Rolul familiei n educaia copilului

" Iubirea este necesara, deoarece pentru fiecare dintre noi nu este suficient faptul de a exista. Un copil poate sa traiasca fericit numai atunci cnd stie ca este iubit. Numai atunci devine complet el nsasi. " (Luigi Verdi)

Educator: Brc Veronica Grupa: mica

INTRODUCERE Familia reprezinta unitatea de baza a societatii, un mediu unde copilul poate beneficia de protectia si de asistenta de care are nevoie, pentru a-si putea ndeplini rolul n societate. ntr-un mediu cald plin de iubire, ntelegere si siguranta copilul poate fi pregatit sa traiasca independent si responsabil, devenind o persoana educata n spiritul pacii, demnitatii, libertatii. Educatia influenteaza dezvoltarea si formarea personalitatii. Este foarte important ca nca de la cele mai fragede vrste sa se puna accent pe educatia copilului. Copilul are dreptul de a primi o educatie n conditii nediscriminatorii, potrivit aptitudinilor si personalitatii sale.

Educatia copiilor urmareste urmatoarele:

Dezvoltarea personalitatii, a aptitudinilor mentale si fizice, Educarea respectului fata de parinti, de identitatea si valorile sale culturale, etnice, Educarea respectului fata de persoane, alte civilizatii. Prin educatie copilul trebuie pregatit sa fie responsabil, ntelegator, sa traiasca n societate n spiritul pacii si al prieteniei, educarea lui n spiritul respectului fata de mediul natural. Copilul mic, dupa nastere este nconjurat de familie , care devine astfel primul si cel mai important factor educational al copilului. Pentru copil are o importanta majora dezvoltarea spirituala n familie. Parintii, deoarece au dat viata copiilor lor, au obligatia de a-i educa, si de aceea trebuie considerati primii si principalii lor educatori. Aceasta functie educativa a lor este att de importanta nct, acolo unde lipseste, cu greu poate fi suplinita.

Familia este, asadar, prima scoala a virtutilor sociale de care nici o societate nu se poate lipsi. Viziunea sanatoasa asupra copilului s i educatia morala corecta se poate asigura numai atunci daca parintii n cadrul casatoriei construiesc educarea copilului pe sentimentul de ncredere s i siguranta ntr-o iubire reciproca, care asigura armonia familiei.

Importanta familiei n procesul de nvatare

Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt ntr-adevar primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce parintii fac sau nu fac n mod obisnuit se va regasi mai trziu si n obiceiurile copiilor. De exemplu, copilul caruia i se citesc n mod curent povesti va dovedi mai trziu un interes mai mare pentru citit. Din pacate nsa, nu prea multi parinti si fac timp pentru a le citi copiilor poves ti n fiecare zi. Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pna la 90% din greutatea unui creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca n acesti trei ani copilul si dezvolta capacitatea de nvatare. Atunci cnd parintii le vorbesc, le cnta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe receptie", adica se creeaza legaturi noi ntre celulele nervoase, iar legaturile vechi se ntaresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.). Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit n sine este de asemenea un factor ajutator n procesul de nvatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti.

Copiii care si vad parintii citind cu placere vor nvata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai trziu receptivi la nvatarea lui n scoala. Orice parinte trebuie sa nteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar nvatarea este mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca ncurajati-l/ajutati-l pe copil sa nvete o poezioara un cntecel sau chiar sa "regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie. Doctorii ncurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a legaturilor dintre parinte si copil. n plus, cititul povestilor sau rasfoirea mpreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite mpreuna cu copiii. Parintii nu sunt nsa singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este ncarcat. Bunicii sau orice alta persoana care se ocupa de copil i pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti. Desi exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit n astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carte cu povesti obisnuita. n plus, timpul petrecut de un copil la televizor ntr-o zi este echivalent cu timpul alocat ntr-o saptamna cititului de placere. n consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales n favoarea cititului. Chiar si n cazul n care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.

