C-9 Impactul activitilor turistice asupra mediului Calitatea mediului este afectata, n general, de doua grupe de factori esentiali:

factori cu caracter obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile si factori subiectivi, cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ si activitatile turistice, desfasurate nerational si necontrolat, n teritoriu. Spre deosebire nsa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele ndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale caror efecte pot fi, n cel mai fericit caz, limitate, turismul si poate aduce o contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, cauzata de activitatile desfasurate, dar si n directia protejarii si conservarii mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice si eficiente.

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, n principal prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, n scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste practici nocive se ntlnesc mai ales n zonele {sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate n spatiile populate, sau n imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. De asemenea, absenta unor reglementari privind comportamentul vizitatorilor, nsotite de o monitorizarea zonei sau obiectivelor, favorizeaza desfasurarea activitatilor care afecteaza calitatea mediului si pun n pericol integritatea si conservarea obiectivelor. Astfel de cazuri se ntlnesc, mai frecvent, n urmatoarele situatii:

1. n zonele sau la obiectivele turistice situate n afara traseelor marcate si special amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, n principal n perioadele de week-end, si unde se deruleaza o circulatie turistica necontrolata. Prejudiciile pricinuite sunt profunde si, adesea, pot avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi mentionate: distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si n special a puietilor, distrugerea semintisului natural, desprinderea de roci, braconajul s.a., care, n final, au ca rezultat mpiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor specifice vnatului si, n general, a faunei, mergnd uneori pna la disparitia unor specii. Este de semnalat, de asemenea, disparitia unor specii floristice, cauzata de colectarea abuziva a florei, n special a plantelor declarate monumente ale naturii, si totodata de recunoasterea, de catre turisti, a gravelor implicatii pe care le pot avea actiunile necontrolate asupra factorilor de mediu. n aceasta situatie se afla o serie de specii de plante ocrotite de lege si aflate pe cale de disparitie, cum sunt: Floarea de Colt, Garofita de Munte cu varietatea ei Garofita de Piatra Craiului s.a. (fluturii tropicali n Mexic, maimua veveri n Costa Rica) Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii turistice, dar care Iesi asigura valoarea intrinseca, uneori avnd caracter de unicat. Vizitarea intensiva a unor monumente istorice, arhitectonice si de arta, n conditii improprii (iluminat cu lumnari, lipsa dotarilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a condus la

degradarea frescelor de mare valoare a unor manastiri, a picturilor din cadrul unor monumente istorice si de arta, distrugerea formatiilor carstice din interiorul pesterilor etc. Tot la acest capitol se nscrie si inexistenta n zonele (sau de-a lungul traseelor) turistice, a unor demarcari precise a locurilor de popas si campare. Stationarea pentru picnic sau instalarea de corturi n zone de mare atractivitate provoaca, inevitabil, degradarea peisajului si a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasarii solului si, n special, a urmelor reziduale lasate la ntmplare de turisti la locurile de popas. Astfel de situatii de ntlnesc, de obicei, n zonele destinate turismului de odihna si recreere, n preajma statiunilor si a centrelor urbane si, n special, pe pajistile montane, n apropierea cabanelor, pe malul rurilor sau lacurilor etc. 2. Fenomenul poluarii naturii s-a amplificat o data cu patrunderea TURISMULUI automobilistic n locuri pna nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport. Abatndu-se de la traseele amenajate de acces, turistii patrund pe, drumuri ocolite, oprindu-se n poieni pitoresti si provocnd distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei, n general, prin strivirea acesteia sau sub influenta gazelor de esapament, scurgerilor de ulei etc. Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimtit si prin intensificarea circulatiei n statiunile balneoclimaterice. n absenta unor restrictii le acces n statiuni, a unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic altereaza calitatile aerului ori ale factorilor de cura, influentnd negativ si tratamentele balneare specifice. 3. Conceptia gresita de valorificare a resurselor naturale si, n special a factorilor naturali de cura afecteaza potentialul turistic, prin exploatarea stiintifica si nerationala a acestuia si realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic, care se concretizeaza prin: - supradimensionarea statiunilor din punctul de vedere al capacitatilor de primire si tratament, comparativ cu capacitatea potentialului resurselor destinate unei exploatari rationale; - nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a substantelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale si termominerale, cum fi: limitarea zacamintelor n raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare, executarea lucrarilor geologice n conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pna la epuizare, protejarea si evitarea altor actiuni care pot conduce la degradarea factorului de cura (exemplu, namolurile terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice si sanitare ale resurselor mpotriva unor agenti poluanti etc. 4. Dezvoltarea nesistematizata a localitatilor turistice, n special a statiunilor, neajuns ce se caracterizeaza prin: - proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic; - stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica; - realizarea de constructii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic traditional sau specificului etnografic si natural al zonei;

- ocuparea intensiva a spatiului cu constructii turistice etc. Toate aceste actiuni au ca rezultat o suprancarcare a teritoriului cu instalatii turistice, afecteaza echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea statiunilor. 5. Amenajari deficitare pentru vizitarea pesterilor - obiective de mare atractivitate turistica, executate fara respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrari. Efectele rezultate constau n degradarea totala sau partiala acestora, cum este cazul pesterilor Muierii (Muntii Parng), Ialomitei (Muntii Bucegi) s.a.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui tursim durabil rezida n urmatoarele aspecte: - turismul durabil favorizeaza ntelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului natural, cultural si uman; - asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare turistica adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor; - orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, cladirilor si vestigiilor istorice; - favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut; - respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a comunitatilor locale. La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul nconjurator care a avut loc la Vancouver (Canada) n anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile majore care au avut loc n sectorul industriei turistice, n ultimul deceniu. Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si anume: 1. Politici, legislatie, reglementari: - realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil; - asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza; - mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil n concordanta cu cerintele de mediu;

- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina n sprijinul agentilor de turism, autoritatilor regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu. 2. n domeniul cercetarii si tehnologiei: - identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice; - identificarea resurselor culturale, cu valente turistice; - stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o asigura; - realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei turistice n conditiile protejarii mediului; - utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de dotare a acestora, fara afectarea mediului si n conformitate cu specificul fiecarei zone; - asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului 3. n domeniul economico-financiar: - includerea costului de mediu n ncasarile percepute pentru activitati turistice, n ideea ca poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa contribuie indirect la conservarea mediului ambiant; - elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel international, national, regional), a unor actiuni ntreprinse si a schimbarilor legate de adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice; - utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete turistice, cu respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea n practica a noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului durabil; - obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vnzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora. 4. n domeniul comunicarii si formarii: - realizarea unei atitudini deschise n rndul angajatilor firmelor de turism si a populatiei locale fata de problemele de mediu; - elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul de mediu, n vederea atenuarii impactelor; - influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai bune informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica; 4

- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, n vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul organismelor nationale si internationale. 5. Alte aspecte: - practicarea unei educatii active de protectie si n alte sectoare care beneficiaza de resursele naturale si culturale ale industriei turistice, cu ntelegerea si a problemelor de mediu; - stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate n protectia mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc); - realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.