistare a deciziilor, a sistemelor inteligente si tehnologiilor Machine Learning, si de asemenea asupra modalitatilor de utilizare ale acestor tehnologii pentru a imbunatati procesul decizional. Studiul teoretic a determinat realizarea unui software decizional avand la baza o biblioteca de clase reprezinta o fundatie solida pentru construirea unor algoritmi de decizie complecsi. Astfel a fost cladit un mediu expandabil si reutilizabil, cu caracter practic, ce permite utilizarea algoritmilor cu scop in asistarea decidentilor in rezolvarea unor probleme decizionale de mare complexitate.. In cadrul societatii contemporane, denumita societatea cunoasterii, organizatiile trebuie sa-si adapteze managementul unei gandiri proactive, sa accepte
3

ideea de rationalizare a componentei informationale si decizionale, cu scopul de a deveni din ce in ce mai competitive si performante. O infrastructura informatica bine pusa la punct, impreuna cu sistemele informatice de asistare a deciziilor, constituie un sprijin incontestabil al decidentilor care se confrunta cu o multitudine de probleme in cadrul unei organizatii. Lucrarea se doreste a fi o abordare noua in ceea ce priveste dezvoltarea sistemelor de asistare a deciziilor, evidentiind noi modalitati de implementare a algoritmilor de decizie, prin intermediul unui sistem expandabil care a fost implementat respectand principii avansate de ingineria programarii. Solutia abordata este un raspuns la trendurile impuse de nivelul actual al tehnologiilor software si permite implementarea unor sisteme de asistare a deciziilor utilizand cele mai noi tehnologii Machine Learning.

CAPITOLUL 1. PROCESUL DECIZIONAL

In cadrul Capitolului 1 sunt descrise elementele procesului decizional, aratand relatia dintre sistemul informational si cel decizional, care in urma modificarilor complexe pe care societatea le-a suferit datorita faptului ca informatia a devenit resursa esentiala a organizatiei, au evoluat si ele in mod firesc. In scopul descrierii complete a sistemului decizional, se incepe cu detalierea notiunii de decizie, aratand caracteristicile si clasificarea deciziilor dupa o serie de criterii, definirea decidentului si a situatiei decizionale. Este stabilita structura procesului decizional, aceasta fiind formata, in viziunea noastra, din patru etape: pregatirea deciziei, alegerea solutiei optime si luarea deciziei, implementarea deciziei si controlul aplicarii, evaluarea rezultatelor deciziei. Alegerea solutiei optime si adoptarea deciziei fiind etapa cea mai importanta a procesului decizional, aratam principalele tehnici si metode de cautare a deciziei optime, si descriem procedeul de modelare a proceselor decizionale. Pentru ca procesul decizional sa isi dovedeasca finalitatea, rezultatele acestuia se supun evaluarii, stabilindu-se astfel calitatea intregului proces. Sfarsitul secolului XX a stat sub semnul tranzitiei, de la societatea industriala, in cadrul careia principala resursa a unei intreprinderi se identifica prin capital, la societatea post industriala, cunoscuta si sub denumirea de societate informationala, in cadrul careia resursa cea mai de pret a devenit informatia, iar productia de baza este cea intelectuala. Aceasta societate informationala in care vietuim este adanc influentata de dezvoltarea tehnologiilor informationale si de comunicatie, care determina o modificare substantiala a procesului de informare, proces axat in jurul notiunii de informatie, si care determina definirea structurala si functionala a sistemului informational. Asemenea oricarei alte activitati intreprinse de un subiect uman, managementul implica o serie de decizii, care se vor clasifica in functie de diverse criterii. Decizia poate fi definita ca o consecinta a unor activitati constiente de alegere a unei directii de actiune si a angajarii in aceasta, ceea ce implica si alocarea de resurse pentru atingerea scopului vizat. Luarea unei decizii este justificata prin urmatoarele elemente: decidentul, situatia si problema de decizie, procesul decisional.

Procesul

decizional

ia

nastere

dintr-o

serie

de

activitati

decizionale.

Acest process are la baza constientizarea unei situatii decizionale si culegerea datelor, apoi continua cu cautarea, proiectarea si modelarea alternativelor, alegerea solutiei propice, iar in final se va adopta decizia si se vor evalua rezultatele respectivei directii de actiune . In zilele noastre toate domeniile de activitate se bazeaza pe utilizarea,intr-o masura mai mare sau mai mica,a tehnologiilor informatice si a calculatorului. A devenit omniprezenta utilizarea mijloacelor TIC in desfasurarea activitatilor celor mai diverse si pentru luarea deciziilor ce au la baza informatii ce sunt optinute din prelucrarea unor date culese cu privire la obiectul activitatii respective. 1.1.SISTEMUL INFORMATIONAL-DECIZIONAL In cadrul sistemului de management al societatii comerciale interactioneaza urmatoarele subsisteme: subsistemul decizional subsistemul metodelor si tehnicilor de management subsistemul organizatoric subsistemul informational.

Componenta informationala a sistemului de management realizeaza legatura dintre subsistemul decizional si celelalte subsisteme la nivel microeconomic. Aceasta legatura se materializeaza prin transmiterea informatiilor provenite de la nivelele operationale catre nivelele de decizie si prin transmiterea deciziilor acestor nivele catre nivelele operationale. Componenta informationala, respectiv sistemul informational al sistemului de management se poate defini ca un ansamblu tehnico-organizatoric de proceduri de constatare, consemnare, culegere, verificare, transmitere, stocare si prelucrare a datelor, in scopul satisfacerii cerintelor informationale necesare conducerii procesului fundamentarii si elaborarii deciziilor. Pornind de la activitatile sistemului informational rezulta si principalele sale componente: Data si informatia. Data reprezinta o descriere numerica (cifrica) sau literala a unor actiuni, fapte, procese din organizatie sau mediul sau ambiant. Prin informatie se intelege expresia unei stiri, a unui mesaj cu caracter de noutate. Informatiile sunt date ce aduc receptorului un spor de cunoastere si contribuie la imbunatatirea deciziei.
6

Sistemul informational al unei organizatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii: Functia decizionala- asigura informatiile necesare luarii deciziilor. In acest context apare

notiunea de sistem informational al managementului. SIM (MIS managerial informational system) Functia operationala declansarea multimii de actiuni necesare realizarii obiectivelor organizatiei. Functia de documentare gasirea si inregistrarea informatiilor pentru imbogatirea Consideratiile anterioare au reliefat complexitatea si importanta sistemului informational pentru buna functionare a unei organizatii.Ca urmare deficientele existente in acest domeniu au repercursiuni grave asupra modului in care organizatia isi atinge obiectivele. Studiile efectuate au pus in evidenta existenta unor deficiente tipice cum ar fi: distorsiunea adica modificarea partiala, neintentionata a continutului unei informatii pe

cunostintelor personalului si care pot fi ulterior folosite pentru luarea altor decizii.

