DREPT PROCESUAL PENAL I. MASURILE PROCESUALE. 1. Masurile preventive. Categorii de masuri preventive.

- Procedura de luare inlocuire, prelungire, revocare; - Incetarea de drept a masurilor preventive - Liberarea provizorie pe cautiune sau sub control judiciar. 2. Masurile de ocrotire si de siguranta. URMARIREA PENALA 1. Sesizarea organelor de urmarire penala (art.221-227). 2. Desfasurarea urmaririi penale (art.228-238). 3. Solutiile ce pot fi date pe parcursul sau la terminarea urmaririi penale (art.242-249). 4. Terminarea urmaririi penale (art.255-260). 5. Trimiterea in judecata (art.261-269). 6. Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala (art.275-278). JUDECATA IN PRIMA INSTANTA. 1. Participantii la judecata in prima instanta. 2. Obiectul judecatii. 3. Etapele procesuale ale judecatii in prima instanta. Solutii pronuntate in prima instanta in latura penala si civila a cauzei. 4. Structura si continutul hotararii judecatoresti pronuntate in prima instanta. CAILE ORDINARE DE ATAC. 1. Apelul. 2. Recursul.

II.

III.

IV.

V. CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC. 1. Revizuirea. Contestatia in anulare.

I. MASURILE PROCESUALE. 1. Natura juridica In doctrina contemporana, s-a admis necesitatea obiectiva a masurilor preventive in cadrul procesului penal. Avantajele si inconvenientele arestarii preventive pot fi cantarite prin raportare concreta la gravitatea faptei si periculozitatea faptuitorului. 2. Luarea, inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor preventive Dispozitiile art. 23 din Constitutie si ale art. 5 C.proc.pen. garanteaza libertatea persoanei, in sensul ca ea nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Libertatea persoanei reprezinta starea fireasca in timpul procesului penal, iar masurile preventive se iau numai in situatii de exceptie. 2.1. Luarea masurilor preventive Intrucat prin luarea masurilor preventive se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilitatii persoanei1, legiuitorul a instituit garantii procesuale temeinice, care impun respectarea stricta a dispozitiilor legale ce permit luarea acestor masuri procesuale2. 2.1.1. Conditii in care se pot lua masurile preventive Pentru luarea masurilor preventive trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; pentru infractiunea savarsita, legea sa prevada pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii. Conditia nu se considera realizata in cazul in care se prevede alternativ pedeapsa amenzii [art. 136 alin. (6)]; sa existe vreunul din cazurile prevazute in art. 148 lit. a)-f), si anume: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei; a1) inculpatul, cu rea-credinta, a incalcat masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri; b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni; d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta; f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica; Desi conditiile sunt comune pentru masurile preventive ale retinerii si arestarii preventive, totusi ele se diferentiaza in raport de masura preventiva ce urmeaza a fi luata. Astfel, retinerea poate fi dispusa in oricare din aceste cazuri - indiferent de marimea pedepsei cu inchisoarea -, in timp ce in

cazurile prevazute la lit. a)-e), masura arestarii inculpatului poate fi luata cu indeplinirea unei noi conditii, si anume ca pedeapsa prevazuta de lege sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 4 ani. Referitor la obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, cazurile prevazute in cuprinsul art. 148 nu prezinta nicio relevanta. 2.1.2. Organele judiciare competente si actele prin care se pot lua masurile preventive In scopul garantarii libertatii persoanei, masurile preventive se iau, de regula, de catre procuror sau instanta de judecata; singura masura pe care o pot dispune si organele de cercetare penala fiind retinerea pe cel mult 24 de ore. Astfel, procurorul poate dispune retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea sau pe cea de a nu parasi tara, in timpul urmaririi penale, in timp ce instanta, pe langa aceste ultime doua masuri, poate dispune si arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza judecatii [art. 136 alin. (3)-(5)]. Masurile preventive pot fi luate prin urmatoarele acte procesuale: ordonanta organului de cercetare penala; ordonanta sau rechizitoriul procurorului;

- hotararea instantei de judecata (incheiere, sentinta sau decizie). Indiferent de denumirea actului prin care s-a dispus luarea masurii preventive, in raport cu art. 137, acesta trebuie sa cuprinda: a) fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii; b) textul de lege in care aceasta se incadreaza; 535d36f c) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita. In cazul retinerii si arestarii, actul trebuie sa mai cuprinda: a) temeiurile concrete ce au determinat luarea masurii; b) cazul prevazut in art. 148. Dispozitiile art. 23 alin. (8) din Constitutia Romaniei prevad ca Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Reglementarea constitutionala este reluata in art. 1371 C.proc.pen., care stipuleaza, in plus, ca atunci cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre masura luata, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consem-nandu-se aceasta intrun proces-verbal. Textul instituie, in fapt, noi garantii procesuale ce se adauga celor in masura sa apere drepturile si interesele procesuale ale invinuitului si inculpatului in cadrul procesului penal1.

Cel retinut poate cere sa fie incunostintat despre masura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate in alin. (3). Atat cererea celui retinut, cat si incunostintarea se consemneaza intrun proces-verbal. In mod exceptional, daca organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru va afecta urmarirea penala, el il informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut. Din modul de redactare al alin. (3). art. 1371 reiese logic ca situatia are in vedere numai masura retinerii pe maximum 24 ore. Datorita competentei limitate a organelor de cercetare penala in luarea masurilor preventive, prin art. 138 li se da acestora posibilitatea de a sesiza procurorul pentru dispunerea unora din acestea. Astfel, cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia vreuna din masurile preventive prevazute de art. 136 alin. (1) lit. b)-d) (obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si arestarea preventiva), el intocmeste un referat motivat pe care il inainteaza procurorului. In cazul obligarii de a nu parasi localitatea si de a nu parasi tara, procurorul este obligat sa se pronunte in termen de cel mult 24 de ore. Daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile legale pentru luarea masurii arestarii preventive, dupa ce-l asculta pe invinuit sau inculpat in prezenta aparatorului, procurorul prezinta dosarul cauzei cu propunerea motivata de dispunere a masurii presedintelui instantei sau judecatorului delegat de acesta. 2.2. Inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a masurilor preventive 2.2.1. Inlocuirea masurilor preventive Pe parcursul desfasurarii procesului penal pot interveni anumite imprejurari care impun inlocuirea masurii preventive luate initial cu o alta masura de preventie. Conform art. 139 alin. (1), masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, fie mai usoara, fie mai grava, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia. Inlocuirea masurilor preventive se poate face de catre organul judiciar care le-a luat, la cerere sau din oficiu. Masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu obligarea de a nu parasi localitatea sau de a nu parasi tara. In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de catre instanta sau procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive. Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta [art. 139 alin. (31)]. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el insusi ca nu mai subzista temeiul care a justificat luarea masurii [art. 139 alin. (32)].

2.2.2. Revocarea masurilor preventive Dispozitiile art. 139 alin. (2) consacra regula potrivit careia Cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza (s.n.). Revocarea masurii preventive implica repunerea invinuitului sau inculpatului in starea de drept initiala, el nemaifiind supus vreunei constrangeri decurgand din aceasta, spre deosebire de inlocuirea masurii preventive, cand ramane supus unei noi constrangeri prevazute de noua masura preventiva. Despre revocarea masurilor preventive face vorbire si art. 23 alin. (6) din Constitutie astfel: In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice, periodic si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. In acelasi sens, art. 72 alin. (2) din Constitutie prevede ca, in caz de infractiune flagranta, daca deputatul sau senatorul a fost retinut, iar Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, aceasta va dispune imediat revocarea acestei masuri. Cel arestat preventiv are dreptul sa ceara revocarea sau inlocuirea masurii ori de cate ori se considera indreptatit, fiind lipsit de importanta termenul de judecata la care a fost formulata cererea. In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea acesteia. Procurorul apreciaza daca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta. Obligatia de sesizare din oficiu a instantei revine procurorului si atunci cand constata el insusi ca nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii. Odata revocata, masura preventiei nu mai poate fi inlocuita cu alta masura preventiva, caci lipseste chiar obiectul inlocuirii. Un incident care poate aparea pe timpul masurii preventive il constituie cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispunand efectuarea tratamentului sub paza permanenta in reteaua medicala a Ministerului Sanatatii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt comunicate de indata procurorului, in cursul urmaririi penale, sau instantei de judecata, in cursul judecatii (art. 1391).

In raport cu dispozitiile art. 139 alin. (35), masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una din masurile preventive de a nu parasi localitatea sau tara. Atat inlocuirea, cat si revocarea masurilor preventive se iau de organul judiciar cand temeiurile impun chiar in situatia cand urmeaza sa-si decline competenta [art. 139 alin. (4)]. 2.2.3. Incetarea de drept a masurilor preventive Incetarea masurilor preventive opereaza de drept in urmatoarele cazuri: a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevazut in art. 160b alin. (1), daca instanta nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen; b) in caz de scoatere de sub urmarire si incetare a urmaririi penale, in faza de urmarire penala; c) in caz de incetare a procesului penal si achitare, in faza de judecata; d) cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale, 180 zile; e) cand instanta pronunta definitiv o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive; f) cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea, cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca; g) cand se pronunta pedeapsa cu amenda; h) in caz de condamnare la pedeapsa inchisorii la care se aplica in intregime gratierea1. Acest caz nu este prevazut ca atare intr-o dispozitie expresa, dar el rezulta din ansamblul reglementarilor referitoare la gratiere; i) cand durata retinerii si cea a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotararea primei instante nu este definitiva. In cazurile mentionate, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul in cazul retinerii, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare penala, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cu urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului; numarul mandatului de arestare; numarul si data ordonantei, ale incheierii sau hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii [art. 140 alin. (3)]. 2.2.4. Caile de atac impotriva actelor prin care se dispune asupra luarii, revocarii sau incetarii de drept a masurilor preventive, in faza de urmarire penala Asigurarea de noi garantii in vederea respectarii normelor privind restrangerea sau privarea de libertate a persoanei pe parcursul procesului penal a constituit un obiectiv principal al legiuitorului cand a operat modificari in legea procesual penala. In acest sens se inscrie si introducerea art.