Dezvoltarea si educarea copilului n familie

Un motiv major pentru care s-a dezvoltat nvatamntul prescolar a fost prevenirea esecului scolar, n special n clasa I, datorat insuficientei educatiei n mediul familial sau neconcordantelor dintre educatia din familie si cea din scoala. Copilul nvata n mod spontan. Mediul n care traies te i ofera ocazii de nvatare, parintii l nvata tot timpul ce nume au lucrurile si fiintele, la ce sunt folositoare, cum trebuie desfasurate diferite activitati. Gradinitele desfasoara educatia dupa programe alcatuite pe criterii stiintifice si n mod sistematic, att ct permite vrsta copiilor, dnd atentia necesara tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii. Parintii pot deveni mai buni educatori daca se informeaza corect asupra procesului de nvatamnt din gradinita si asupra evolutiei copiilor lor. Anchetele n rndul parintilor si observatia arata ca acestia neglijeaza multe dintre aspectele dezvoltarii copilului, ca unele metode si tehnici de nvatare pe care le folosesc sunt slab productive sau gresite. Prin parteneriatul educativ dintre parinti si educatoare este bine sa se stabileasca un program unitar de educatie, cu obiective, cu performante asteptate clare, cu continuturi si mijloace adecvate.

Jocul, activitate practicata la toate vrstele, este pentru copilul prescolar activitate fundamentala. Toate progresele sale fizice, intelectuale, afective, sociale sunt explorate si consolidate prin joc. Parintii care se joaca mpreuna cu copiii, slabind cenzurile si micsornd distantele, si mbunatatesc comunicarea cu copiii, dau acestora ncredere n valoarea lor, sunt iubiti. Cunoasterea de sine, a oamenilor s i a mediului sau fac din copilul de 3-6 ani o persoana care trece deseori, cu ntelegerea si prin activitatea sa, granitele familiei. Parintii pot contribui mult la mentinerea interesului pentru cunoasterea mediului, formarea de atitudini pozitive fata de mediul n care traieste. Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, parintele trebuie sa fie calm, iubitor, plin de bun-simt si disponibil. Copiii sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici aceleasi gusturi, iar dezvoltarea lor nu este egala n toate domeniile. De aceea, parintii nu trebuie sa fie nici orgoliosi, nici nelinistiti daca achizitiile sau dezvoltarea copilului lor, la o anumita vrsta, nu coincid cu premisele descrise de unii specialisti. Asadar, este esential sa respectam s i sa sustinem fiecare copil n ritmul sau, n transformarea sa progresiva n functie de nevoile sale.

mbunatatirea relatiei parinte-copil

Educarea copiilor ar trebui sa fie centrata n jurul urmatoarelor reguli, recomandate n atentia parintilor si educatoarelor. E bine sa tineti seama de ele, pentru ca sunt principii de baza n cresterea copilului. Unele din ele fac parte din instinctul de parinte, altele trebuie nsa nvatate. sa-ti iubesti copilul; sa-ti protejezi copilul; sa fii bun exemplu pentru copilul tau; sa te joci cu copilul tau; sa lucrezi cu copilul tau; sa lasi copilul sa dobndeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera; sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane; sa-l nveti sa fie ascultator; sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate si propriei experiente; sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire: calatorii, excursii, vacante, spectacole, serbari de familie, manifestari sportive.

Este necesar ca parintii sa fie calmi si, n acelasi timp, fermi atunci cnd fac observatii copiilor, sa nu-si piarda cumpatul, sa ncerce sa nteleaga ca educarea copilului trebuie facuta cu blndete si nu cu furie. Simtul raspunderii i obliga pe parinti sa se gndeasca la viitorul copiilor lor. De aceea, ei trebuie sa fie preocupati cum, cnd, dar mai ales ct pot fi de severi. Sanatatea fizica si psihica a parintilor are o mare nsemnatate pentru copiii lor, constituind baza zestrei biologice care se transmite. Efortul parintilor n cresterea, dezvoltarea s i educarea copiilor, nu este suficient fara o atmosfera de buna ntelegere, dragoste si optimism. Copilul "se hraneste" la fel ca si noi, adultii, din trairi frumoase care ne ridica deasupra cotidianului, trairi care ne ofera prilejul sa cunoastem lumea si viata altor oameni. Asa cum "bazinul se umple cu apa, focul se aprinde cu foc, si sufletul omului se modeleaza datorita sufletului unui alt om" (Rabindranath Tagore, Nimeni nu poate da dect ceea ce are!).