parcursul circuitului informational; filtrajul modificarea intentionata a continutului mesajului; redundanta transmiterea repetata a acelorasi informatii ; supraincarcarea circuitelor informationale. Exista o serie de instrumente de analiza si rationalizare a fluxurilor informationale cum ar fi schema bloc, diagrama orizontala de flux informational, diagrama verticala de flux informational, a caror folosire poate conduce la proiectarea unui sistem informational rational si eficient. In continuare vom prezenta concis cateva principii de rationalizare a sistemului informational: subordonarea conceperii si functionarii sistemului informational cerintelor managementului

firmei; corelarea sistemului informational cu sistemul decizional si cu organizarea structurala a unitatea metodologica a tratarii informatiilor principiul concentrarii asupra abaterilor esentiale

organizatiei;

principiul timpului corespunzator de reactie principiul asigurarii de maxim de informatii finale principiul flexibilitatii principiul eficientei.

1.2. DECIZIA-DEFINIRE,CLASIFICARE,CARACTERISTICI In literatura sunt propuse mai multe definitii ale deciziei: hotararea luata ca urmare a examinarii unei probleme, situatii ,solutia adoptata din mai multe posibile, alegerea unei directii de actiune, o alegere conducand la un anumit obiectiv dorit , rezultatul unui tip particular de prelucrare a informatiilor, care consta in alegerea unui plan de actiune , alegerea uneia dintr-un numar de alternative; cunostinte care indica o angajare intr-o anumita directie de actiune. Putem defini decizia ca fiind rezultatul unor activitati constiente de alegere a unei directii de actiune si a angajarii in aceasta, fapt care implica, de obicei, alocarea unor resurse. Decizia apartine unei persoane sau unui grup de persoane, care dispun de autoritatea necesara si care raspund pentru folosirea resurselor in anumite situatii date. Exista numerose clasificari ale deciziilor; voi prezenta doar doua dintre acestea: clasificarea in functie de criteriul nivelului decizional si clasificarea in functie de gradul de structurare. In functie de nivelul decizional, deciziile se clasifica in: Decizii strategice - sunt acele decizii care determina obiectivele, resursele si politicile organizatiei. Una din principalele decizii la acest nivel o reprezinta anticiparea viitorului organizatiei si a mediului in care va functiona, precum si stabilirea unei concordante intre caracteristicile organizatiei si a mediului acesteia. Acest tip de decizii implica de regula un numar mic de persoane, cadre de conducere care abordeaza probleme noi, cu un caracter complex. Decizii tactice - de control managerial - sunt in principal legate de urmarirea eficientei si a eficacitatii cu care sunt utilizate resursele, precum si a eficientei unitatilor operationale. Controlul de gestiune necesita o interactiune continua intre persoanele care indeplinesc obiectivele organizatiei respective. globale trasate de deciziile strategice.
8

Ele se deruleaza in contextul politicilor si obiectivelor

Decizii operationale - de control operational - determina modalitatile in care se executa sarcinile stabilite la niveluri superioare - de exemplu, specificarea criteriilor de executare a sarcinilor si de utilizare a resurselor, de evaluare a rezultatelor. Decizii privind cunostintele - sunt legate de evaluarea ideilor privind noi produse si servicii, metodelor de comunicare a noilor cunostinte si de difuzare a informatiilor in cadrul organizatiei. Aceasta categorie de decizii a aparut recent datorita cresterii importantei cunostintelor ca resursa a intreprinderii. Incadrarea sa in clasificarea deciziilor in functie de criteriul nivelului decizional este totusi discutabila, tinand cont de faptul ca deciziile privind cunostintele apartin tuturor esaloanelor manageriale, sistemul de cunostinte fiind suprapus - in modelul OID - peste sistemul organizatiei. In cadrul fiecarui nivel decizional, se poate realiza o clasificare a deciziilor in functie de gradul de structurare al acestora. Caracteristica de programabilitate a unei decizii este pusa in legatura cu punctul de vedere al unor psihologi care afirma ca memoria omului contine programe, sau strategii pentru prelucrarea informatiilor, chiar daca acesta este incapabil sa descrie strategia folosita intr-o situatie decizionala data.

In functie de gradul de structurare,deciziile se clasifica: Deciziile structurate (programabile) sunt acele decizii de rutina pentru adoptarea carora exista proceduri prestabilite. Ele intervin atunci cand exista un proces cunoscut si explicit care permite prelucrarea informatiilor de intrare pentru alegerea alternativelor. Cand este informatizata, decizia programabila este descrisa printr-un program a carui derulare este imuabil fixa, nu exista reveniri, iar calea rationamentelor nu poate fi schimbata nici prin program, nici de utilizator. Se considera ca o problema este structurata daca obiectivele si scopurile sunt precise si exista un algoritm de rezolvare. Deciziile nestructurate (neprogramabile) sunt acele decizii care fac apel la judecata si intuitia decidentului in definirea problemei respective: sunt decizii importante, cu un caracter inovator si deseori atipice pentru organizatie, neexistand proceduri prestabilite pentru adoptarea lor. Se

considera ca o problema este nestructurata atunci cand elementele deciziei sunt mai mult calitative, obiectivele si scopurile nu sunt precise si nu exista un algoritm de rezolvare cunoscut. Deciziile semistructurate sunt acele decizii in adoptarea carora se poate apela doar partial la proceduri cunoscute. Se considera ca o problema este semistructurata atunci cand decizia are elemente predominant cantitative (dar nu in totalitate), obiectivele si scopurile nu sunt precise si procedura algoritmica de rezolvare nu acopera in totalitate ansamblul elementelor problemei. Identificarea partilor structurate, sau structurabile, ale unei probleme decizionale semistructurate prin descompunerea acesteia este un pas important in procesul decizional. Masura gradului de structurabilitate a unei probleme este determinata nu numai de natura situatiei decizionale in sine ci si de felul in care ea este perceputa de catre un anumit decident; astfel, structurabilitatea unui tip de probleme evolueaza in timp pentru acelasi decident, pe masura acumularii de experienta. O alta observatie care se poate face este ca gradul de structurabilitate al unei probleme descreste pe masura ce creste nivelul decizional si importanta deciziei care trebuie adoptata. In cazul proceselor insuficient cunoscute sau "semistructurate" (conform terminologiei lui H.Simon), se simte nevoia unui "asistent". Din pacate "asistarea deciziei" este un domeniu cu contur imprecis. Termenul "asistarea deciziei" trebuie inteles intr-un sens foarte general si anume orice operatie (sortare, clasificare, selectare, evaluare, etc.) menita sa organizeze informatia, sa reduca incertitudinea, sa conduca la recomandari si/sau variante de actiune. Din punct de vedere istoric, "asistarea deciziei" s-a dezvoltat prin utilizarea metodelor cercetarii operationale. Dar acestea au fost concepute pentru a rezolva probleme relativ bine structurate; prin urmare utilizarea lor in asistarea deciziei a inregistrat numeroase esecuri, fiind dificil de aplicat. De mai bine de 20 de ani, datorita acestor nereusite s-a dezvoltat un alt curent al asistarii deciziei si anume acela de "asistare interactiva". Asa au luat nastere sistemele informatice de asistare a deciziei cunoscute in lumea anglo-saxona sub numele de Decision Support Systems.