1401-1402, in care este reglementata institutia plangerii impotriva masurilor preventive, dispuse de organul de urmarire penala si procuror - in faza de urmarire penala -, a art. 1403 ce disciplineaza recursul impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale referitoare la masurile preventive ori modificarea art. 141 referitoare la recursul impotriva incheierii de sedinta prin care se dispun masuri preventive in faza judecatii. a) Plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind masura retinerii Potrivit art. 1401, Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta masura se poate face plangere, inainte de expirarea duratei retinerii, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior, in conditiile art. 278 alin. (1) si (2). In perfecta consonanta cu principiul celeritatii, art. 1401 alin. (2) obliga procurorul sa se pronunte prin ordonanta asupra legalitatii si temeiniciei masurii preventive, pe baza materialului probator din dosarul cauzei, care trebuie prezentat acestuia in acest interval de timp de catre organul de cercetare penala. In situatia in care ajunge la concluzia ca masura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei (s.n.). b) Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive reglementate de art. 136 lit. b) si c) Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a obligarii de a nu parasi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta [art. 1402 alin. (1)]. Plangerea se va solutiona in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului, instanta pronuntandu-se in ziua in care a judecat asupra legalitatii si temeiniciei masurii restrictive de libertate, prin incheiere. Nu se va putea proceda la judecata fara citarea invinuitului sau inculpatului care a facut plangerea, prezenta sa insa nefiind obligatorie. Datorita importantei si consecintelor pentru invinuit sau inculpat, dosarul cauzei va fi inaintat instantei in termen de cel mult 24 ore de catre organul de urmarire penala, plangerea solutionandu-se in termen de cel mult 3 zile. Cand se considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta dispune revocarea ei (s.n.). Esential este faptul ca plangerea nu este suspensiva de executare, adica invinuitul sau inculpatul nu poate sa paraseasca localitatea sau tara in perioada celor 7 zile. c) Recursul impotriva incheierii pronuntate de judecator in cursul urmaririi penale privind masurile preventive

Impotriva incheierii prin care judecatorul dispune, in timpul urmaririi penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul respinge, in timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac [art. 1403 alin. (1)]. Persoanele care pot exercita aceasta cale de atac sunt cele interesate, si anume: invinuitul sau inculpatul fata de care s-a dispus masura; procurorul. Recursul se exercita in 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Cauza se judeca cu celeritate, dosarul fiind inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in cel mult 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului si in 3 zile, in cazul arestarii inculpatului, pronuntarea trebuind sa aiba loc in aceeasi zi, prin incheiere. Participarea procurorului la judecata este absolut obligatorie. Intervalele de timp au in vedere durata in timp a fiecarei masuri preventive. In ceea ce priveste prezenta invinuitului sau inculpatului arestat, regula este ca el va fi adus in fata instantei si va fi ascultat in prezenta aparatorului sau. Totusi, atunci cand se afla internat in spital si, din cauza starii sanatatii, nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa acestuia, dar numai in prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii [art. 1403 alin. (3)]. Cand se apreciaza de catre instanta de judecata ca masura preventiva este ilegala sau netemeinica, se dispune revocarea ei, iar in cazul arestarii preventive, si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza. In ceea ce priveste suspendarea executarii masurii preventive, art. 1403 alin. (8) prevede ca incheierile respective sunt executorii, calea de atac a recursului nesuspendand executarea. Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. d) Recursul impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive, precum si impotriva incheierii prin care se dispune mentinerea arestarii preventive (s.n.), poate fi atacata separat, cu recurs, de

procuror sau de inculpat, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac [art. 141 alin. (1)]. Titularii caii de atac sunt procurorul sau inculpatul. De mentionat ca, in faza judecatii, calitatea persoanei fata de care se poate dispune cu privire la o masura preventiva poate fi numai cea de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. In interval de 24 de ore, dosarul va fi inaintat instantei de recurs, care are obligatia de a-l solutiona in cel mult 3 zile, urmand a restitui dosarul in cel mult 24 de ore, ceea ce inseamna ca pronuntarea are loc in aceeasi zi cu judecata, solutia fiind motivata in stare de urgenta. Daca durata arestarii preventive a expirat si inculpatul a fost pus in libertate pana la solutionarea recursului impotriva incheierii, masura nemaifiind in vigoare, nu poate fi prelungita. Liberarea provizorie Ca masura procesuala, liberarea provizorie este reglementata in art. 1601-16010, fiind introdusa prin Legea nr. 32/1990, sub forma unei sectiuni distincte in cuprinsul Capitolului I al Titlului IV din Codul de procedura penala, fiind modificata prin Legea nr. 281/2003. In acest sens, art. 23 alin. (10) din Constitutie prevede ca Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. Liberarea provizorie este o masura procesuala neprivativa de libertate, care inlocuieste arestarea preventiva a inculpatului si se dispune de catre instanta de judecata, in vederea asigurarii desfasurarii normale a procesului si executarii pedepsei aplicate inculpatului in caz de condamnare. Modalitatile liberarii provizorii sunt reglementate in art. 1601, care prevede ca In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. Intre aceste doua modalitati exista similitudini (adresarea cererii, competenta de solutionare a acesteia, procedura de examinare, admitere, respingere sau revocare), care vor fi analizate in cele ce urmeaza. Prin modificarea adusa Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003, s-a extins campul de aplicare a acestei masuri procesuale neprivative de libertate si la categoria invinuitilor (care sunt arestati preventiv pe maxim 10 zile), disparand astfel conditia necesitatii punerii in miscare a actiunii penale.

Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta; b) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura; e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme. Suplimentar fata de aceste obligatii impuse in cazul acordarii liberarii provizorii, instanta de judecata care a dispus masura mai poate impune invinuitului sau inculpatului de la caz la caz ca pe timpul liberarii provizorii sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii judiciare): a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta. 4.1. Liberarea provizorie sub control judiciar Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda daca sunt indeplinite conditiile cumulative: a) impotriva invinuitului sau inculpatului s-a dispus masura arestarii preventive; b) invinuitul sau inculpatul sa fi savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani [art. 1602 alin. (1)]; pentru a fi constatata aceasta conditie, organele judiciare vor avea in vedere maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce face obiectul cauzei; c) sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni; d) sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. In cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta va mentiona expres obligatiile invinuitului sau inculpatului in cuprinsul incheierii si va atrage atentia acestuia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a acestora, se va lua fata de el masura arestarii preventive. Obligatiile pe care trebuie sa le respecte invinuitul sau inculpatul fata de care se dispune liberarea provizorie reprezinta chiar continutul notiunii de control judiciar. Potrivit dispozitiilor art. 1603, controlul judiciar instituit de instanta poate fi modificat sau ridicat oricand, in totul sau in parte, pentru motive temeinice. Atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata, liberarea provizorie se dispune numai de instanta de judecata.

10

Asa cum reiese din continutul art. 1602b, controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respecta obligatiile stabilite de instanta revine judecatorului delegat cu executarea, precum si procurorului si organului de politie. 4.2. Liberarea provizorie pe cautiune Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) impotriva invinuitului sau inculpatului s-a dispus masura arestarii preventive; b) s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent; c) invinuitul sau inculpatul sa fi savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani; d) sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni; e) sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. Referitor la obligatiile care sunt impuse invinuitului sau inculpatului pe durata liberarii provizorii pe cautiune, acestea sunt aceleasi ca la liberarea provizorie sub control judiciar. Cautiunea este suma de bani pe care trebuie sa o depuna invinuitul sau inculpatul cu scopul de a se garanta respectarea de catre acesta a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii provizorii [art. 1605 alin. (1)]. Cuantumul cautiunii se fixeaza de catre instanta si, potrivit legii1, este de cel putin 1000 lei. In literatura de specialitate2, s-a afirmat ca fixarea prin lege a unui minim al cautiunii are urmatoarele consecinte: a) se accentueaza caracterul de legalitate a masurii; b) se evita stabilirea cautiunii la sume prea mici, care, prin caracterul lor derizoriu, nu ar constitui o reala garantie de natura a asigura eficient masura vizata; c) se ofera posibilitatea unei individualizari judiciare a cautiunii, prin aprecierea concreta, la cazul de speta, a situatiei personale si posibilitatilor materiale reale ale solicitantului. Cautiunea nu se constituie exclusiv intr-o suma de bani consemnata la o institutie financiara pe numele invinuitului sau inculpatului, la dispozitia instantei care a fixat-o [art. 1605 alin. (3)], ci si prin constituirea unei garantii reale imobiliare. Cautiunea se restituie in urmatoarele situatii: a) cand se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 16010 alin. (1) lit. a) (se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului); b) se constata de catre instanta, prin incheiere, ca nu mai subzista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;

11

c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal; d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspen darea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub suprave ghere sau cu executarea la locul de munca1; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; f) cererea a fost respinsa potrivit art. 1608a alin. (6) (nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de o alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat). In lege s-a prevazut si situatia in care cautiunea nu se restituie. In acest sens, potrivit art. 1605 alin. (5), cautiunea nu se restituie in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii daca: liberarea provizorie s-a revocat ca urmare a faptului ca invinuitul sau inculpatul nu si-a indeplinit, cu rea-credinta, obligatiile ce-i reveneau si care i-au fost invederate de organul judiciar; a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului; a savarsit din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat. In aceste situatii, cautiunea se face venit la bugetul de stat, la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In cazurile prevazute la lit. b)-e), odata cu restituirea cautiunii, se dispune si incetarea starii de liberare provizorie [art. 1605 alin. (6)]. 4.3. Procedura liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune Procedura este comuna ambelor modalitati, astfel incat se trateaza in aceeasi sectiune, dispozitiile art. 1606-1609 fiind valabile atat pentru liberarea provizorie sub control judiciar, cat si pentru liberarea provizorie pe cautiune. Liberarea provizorie se poate obtine numai la cerere. Din oficiu se procedeaza numai la revocarea masurii preventive, nu si la inlocuirea ei cu liberarea provizorie. Titularii cererii de liberare provizorie sunt: invinuitul sau inculpatul; sotul acestuia; rudele apropiate [art. 1606 alin. (1)]. In cazul in care cererea este facuta de catre sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului, instanta intreaba pe acesta daca isi insuseste cererea, iar declaratia sa se consemneaza pe cerere [art. 1607 alin. (2)]. Invinuitul sau inculpatul ar putea avea interes sa nu-si insuseasca cererea atunci cand stie ca este vinovat si ca va fi condamnat si vrea sa beneficieze de dispozitiile art. 88 C.pen. referitoare la computarea arestarii preventive din durata pedepsei inchisorii.

12

Termenul in care poate fi facuta cererea de liberare provizorie se intinde, in mod practic, pe toata durata desfasurarii procesului penal. Referitor la continut, cererea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii referitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. In cazul cererii de liberare provizorie pe cautiune, intervine un element nou, in sensul ca aceasta trebuie sa cuprinda si obligatia de a depune cautiunea, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii [art. 1606 alin. (3)]. Ca si in cazul luarii masurii arestarii preventive, organul judiciar competent sa rezolve cererea de liberare provizorie este instanta de judecata careia i-ar reveni competenta sa judece in fond cauza (cand cererea este facuta in cursul urmaririi penale), iar in cursul judecatii, celei sesizate cu solutionarea cauzei [art. 1606 alin. (4)]. Cererea se depune de regula la instanta. Daca a fost depusa la organul de cercetare penala, procuror sau la administratia locului de detinere, organele sesizate au obligatia legala de a inainta cererea de liberare provizorie, in termen de 24 de ore, instantei competente [art. 1606 alin. (5)]. Instanta sesizata cu cererea de liberare provizorie are obligatia de a o examina si solutiona dupa parcurgerea unei prime etape preliminare. In aceasta etapa, instanta desfasoara anumite masuri premergatoare, care constau, in principal, in verificarea cererii din punct de vedere al constatarii existentei mentiunilor prevazute in art. 1606 alin. (2) si (3) si insusirii ei de catre invinuit sau inculpat. In situatia in care cererea este incompleta, se iau masuri pentru completarea acesteia. Insusirea cererii de catre invinuit sau inculpat intervine in cazul in care cererea a fost facuta de catre unul din substitutii procesuali mentionati in art. 1606 alin. (1). Declaratia invinuitului sau inculpatului poate fi de insusire sau de neinsusire a cererii, in caz afirmativ, aceasta consemnanduse pe cerere. Examinarea cererii de liberare provizorie de catre instanta are loc in regim de urgenta, datorita starii de arest in care se afla invinuitul sau inculpatul, si consta in verificarea indeplinirii conditiilor formale prevazute de lege pentru admisibilitatea acesteia. Referitor la acest aspect, in cazul cererii de liberare provizorie pe cautiune, intervine un element distinctiv, in sensul ca, daca instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, ea stabileste cuantumul cautiunii si termenul in care trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite in principiu cererea si fixeaza termenul pentru solutionarea ei [1608 alin. (2)]. Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge [1608 alin. (3)].

