1 5.

RAZBOIUL PENTRU INTREGIREA NATIONALA (relatii internationale) Primul razboi mondial a creat posibilitatea romanilor de a-si desavarsi unitatea nationala. La inceputul secolului circa jumatate din teritoriile lor se aflau inca sub dominatie straina, iar acestea puteau fi recuperate doar prin participarea la razboi. Dupa obtinerea independentei principala preocupare a fost asigurarea securitatii statului in condittiile in care relatiile cu Rusia au ramas incordate. Astfel Romania se apropie de Puterile Centrale (Germania si Austro-Ungaria), cu care incheie o alianta in 1883. Tratatul era defensiv si secret, opinia publica si maj politicienilor afland despre el in contextul izbucnirii PRM. In anii 1912-1913 au avut loc razboaiele balcanice, in urma carora Romania a obtinut Cadrilaterul de la Bulgaria (Pacea de la Bucuresti 1913). Situatia internationala se agravase datorita tendintelor imperialiste ale Marilor Puteri, care se grupasera in 2 tabere politico-militare: Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria, Italia) si Antanta( Franta, Marea Britanie si Rusia). Era nevoie doar de un pretext ca sa inceapa confruntarea. Pretextul l-a constituit atentatul de la Sarajevo de la 28 iunie 1914, prin asasinarea mostenitorului tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, impreuna cu sotia sa, de catre un nationalist sarb. O luna mai tarziu (28 iulie) Austro-Ungaria ataca Serbia declansand razboiul in Europa, care prin jocul aliantelor va deveni mondial. Romania se afla intr-o situatie delicata datorita atat tratatului cu Tripla Alianta, cat si originii germane a regelui Carol I, insa modul in care a inceput razboiul nu o putea obliga sa intre de partea acesteia. Oamenii poltici romani aveau atitudini diferite fata de conflict: conservatorii erau germanofili, iar liberalii erau antantofili la fel ca si majoritatea opiniei publice. La Consiliul de Coroana din august 1914 se hotaraste neutralitatea Romaniei care a durat 2 ani de zile. In aceasta perioada guvernul Bratianu, avand acceptul monarhiei, duce tratative cu Antanta in privinta intrarii in razboi, urmand exemplul Italiei. La 4 august 1916 se incheie tratatul de alianta cu Antanta, care prevedea in caz de victorie drepturile Romaniei asupra teritoriilor aflate sub dominatie austro-ungara. Romania se obliga sa intre in razboi cu toate resursele materiale si militare, iar aliatii trebuiau sa-i acorde sprijin militar si logistic: armata romana urma sa fie aprovizionata prin Rusia cu munitie si echipament de lupta; armata rusa trebuia sa lupte alaturi de romani pe toata lungimea frontului (cel mai lung front din Europa-1400 Km), iar aliatii franco-englezi sa declanseze o ofensiva la Salonic, protejand Romania de un eventual atac din sud. Planul de lupta prevedea ofensiva in Transilvania (unde erau dispuse 3 armate) si defensiva in Dobrogea, pe linia Dunarii (unde se afla o singara armata). Armata romana intrunea cu totul 800000 de soldati. La 15 august Romania declara razboi Austro-Ungariei si trece la atac, eliberand rapid o serie de localitati. In scurt timp romani sunt nevoiti sa se retraga si sa treaca in defensiva, intrucat o puternica ofensiva germano-bulgara condusa de feldmaresalul Mackensen ataca prin sud. Insuficienta pregatire de razboi dar si nerespectarea promisiunilor aliatilor (nedeclansarea ofensivei la Salonic) duc la dezastrul Campaniei din 1916.

2 Dobrogea este cucerita si inamicul inainteaza rapid, urmarind sa faca jonctiune cu trupele austro-ungare. S-au dat lupte grele pe Jiu, Olt si Neajlov-Arges ( batalia pentru apararea capitalei) dar, cu toata rezistenta armatei romane, Bucurestiul este ocupat in decembrie. Regele, Guvernul si Inaltul Comandament Militar (condus de generalul Constantin Prezan) se retrag in Moldova, la Iasi, de unde tin permanent legatura cu aliatii, iar tezaurul este trimis in Rusia pentru a fi protejat Doua treimi din teritoriul tarii intra sub ocupatie militara germana si frontul se stabilizeaza in sudul Moldovei. In zona ocupata se formeaza un alt guvern condus de conservatorul Alexandru Marghiloman care sa tina legatura cu autoritatile germane. Au urmat ani grei pentru romani: tifos, foamete si exploatarea salbatica a teritoriului ocupat. Dar suveranii, Ferdinand si Maria, s-au aflat permanent in mijlocul populatiei si soldatilor, incurajandu-i si sustinandu-le moralul. In iarna anului 1917 armata romana este remobilizata si pregatita cu noile metode de lupta din vest, de catre o misiune militara franceza condusa de generalul Berthelot. Au fost create 2 armate conduse de generalii Alexandru Averescu si Gheorghe Cristescu. Acestea obtin stralucitele victorii de la Marasti, Marasesti si Oituz din iulie1917,stopand ofensiva germanilor care planuiau sa ocupe si zona libera a Moldovei. Insa iesirea Rusiei din razboi, ca urmare a revolutiei bolsevice din octombrie 1917, pune Romania in imposibilitatea de a continua lupta, portiuni intregi de front ramanand descoperite si aprovizionarea cu munitie blocata. Capitularea Rusiei, care incheie pace separata la Brest- Litovsk(febr 1918), va atrage dupa sine si capitularea Romaniei. Dupa armistitiul de la Focsani din noiembrie 1917, Romania incheie pace separata cu Puterile Centrale. Pacea-dickat de la Bucuresti-Buftea (martie/aprilie 1918) prevedea conditii foarte grele: cedarea Dobrogei si Cadrilaterului Bulgariei, regiunea subcarpatica (10 km de padure) Austro-Ungariei, concesionarea petrolului, granelor si padurilor pe o perioada de 90 de ani Germaniei. Semnata de guvernul Marghiloman, pacea nu va fi sanctionata de regele Ferdinand. In vara anului 1918, aliatii, condusi de maresalul Ferdinand Foch, obtin stralucita victorie pe frontul de vest ( la Marna) care schimba soarta razboiului in favoarea Antantei; in octombrie, acelasi an, franco-englezii declanseaza ofensiva la Salonic care va duce la prabusirea frontului german din Balcani. In acest context, regele Ferdinand ordona mobilizarea armatei si decide reintrarea Romaniei in razboi la 10 noiembrie 1918. O zi mai tarziu Germania capituleaza ( armistitiul de la Compiegne) si se incheie PRM. Conferinta de Pace se va tine la Paris intre anii 1919-1920).