10

1.3.PROCESUL DE ADOPTARE A DECIZIILOR Procesul de adoptare a deciziilor consta in esenta in alegerea unei anumite cai de actiune din mai multe cai posibile in vederea atingerii unui anumit obiectiv. Unii autori considera procesul de adoptare a deciziei manageriale ca fiind sinonim cu procesul managerial - in esenta, activitatea de management consta in adoptarea de decizii. Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activitati pe care le desfasoara un individ/grup, confruntat cu un eveniment ce genereaza mai multe variante de actiune, obiectivul fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al individului/grupului. Acest proces presupune parcurgerea mai multor etape distincte: - INFORMARE GENERALA - CONCEPERE - ALEGERE - IMPLEMENTARE Informare generala In aceasta etapa, se analizeaza problemele care apar in organizatie, in scopul identificarii cauzelor care au condus la o anumita situatie precum si a consecintelor acesteia. De regula, ea include mai multe activitati: Identificarea problemei sau a oportunitatii

Etapa de inteligenta" are drept punct de plecare identificarea masurii in care au fost atinse obiectivelor atasate unui anumit segment al activitatii. O problema poate sa apara atunci cand exista o diferenta intre acestea si situatia reala. In aceasta prima etapa, se identifica existenta unei probleme, simptomele sale, si contextul acesteia. Deseori, ceea ce este descris ca fiind o problema (de exemplu, cheltuieli excesive) nu este decat un simptom (masura) a unei alte probleme (de exemplu niveluri prea mari ale stocurilor). Deoarece situatiile sunt in realitate complexe si influentate de numerosi factori, este dificil sa distingem simptomele de problema reala.

11

Existenta unei probleme poate fi determinata prin analizarea nivelului productivitatii organizatiei. Masurarea acestui nivel, precum si construirea unui model se bazeaza pe date; colectiile de date si previziunile acestora reprezinta unul dintre cele mai dificile elemente ale analizei (datele nu sunt intotdeauna disponibile, estimarile sunt deseori subiective, pot exista multe informatii calitative, datele sunt prea numeroase, etc). Achizitionarea de informatii pertinente poate sa influenteze calitatea deciziei, un astfel de proces putand fi asimilat unui proces pre-decizional. In urma acestei analize preliminare, se cunoaste existenta unei probleme, localizarea si importanta acesteia. "Clasificarea problemei"- conceptualizarea sa in scopul de a o incadra intr-o categorie, pentru a o putea aborda printr-o metoda standard. In acest context, una dintre cele mai utilizate clasificari este cea in functie de gradul de structurare a problemei. Analizand acest criteriu, ea poate fi incadrata intr-una din cele trei categorii: probleme structurate (pentru care exista modele standard de rezolvare - de exemplu, alegerea unui nivel al stocului pentru un anumit produs in conditiile existentei unei cereri constante), probleme nestructurate ( de exemplu, adoptarea unui proiect complex de cercetare sau evaluarea unei initiative privind introducerea comertului electronic) sau probleme semistructurate. Descompunerea problemei in subprobleme, daca este posibila, are drept efect o imbunatatire a comunicarii intre diversi factori de decizie. De asemenea, o problema complexa cu un grad redus de structurare poate include subprobleme structurate. Stabilirea responsabilitatilor pentru problema respectiva . O problema exista intr-o organizatie doar daca aceasta are capacitatea de a o rezolva (de exemplu, nivelul ridicat al ratei dobanzii este o problema a guvernului, si nu a unei societati; pentru ea, problema care se ridica este modalitatea de desfasurare a activitatii in conditiile unui nivel ridicat al ratei dobanzii). De asemenea, trebuie desemnate in mod clar persoana sau persoanele care raspund de problema respectiva. Etapa de informare generala are drept rezultat o descriere formala a problemei identificate, a categoriei din care face parte precum si a responsabilitatilor implicate.
12

anumita

Conceperea (design). in aceasta etapa, se stabilesc diversele modalitati de actiune pentru rezolvarea problemei identificate anterior. Aceasta implica realizarea unui model pentru adoptarea deciziei, testarea si validari acestuia. Modelarea implica conceptualizarea problemei respective abstractizarea ei in expresii cantitative si/sau calitative. Procesul de modelare este o combinatie intre arta si stiinta; exista clase de modele standard, o persoana cu experienta putand alege modelul potrivit pentru anumita situatie reala iar pe de alta parte intervine creativitatea pentru a determina care sunt ipotezele simplificatoare, cum se pot integra modele pentru a obtine solutii pertinente. Decidentii dezvolta de cele mai multe ori modele mentale care ii ajuta sa incadreze problema respectiva intr-o anumita clasa de modele. Alegerea unui criteriu de selectie. Un criteriu de selectie este acel criteriu care descrie gradul de acceptabilitate al unei solutii sau cai de actiune. Chiar daca selectare acestui criteriu nu este o activitate a etapei de concepere, ea exprima modalitatea in care sunt stabilite si integrate in model obiectivele procesului decizional. In acest context, deosebim doua principii de alegere: normativ si descriptiv. Normativ (modele normative) - alternativa aleasa este demonstrata ca fiind cea mai buna din toate alternativele posibile. Acest proces este cunoscut sub numele de optimizare. Descriptiv (modele descriptive) - descriu o situatie reala si sunt deosebit de utile pentru analiza consecintelor diverselor actiuni in functie de anumite ipoteze. Deoarece o astfel de analiza identifica performanteile sistemului pentru un set de alternative si nu pentru toate alternativele posibile, nu exista nici o garantie ca o actiune selectata cu ajutorul unei metode descriptive este optima. In cele mai multe cazuri, ea este doar satisfacatoare. Una din cele mai des utilizate metode descriptive de modelare este simularea. Conform teoriei rationalitatii limitate, omul este rational, dar rationalitatea lui este limitata, deoarece ii lipsesc cunostintele; el nu-si aminteste decat partial optiunile, alegerile anterioare si ii este dificil sa anticipeze evenimentele viitoare. El are obiective pe termen scurt, nevoile sale sunt limitate si nu cauta sa-si satisfaca toate obiectivele imediat. El recurge la o alegere secventiala, datorita capacitatii sale de stocare de elemente de satisfacere si de a-si ajusta astfel nivelul de
13