13

Solutionarea cererii de liberare provizorie se face de catre instanta, prin incheiere, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului si a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului [art. 1608a alin. (1)]. Admiterea cererii de liberare provizorie va fi dispusa de catre instanta de judecata, daca se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata. In aceasta situatie, se va dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului, stabilindu-se totodata obligatiile ce urmeaza a fi respectate de catre acesta [art. 1608a alin. (3)]. O copie de pe dispozitivul incheierii ori un extras al acesteia se trimite administratiei locului de detinere, precum si organului de politie in a carui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza [art. 1608a alin. (4)]. Primind copie de pe dispozitivul incheierii de admitere a cererii de liberare provizorie, administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului. Respingerea cererii de liberare provizorie va fi dispusa de instanta de judecata, in cazul: neindeplinirii conditiilor legale; cand cererea nu este intemeiata; cererii facute de o alta persoana (un substitut procesual) si neinsusirii de catre invinuit sau inculpat. Impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de catre invinuit sau inculpat ori de catre procuror la instanta superioara [art. 1609 alin. (1)]. Respingerea cererii de liberare provizorie are drept consecinta fireasca mentinerea inculpatului in arest preventiv. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa [art. 1609 alin. (2)]. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore. Recursul se judeca in termen de doua zile, cu participarea obligatorie a procurorului si a invinuitului sau inculpatului. Instanta se pronunta in aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului [art. 1609 alin. (7)]. Recursul impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului II. URMARIREA PENALA 7. Sesizarea organelor de urmarire penala (art.221-227).

sesizarea organelor de urmarire penala. Moduri de sesizare Prin modul e sesizare a organului de urmarire penala se intelege mijlocul prin care acesta ia cunostinta, in conditiile legii, despre savarsirea unei infractiuni, determinand obligatia acestuia de a se pronunta cu privire la inceperea urmaririi penale referitoare la acea infractiune. Organul de urmrire penal este sesizat prin plngere sau denun, ori se sesizeaz din oficiu cnd afl pe orice alt cale c s-a svrit o infraciune. n cazul n care organul de urmrire penal se sesizeaz din oficiu, ncheie un proces-verbal n acest sens.

14

Cnd, potrivit legii, punerea n micare a aciunii penale se face numai la plngerea prealabil ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevzut de lege, urmrirea penal nu poate ncepe n lipsa acestora. De asemenea, urmrirea penal nu poate ncepe fr exprimarea dorinei guvernului strin n cazul infraciunii prevzute n art. 171(inf contra reprezentantului unui stat strain) din Codul penal. Cnd prin svrirea unei infraciuni s-a produs o pagub uneia din unitile la care se refer art. 145(public) din Codul penal, unitatea pgubit este obligat s sesizeze de ndat organul de urmrire penal, s prezinte situaii explicative cu privire la ntinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuit i s se constituie parte civil. sesizarea organelor de urmarire penala. Plangerea Plngerea este ncunotinarea fcut de o persoan fizic sau de o persoan juridic, referitoare la o vtmare ce i s-a cauzat prin infraciune. Plngerea trebuie s cuprind: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea i domiciliul petiionarului, descrierea faptei care formeaz obiectul plngerii, indicarea fptuitorului, dac este cunoscut i a mijloacelor de prob. Plngerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie s fie special, iar procura rmne ataat plngerii. Plngerea fcut oral se consemneaz ntr-un proces-verbal de organul care o primete. Plngerea se poate face i de ctre unul dintre soi pentru cellalt so, sau de ctre copilul major pentru prini. Persoana vtmat poate s declare c nu-i nsuete plngerea. Pentru persoana lipsit de capacitatea de exerciiu, plngerea se face de reprezentantul su legal. Persoana cu capacitate de exerciiu restrns poate face plngere cu ncuviinarea persoanelor prevzute de legea civil. Plngerea greit ndreptat la organul de urmrire penal sau la instana de judecat se trimite pe cale administrativ organului competent. Plngerea ndreptat la organul de urmrire penal, care nu cuprinde elementele precum nume,prenume ,cod numeric personal,calitatea si domiciliu petitionarului,descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului, se restituie petiionarului pe cale administrativ, cu indicarea elementelor care lipsesc. n cazul n care plngerea este ntocmit de ctre o persoan care locuiete pe teritoriul Romniei,cetatean roman, strin sau persoan fr cetenie, prin care se sesizeaz svrirea unei infraciuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat s primeasc plngerea i s o transmit organului competent din ara pe teritoriul cruia a fost comis infraciunea. Regulile privind cooperarea judiciar n materie penal se aplic n mod corespunztor. sesizarea organelor de urmarire penala. Denuntul Denunul este ncunotinarea fcut de ctre o persoan fizic sau de ctre o persoan juridic despre svrirea unei infraciuni. Denuntul contine aceleasi date ca si plangerea(nume, prenume, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul denuntului, indicarea faptuitorului daca este cunoscut, indicarea mijloacelor de proba) Denunul scris trebuie s fie semnat de denuntor, iar n cazul denunului oral, acesta se consemneaz ntr-un proces-verbal de ctre organul n faa cruia a fost fcut.

15

Denuntul poate fi facut de orice persoana: -in anumite situatii, denuntul poate fi facut chiar de persoana care a savarsit infractiunea(ipoteza autodenuntului) -mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune(ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii.) -cel care a savarsit infractiunea de denuntare calomnioasa nu se pedepseste daca, mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale fata de persoana in contra careia s-a facut denuntul sau plangerea, se autodenunta, in sensul recunoasterii faptului ca denuntul este mincinos(cuprinsul referatului intocmit de organul e cercetare) Denuntul este facultativ cu anumite exceptii: -omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile cintra sigurantei statului, constituie infractiune. Omisiunea de a denunta urmatoarele inf:omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav,constituie infractiune. sesizarea organelor de urmarire penala.actele premergatoare efectuare de investigatorii sub acoperire. n cazul n care exist indicii temeinice i concrete c s-a svrit sau c se pregtete svrirea unei infraciuni contra siguranei naionale prevzute n Codul penal i n legi speciale, precum i n cazul infraciunilor de trafic de stupefiante i de arme, trafic de persoane, acte de terorism, splare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infraciuni prevzute n Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de corupie, cu modificrile i completrile ulterioare, ori a unei alte infraciuni grave care nu poate fi descoperit sau ai crei fptuitori nu pot fi identificai prin alte mijloace, pot fi folosii, n vederea strngerii datelor privind existena infraciunii i identificarea persoanelor fa de care exist presupunerea c au svrit o infraciune, investigatori sub o alt identitate dect cea real. Investigatorii sub acoperire sunt lucrtori operativi din cadrul poliiei judiciare i pot fi folosii numai pe o perioad determinat Investigatorul sub acoperire culege date i informaii n baza autorizaiei emise pe care le pune, n totalitate, la dispoziia procurorului. Investigatorii sub acoperire pot efectua investigaii numai cu autorizarea motivat a procurorului care efectueaz sau supravegheaz urmrirea penal. Autorizarea este dat prin ordonan motivat, pentru o perioad de cel mult 60 de zile i poate fi prelungit pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depi 30 de zile, iar durata total a autorizrii, n aceeai cauz i cu privire la aceeai persoan, nu poate depi un an. n cererea de autorizare adresat procurorului se vor meniona datele i indiciile privitoare la faptele i persoanele fa de care exist presupunerea c au svrit o infraciune, precum i perioada pentru care se cere autorizarea. Ordonana procurorului prin care se autorizeaz folosirea investigatorului sub acoperire trebuie s cuprind: -indiciile temeinice i concrete care justific msura i motivele pentru care msura este necesar; activitile pe care le poate desfura investigatorul sub acoperire; persoanele fa de care exist presupunerea c au svrit o infraciune;

16

identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaz s desfoare activitile autorizate; perioada pentru care se d autorizarea; alte meniuni prevzute de lege. n cazuri urgente i temeinic justificate se poate solicita autorizarea i a altor activiti dect cele pentru care exist autorizare, procurorul urmnd s se pronune de ndat. Datele i informaiile obinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai n cauza penal i n legtur cu persoanele la care se refer autorizaia emis de procuror. Aceste date i informaii vor putea fi folosite i n alte cauze sau n legtur cu alte persoane, dac sunt concludente i utile.Identitatea real a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvluit n timpul ori dup terminarea aciunii acestora.Procurorul competent s autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul s-i cunoasc adevrata identitate, cu respectarea secretului profesional. sesizarea organelor de urmarire penala .sesizarea la cererea organului competent. Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul competent. Actul de sesizare trebuie sa cuprind urmatoarele date: -numele,prenumele,codul numeric personal, calitatea si domiciliul,descrierea faptei care formeaza obiectul sesizarii,indicarea faptuitorului,daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.

8. Desfasurarea urmaririi penale (art.228-238). Desfasurarea urmariri penale. Inceperea urmaririi penale. Organul de urmarire penala sesizat prin plangere sau denunt dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1). Inceperea urmaririi penale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -savarsirea unei fapte prevazute de legea penala,sa existe o sesizare a organului de urmarire penala care sa cuprinda un minim de datte sau informatii,e baza carora sa se poata dispune inceperea urmaririi penale. Rezolutia de incepere a urmaririi penale va cuprinde data si ora la care s-a dispus inceperea urmaririi penale si va fi inregistrata intr-un registru special. In cazul aratat in art. 10 lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala. Rezolutia de incepere a urmaririi penale, emisa de organul de cercetare penala, se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte totodata si dosarul cauzei.

17

Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala. Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin. 4, restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale. In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare. sesiarea instantei civile competente cu privire la desfintarea totala sau partiala a unui inscris se aplica in mod corespunzator. Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata. Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia sirestituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale. Invinuitu- persoana fa de care se efectueaz urmrirea penal se numete nvinuit ct timp nu a fost pus n micare aciunea penal mpotriva sa. Desfasurarea urmaririi penale. Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta. Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului. Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta. Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203(data si locul intocmirii,numele,prenumele si calitatea celui care o intocmeste,cauza la care se refera,obiectul actului sau masurii procesuale,temeiul legal al acesteia si semnatura celui care a intocmit-o), date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia. Daca procurorul nu este de acord cu propunerea organului de cercetare penala ,acesta poate sa dispuna restituirea dosarului organului de cercetare penala prntru contunuarea cercetarii penale (sau pt clasare scoatere de sub urmarire,incetarea urmaririi ori suspendarea urmaririi penale. Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala se numeste inculpat. Se efectueaza in principiu toate actele de urmarire penala care sunt efectuate si fata de invinuit dar exista s acte specifice acestei situatii: -arestarea preventiva a inculpatului -inculpatul este chemat de catre organul de urmarire penala pt a-i comunica fapta pentru care este invinuit si pentru a-i da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are(daca inculpatul lipseste,este disparut sau se sustrage de la cercetare,organul de cercetare penala va continua urmarirea,dupa punerea in miscare a actiunii penale si fara a-l asculta) -inculpatul este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce I se vor face in cursul procesului penal -inculpatul are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa. Organul de cercetare penal, dac constat fapte noi n sarcina nvinuitului sau inculpatului ori mprejurri noi care pot duce la schimbarea ncadrrii juridice a faptei pentru care s-a dispus

18

nceperea urmririi penale ori s-a pus n micare aciunea penal sau date cu privire la participarea i a unei alte persoane la svrirea acelei fapte, este obligat s fac propuneri procurorului pentru extinderea cercetrilor penale sau schimbarea ncadrrii juridice. Propunerile se nainteaz n cel mult 3 zile de la data constatrii faptelor, mprejurrilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonan, n cel mult 5 zile. Suspendarea urmaririi penale. In cazul cand se constata printr-o expertiza medico-legala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale impreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale. Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta. Ordonanta trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului. Ordonanta de suspendare a urmaririi penale se comunica, in copie, invinuitului sau inculpatului si persoanei vatamate. Dupa comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala. In timpul cat urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului. Organul de cercetare penala este obligat sa se intereseze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale. 9. Terminarea urmaririi penale (art.255-260). incetarea urmaririi penale Incetarea urmaririi penale are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)-h), i1) si j) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, incetarea urmaririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de incetare a urmaririi. Organul de cercetare penala, cand constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)-h), i1) si j), inainteaza procurorului dosarul impreuna cu propuneri de incetare a urmaririi penale. Procurorul se pronunta asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta, dispunand potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). In cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala, incetarea urmaririi penale se pronunta prin rezolutie motivata. Atunci cand cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi penale in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala. Daca procurorul a dispus incetarea urmaririi penale, trebuie sa ceara de indata instantei revocarea masurii arestarii preventive. In termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului impreuna cu un referat in care se mentioneaza cazul sau cazurile de incetare a urmaririi penale constatate, instanta dispune, prin

