Kristallnacht

Die Kristallnacht (noaptea de cristal) este cunoscuta si ca noaptea sticlei sparte. Denumirea se refera la valul de propaganda anitsemita ce a avut loc pe 9 si 10 noiembrie 1938 in Germania si Austria anexata. Miscarea a fost initiata in principal de tineretul hitlerist, de membri ai partidului nazist si de Sturmabteilung-ul german. Numele vine de la zecile de geamuri sparte in cursul valului, geamuri de la sinagogi, case si afaceri evreiesti. Dupa ce noaptea s-a incheiat, oficialii germani au declarat ca miscarea a izbucnit din randurile publicului revoltat de asasinarea ambasadorului german in Paris, Ernst von Rath.
Herschel Grynszpan, evreu polonez in varsta de 17 ani l-a impuscat pe diplomat pe 7 noiembrie 1938. Cateva zile mai devreme, autoritatile germane au extradat mii de evrei de origine poloneza din Reich. Grynszpan a aflat ca parintii lui, care locuiau in Germania din 1911, erau printer cei deportati. Initial, parintii lui Grynszpan nu au fost acceptati in Polonia, urmand ca ei si ceilalti evrei deportati sa ramana intr-o tabara de refugiati langa orasul Zbaszyn, la granite dintre Polonia si Germania. Traind dj illegal in Paris si disperat de situatia parintilor sai, Grynszpan a cautat razbunarea mergand la ambasada si impuscand primul diplomat care l-a intalnit.

Imediat dupa atentat, vom Rath a fost avansat in post la secretar al ambasadei I Klasse. Pe 9 noiembrie, la o masa oficiala, Hitler a aflat insa de moartea diplomatului. Imediat a discutat cu ministrul de propaganda, Joseph Goebbels, dupa care a parasit intrunirea, a fost condus in locuinta privata, ramanand inauntru pentru cateva zile. Goebbels a facut in cele din urma anuntul mortii in fata conducatorilor partidului si SAului. El a imprimat atentatului un caracter antisemit, iar in discursul sau a precizat ca o conspiratie a evreilor a dus la moartea diplomatului. El a laudat iminentele actiuni antisemite spontane, care au avut loc la scurt timp in tot Reich-ul, in cursul carora s-au ars sinagogi si locuinte evreiesti. El a precizat ca partidul nu se declara organizator al manifestatiilor anti evreiesti, dar si ca nu va impiedica niciuna. Persoanele antisemite care au asistat la acest discurs l-au interpretat ca pe o invitatie indirecta la prigonirea evreilor. Inceputa la 10 noiembrie, miscarea a avut loc prima data in Austria, fiind aici totodata cea mai cumplita. Manifestatiile s-au derulat pana la amiaza in toata tara, in special in zonele rurale. Ordinul de despartire a SA-ului si corpului de aparare SS a fost neglijat in cele mai multe regiuni, chiar in conditiile in care a fost comunicat la ore dupa inceperea actiunilor. In Bensheim, Bodenseeraum, Niederrhein, Oberschlesien si Viena, distrugerile au fost facute chiar de fortele de ordine. Unde focul nu a ajuns, s-au folosit si munitie. Un raport din Baden-Baden relateaza intamplarile din acea zi: Dupa ce SS-ul a ars sinagoga, barbatii comunitatii evreiesti au fost adunati inauntru. Impotriva traditiei, ei au fost fortati sa-si dea jos acoperamantul capului. Reprezentantul comunitatii, Domnul Dreyfus a fost fortat sa citeasca, de la altar, din publicatia nationalsocialista Der Sturmer. Restul comunitatii a trebuit sa raspunda in cor : suntem un popor murdar. SS-ul a fortat evrei sa cante melodii naziste in sinagoga si sa faca exercitii de gimnastica.

Chiar la sfarsitul manifestatiilor a inceput pe data de 11 noiembrie, la ora 4 dimineata arestarea celor 30 000 de evrei, in special tineri si barbati in putere. In zilele ce au urmat, ei au fost deprotati de catre Gestapo-ul german si de SS in trei lagare de concentratie, si anume Buchenwald, Dachau si Sachsenhausen. Conform raportului dat de un evreu din Berlin, fortele naziste nu au lasat niciun dubiu ca vor sa ucida toata forta de munca evreiasca, punandu-i sa stea nopti in sir nemiscati afara, in ger: Nu sunteti intr-un sanatoriu, ci intr-un crematoriu. [...] SS-ul are dreptul sa traga asupra voastra cand vrea. Tratamentul aplicat evreilor in KZ Buchenwald a fost descris amanuntit de catre martorul ocular Eugen Kogon: au trebuit, in iernile ce au urmat, sa curete zapada cu mainile goale. Medicul oficial refuza sa amputeza membrele degerate, spunand ca << pentru evrei nu dau decat certificate de deces>>. Oficialitatile au catalogat deportarea acestor evrei drept masura de restaurare a oridinii publice, cu scopul de a aplana conflictul dintre etnii, declansat de asasinat.