1 5. FORMAREA STATULUI NATIONAL UNITAR ROMAN (statul si politica) La sfarsitul PRM Romania se afla in tabara invingatorilor. Infrangerea Puterilor Centrale si dezmembrarea imperiilor multinationale, tarist si austro-ungar au favorizat realizarea unirii provinciilor romanesti cu Vechiul Regat. Invocand dreptul popoarelor la autodeterminare( principiu lansat de Wilson in ian 1918), romani au inceput actiunile pentru unire, beneficiind de sprijinul armatei romane la cerere. In cele trei provincii au fost infiintate institutii centrale, care sa preia controlul provinciilor si sa decida viitorul politic al acestora. Prima provincie care s-a unit cu Romania a fost Basarabia, care a beneficiat de noua politica in domeniul nationalitatilor promovata de Lenin. In aprilie 1917 a fost infiintat Partidul National Moldovenesc, iar in octombrie, Congresul ostasilor moldoveni a proclamat autonomia provinciei si a ales Sfatul Tarii, ca organ suprem conducator. In decembrie, Sfatul Tarii, condus de Ion Inculet, a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, autonoma in cadrul federatiei ruse. In ianuarie 1918, Republica isi declara independenta si la 27 martie Sfatul Tarii a votat unirea Basarabiei cu Romania.Ca reactie, Rusia a rupt legaturile diplomatice cu Romania si a sechestrat intreg tezaurul romanesc, incredintat spre pastrare guvernului rus in 1917. In toamna anului 1918 Bucovina era disputata intre Austria si Ucraina, care-si proclamase independenta fata de Rusia. Pentru a dejuca aceste planuri, in octombrie 1918, a fost infiintat la Cernauti Consiliul National Roman sub conducerea lui Iancu Flondor, care a cerut autodeterminarea natiunii romane. La 15 noiembrie 1918, in cadrul unui Congres General al Bucovinei a fost votata unirea provinciei cu Regatul Romaniei. Ultima provincie care s-a unit cu Romania a fost Transilvania, pe fondul dezmembrarii Imperiului austro-ungar. In incercarea de a salva monarhia, imparatul habsburg, Carol I, a lansat apelul Catre popoarele mele credincioase, prin care propunea federalizarea statului, dar era pera tarziu. Inca din septembrie 1918 Partidul National Roman a adoptat Declaratia de la Oradea (de autodeterminare), redactata de Vasile Goldis. Prezentata in Parlamentul de la Budapesta de catre Alexandru Vaida-Voievod, Declaratia proclama independenta fata de Ungaria.. La 18 octombrie a fost infiintat Consiliul National Roman Central (CNRC) format din sase reprezentanti ai PNR si sase PSD. Acesta a preluat controlul proviciei profitand de dezintegrarea aparatului administrativ maghiar. In noiembrie au avut loc negocieri maghiaro-romane pentru mentinerea Transilvaniei, cu larga autonomie, in cadrul Ungariei, dar romani refuza propunerea. Pentru a decide viitorul Transilvaniei CNRC-ul, prezidat de Stefan Cicio-Pop, a decis convocarea unei Adunari nationale a romanilor din Transilvania si Ungaria la 1 decembrie 1918, la AlbaIulia. In prezenta a peste o suta de mii de participanti, cei 1228 de delegati au adoptat o rezolutie prin care a fost votata unirea Transilvaniei, Banatului si Partilor Unguresti cu Romania. A fost ales si un Consiliu Dirigent, avandu-l ca presedinte pe Iuliu Maniu, care avea sa conduca provincia pana la integrarea ei in Regatul Romaniei.

2 Actele de unire proclamate in adunari populare au fost recunoscute international in cadrul tratatelor incheiate la Conferinta de pace de la Paris. Prin Tratatul de la SaintGermain incheiat cu Austria, in septembrie 1919, au fost recunoscute drepturile Romaniei asupra Bucovinei. Unirea Transilvaniei a fost cosfintita prin Tratatul de la Trianon incheiat cu Ungaria, in iunie 1920. Prin tratatul de la Paris, din octombrie 1920, Marile Puteri au recunoscut, fara participarea Rusiei, drepturile Romaniei asupra Basarabiei. Astfel, dupa lungi eforturi militare si diplomatice, a luat fiinta Romania Mare.