19

incheiere, revocarea masurii si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului si restituie dosarul procurorului, in acelasi termen, impreuna cu o copie a incheierii. Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile aratate in art. 203, datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se dispune incetarea urmaririi penale. Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra: a) revocarii masurilor asiguratorii luate in vederea executarii pedepsei amenzii; b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscarii speciale si restituirii celorlalte. Daca proprietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pana la hotararea instantei civile; c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si a restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii. In cazul in care s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, aceste masuri se vor considera desfiintate, daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale; c1) sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris. d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie sa le suporte si ordonand incasarea lor; e) restituirii cautiunii in cazurile prevazute de lege. Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta aratate in art. 162, se va face mentiune despre aceasta. In cazul in care incetarea urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, in ordonanta se va face mentiune si cu privire la revocarea arestarii preventive. Copie de pe ordonanta sau rezolutia prin care procurorul dispune incetarea urmaririi penale se comunica persoanei care a facut sesizarea, invinuitului sau inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate. In cazul cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a-l pune de indata in libertate pe invinuit sau inculpat, Procurorul, daca constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cand a dispus incetarea partial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetarea. scoaterea de sub urmarire penala Scoaterea de sub urmarirea penala are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Dispozitiile art. 242-246 si 248 (incetarea urmaririi penale) se aplica in mod corespunzator si in procedura scoaterii de sub urmarire. In cazul prevazut in art. 10 lit. b1) procurorul se pronunta prin ordonanta. In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala in temeiul art. 10 lit. b1), executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, aplicate de procuror, mustrarea se executa de indata,in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.cand din orice imprejurari masura mustrarii nu poate fi executata indata dupa pronuntare,se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului,citandu-se totodata printii,ori daca este cazul titorele,curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.

20

Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se face potrivit dispozitiilor codului de procedura penala, persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata ca sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii. Impotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1) se poate face plangere in termen de 20 de zile de la instiintare. Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii se face dupa expirarea termenului de 20 de zile de la instiintare, iar daca sa facut plangere si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia. 10. Terminarea urmaririi penale (art.255-260). Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii-n cauzele n care nu a fost pus n micare aciunea penal, organul de cercetare, dup efectuarea actelor de cercetare penal ,dac exist nvinuit n cauz i constat c mpotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaz la o nou ascultare a nvinuitului, aducndu-i la cunotin nvinuirea i ntrebndu-l dac are noi mijloace de aprare. Dac nvinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gsit temeinic ori dac cercetarea a fost completat potrivit propunerilor fcute, cercetarea se consider terminat. naintarea dosarului privind pe nvinuit-de ndat ce cercetarea penal este terminat, organul de cercetare nainteaz dosarul procurorului cu un referat, n care consemneaz rezultatul cercetrii, spre a se decide punerea in miscarea a actiunii penale sau clasarea,scoaterea,incetarea urmarii penale. Referatul va cuprinde n mod corespunztor meniunile cu privire la fapta retinuta,incadrarea juridica,probele administrate,cheltuieli judiciare etc. Prezentarea materialului de catre procuror-Procurorul, primind dosarul, l cheam pe nvinuit i i prezint materialul de urmrire penal.(ii pune I vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala,aratandu-i si incadrarea juriduca a faptei;ii asigura posibilitatea de a lua la cunostinta de material,daca inculpatul nu poate sa citeasca,organul de cercetare penala ii citeste ,materialul; il intreaba dupa ce a luat la cunostinta de materialul de urmarire penala daca are de formulat cereri noi dau daca voieste sa faca declaratii suplimentare. 11. Trimiterea in judecata (art.261-269). Singurul organ cometent sa dispuna trimiterea in judecata este procurorul. Procurorul este obligat ca n termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penal s procedeze la verificarea lucrrilor urmririi penale i s se pronune asupra acestora. Procurorul procedeaz la prezentarea materialului de urmrire penal( cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul sau aparatorul sau a lipsit in mod nejustificat la chemarea organului de urmarire penala ori refuza in mod nejustificat sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala ,ori este disparut), dac inculpatul se prezint, este prins sau adus dup naintarea dosarului la parchet. Rezolvarea cauzelor n care sunt arestai se face de urgen i cu precdere.

21

Dac procurorul constat c au fost respectate dispoziiile legale care garanteaz aflarea adevrului, c urmrirea penal este complet, existnd probele necesare i legal administrate, procedeaz, dup caz, astfel: 1. cnd din materialul de urmrire penal rezult c fapta exist, c a fost svrit de nvinuit sau de inculpat i c acesta rspunde penal: - dac aciunea penal nu a fost pus n micare n cursul urmririi penale, d rechizitoriu prin care pune n micare aciunea penal i dispune trimiterea n judecat; - dac aciunea penal a fost pus n micare n cursul urmririi penale, d rechizitoriu prin care dispune trimiterea n judecat; 2. d ordonan prin care: - claseaz, scoate de sub urmrire sau nceteaz urmrirea penal potrivit dispoziiilor art. 11. Dac procurorul dispune scoaterea de sub urmrire n temeiul art. 10 lit. b1), face aplicarea dispozitiilor codului penal art 18 ind 1 alin 3(procurorul sau instanta poate aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ,mustrarea,mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 la 1000 de lei fapta care nu reprezinta pericol social al infractiunii.) - suspend urmrirea penal, atunci cnd constat existena unei cauze de suspendare a urmririi. Rechizitoriul trebuie s se limiteze la fapta i persoana pentru care s-a efectuat urmrirea penal i trebuie s cuprind, pe lng meniunile prevzute n art. 203(nume,prenume,calitatea celui care il intocmeste,cauza la care se refera,obiectul actului sau masurii procesuale,temeiul legal al acestuia si semnatura celui care la intocmit), datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reinut n sarcina sa, ncadrarea juridic, probele pe care se ntemeiaz nvinuirea, msura preventiv luat i durata acesteia, precum i dispoziia de trimitere n judecat. n rechizitoriu se arat de asemenea numele i prenumele persoanelor care trebuie citate n instan, cu indicarea calitii lor n proces i locul unde urmeaz a fi citate. n cazul cnd urmrirea penal este efectuat de procuror, rechizitoriul trebuie s cuprind i datele suplimentare prevzute n art. 260.( mijloacele materiale de prob i msurile luate referitor la ele n cursul cercetrii penale, precum i locul unde se afl; msurile asigurtorii privind reparaiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate n cursul cercetrii penale;cheltuielile judiciare.) Procurorul ntocmete un singur rechizitoriu chiar dac lucrrile urmririi penale privesc mai multe fapte ori mai muli nvinuii sau inculpai i chiar dac se dau acestora rezolvri diferite. Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanei de judecat. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitii i temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dup caz, de procurorul general al parchetului de pe lng curtea de apel, iar cnd urmrirea este fcut de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cnd urmrirea penal este efectuat de un procuror de la Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, rechizitoriul este verificat de procurorul-ef de secie, iar cnd urmrirea penal este efectuat de acesta, verificarea se face de ctre procurorul general al acestui parchet. n cauzele cu arestai, verificarea se face de urgen i nainte de expirarea duratei arestrii preventive. Dac rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea l nainteaz instanei competente, mpreun cu dosarul cauzei i cu un numr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpailor aflai n stare de deinere. Cnd procurorul constat c urmrirea penal nu este complet, sau c nu au fost respectate dispoziiile legale care garanteaz aflarea adevrului, restituie cauza organului care a efectuat

22

urmrirea penal, sau trimite cauza la alt organ de urmrire, n vederea completrii sau refacerii urmririi penale. Cnd completarea sau refacerea urmririi penale este necesar numai cu privire la unele fapte sau la unii nvinuii sau inculpai, iar disjungerea nu este posibil, procurorul dispune restituirea sau trimiterea ntregii cauze. Ordonana de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lng meniunile artate n art. 203, indicarea actelor de cercetare penal ce trebuie efectuate ori refcute, a faptelor sau mprejurrilor ce urmeaz a fi constatate i a mijloacelor de prob ce urmeaz a fi folosite. n cazul n care procurorul, la ntocmirea rechizitoriului , consider c este necesar arestarea inculpatului, fiind ntrunite condiiile prevzute de lege, nainteaz instanei, n termen de 24 de ore, rechizitoriul i propunerea de arestare a inculpatului. n acelai mod procedeaz procurorul i n cazul n care este necesar luarea msurilor de siguran Obligarea la tratament medical si Internarea medicala din Codul penal. n cazul n care procurorul consider c se impune luarea msurilor preventive Obligarea de a nu parasi tara i Obligarea de a nu parasi localitatea, dispune aceasta prin rechizitoriu. In cazurile prevazute in art 262 pct.2,265si 268 (claseaza,scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala,restituie cauza sau trimite la alt organ de urmarire penala sau trimite la organul competent) procurorul trimite dosarul cauzei la instan, pentru ca judectorul care a dispus n cursul urmririi penale arestarea preventiv sau msurile de siguran Obligarea la tratament medical sau Internarea medicala s dispun asupra prelungirii sau revocrii acestora. n cazul msurilor preventive Obligarea de a nu parasi localitatea si Obligarea de a u parasii tara procurorul dispune revocarea acestor msuri sau, dup caz, trimite dosarul cauzei la instan cu propunerea de prelungire. ncheierea prin care instana dispune cu privire la aceste msuri se trimite procurorului, care face meniune despre aceasta n ordonana de scoatere de sub urmrire penal, de ncetare a urmririi penale, de suspendare a urmririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Procurorul este obligat s dispun asupra meninerii sau revocrii msurilor de siguran, altele dect Obligarea la tratament medical si Internarea medicala, i a msurilor asigurtorii luate n cursul urmririi penale, sau dac este cazul s ia asemenea msuri. Cand procurorul constata ca urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel prevazut in lege,dispune prin ordonanta ca urmarirea sa fie facuta de organul competent. In cazul in care procurorul trimite caua organului competent sa efectueze urmarirea penala ,raman valabile masurile asiguratorii luate,actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror,precum si actele procesuale care nu pot fi refacute. 12. Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala (art.275-278). Orice persoan poate face plngere mpotriva msurilor i actelor de urmrire penal, dac prin acestea s-a adus o vtmare intereselor sale legitime. Plngerea se adreseaz procurorului care supravegheaz activitatea organului de cercetare penal i se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penal. Introducerea plngerii nu suspend aducerea la ndeplinire a msurii sau a actului care formeaz obiectul plngerii.