exigenta. Decidentul nu urmareste sa aleaga solutia optima; el nu are nici informatia, nici capacitatea intelectuala care sa-i permita sa intrevada toate solutiile posibile si sa le evalueze avantajele si dezavantajele. El se va multumi sa retina prima solutie satisfacatoare. Aceasta solutie va fi fie o solutie veche deja utilizata pentru probleme similare, fie una noua, in cazul in care solutiile vechi nu pot fi adaptate. Generarea cailor de actiune posibile (a alternativelor) O parte semnificativa a procesului de modelare o constituie generarea actiunilor (alternativelor) posibile. In modelele de optimizare (de exemplu programarea liniara) acestea sunt generate automat de catre model. In cele mai multe situatii, insa, acestea trebuie generate manual, ceea ce poate presupune un proces indelungat, dificil, care implica intuitie si creativitate. Aceste alternative pot fi generate cu ajutorul euristicilor. Stabilirea rezultatului fiecarei cai de actiune (alternative) Pentru a evalua si compara diferite alternative este necesara previzionarea rezultatelor fiecarei alternative in parte. Deciziile sunt clasificate deseori in functie de cunostintele de care dispune decidentul despre rezultatele previzionate, care se pot situa pe o scala intre doua extreme: complete si inexistente. In functie de acest criteriu, deciziile pot fi: decizii in conditii de certitudine, decizii in conditii de risc, decizii in conditii de incertitudine. Alegerea reprezinta etapa cea mai importanta a procesului de adoptare a deciziei, etapa in care se concretizeaza rezultatele etapelor anterioare: decidentul alege practic o actiune din mai multe posibile, in functie de criteriul de selectie si de modelul decizional adoptat. Granita dintre etapa de concepere si cea de alegere este deseori greu de sesizat, deoarece anumite activitati corespund ambelor etape si, in acelasi timp, revenirile de la etapa de alegere la cea de concepere sunt frecvente. Decidentul alege intre diferitele actiuni pe care a fost capabil sa le identifice si sa le construiasca, aceasta alegere presupunand operatii ca: solutionarea definitiva a modelului, analiza de senzitivitate, selectarea celei mai bune alternative, alegerea planului de implementare. In aceasta etapa se cauta cea mai buna actiune de adoptat din mai multe actiuni posibile pentru rezolvarea unei probleme. In functie de criteriile care stau la baza acestei alegeri, se pot identifica mai multe metode de cautare : metode (telurici) analitice, metode de cautare
14

exhausiva (blind search) prin care sunt comparate rezultatele oferite de fiecare alternativa in parte si se aplica in cazul metodelor normative sau metode euristice care se aplica in cazul modelelor descriptive. Metodele analitice utilizeaza formule matematice pentru a obtine o solutie optima. Ele sunt aplicate in general in cazul problemelor structurate, aflate la nivelul tactic sau operational, cum ar fi, de exemplu, alocarea resurselor sau gestiunea stocurilor. In cadrul acestor metode se utilizeaza algoritmi in scopul sporirii eficientei cautarii celei mai bune solutii. De regula, se recurge la o cautare incompleta, care se opreste in momentul in care a fost gasita o solutie destul de buna (satisfacatoare) - suboptimizare. Cautarea euristica. Euristicile (euristikos = arta de a descoperi") sunt reguli de decizie care guverneaza modul de rezolvare a problemelor. De regula, ele se bazeaza pe o analiza riguroasa a problemei, insa pot rezulta si in urma unor incercari succesive (trial and error) de explorare a spatiului de cautare a solutiei. Cautarea se face progresand de la o situatie la alta. Fiecare situatie prin care tranziteaza rationamentul se poate considera ca fiind o stare a procesului decizional. Ratiunile care fac posibila trecerea de la o stare la alta rezulta dintr-un proces de apreciere a diferentelor dintre stari, iar rationamentul facut asupra drumului de parcurs in cautarea solutiei va permite parcurgerea tuturor starilor intermediare catre starea finala sau catre starea de esec. Euristica reprezinta ansamblul acestor proceduri care permit deplasarea intr-un spatiu de stari. Euristicile reprezinta o modalitate relativ simpla de a domina o realitate complexa, pe baza lor fiind posibila obtinerea unor aprecieri, solutii partial corecte. In general, oamenii utilizeaza euristici in mod inconstient, in tendinta inevitabila de a simplifica procesul decizional (in special daca sunt presati de timp). Anticipam prin a preciza ca metoda de cautare implementata de un sistem de asistare a deciziei este o metoda euristica. Indiferent de metoda de cautare a caii de actiune ce trebuie urmata, ea trebuie cuplata cu evaluarea rezultatelor ce corespund solutiei respective, ca ultim pas facut in adoptarea deciziei. Aceasta evaluare trebuie sa tina cont de faptul ca problemele economice prezinta de regula
15

multiple scopuri pentru care se cauta valori optime - sau cat mai aproape de optim. De asemenea, foarte importanta este in acest context si analiza de senzitivitate, deoarece ofera flexibilitate in conditiile modificarii conditiilor sau cerintelor diverselor situatii decizionale. Implementare consta in declansarea efectiva a actiunii alese. Acest proces poate fi lung, costisitor, sau poate ridica numeroase probleme - reticenta la schimbari, gradul de suport al nivelurilor decizionale superioare, etc. 1.4. MODELAREA PROCESELOR DECIZIONALE Modelarea presupune transpunerea unei situatii reale intr-o structura artificiala - intr-un model. Exista metodologii automate care permit obtinerea rapida si eficienta a solutiilor pentru un model definit. Astfel, pentru deciziile structurate, calculatorul primeste modelul si tot el devine decidentul. De exemplu calculatorul decide cand sa se faca reaprovizionarea stocului si in ce cantitate. Decizia este automatizata si consta in aplicarea unei reguli; astfel libertatea de a alege in afara situatiei optime dispare; decizia sufera chiar o mutatie, nemaifiind o decizie corespunzatoare fiecarei reaprovizionari, ci doar decizia de a aplica modelul respectiv de reaprovizionare. Pentru decizii mai putin structurate este necesara utilizarea unui sistem care sa ofere posibilitatea de modelare personalizata - proces complex care implica experimentarea mai multor modele, adaptarea unor modele existente sau construirea unor modele proprii. In general, modelarea personalizata este un proces interactiv care a si dat numele primelor sisteme de acest fel: sisteme interactive de asistare a deciziei. Sub aceasta titulatura s-au dezvoltat sisteme suport care au inglobat instrumente software - de la functii statistice si financiare la programe parametrizate si aplicatii ce implementeaza modele si metode ale cercetarii operationale.Cu ajutorul acestor sisteme suport s-au construit aplicatii pentru rezolvarea problemelor nestructurate, care sunt probleme "unice" sau cel putin cu mare caracter de noutate pentru decident. Solutionarea acestui tip de probleme presupune un proces iterativ si interactiv, in cadrul caruia se elaboreaza mai multe schite de solutii si se utilizeaza diverse instrumente. Pe masura ce sistemul se coaguleaza intr-o forma acceptabila ca performante, va fi dotat cu o interfata care sa ascunda sistemul suport si va putea fi utilizat si de alte persoane decat creatorul sau. Caracterul de nestructurabilitate al problemelor se estompeaza odata cu acumularea de experienta in rezolvarea lor. In perioada de dezvoltare a acestor sisteme, granita dintre sistemul suport si aplicatia informatica
16