23

Cnd plngerea a fost depus la organul de cercetare penal, acesta este obligat ca n termen de 48 de ore de la primirea ei s o nainteze procurorului mpreun cu explicaiile sale, atunci cnd acestea sunt necesare. Procurorul este obligat s rezolve plngerea n termen de cel mult 20 de zile de la primire i s comunice de ndat persoanei care a fcut plngerea modul n care a fost rezolvat. Plngerea mpotriva msurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziiilor date de acesta se rezolv de prim-procurorul parchetului sau, dup caz, de procurorul general al parchetului de pe lng curtea de apel ori de procurorul ef de secie al Parchetului de pe lng Curtea Suprem de Justiie. n cazul cnd msurile i actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lng curtea de apel sau ale procurorului ef de secie al Parchetului de pe lng Curtea Suprem de Justiie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziiilor date de ctre acetia, plngerea se rezolv de procurorul ierarhic superior.Plngerea formulat mpotriva soluiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibil.n cazul rezoluiei de nencepere a urmririi penale sau al ordonanei ori, dup caz, al rezoluiei de clasare, de scoatere de sub urmrire penal sau de ncetare a urmririi penale, plngerea se face n termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonan sau rezoluie, persoanelor interesate. Rezoluiile sau ordonanele prin care se soluioneaz plngerile mpotriva rezoluiilor sau ordonanelor de nencepere a urmririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmrire penal ori de ncetare a urmririi penale, se comunic persoanei care a fcut plngerea i celorlalte persoane interesate. Dup respingerea plngerii fcute mpotriva rezoluiei de nencepere a urmririi penale sau a ordonanei ori, dup caz, a rezoluiei de clasare, de scoatere de sub urmrire penal sau de ncetare a urmririi penale, date de procuror, persoana vtmat, precum i orice alte persoane ale cror interese legitime sunt vtmate pot face plngere, n termen de 20 de zile de la data comunicrii de ctre procuror a modului de rezolvare, la judectorul de la instana creia i-ar reveni, potrivit legii, competena s judece cauza n prim instan. Plngerea poate fi fcut i mpotriva dispoziiei de netrimitere n judecat cuprinse n rechizitoriu. n cazul n care prim-procurorul parchetului sau, dup caz, procurorul general al parchetului de pe lng curtea de apel, procurorul ef de secie al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie ori procurorul ierarhic superior nu a soluionat plngerea n termenul de 20 de zile ,termenul prevzut n alin. 1(20de zile) curge de la data expirrii termenului iniial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judectorului, n termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.Persoana fa de care s-a dispus nenceperea urmririi penale, scoaterea de sub urmrire penal sau ncetarea urmririi penale, precum i persoana care a fcut plngerea se citeaz. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu mpiedic soluionarea cauzei. Cnd judectorul consider c este absolut necesar prezena persoanei lips, poate lua msuri pentru prezentarea acesteia.La judecarea plngerii, prezena procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plngerii, judectorul d cuvntul persoanei care a fcut plngerea, persoanei fa de care s-a dispus nenceperea urmririi penale, scoaterea de sub urmrire penal sau ncetarea urmririi penale i apoi procurorului.Judectorul, soluionnd plngerea, verific rezoluia sau ordonana atacat, pe baza lucrrilor i a materialului din dosarul cauzei i a oricror nscrisuri noi prezentate. Judectorul pronun una dintre urmtoarele soluii:

24

a) respinge plngerea, prin sentin, ca tardiv sau inadmisibil ori, dup caz, ca nefondat, meninnd rezoluia sau ordonana atacat; b) admite plngerea, prin sentin, desfiineaz rezoluia sau ordonana atacat i trimite cauza procurorului, n vederea nceperii sau redeschiderii urmririi penale, dup caz. Judectorul este obligat s arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicnd totodat faptele i mprejurrile ce urmeaz a fi constatate i prin care anume mijloace de prob; c)admite plngerea, prin ncheiere, desfiineaz rezoluia sau ordonana atacat i, cnd probele existente la dosar sunt suficiente, reine cauza spre judecare, n complet legal constituit, dispoziiile privind judecata n prim instan i cile de atac aplicndu-se n mod corespunztor. Hotararea judecatorului pronuntata este definitiva. In situatia n care judecatorul respinge plngerea, prin sentin, ca tardiv sau inadmisibil ori, dup caz, ca nefondat, meninnd rezoluia sau ordonana atacat,persoana n privina creia judectorul, prin hotrre definitiv, a decis c nu este cazul s se nceap ori s se redeschid urmrirea penal nu mai poate fi urmrit pentru aceeai fapt, afar de cazul cnd s-au descoperit fapte sau mprejurri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmrire penal i nu a intervenit unul dintre cazurile prevzute n art. 10. Judectorul este obligat s rezolve plngerea n termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plngerea greit ndreptat se trimite, pe cale administrativ, organului judiciar competent. III. JUDECATA IN PRIMA INSTANTA. 5. Participantii la judecata in prima instanta. La sedinta de judecata in prima instanta participa organul judiciar si partile prin a caror prezenta isi aduc contributia la solutionarea cauzei deduse spre rezolvare. La judecata participa si procurorul care in aceasta faza numai detine pozitia de "stapan al procesului" capatand o pozitie procesuala subordonata instantei si egala cu a partilor. Organul de cercetare penala nu participa la judecata. Activitatea de judecata are loc numai in prezenta partilor insa absenta acestora daca au fost legal citate nu impiedica desfasurarea procesului. In cazul in care partea a fost impiedicata a se prezenta sau a cerut un nou termen de judecata, instantei ii revine obligatia de a amana judecata. Necesitatea prezentei partilor este lasata la aprecierea instantei de judecata iar daca aceasta considera ca este necesara va dispune citarea cu mandat de aducere (art. 183). Inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca instanta apreciaza ca se impune aceasta masura in interesul rezolvarii cauzei. Participarea procurorului la sedinta de judecata este reglementata de art. 315 si poate fi determinata de gradul sau felul instantei, de gravitatea infractiunii judecate, de starea in care se afla inculpatul si de situatia personala a acestuia astfel cum rezulta: - procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu; - prezenta procurorului este obligatorie la judecatorie daca se judeca infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de trei ani sau mai mare; - procurorul participa obligatoriu la sedintele care se desfasoara la judecatorie daca inculpatul este arestat (cand in cauza sunt mai multi inculpati, este suficient ca unul din ei sa se judece in stare de arest pentru ca prezenta procurorului in sedinta sa devina obligatorie);

25

- procurorul participa in mod obligatoriu si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii (art. 4491). La sedintele de judecata priviind alte infractiuni, procurorul participa atunci cand considera necesar. In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor procurorul exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate. Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreo una din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de anchetare a inculpatului sau de incetare a procesului penal. Incalcarea dispozitiilor priviind participarea procurorului la judecata la prima instanta este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 197 alin (2) ). Prin urmare, activitatea de judecata in prima instanta are drept scop aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana cu care a fost sesizata instanta de judecata. In toate cazurile in care asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, participarea aparatorului este obligatorie. Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. (2). Daca aparatorul ales nu se prezinta la termenele de judecata, cand prezenta sa este obligatorie si acesta nu-si poate justifica lipsa, instanta poate aplica aparatorului o amenda de la 500 lei la 5.000 lei. Alaturi de organele judiciare si de parti, la judecata in prima instanta participa si alte persoane precum: martori, experti, interpreti. Prezenta acestor persoane este asigurata prin intermediul institutiei citarii partilor. Lipsa nejustificata a martorului este sanctionata cu o amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei 6. Obiectul judecatii. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 317, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare al instantei, iar in caz de extindere al procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea. In acceptiunea art. 317, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege numai simpla referire la o anumita fapta mentionata in rechizitoriu ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, de a investi instanta. Daca o astfel de conditie nu este indeplinita nu se poate sustine ca instanta a fost investita cu o fapta aratata in actul de sesizare. Obiectul judecatii il poate forma si faptele si persoanele pentru care, in conditiile art. 278 1 alin (8) litera c), judecatorul care a examinat plangerea persoanei interesate impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata a dispus desfiintarea acesteia si a retinut cauza spre judecare. Extinderea obiectului judecatii (art. 335 art. 336 art. 337)

26

Are loc in cursul judecatii, cand in urma probelor administrate se constata elemente defapt noi pe care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea rechizitorului si care depasesc in rem si impersonal obiectul judecatii. Elementele noi se pot referi la alte acte materiale, alte infractiuni savarsite de inculpat, alte persoane participante la savarsirea infractiunii ce face obiectul cauzei. In toate aceste situatii legea permite extinderea obiectului judecatii cu respectarea anumitor reguli. Extinderea obiectului judecatii poate avea loc numai in cursul judecatii in prima instanta. Desfasurarea judecatii in prima instanta a. Norme comune priviind desfasurarea judecatii. In fiecare etapa a judecatii se efectueaza urmatoarele activitati de judecata: - luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata; - desfasurarea sedintei de judecata; - deliberarea si luarea hotararii. Fiecare din aceste activitati au o reglementare deosebita in raport cu etapa de judecata careia ii apartine dar sunt si norme comune care le reglementeaza, indiferent din etapa din care fac parte. b. Norme comune priviind luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata. Fixarea termenului de judecata. In vederea repartizarii dosarelor pe complete acestea sunt transmise persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu sunt preluate de presedintele sau de unul din judecatorii completului care ia masurile necesare in scopul pregatirii sedintei de judecata. Verificari priviind arestarea inculpatului (art. 3002) In cauzele in care inculpatii sunt trimisi in judecata in stare de arest preventiv, instanta este datoare sa verifice de indata, din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea acesteia. Prezenta inculpatului este obligatorie ca si asistarea acestuia de catre un aparator. In cazul in care inculpatul nu se poate prezenta din motive independente de vointa sa acesta va fi reprezentat de un aparator ales sau din oficiu. Participarea procurorului este obligatorie. Instanta se va pronunta asupra masurii arestarii preventive prin incheiere. Incheierea poate fi atacata cu recurs de procuror si de inculpat. Citarea partilor Chemarea partilor la judecata in prima instanta are loc prin citatie iar procedura se face dupa regulile din partea generala a Codul de procedura penala si revine personalului auxiliar al instantei. Asigurarea apararii Daca asistenta juridica este obligatorie presedintele instantei are obligatia de a solicita baroului de avocati desemnarea unui avocat din oficiu. Afisarea listei cauzelor care urmeaza a se judeca la termenul fixat Lista de sedinta cuprinde cauzele ce urmeaza a se afla pe rolul instantei de judecata in acea zi, in ordinea lor de precadere si se afiseaza cu 24 de ore inainte de termenul de judecata.

27

7. Etapele procesuale ale judecatii in prima instanta. Solutii pronuntate in prima instanta in latura penala si civila a cauzei. n vederea repartizrii pe complete i a stabilirii primului termen de judecat, dosarele nou formate vor fi transmise, dup nregistrare n registratura instanei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Dosarele repartizate pe complete n mod aleatoriu vor fi preluate de preedintele sau de unul dintre judectorii completului de judecat, care va lua msurile necesare n scopul pregtirii judecii, astfel nct s se asigure soluionarea cu celeritate a cauzei. Citaia trebuie s fie nmnat inculpatului cu cel puin 5 zile naintea termenului fixat. n cazul n care inculpatul nu locuiete n ar organul de cercetare penala va tine seama la fixarea termenului de prezentare in fata acestuia,de reglementarile speciale privind asistenta judiciara internationala in materie penala. n cauzele n care inculpatul este trimis n judecat n stare de arest, judectorul la primirea dosarului fixeaz un termen care, nu poate fi mai mare de 48 de ore, nuntrul cruia se comunic citaia mpreun cu o copie a actului de sesizare a instanei.Judecata nu poate avea loc dect n prezena inculpatului, cnd acesta se afl n stare de deinere.Aducerea inculpatului arestat la judecat este obligatorie. Procurorul este obligat s participe la edinele de judecat ale judectoriilor, n cauzele n care instana de judecat a fost sesizat prin rechizitoriu, n cauzele n care legea prevede pentru infraciunea svrit pedeapsa nchisorii de 3 ani sau mai mare ori n cauzele n care unul dintre inculpai se afl n stare de detenie sau daca este internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, precum i n cazul n care se dispune nlocuirea pedepsei amenzii cu cea a nchisorii. La edinele de judecat privind alte infraciuni, procurorul particip cnd consider necesar. La edinele de judecat ale celorlalte instane, participarea procurorului este obligatorie n toate cazurile. n desfurarea cercetrii judectoreti i a dezbaterilor, procurorul exercit rolul su activ n vederea aflrii adevrului i a respectrii dispoziiilor legale. Procurorul este liber s prezinte concluziile pe care le consider ntemeiate, potrivit legii, innd seama de probele administrate. Cererile i concluziile procurorului trebuie s fie motivate.Cnd cercetarea judectoreasc nu confirm nvinuirea sau cnd a intervenit vreuna din cauzele de ncetare a procesului penal prevzute n art. 10, procurorul pune, dup caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de ncetare a procesului penal. Judecata se mrginete la fapta i la persoana artat n actul de sesizare a instanei, iar n caz de extindere procesului penal, i la fapta i persoana la care se refer extinderea. Verificarea inculpatului-presedintele completului stabileste identitatea inculpatului. Daca inculpatul se afla in stare de detinere,se va verifica legalitatea comunicarii copiei de pe actul de sesizare a instantei Dupa apelul martorilor,expertilor s interpretilor, presedintele completului cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta ,punandu-le in vedere sa nu se indeparteze fara incunviintarea sa.Expertii raman in sala de sedinta,afara de cazul in care instanta dispune altfel.Martorii,expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie,insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor. Preedintele explic persoanei vtmate c se poate constitui parte civil sau c poate participa ca parte vtmat n proces.Preedintele ntreab pe procuror i pe pri dac au de formulat excepii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.n cazul cnd se propun noi probe,

28

trebuie s se arate faptele i mprejurrile ce urmeaz a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afl aceste mijloace, iar n ce privete martorii i experii, identitatea i adresa acestora.Procurorul i prile pot cere administrarea de probe noi i n cursul cercetrii judectoreti. Pn la nceperea cercetrii judectoreti, inculpatul poate declara personal sau prin nscris autentic c recunoate svrirea faptelor reinute n actul de sesizare a instanei i solicit ca judecata s se fac n baza probelor administrate n faza de urmrire penal.Judecata poate avea loc numai n baza probelor administrate n faza de urmrire penal, doar atunci cnd inculpatul declar c recunoate n totalitate faptele reinute n actul de sesizare a instanei i nu solicit administrarea de probe, cu excepia nscrisurilor n circumstaniere pe care le poate administra la acest termen de judecat.La termenul de judecat, instana ntreab pe inculpat dac solicit ca judecata s aib loc n baza probelor administrate n faza de urmrire penal, pe care le cunoate i le nsuete, procedeaz la audierea acestuia i apoi acord cuvntul procurorului i celorlalte pri. Instana de judecat soluioneaz latura penal atunci cnd, din probele administrate, rezult c faptele inculpatului sunt stabilite i sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Instana de judecat soluioneaz latura penal atunci cnd din probele administrate n cursul urmririi penale rezult c fapta exist, constituie infraciune i a fost svrit de inculpat.Dac pentru soluionarea aciunii civile se impune administrarea de probe n faa instanei, se va dispune disjungerea acesteia. Instana va pronuna condamnarea inculpatului, care beneficiaz de reducerea cu o treime a limitelor de pedeaps prevzute de lege, n cazul pedepsei nchisorii, i de reducerea cu o ptrime a limitelor de pedeaps prevzute de lege, n cazul pedepsei amenzii..n caz de respingere a cererii, instana continu judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.Instana respinge cererea atunci cnd constat c probele administrate n cursul urmririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili c fapta exist, constituie infraciune i a fost svrit de inculpat. n acest caz instana continu judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. Instana ncepe efectuarea cercetrii judectoreti, cnd cauza se afl n stare de judecat.Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judectoreasc este cea prevzut n dispoziiile cuprinse n prezenta seciune. Instana poate dispune unele schimbri ale ordinii, cnd aceasta este necesar pentru buna desfurare a cercetrii judectoreti. Cnd inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispus dect dup ascultarea acestuia. Inceperea cercetarii judecatoresti-preedintele dispune ca grefierul s dea citire sau s fac o prezentare succint a actului de sesizare a instanei, dup care explic inculpatului n ce const nvinuirea ce i se aduce. Totodat, ntiineaz pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraie, atrgndu-i atenia c ceea ce declar poate fi folosit i mpotriva sa, precum i cu privire la dreptul de a pune ntrebri coinculpailor, celorlalte pri, martorilor, experilor i de a da explicaii n tot cursul cercetrii judectoreti, cnd socotete c este necesar. Instana procedeaz apoi la ascultarea inculpatului.Inculpatul este lsat s arate tot ce tie despre fapta pentru care a fost trimis n judecat, apoi i se pot pune ntrebri de ctre preedinte i n mod nemijlocit de ceilali membri ai completului, de ctre procuror, de partea vtmat, de partea civil, de partea responsabil civilmente, de ceilali inculpai i de aprtorul inculpatului a crui ascultare se face.Instana poate respinge ntrebrile care nu sunt concludente i utile cauzei. Inculpatul poate fi reascultat ori de cte ori este necesar.

29

Dac sunt mai muli inculpai, ascultarea fiecruia dintre ei se face n prezena celorlali inculpai. Cnd interesul aflrii adevrului cere, instana poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpai, fr ca ceilali s fie de fa.Declaraiile luate separat sunt citite n mod obligatoriu celorlali inculpai, dup ascultarea lor.Inculpatul poate fi din nou ascultat n prezena celorlali inculpai sau a unora dintre ei. Cnd inculpatul nu-i mai amintete anumite fapte sau mprejurri sau cnd exist contraziceri ntre declaraiile fcute de inculpat n instan i cele date anterior, preedintele cere acestuia explicaii, putnd da citire, n ntregime sau n parte, declaraiilor anterioare.Cnd inculpatul refuz s dea declaraii, instana dispune citirea declaraiilor pe care acesta le-a dat anterior.Dup ascultarea inculpatului se procedeaz la ascultarea celorlalte pri. Instana trece apoi la ascultarea martorilor. Dup ce martorului i s-au pus ntrebri de instan i de procuror, el este ntrebat de partea care l-a propus i apoi de celelalte pri. Martorul care posed un nscris n legtur cu depoziia fcut poate s-l citeasc n instan. Procurorul i prile au dreptul s examineze nscrisul, iar instana poate dispune reinerea nscrisului la dosar, n original sau n copie.Dac ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibil, instana dispune citirea depoziiei date de acesta n cursul urmririi penale i va ine seama de ea la judecarea cauzei. Instana dispune citirea declaraiilor anterioare i atunci cnd martorul face declaraii care sunt n contrazicere cu cele date anterior.Dac unul sau mai muli martori lipsesc, instana poate dispune motivat fie continuarea judecii, fie amnarea cauzei. Martorul a crui lips nu este justificat poate fi adus silit.Declaratiile inculpatilor,martorilor ori ale altor persoane audiate in cauza se consemneaza de grefier in note. Martorii ascultai rmn n sal, la dispoziia instanei, pn la terminarea actelor de cercetare judectoreasc care se efectueaz n edina respectiv. Dac instana gsete necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de edin, n vederea reaudierii ori a confruntrii lor.Instana, lund concluziile procurorului i ale prilor, poate ncuviina plecarea martorilor dup ascultarea lor. Procurorul i prile pot renuna la martorii pe care i-au propus. Dup punerea n discuie a renunrii, instana poate dispune ca martorii s nu fie ascultai, dac audierea nu mai este necesar.Dac n cursul cercetrii judectoreti administrarea unei probe anterior admis apare inutil, instana, dup ce ascult procurorul i prile, poate dispune ca acea prob s nu mai fie administrat. Cnd n cauza supus judecii exist mijloace materiale de prob, instana, din oficiu sau la cerere, dispune, dac este necesar, aducerea i prezentarea acestora. Dac din cercetarea judectoreasc rezult c pentru lmurirea faptelor sau mprejurrilor cauzei este necesar administrarea unor probe noi, instana dispune fie judecarea cauzei n continuare, fie amnarea ei. Cnd se constat, nainte de terminarea cercetrii judectoreti, c n cauza supus judecii s-a efectuat cercetare penal de un alt organ dect cel competent, instana se desesizeaz i restituie cauza procurorului. Cauza nu se restituie atunci cnd constatarea are loc dup nceperea dezbaterilor sau cnd instana, n urma cercetrii judectoreti, schimb ncadrarea juridic a faptei ntr-o alt infraciune pentru care cercetarea penal ar fi revenit altui organ de cercetare. Instana se desesizeaz i restituie cauza procurorului pentru refacerea urmririi penale n cazul nerespectrii dispoziiilor privitoare la competena dup materie sau dup calitatea persoanei, sesizarea instanei, prezena nvinuitului sau a inculpatului i asistarea acestuia de ctre aprtor.n cazurile n care

30

dispune restituirea, instana se pronun i asupra msurilor preventive, asupra msurilor de siguran obligarea la tratament medical si internarea medicaladin , precum i asupra msurilor asigurtorii. mpotriva hotrrii de desesizare se poate face recurs de ctre procuror i de orice persoan ale crei interese au fost vtmate prin hotrre, n 3 zile de la pronunare, pentru cei prezeni, i de la comunicare, pentru cei lips.Dosarul este trimis procurorului imediat dup rmnerea definitiv a hotrrii la prima instan sau n cel mult 3 zile de la pronunarea hotrrii de ctre instana de recurs. n cazul n care inculpatul este arestat preventiv. Dac n cursul judecii se consider c ncadrarea juridic dat faptei prin actul de sesizare urmeaz a fi schimbat, instana este obligat s pun n discuie noua ncadrare i s atrag atenia inculpatului c are dreptul s cear lsarea cauzei mai la urm sau eventual amnarea judecii, pentru a-i pregti aprarea. Dac n cursul judecii se descoper n sarcina inculpatului date cu privire i la alte acte materiale care intr n coninutul infraciunii pentru care a fost trimis n judecat, instana dispune, prin ncheiere, extinderea aciunii penale cu privire i la aceste acte i procedeaz la judecarea infraciunii n ntregul ei. Dac cu privire la unele din actele care intr n coninutul aceleiai infraciuni s-a pronunat anterior o hotrre definitiv, instana reunete cauza cu aceea n care s-a dat hotrrea definitiv, pronunnd o nou hotrre n raport cu toate actele care intr n coninutul infraciunii, i desfiineaz hotrrea anterioar.Instana este obligat s pun n discuie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, fcnd aplicaie n ce privete ncadrarea juridic i a schimbarii incadrarii juridice. Cnd n cursul judecii se descoper n sarcina inculpatului date cu privire la svrirea unei alte fapte prevzute de legea penal, avnd legtur cu infraciunea pentru care este trimis n judecat, procurorul poate cere extinderea procesului penal i n ce privete aceast fapt, iar instana, dup caz: a) dac procurorul declar c pune n micare aciunea penal, instana, atunci cnd gsete cererea ntemeiat, procedeaz la extinderea procesului penal i la judecarea cauzei i cu privire la fapta descoperit; b) dac procurorul declar c nu pune n micare aciunea penal, instana sesizeaz, prin ncheiere, organul de urmrire penal competent pentru efectuarea de cercetri cu privire la fapta descoperit. Dac procurorul nu particip la judecat i sunt ntrunite condiiile prevzute n alin. 1, instana extinde din oficiu procesul penal i procedeaz la judecarea cauzei n ntregul ei sau, dup caz, sesizeaz, prin ncheiere, organul de urmrire penal competent pentru efectuarea de cercetri cu privire la fapta descoperit. n cursul judecii, cnd se descoper date cu privire la participarea i a unei alte persoane la svrirea faptei prevzute de legea penal pus n sarcina inculpatului sau date cu privire la svrirea unei fapte prevzute de legea penal de ctre o alt persoan, dar n legtur cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoan. nainte de a declara terminat cercetarea judectoreasc, preedintele ntreab pe procuror i pe pri dac mai au de dat explicaii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetrii judectoreti.Dac nu s-au formulat cereri sau dac cererile formulate au fost respinse, ori dac sau efectuat completrile cerute, preedintele declar terminat cercetarea judectoreasc. Dup terminarea cercetrii judectoreti se trece la dezbateri, dndu-se cuvntul n urmtoarea ordine: procurorului, prii vtmate, prii civile, prii responsabile civilmente i inculpatului. Preedintele poate da cuvntul i n replic, respectndu-se aceeai