este foarte imprecisa, o mare parte din aplicatii fiind create pentru rezolvarea unor probleme punctuale si utilizate o singura data. Din acest motiv, in anii 1980 atat suportul cat si aplicatiile au fost denumite generic sisteme interactive de asistare a deciziei, aspectul interactiv fiind conferit in special de existenta limbajelor grafice de modelare. Acest tip de sisteme sunt incadrate in prezent in clasa sistemelor informatice de asistare a deciziilor orientate spre modele.O mare parte din problemele decizionale se incadreaza insa in clasa problemelor structurate care se rezolva simplu daca se cunosc toate datele problemei. De exemplu, decizia in activitatea bursiera este o problema de sesizare a momentului oportun pentru declansarea unei actiuni in functie de context (cum ar fi vanzarea sau cumpararea de actiuni in functie de fluctuatia pretului acestora). Adevarata problema consta in a dispune de un set de date relevante pentru fundamentarea deciziei. Se remarca aparitia in ultimii ani a unei noi generatii de sisteme informatice de asistare a deciziei - cele orientate pe date, care au baza (depozitul sau zacamantul) de date a corporatiei drept componenta tehnologica principala, functionarea lor fiind bazata pe analiza si agregarea datelor, ca raspuns la necesitatea utilizarii unor metode eficace de analiza. Functiile principale a acestor sisteme sunt: accesul imediat la date, realizarea unui mecanism pentru analize ad-hoc ale datelor actuale sau cu caracter istoric si analiza informatiilor.

17

CAPITOLUL 2 . ELEMENTE DE PROIECTARE A SISTEMELOR DE ASISTARE A DECIZIILOR

2.1. SISTEME INFORMATICE DE ASISTARE A DECIZIILOR Nu exista o definitie unanim acceptata pentru sistemele informatice de asistare a deciziei. In general, incercarile de a defini SIAD au pornit fie de la obiectivele sale si de la modul in care acestea sunt indeplinite fie de la compararea trasaturilor acestora cu cele ale altor sisteme informatice. In acest context, se recurge deseori la evidentierea diferentelor intre sistemele informatice de asistare a deciziei si sistemele care se afla in imediata lor apropiere (ca domeniu de utilizare sau mod de functionare): in aval - sistemele informatice manageriale - MIS, in amonte - sistemele informatice destinate conducerii executive -EIS sau sistemele expert -SE. MIS ofera utilizatorului, in principal, rapoarte de sinteza standard sau rapoarte de exceptii, in functie de anumite criterii predefinite, acoperind de regula un anumit domeniu functional. Aceste sisteme sunt utilizate indirect de catre decidenti, furnizandu-le acestora informatie (trecuta si prezenta) sintetizata pe anumite niveluri, care poate avertiza asupra posibilitatii aparitiei unei probleme sau oportunitati, fara a explica cauzele si a oferi solutii privind situatia respectiva. In realitate, aceste informatii sunt prea abundente pentru a facilita adoptarea unei decizii rationale, MIS constituindu-se de fapt in sisteme de gestiune a informatiei.Simon a subliniat necesitatea utilizarii unui sistem informatic care sa joace rolul unui filtru inteligent" in aval de MIS, prin analiza, condensarea, interpretarea informatiilor necesare procesului decizional . Astfel, SIAD (sistemul informatic de asistare a deciziei) se constituie intr-un sistem care este utilizat in mod direct de catre decident, oferindu-i acestuia atat informatii privind cauzele, cat si cai de actiune posibile pentru rezolvarea unei anumite probleme sau privind modalitatile de a profita cat mai bine de o anumita oportunitate. Acest tip de sistem informatic permite utilizatorului sa controleze procesul decizional, oferind modele de rezolvare, metode de analiza si agregare a informatiilor, dar neimpunand proceduri, solutii sau obiective predefinite. In timp ce MIS (gestiunea aprovizionarilor, evidenta contractelor, gestiunea clientilor, a obiectelor de inventar, evidenta personalului si calculul salariilor, etc.) pleaca de la date si relatiile dintre ele, SIAD-ul pleaca de la decidenti si de la problema deciziei, a scopului final
18

urmarit. Se realizeaza deci o inversare totala de perspectiva. Informatica orientata catre utilizatorul final acorda o mare importanta competentei fiintei umane. Procesul prin care managerul ia o decizie este mai degraba euristic decat algoritmic. Pornind demersul de analiza nu se stie daca el conduce la o solutie si daca ea este unica. Strategiile variaza in functie de meserie, de gradul de intelegere, de experienta anterioara, pregatirea si caracteristicile psihologice ale individului. De aceea informatica utilizatorului final permite imbinarea modelarii formale cu rationamente umane. In ceea ce priveste EIS, deosebirea esentiala fata de alte SIAD este aceea ca ele sunt destinate asistarii decidentilor de la cel mai inalt nivel in identificarea si rezolvarea unor probleme, oferind acestora posibilitatea de a sesiza noi oportunitati, de a prevedea tendinte, de a analiza activitatea concurentilor, etc. Ele au in principal rolul de a furniza informatii relevante, valoroase, cu un grad mare de acuratete si in timp util in vederea adoptarii deciziilor strategice ale organizatiei. In concluzie, putem defini SIAD (sistemul informatic de asistare a deciziei) ca fiind un sistem informatic: destinat asistarii decidentilor in rezolvarea unor probleme prin imbinarea judecatii umane cu procesarea automata a

informatiilor si al carui obiectiv principal il constituie ameliorarea calitatii proce- sului decizional . Principalele caracteristici ale unui SIAD sunt urmatoarele: SIAD sunt destinate in principal problemelor care nu pot fi rezolvate cu ajutorul altor sisteme informatice sau metode cantitative, prin imbinarea judecatii umane cu procesarea automata a informatiilor. Ele asista managerii - atat la nivel individual cat si la nivel de grup de la diverse solutiilor niveluri necesita organizationale, manipulari de in date, toate fazele de procesului informatii, decizional, fiind adaptabile oricarui stil decizional. Cautarea cautare modelare, calcule.