31

ordine.Preedintele are dreptul s ntrerup pe cei care au cuvntul, dac n susinerile lor depesc limitele cauzei ce se judec.Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi ntrerupte. ntreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.Preedintele nainte de a ncheia dezbaterile d ultimul cuvnt inculpatului personal.n timpul n care inculpatul are ultimul cuvnt, nu i se pot pune ntrebri. Dac inculpatul relev fapte sau mprejurri noi, eseniale pentru soluionarea cauzei, instana dispune reluarea cercetrii judectoreti.Instana, cnd socotete necesar, poate cere prilor, dup nchiderea dezbaterilor, s depun concluzii scrise.Procurorul i prile pot depune concluzii scrise, chiar dac nu au fost cerute de instan. Solutiile ce se pot pronunta de prima instanta Prima instanta hotaraste prin sentinte asupra invinuirii aduse inculpatului si dupa caz pronunta condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal. Prin aceasi sentinta instanta rezolva si latura civila a cauzei. Condamnarea inculpatului se pronunta de prima instanta cand se constata ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata si ca raspunde din punct de vedere penal. Hotararea de condamnare trebuie sa cuprinda motivarea temeinica a vinovatiei inculpatului, incadrarea juridica data faptei si pedeapsa care trebuie individualizata in raport cu criteriile prevazute in art. 72 Cod penal. Daca instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii sub supraveghere sau executarea la locul de munca, are obligatie sa motiveze criteriile pe care le-a avut in vedere cand a dispus una din aceste masuri. Sentinta de condamnare trebuie sa cuprinda pe langa pedeapsa principala si pedepsele complementare sau accesorii si sa arate motivele care au format convingerea instantei in luarea acestor pedepse. Pronuntand hotararea de condamnare, instanta daca e cazul, se va pronunta si asupra masurilor preventive aratand motivat mentinerea sau revocarea acestora. Deasemenea prima instanta are obligatia in temeiul art. 88 Cod penal sa dispuna deducerea duratei retinerii si arestarii preventive, in cazul in care aceasta a fost luata anterior. Cu privire la latura civila, prima instanta va admite actiunea in parte sau total, obligandu-l pe inculpat un solidar cu ceilalti inculpati daca este cazul sau cu partea responsabila civilmente la acoperirea prejudiciului. Instanta va respinge actiunea civila daca aceasta nu este intemeiata, daca paguba nu exista sau daca prejudiciul a fost acoperit. Prin hotararea de condamnare instanta are obligatia de a se pronunta si asupra mijloacelor materiale de proba, dispunand fie restituirea fie confiscarea lor. Totodata instanta se va pronunta si asupra cheltuielilor judiciare obligandu-l pe inculpat la plata acestora. Achitarea inculpatului se pronunta atunci cand exista unul din cazurile prevazut de art. 10 litera a - e) actiunea penala fiind lipsita de temei. Daca instanta constata ca exista cazul de la art. 10 litera b1 (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni) odata cu solutia de achitare va aplica si sanctiunile prevazute de art. 91 Cod penal. Impotriva inculpatului achitat instanta poate dispune una din masurile de siguranta (internarea medicala, confiscarea speciala). In caz de achitare instanta va revoca in mod obligatoriu masura preventiva dispusa.

32

Cu privire la actiunea civila instanta o va admite sau o va respinge daca va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera b1), d), e) iar cand va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera a), sau c) va respinge actiunea civila. In cazul in care achitarea este dispusa in temeiul art. 10 litera b), fapta nefiind de legea penala, actiunea civila nu va fi solutionata de instanta penala. Totodata in temeiul art. 192 pct. 1 si art. 193, instanta are obligatia de a se pronunta si asupra cheltuielilor judiciare efectuate pe parcursul procesului penal. Incetarea procesului penal se pronunta de prima instanta cand constata existenta vreo unuia din cazurile prevazute de art. 10 litera f) si j). Daca va dispune incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera i) (inlocuirea raspunderii penale) prima instanta are obligatia sa aplice dispozitiile art. 90 si art. 98 Cod penal. Prin aceeasi sentinta instanta se va pronunta si asupra masurii preventive cat si asupra actiunii civile care poate fi admisa sau respinsa dupa caz. Actiunea civila va fi nesolutionata atuncic and instanta va pronunta incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera f) si j). Daca rezolvarea pretentiilor civile ar intarzia solutionarea actiunii penale instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia dupa pronuntarea hotararii privind latura penala. In toate cazurile cand constata ca prin infractiune s-a adus o paguba persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra laturii civile. 8. Structura si continutul hotararii judecatoresti pronuntate in prima instanta. Conform art. 343, dupa inchiderea sedintei de judecata instanta procedeaza in camera de consiliu, in secret, la deliberare asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept ale cauzei. Rezolvarea chestiunilor de fapt se face prin aprecierea completa si justa a probelor iar daca instanta constata ca nu s-au administrat toate probatoriile necesare va dispune prin incheiere repunerea cauzei in faza de judecata fixand un nou termen de judecata cu citarea partilor. In acest caz judecata se va relua cu cercetarea judecatoreasca. Daca instanta constata ca probele administrate nu sunt complete, atunci procedeaza la deliberare cu privire la existenta faptei, comiterea ei de catre inculpat, vinovatia acestuia. Instanta delibereaza asupra pedepsei ce trebuie aplicata inculpatului, asupra masurilor de siguranta si asupra computarii retinerii si arestarii preventive. Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei. Membrii completului de judecata au obligatia sa-si spuna parerea asupra fiecarii chestiuni, presedintele fiind ultimul care isi spune parerea. Pronuntarea hotararii se face de catre presedintele completului, asistat de grefier si explica partilor dupa pronuntarea hotararii ca au dreptul la apel sau recurs. Hotararea primei instante este actul procesual prin care e infaptuita sarcina justitiei in cauza penala. Hotararea se pronunta in numele legii si daca ramane definita capata putere de lege fata de organele de stat, de institutii si fata de persoanele la care se refera.

33

Hotararea penala trebuie sa indeplineasca doua conditii fundamentale, legalitatea si temeinicia acesteia. Hotararea este legala cand e rezultatul unei activitati procesuale conform legii si cuprinde solutia corespunzatoare legii penale si civile. Hotararea este temeinica atunci cand cuprinde adevarul despre faptele cauzei si cand aplica o pedeapsa just individualizata si temeinic argumentata. IV. CAILE ORDINARE DE ATAC. In faza judecatii dupa dezbaterile judiciare in urma eliberarii sentintei sau a hotararii judecatoresti apare o posibilitate de atac in instanta mai ierarhic superioara a hotararilor emise de instanta de judecata care examineaza la moment cazul penal. Aceasta posibilitate sigur ca nu este oferita impotriva tuturor sentintelor judecatoresti. Aceasta cale de atac a hotararii se numeste cale ordinara de atac. La moment exista ca cai ordinare de atac Apelul, si Recursul. Mai deosebim si cai extraordinare de atac cum ar fi Contestatia in anulare, Revizuirea a procesului penal si Recursul in anulare si demersul in interesul legii. Acestea din urma se deosebesc de caile ordinare de atac. In lucrarea de fata voi descrie caile ordinare de atac, Apelul si Recursul.

Apelul. Apelul este o cale ordinara de atac. In apel pot fi atacate hotararile judecatoresti cu exceptia acestora conform legii procesual penale: 1. Sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 2. Sentintelor pronuntate de judecatoria militara privind infractiunile carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 3. Sentintelor pronuntate de Curtea de Apel; 4. Sentintelor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie; 5. Altor sentinte pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac. pentru savarsirea

34

Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta. Apelul declarat impotriva sentintei se socoate facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei. Persoanele care pot declara apel Pot declara apel: 1. procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; 2. inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; 3. partea vatamata, in ce priveste latura penala; 4. partea civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura civila; 5. martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; 6. orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) - 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal. Termenul de declarare a apelului este de 10 zile. Adica apelul poate fi declarat in decurs de 10 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de judecata. Sau dupa ce a fost facuta incheierea. Deci numai dupa ce cauza in instanta a fost solutionata. Apelul peste termen. Participantul la proces care a lipsit atat la judecata, cit si la pronuntarea sentintei, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a despagubirilor materiale. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de apel poate suspenda executarea sentintei atacate. Apelul se declara prin cerere scrisa, cererea de apel trebuie sa contina: 1. Denumirea instantei la care se depune apelul; 2. Numele si prenumele apelantului, calitatea procesuala si adresa lui;

35

3. Denumirea instantei care a pronuntat inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta; 4. Continutul si motivele cerintelor apelantului;

sentinta, data

sentintei, numele si prenumele

5. Indicarea probelor si mijloacelor cu ajutorul carora acestea pot fi administrate, daca se invoca necesitatea administrarii de noi probe; 6. Data declararii apelului si semnatura apelantului; 7. Lista documentelor ce se anexeaza la cererea de apel.

Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea se atesta de un judecator de la instanta a carei hotarare se ataca. Cererea poate fi atestata si de primarul localitatii unde domiciliaza apelantul. Cererea de apel se depune la instanta a carei sentinta se ataca, in atatea copii citi participanti la proces sunt. Persoana arestata poate depune cererea de apel la administratia locului de detinere, fara a anexa copii. Dupa expirarea termenului stabilit pentru declararea apelului, instanta judecatoreasca care a pronuntat sentinta trimite, in termen de cinci zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instanta judecatoreasca superioara. Judecarea apelului. Instanta de apel, judecand apelul, verifica hotararea atacata pe baza probelor examinate de prima instanta conform materialelor din dosar si oricaror documente noi, prezentate la instanta de apel. Instanta de apel poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei si poate administra, la cererea partilor, orice noi probe pe care le considera necesare. Instanta de apel este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor invocate in apel. Decizia instantei de apel. Instanta de apel, judecand apelul, adopta una din urmatoarele decizii: 1. Respinge apelul, mentinand hotararea atacata: daca apelul este depus peste termen, cu exceptia cazurilor prevazute de legea procesual penala; daca apelul este inadmisibil; daca apelul este ne fondat.

2. admite apelul, casand sentinta primei instante si:

36

pronunta o noua hotarare potrivit ordinii stabilite pentru prima instanta;

trimite cauza la rejudecare pentru motivul: - judecarea cauzei a avut loc in lipsa unei parti, ne legal citate sau care, legal citata, n-a avut posibilitatea sa se prezinte si sa anunte instanta despre aceasta imposibilitate;

prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei; incalcarii esentiale a legii de procedura penala. a legii de procedura penala este incalcarea dispozitiilor legale care

Incalcarea esentiala reglementeaza:

1. competenta instantei dupa materie sau dupa calitatea persoanei; 2. compunerea completului de judecata; 3. publicitatea sedintei de judecata; 4. obligativitatea sedinta de judecata. participarii procurorului, inculpatului, aparatorului si interpretului in

Recursul.

Recursul este o cale de atac a hotararilor instantelor de judecata ordinara. In recurs pot fi atacate urmatoarele hotarari: 1. Sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate;

37

2. Sentintele pronuntate de judecatoria militara carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; 3. Sentintele pronuntate de Curtea de Apel; 4. Sentintele pronuntate de Curtea Suprema de Justitie;

privind infractiunile pentru savarsirea

5. Deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale si de Curtea de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecare cauzelor; 6. Alte hotarari pentru care legea prevede aceasta cale de atac. Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se considera facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii recurate. Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele indicate in articolul 307 c.p.p. nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instantei de apel prin care i s-a inrautatit situatia. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei persoane dintre cele prevazute in articolul 307 c.p.p. Persoanele care pot declara apel Pot declara recurs: 1. procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; 2. inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; 3. partea vatamata, in ce priveste latura penala; 4. partea civila si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura civila; 5. martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; 6. orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) - 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal.

38

Termenul de declarare a recursului este de 10 zile daca legea nu prevede altfel. Iar in cazul redactarii deciziei in termen de 7 zile de la data redactarii acesteia in scris si decizia a fost semnata de toti membrii ai completului de judecata. Cazurile in care se poate face recurs Hotararile judecatoresti sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri: 1. nu au fost persoanei; respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea

2. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile articolelor 19, 20 si 22 din Codul de procedura penala; 3. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel; 4. judecata a avut loc fara participarea procurorului, inculpatului, precum si aparatorului si interpretului, cand aceasta era obligatorie potrivit legii; 5. judecata a avut loc fara citarea legala a partilor; 6. cand nu a fost efectuata expertiza judiciar-psihiatrica a inculpatului in cazurile prevazute de articolul 66 punctul 3) din Codul de procedura penala; 7. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta este expus neclar; 8. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului; 9. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv; 10. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost pus sub invinuire, cu exceptia cazurilor reincadrarii juridice a actiunilor lui in baza unei legi mai blande; 11. penala; cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea

39

12. cand s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege sau gresit individualizate in raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal; 13. cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o noua lege sau anulata de un act de amnistie ori a intervenit decesul inculpatului; 14. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, a fost clasat procesul pentru motivul ca exista o hotarare judecatoreasca definitiva in privinta aceleiasi fapte sau ca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o lege noua sau anulata de un act de amnistie ori ca a intervenit decesul inculpatului; 15. grava de fapt; 16. a legii; cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica sau s-a comis o eroare cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare

17. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat; 18. cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului;

19. in prima instanta sau in apel cauza a fost judecata fara citarea legala a unei parti sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate; 20. cand dispozitivul hotararii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronuntat dupa deliberare. Cazurile prevazute la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se iau in considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la punctele 9), 10) 13) 15) se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului. Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le puna in discutia partilor. V. CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC. Caile extraordinare de atac In privinta cailor extraordinare de atac in materie de contencios administrativ trebuie sa avem in vedere ca dispozitiile Legii nr. 554 din 2 decembrie 2004 se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila modificat.

40

Astfel, coform acestor acte normative, impotriva horararilor de contencios administrativ ramase definitive se pot folosi in conditiile legii urmatoarele cai extaordinare de atac: - contestatia in anulare; - revizuirea hotararilor; - recursul in interesul legii Aceste cai extraordinare de atac sunt reglementate in mod special in Codul de procedura civila, Titlul V, Capitolele I1, II si VI. O prima mentiune este aceea ca revizuirea hotararilor si contestatia in anulare se judeca de catre instanta care a pronuntat hotararea ramasa definitiva, iar aceste cai extraordinare de atac se pot formula numai pentru motive expres prevazute in cod. Recursul in interesul legii se judeca numai de catre Sectia de contencios administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la sesizarea procurorului general sau a ministrului justitiei, prin intermediul procurorului general.

1.

Contestatia n anulare

Este o cale de atac ce poate fi folosita de parti, n mod exceptional, mpotriva hotarrilor judecatoresti definitive si irevocabile (aceste hotarri sunt acelea ce nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs. La sfrsitul hotarrii se observa ca exista mentiunea irevocabila). Alt autor defineste contestatia n anulare ca fiind o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere insesi instantei ce a pronuntat hotarrea atacata, n cazurile si n conditiile prevazute de lege, sa si desfiinteze propria hotarre si sa procedeze la o noua judecata . Contestatia n anulare mai este definita si ca fiind o cale de atac extraordinara, de retractare, comuna si nesuspensiva de executare, indreptata mpotriva hotarrilor judecatoresti irevocabile date cu incalcarea anumitor norme de procedura sau gresite din cauza unor inadvertente de ordin formal. Codul de procedura civila reglementeaza doua categorii de contestatii n anulare: contestatia n anulare obisnuita sau de drept comun (art. 317) si contestatia n anulare speciala (art. 318) . Acestea se deosebesc prin conditiile de admisibilitate, precum si pentru motivele pentru care pot fi introduse. Celelalte dispozitii cuprinse n art. 319 321 Cod procedura civila sunt aplicabile ambelor categorii de contestatii n anulare, cu exceptia prevederilor referitoare la depunerea intampinarii, depunere care este obligatorie. n contestatia n anulare partile se numesc contestator si intimat. Contestator poate fi numai persoana care a figurat ca parte n hotarrea atacata, persoanele carora partile le-au transmis calitatea lor procesuala, precum si procurorul , chiar daca nu a participat la judecarea cauzei n care s-a pronuntat hotarrea atacata.

41

Contestatia n anulare, potrivit art. 319 alin. (2) Cod proc. civ. se poate face oricnd inainte de inceputul executarii silite, iar n timpul ei, pna la momentul la care cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea propririi. mpotriva hotarrilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa n termen de 15 zile de la data cnd contestatorul a luat la cunostinta de hotarre, dar nu mai trziu de un an de la data cnd hotarrea a ramas irevocabila. Cererea de contestatie n anulare trebuie sa cuprinda numele si domiciliul contestatorului si al intimatului, hotarrea ce se ataca (individualizata prin numarul acesteia, instanta care a pronuntato, data pronuntarii si numarul dosarului), motivarea n drept si n fapt, eventualele mijloace de proba si semnatura. Lipsa acesteia din urma va atrage anularea cererii numai daca, atunci cnd se observa faptul, partea, n sedinta, ori daca a fost lipsa n sedinta urmatoare, nu semneaza cererea. Cnd cererea este facuta prin reprezentant, se va mentiona aceasta mprejurare si se va alatura dovada mputernicirii, insa daca instanta constata lipsa acesteia, poate sa acorde un termen pentru acoperirea ei, iar daca inauntrul termenului acordat lipsa nu se acopera, se va anula cererea.

2. Revizuirea Este reglementata de art. 322-328, C.pr.civ. Atributele acesteia sunt: - Este o cale de atac de retractare, indreptandu-se impotriva instantei a carei hotarare se ataca; - Este o cale de atac comuna, pentru ca sta la dispozitia partilor; - Este o cale de atac extraordinara, pentru ca poate fi exercitata numai pentru unul dintre cele opt motive prevazute expres si limitativ prin lege. In principiu, este nesuspensiva de executare, dar executarea poate fi suspen-data la cererea partii si cu plata unei cautiuni. Poate fi exercitata impotriva unei hotarari irevocabile sau definitive, daca prin aceasta hotarare s-a solutionat fondul sau s-a trasat un diferend juridic intre parti. Legea prevede aici o singura exceptie, si anume ca nu pot face obiectul revizuirii hotararile de divort sub aspectul desfacerii casatoriei, Vor putea face insa, obiectul revizuirii hotararile pronuntate in legatura cu cererile accesorii sau hotararile prin care se rezolva partajul bunurilor. Motivele revizuirii pot fi invocate separat, prin cereri succesive, atunci cand competenta de rezolvare a acestora apartine unor instante diferite. Cele opt motive de revizuire ar putea fi grupate in urmatoarele categorii: 1. Unele motive sunt intrinseci hotararii atacate. Dispozitivul hotararii cu-prinde elemente potrivnice, instanta s-a pronuntat plus si ultra petita in una si aceeasi cauza sau s-au pronuntat doua hotarari potrivnice.

42

2. Alte motive sunt extrinseci hotararii atacate. Astfel, putem intalni situatii in care obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta si, prin urmare, nu se poate executa silit hotararea. De asemenea, se poate ca un jude-cator, un martor sau un expert sa fi fost condamnat pentru o infractiune in legatura cu pricina sau ca partea sa fi fost impiedicata, dintrun motiv de forta majora, sa se prezinte la dezbateri si sa instiinteze despre aceasta instanta de judecata. 3. Unele motive sunt de ordin procesual -; Lipsa de aparare a statului, a altor persoane de drept public sau utilitate pu-blica, a minorilor, a interzisilor judecato-resti ori a absentilor sau apararea lor cu viclenie. 4. Motive de fond -; Faptul ca hotararea cuprinde dispozitii potrivnice. Termenul de revizuire este, dupa caz: a) De regula, termenul este de o luna, care incepe sa curga de la data comu-nicarii sau pronuntarii hotararii, de la ultima hotarare, in cazul pronuntarii a doua hotarari cu acelasi obiect, de la data descoperirii unui inscris nou (in inteles restrictiv, nu o alta proba, cum ar fi un martor), decisiv pentru solutionarea cauzei. b) Termenul este de 6 luni de la data dobandirii capacitatii in cazul lipsei de aparare sau daca apararea incapabilului sau a absentului s-a facut cu viclenie. c) Termenul este de 15 zile, cand partea a fost impiedicata sa se prezinte la instanta si sa instiinteze despre aceasta instanta. Cele 15 zile curg de la incetarea cazului de forta de majora. Procedura revizuirii se caracterizeaza prin: - Competenta rezolvarii cererii de revizuire apartine, de regula, instantei careia a pronuntat hotararea atacata. Totusi, pentru motivul de revizuire constand in existenta a doua hotarari judecatoresti contradictorii, competenta apartine instantei ierarhic superioare acelora care au pronuntat hotararea. - Partea trebuie sa faca o cerere de revizuire, aratand si motivele de revizuire. - In conditiile art. 103, C.pr.civ., partea poate sa solicite repunerea in termen de revizuire. -Intampinarea este obligatorie. - In principiu, daca nu se face o cerere, judecata unei cereri de revizuire, nu suspenda executarea hotararii judecatoresti atacate. Cererea de revizuire va fi rezol-vata de aceeasi instanta care a pronuntat hotararea atacata si in aceeasi compunere a completului de judecata. Solutia instantei de revizuire in raport de motivele de revizuire va fi, dupa caz: 1. Pentru situatii de minus petita se completeaza hotararea. 2. Pentru situatii de plus sau ultra petita se modifica hotararea.

43

3. Daca obiectul pricinii nu mai exista, va fi obligata partea la plata contrava-lorii acestuia. 4. Pentru motiv de condamnare a judecatorului cu privire la o infractiune ce are legatura cu pricina, se va pronunta o noua hotarare. 5. Se pronunta o noua hotarare in cazul descoperirii unui inscris, in cazul im-piedicarii partii sa se prezinte la instanta sau in cazul lipsei de aparare sau de aparare cu viclenie. 6. In cazul in care exista doua hotarari potrivnice, instanta ierarhic superioara va anula cea de-a doua hotarare pronuntata. Hotararea instantei de revizuire va putea fi atacata prin aceleasi cai de atac prin care poate fi atacata si hotararea care face obiectul revizuirii. 3. Recursul in interesul legii Prezinta urmatoarele caracteristici: 1. Nu e propriu-zis un recurs calificat ca si cale de atac, pentru ca nu se ataca o hotarare judecatoreasca determinata, ci se urmareste doar interpretarea si aplica-rea unitara a legii (pe intreg teritoriul Romaniei). 2. Prin definitie, recursul in interesul legii nu pune in cauza hotararile obtinute de anumite parti, ci modul in care diferite instante au interpretat si au aplicat legea intr-o situatie determinata. Recursul in interesul legii poate fi exercitat numai de catre procurorul general al Parchetului CSJ, din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei. Acesta se solutio-neaza de catre CSJ in sectii reunite. Deciziile CSJ sunt obligatorii pe intreg teritoriul Romaniei

44