19

Criteriile utilizatori.

de

decizie

sunt

numeroase,

conflictuale

si

depind

adesea

de

Experienta, intuitia judecatile si preferintele decidentului sunt esentiale. Timpul de raspuns pentru obtinerea unei solutii satisfacatoare este limitat.

2.1.1. CLASIFICARI ALE SISTEMELOR INFORMATICE DE ASISTARE A DECIZIILOR Sistemele informatice de asistare a deciziei se pot clasifica in functie de mai multe criterii; unul dintre cel mai des utilizate il constituie gradul in care solutia oferita de sistem se bazeaza pe analiza datelor sau pe modelare. Primele sisteme de asistare a deciziei erau in principal bazate pe modele, insa progresele recente inregistrate in domeniile prelucrarii informatiilor si tehnologiilor bazelor de date au permis dezvoltarea unor SIAD bazate pe analiza datelor. Putem deci clasifica SIAD in doua categorii: SIAD bazate pe modele Au fost primele SIAD (sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80), fiind de regula sisteme autonome, separate de sistemele informatice ale organizatiei, care utilizau un anumit tip de model pentru efectuarea unor analize de tipul what if " precum si alte tipuri de analize. Functionarea acestora se baza pe un model cantitativ, combinat cu o interfata prietenoasa, care facilita utilizarea acestuia. SIAD bazate pe date

Acest tip de sistem analizeaza un volum mare de date stocate in sistemul informatic al organizatiei; ele sustin procesul decizional oferind posibilitatea extragerii unor informatii utile din multitudinea datelor disponibile. De regula, acestea sunt stocate in depozite de date iar pentru analiza lor se folosesc noi tehnologii informationale: OLAP (Online Analitical Processing- procesarea analitica a datelor in timp real) si data mining ("forarea datelor" cautarea de informatii). Se pot adauga la aceasta clasificare SIAD bazate pe cunostinte, care inglobeaza tehnologii ale inteligentei artificiale si pot fi numite si SIIAD sisteme inteligente de asistarea deciziei.
20

O alta clasificare a SIAD (Holsapple si Whinston -1996) grupeaza aceste sisteme in urmatoarele 5 categorii1: SIAD bazate pe analiza textelor - datele, informatiile si cunostintele sunt regasite de cele mai multe ori sub forma unui text ce trebuie analizat de decident. Prin urmare, reprezentarea si prelucrarea eficienta a textelor constituie o sarcina importanta a sistemului de asistare a deciziei. Un SIAD bazat pe text asigura crearea, revizuirea si vizualizarea automata a diferitelor documente si va utiliza tehnologii ca: hypertext, agenti inteligenti, tehnologii Web. SIAD bazate pe baze de date - pentru acest tip de SIAD baza de date a organizatiei este componenta esentiala a structurii sale. SIAD bazate pe procesoare de tabele - procesoarele de tabele reprezinta limbaje de modelare care permit utilizatorului sa descrie modele pentru a efectua diverse analize. Cel mai utilizat procesor de tabele este EXCEL, care include numeroase tipuri de modele (statistice, financiare, de optimizare, de simulare, de previziune, etc). SIAD bazate pe functii - o functie este un algoritm sau o procedura tradusa intr-un program pentru a rezolva un anumit tip de problema (de exemplu, regresia liniara pentru a calcula un trend). In EXCEL, ele sunt numite functii. SIAD bazate pe reguli - regulile se regasesc in componenta sistem de gestiune a cunostintelor, ca formalism de reprezentare a acestora in cadrul sistemelor expert; ele pot inlocui sau se pot incadra in modelele cantitative Exista si alte criterii de clasificare ale sistemelor informatice de asistare a deciziei: tipul si nivelul decizional, periodicitatea cu care sunt utilizate (institutionale sau ad hoc), numarul de utilizatori. Se remarca in acest context aparitia in ultimii ani a sistemelor de asistare a deciziei de grup, ca suport in procesul de adoptare a deciziilor de catre un grup de decidenti si nu de unul singur, decizii care ocupa o pondere importanta in numarul total al deciziilor ce trebuie luate in cadrul
1

Zaharia D, Albescu F Sisteme informatice pentru asistarea deciziei

21

unei organizatii. Principalul obiectiv al acestor sisteme il constituie, ca si in cazul celor destinate unui singur utilizator, cresterea calitatii procesului decizional, prin potentarea avantajelor aduse de lucrul in echipa si reducerea potentialelor disfunctionalitati. 2.1.2. DEZVOLTAREA UNUI SISTEM INFORMATIC DE ASISTARE A DECIZIEI Proiectarea unui sistem interactiv de asistare a deciziei este un proces complex care tine cont de principalele caracteristici ale unui astfel de sistem, de particularitatile componentelor sale, de specificul legaturilor dintre decident si sistem. Astfel, gradul de incertitudine nu permite anticiparea circumstantelor decizionale viitoare si nici termeni precisi ai solutiei. In consecinta sunt concepute ca un set de instrumente si nu ca solutii predeterminate pentru un set de probleme. Accentuarea parteneriatului dintre om si calculator se regaseste intr-o imbinare perfecta a resurse informatice cu aptitudinile umane, fiind un sistem cooperant si distribuit, componentele care colaboreaza utilizeaza resurse informationale dispersate, distribuite, care implica o arhitectura distribuita. Pentru ca nu exercita un control centralizat asupra mediului de luare a deciziei, interventia este pe mai multe nivele, cu decidenti care lucreaza concurent pe diferite aspecte ale problemei si comunica informatiile descoperite. Decidentul fiind cel care identifica conflictele, cel care determina tipul de conflict si factorii ce au favorizat aparitia lui, accentul cade pe identificarea conflictelor si mai putin pe rezolvarea automata a lor. Existenta mai multe tipuri si categorii de sisteme informatice de asistare a deciziei implica demersuri diferite in construirea sistemului. 2.2. SOLUTII DE DEPOZITARE SI EXPLOATAREA A DATELOR IN CADRUL SISTEMELOR DE ASISTARE A DECIZIEI Accesul la informatie este o cerinta de prima importanta in orice organizatie, care isi doreste sa aiba o prezenta competitiva pe piata, in conditiile schimbarilor rapide din ziua de azi. Managerii doresc o informatie corecta si actuala, oferita in timp real, intr-un format corespunzator si la un pret convenabil. In 1992 Codd observa ca Abilitatea intreprinderii de a concura cu succes si de a prospera este corelata direct cu eficacitatea capacitatii sale OLAP. La nivelul unei organizatii avem de-a face cu cantitati foarte mari de date, care provin atat din surse interne, cat si din surse externe. Sursele interne sunt reprezentate in mare parte de sistemul de productie, in timp ce sursele externe de date sunt reprezentate de parteneri, clienti, mediu, piata etc. Volumul datelor provenite din surse interne este superior volumului datelor ce provin
22

din surse externe, dar acesta din urma este in crestere datorita dezvoltarii unor tehnici avansat de colectare a datelor. Volumul important de date din cadrul intreprinderii trebuie sa fie inmagazinat si pastrat in siguranta, pentru a putea fi exploatat, principalele medii de stocare al acestora fiind reprezentate de depozitul de date si magazia de date. Tehnologiile disponibile pentru gestionarea datelor si informatiilor trebuie sa previzionarea viitorului prin tehnologiile Data Mining. 2.2.1. DEPOZITE DE DATE SI TEHNOLOGII OLAP Desi sistemele OLAP (On-Line Analytical Processing) au fost incluse in sistemele suport de decizie orientate pe date totusi ele sunt mai exact sisteme suport de decizie hibride, deoarece utilizeaza tehnici analitice simple (analiza multidimensionala a datelor) pentru a analiza seturi mari de date. Majoritatea specialistilor sunt de acord ca depozitele de date impreuna cu instrumentele OLAP ofera posibilitatea de a transforma cantitatile uriase de date ce exista in firme, in informatii utile procesului decizional. De asemenea, folosirea tehnicilor analitice oferite de instrumentele OLAP impreuna cu depozitele de date si facilitatile oferite de Web, permit un acces mai usor si mai rapid la informatiile necesare procesului decizional modern. Aceste sisteme au reusit sa ofere managerilor o informatie de calitate si noi moduri de interpretare a informatiilor, astfel eficacitatea procesului decizional s-a imbunatatit. Ca urmare a cresterii rolului pe care sistemele OLAP il au in infrastructura informatica a unei organizatii, s-a considerat necesara prezentarea, in acest capitol, a evolutiei sistemelor OLAP de la aparitia lor pana in prezent, a locului acestor sisteme in cadrul sistemelor suport de decizie moderne si rolul lor in managementul inteligent al firmelor secolului XXI. Asa cum indica cuvintele folosite pentru a construi acronimul (on-line, analytic, proccesing), rolul sistemelelor OLAP intr-o organizatie este de a oferi un acces interactiv si usor la resursele analitice necesare procesului decizional si de conducere. In teoria sistemelor suport de decizie sunt recunoscute doua tipuri de resurse analitice: datele (informatii statice) si modelele (informatii dinamice). La ora actuala nu exista inca o teorie OLAP completa, unanim acceptata de toti specialistii. Exista totusi o serie de principii (reguli) care pun in evidenta potentialul sistemelor OLAP, ca o componenta critica in orice infrastructura informationala. La baza tuturor activitatilor dintr-o firma sta prelucrarea informatiilor. Aceasta include
23

contribuie la o mai buna intelegere a trecutului si la

intermediul eficientizarii deciziilor luate, aici intervenind

colectarea, stocarea, transmiterea si manipularea datelor. Importanta unei bune informatii poate fi gandita ca diferenta in valoare intre deciziile corecte si cele gresite, unde deciziile sunt bazate pe informatii. Cu cat este mai mare diferenta intre deciziile bune si cele gresite, cu atat este mai important de a avea informatii bune. Majoritatea firmelor investesc mult in tehnologiile informatice. Informatiile bune trebuie sa fie corecte, curente, complete si usor de inteles. Prima cerinta functionala a sistemelor OLAP decurge din aceste cerinte generale pentru prelucrarea informatiei: sa ofere informatii corecte, curente, complete si usor de inteles. 2.2.2. DATA MINING-tehnologii avansate de procesare a datelor Tehnologiile disponibile pentru gestionarea datelor si informatiilor trebuie sa contribuie la o mai buna intelegere a trecutului si la previzionarea viitorului prin intermediul eficientizarii deciziilor luate, aici intervenind tehnologiile Data Mining. Tehnologiile Data Mining integrate in sistemele de asistare a deciziilor determina existenta unui instrument de asistare a deciziilor bazat inca pe interactiunea om-masina (om-sistem de calcul), iar aceste doua entitati luate impreuna reprezinta un spectru de tehnologii informatice analitice care realizeaza o platforma pentru o combinatie optima intre o analiza dictata de date, dar condusa de om. Deoarece extragerea de date (Data Mining) este partea centrala a procesului de descoperire de cunostinte din bazele de date (KDD), termenii data mining si descoperirea de cunostinte din baze de date au fost utilizati alternativ de multi cercetatori din domeniu. In ceea ce priveste prelucrarea volumului urias de date, tehnologia Data Mining raspunde cu succes acestei provocari. Tehnologiile Data Mining sunt potrivite pentru stabilirea de sabloane in cadrul seturilor de date, chiar date brute, neprocesate, oferind diferite rezultate ce pot fi utilizate in cadrul sistemelor informatice de asistare a deciziilor. Dezvoltarea tehnicilor de Data Mining se explica prin acumularea de volume imense de date pe care organizatiile economice le-au derulat de-a lungul anilor. De asemenea, concurenta tot mai acerba precum si cresterea exigentelor pietei au determinat firmele sa ia tot mai mult in considerare potentialul urias pe care il ofera arhivele de date. Alaturi de arhivele de date memorate pe suporturi informatice mai exista inca doi factori care au dus la necesitatea DataMining : existenta si perfectionarea algoritmilor si a produselor-program
24

dedicate precum si cresterea capacitatii de memorare si prelucrare a calculatoarelor electronice care permit tratarea corelativa a volumelor mari de date.Este de remarcat ca depozitele de date pot fi surse pentru Data Mining , iar rezultatele obtinute pot completa campurile inregistrarilor din depozitele de date, care apoi pot fi valorificate prin proiectiile multidimensionale specifice OLAP. Prin Data Mining, oamenii de afaceri reusesc sa focalizeze mai bine pe cei mai buni clienti ai lor, sa depisteze si sa previna fraudele, sa descopere caracteristicile de influenta care afecteaza cel mai mult indicatorii cheie de performanta ai afacerii, respectiv ai societatii,sa gaseasca informatia ascunsa in baza de date .

25

CAPITOLUL 3. VERIFICAREA,VALIDAREA SI TESTAREA SISTEMULUI DE ASISTARE A DECIZIEI

3.1.VERIFICAREA SI VALIDAREA SISTEMELOR Testarea programelor informatice este o activitate care a aparut o data cu procesul de dezvoltare a acestora. In perioada aparitiei primelor sisteme informatice - 1945-1956, procesul de testare era in special orientat catre componentele hardware ale sistemului, iar defectele din software erau in general considerate ca fiind mai putin importante. Persoanele care elaborau codul se ocupau si de partea de testare, desi nu o faceau intr-o maniera metodica, si denumeau aceasta activitate verificare. Pentru multi dintre oamenii de stiinta care se ocupau de scrierea programelor informatice nu exista o distinctie clara intre activitatile de scriere a codului, testare si depanare. Din aceasta perioada timpurie dateaza prima referire la conceptul de "bug" intr-un sistem informatic, cand un operator al unui calculator descopera pe un circuit electronic care func tiona defectuos o molie, si o ataseaza in jurnalul de operatiuni, cu mentiunea ca a descoperit primul "bug" propriu-zis intr-un calculator. Termenul de "bug" in sine este mai vechi, datand din perioada lui Thomas Edison. Primul savant care s-a ocupat de notiunea de testare a unui program este Alan Turing care publica in 1949 un articol despre principiile teoretice ale verificarii corectitudinii functionarii unui program. In 1950, Turing publica un alt articol, in care ridica problema inteligentei artificiale, si defineste un test pe care sistemul informatic trebuie sa il treaca, si anume raspunsurile oferite de catre acesta la intrebarile adresate de un operator (testerul) sa nu poata fi diferentiate de catre raspunsurile oferite de un om (etalonul). Aceasta lucrare poate fi considerata a fi prima care se ocupa de conceptul de testare, considerat distinct de activitatile de elaborare a codului respectiv de depanare. Pe masura ce sistemele informatice cre steau in numar, complexitate si cost, procesul de testare a capatat o importanta tot mai mare. Verificarea si validarea au rolul de a asigura faptul ca sistemul este potrivit pentru indeplinirea scopului propus. In nici un caz, realizarea acestor activitati nu vor determina ca sistemul sa fie perfect, complet lipsit de erori, ci presupun ca sistemul rezultat sa fie suficient de bun pentru sarcinile propuse. Indiferent de metoda de testare utilizata, aceasta se va dovedi eficienta doar in

26

conditiile in care au fost evidentiate cat mai multe erori si posibilele propagari ale acestora, care pot dauna semnificativ calitatii sistemului. Validarea poate fi clasificata astfel: Validare in perspectiva activitatile desfaurate inainte ca noi articole sa fie lansate pentru a se asigura caracteristicile de interes care intrunesc standarde de functionare corecte si sigure. Validare retrospectiva proces pentru articolele deja in uz, distributie sau productie. Se reia evaluarea specificatiilor i ateptarilor de la produs, iar daca lipsesc date se sisteaza etapa curenta. Acest proces se realizeaza daca se constata lipsa realizarii unei validari de perspectiva, la schimbarea unor legislatii sau standarde, la repunerea pe piata a unor produse anterior excluse. Validare curenta are loc concomitent cu procesul de proiectare/dezvoltare.

3.2. NECESITATEA TESTARII SISTEMULUI DE ASISTARE A DECIZIEI

Testarea pe scara larga a devenit necesara datorita cre sterea impactului economic pe care defectele nedetectate le puteau avea. De asemenea, persoanele implicate in dezvoltarea de programe informatice au devenit mai constiente de riscurile asociate cu defectele din programe si au inceput sa puna mai mult accent pe testarea si remedierea defectelor inainte ca acestea sa afecteze produsul livrat. In aceasta perioada, termenii de testare si depanare se suprapuneau si se refereau la eforturile facute in scopul descoperirii, identificarii si remedierii defectelor din sistemele informatice. Testarea unei aplicatii sau biblioteci de clase .NET se realizeaza cu ajutorul aplicatiei NUnit, care la randul ei ofera o biblioteca intreaga de clase si functii specifice testarii si validarii. Testarea se face automat, intern, printr-un mecanism de aruncare si prindere a exceptiilor in cazurile invalide.Scopul procesului de testare era demonstrarea corectitudinii functionarii programului, adica absenta erorilor.Scopul primordial pentru procesul de testare este identificarea erorilor de software, izolarea si fixarea/corectarea defectelor care au cauzat aceste erori. Deseori este un exercitiu non-trivial, deoarece testarea nu poate demonstra cu certitudine de 100% ca produsul funtioneaza corect in orice conditii; testarea doar poate demonstra ca produsul nu functioneaza corect in anumite conditii.In scopul testarii deseori se include atat
27

examinarea statica a codului sursa, cat si examinarea codului in executie in diferite imprejurari si sub diferite conditii.. Informatia obtinuta in urma procesului de testare poate fi folosita pentru corectarea si imbunatatirea procesului conform caruia se dezvolta produsul software.

28

CONCLUZII Lucrarea de fata evidentiaza complexitatea procesului decizional in societatea contemporana si dovedeste utilitatea sistemelor informatice de asistare a deciziilor, in conditiile in care modalitatea decizionala evolueaza. Mai mult, am aratat ca nici sistemele informatice clasice nu mai raspund cu succes la cerintele decidentilor, prin urmare am propus o solutie bazata pe tehnologii de mare actualitate. Informatia reprezinta baza oricarei decizii manageriale de calitate. Posibilitatea de a desfasura un proces decizional de calitate este direct proportionala cu cantitatea informatiilor de care se dispune si de calitatea acestora. Un impact semnificativ in acest sens il au mijloacele informatice, deoarece acestea permit stocarea si gestionarea informatiilor, respectiv faciliteaza transmiterea si punerea in practica a deciziilor in timp util. Procesul decizional trebuie perceput ca un proces complex, care in conditii ideale se desfasoara pe parcursul mai multor etape si faze. In acest sens se demareaza cu pregatirea deciziei, dupa care se va alege solutia optima si se va lua decizia efectiva, apoi se implementeaza decizia si se va controla modul de realizare al acesteia. Sistemele bazate pe tehnologii Machine Learning nu elimina neaparat intuitia umana, ci de obicei este preferata o abordare colaborativa intre om si masina, motiv pentru care acestea se preteaza a fi utilizate si la realizarea sistemelor de asistare a deciziilor. Concluzia principala ce se desprinde este ca lucrarea prezinta o abordare noua in ceea ce priveste dezvoltarea sistemelor de asistare a deciziilor, evidentiind noi modalitati de implementare a algoritmilor de decizie, prin intermediul unui sistem expandabil care a fost implementat respectand principii avansate de ingineria programarii.

29

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Oprea, Analiza si proiectarea sistemelor informationale economice , Editura Polirom,Bucuresti, 1991. 2. Ion Lungu, Gheorghe Sabu, "Sisteme informatice: analiz, proiectare i implementare Editura Economic, Bucureti, 2003. 3. Zaharia D,Albescu F, Sisteme informatice pentru asistarea deciziei, Editura Dual Tech,Bucuresti,2001. 4. Www.biblioteca-digitala.ase.ro

30