Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) Acum 152 de ani a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente

pentru naiunea romn. La 24 ianuarie 1859 visul romnilor din cele dou principate, Unirea Moldovei cu ara Romneasc s-a nfptuit. Unirea Principatelor Romne cunoscut i ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumtatea secolului al XIX-lea i reprezint unificarea vechilor state Moldova i ara Romneasc. Unirea este strns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuzai de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 n Moldova i la 24 ianuarie 1859 n ara Romneasc. Totui, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural i economic ntre cele dou ri. Procesul a nceput n 1848, odat cu realizarea uniunii vamale ntre Moldova i ara Romneasc, n timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodmntul rzboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizrii unirii. Votul popular favorabil unirii n ambele ri, rezultat n urma unor Adunri Ad-hoc n 1857 a dus la Convenia de la Paris din 1858, o nelegere ntre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal ntre cele dou ri, cu guverne diferite i cu unele instituii comune. La nceputul anului urmtor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei i rii Romneti, aducndu-le ntr-o uniune personal. n 1862, cu ajutorul unionitilor din cele dou ri, Cuza a unificat Parlamentul i Guvernul, realiznd unirea politic. Dup nlturarea sa de la putere n 1866, unirea a fost consolidat prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituia adoptat n acel an a denumit noul stat Romnia. In istoria politica a Moldovei numele de Cuza este pomenit inca din trecutele veacuri. Neam de boieri mijlocii, cum erau socotiti Cuzestii, cativa din randurile lor s-au ridicat totusi la inalte ranguri pe treptele cinurilor boieresti. Unii avura insa parte de un sfarsit tragic. Astfel, un stramos al lui Alexandru Ioan Cuza, pe nume Dumitrascu, ajunse comis si apoi clucer, iar mai in urma, dupa ani lungi de pribegie, vel-spatar. Banuindu-l insa de uneltiri, in ianuarie 1717, Mihai Racovita puse sa fie spanzurat de furca scranciobului, in fata curtii domnesti din Iasi. Despre aceasta naprasnica intamplare zice cu mahnire Neculce: Atunci Mihai Voda, maniindu-se, in graba au spanzurat pe Cuza Spatarul, nepricestuit, incaltat, imbracat, dandu-i vina ca a scris el la feciorii lui ca sa vie sa prinda pe Mihai Voda din Iasi ce nu (se) stie intru adevar au ba, numai in pizma l-au omorat ca aice (a) fost napaste, ca n-a scris. Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 Martie,1820,Moldova, astzi n Romania d. 15 Mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania. A participat activ la Miscarea Revolutionara de la 1848 din Moldova si la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 Ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 Ianuarie 1859 si al Tarii Romanesti, nfptuindu-se astfel unirea celor doua Tari romane.. Devenit domnitor, Cuza

a dus o sustinut activitate politic si diplomatic pentru recunoasterea unirii de ctre puterea suzeran si puterile garante si apoi pentru desvrsirea unirii Principatelor Romane pe calea nfptuirii unittii constitutionale si administrative, care s-a realizat n ianuarie 1862, cnd Moldova si Tara Romneasc au format un stat unitar, adoptnd oficial, n 1862, numele de Romnia, cu capitala la Bucuresti, cu o singur adunare si un singur guvern. Cuza a fost obligat s abdice n anul 1866 de ctre o larg coalitie a partidelor vremii, denumit si Monstruoasa Coalitie, din cauza orientrilor politice diferite ale membrilor si, care au reactionat astfel fat de manifestrile autoritare ale domnitorului.Asemenea multora din elita romneasc din vremea sa familia lui Cuza avea si rdcini grecesti. Nscut n Barlad, Cuza a apartinut clasei traditionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pmnt n judetul Falciu) si al Sultanei (sau Soltana), membr a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeste o educatie european, devenind ofiter n armata moldoveneasc si ajungnd la rangul de colonel. S-a cstorit cu Elena Rosetti n 1844.n anul 1848, Moldova si Tara Romaneasca au fost cuprinse si ele de febra revolutiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimat repede, dar n Tara Romaneasca,revolutionarii au preluat puterea si au guvernat n timpul verii. Tnrul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidentia nclinatiile liberale, avute n timpul episodului moldovenesc, astfel c este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind n Moldova n timpul domniei Printului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de razboi al Moldovei, n 1858, si a reprezentat Galatiul n divanul ad-hoc de la Iasi.. Cuza a fost un proeminent politician si a sustinut cu trie uniunea Moldovei si Valahiei. A fost nominalizat n ambele tri de ctre Partida Nationala, care milita pentru unire, n defavoarea unui print strin. Profitnd de o ambiguitate n textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 Ianuarie 1859 (5 Ianuarie dup calendarul iulian) si n Tara Romneasc pe 5 februarie1859 (24 Ianuarie dup calendarul iulian).Domnia lui Cuza Vod a fost caracterizat de o nerbdtoare dorint de a ajunge din urm Occidentul, dar efortul domnului si al sprijinitorilor si ntmpin rezistenta fortelor conservatoare si a inertiilor colective. Mai grav, el st sub semnul provizoratului, cci domnia lui Cuza este perceput ca pasager; tara a vrut un domn strin, l-a acceptat ns pe cel autohton, dar n-a renuntat la vechea doleant; n asteptarea contextului prielnic, ea ngduie un provizorat.ntmpinnd rezistent din partea guvernului si a Adunrii Legiuitoare, alctuite din reprezentanti ai boierimii si ai marii burghezii, precum si a bisericii, n nfptuirea unor reforme, Cuza formeaz, n 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Koglniceanu, care realizeaz secularizarea averilor mnstiresti (decembrie 1863) si dizolv Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). n acelasi an, Cuza supune aprobrii poporului, prin plebiscit, o nou constitutie si o nou lege electoral, menit s asigure parlamentului o baz mai larg, si decreteaz (14 august 1864) legea rural conceput de Koglniceanu. n timpul domniei lui Cuza a fost conceput Codul civil si Codul penal, legea pentru obligativitatea nvtmntului primar si au fost nfiintate primele universitati din tar, respectiv cea de la Iasi(1860), care azi i poart numele, si cea de la Bucuresti (1864). Tot n aceast perioad a fost organizat si armata nationala.Dup realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza si colaboratorul su cel mai apropiat, Mihail

Kogalniceanu (ministru, apoi prim-ministru al Romniei), initiaz importante reforme interne: secularizarea averilor mnstiresti (1863), reforma agrar (1864), reforma nvtmntului (1864) s.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al trii. Reforma fiscal a fost materializat prin instituirea impozitului personal si a contributiei pentru drumuri, generalizat asupra tuturor brbatilor majori, printr-o nou lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar si alte msuri care au fcut ca la sfrsitul anului 1861, n preajma deplinei lor unificri administrativ-politice, Principatele Unite Romne s fie dotate cu un sistem fiscal modern. Ar putea fi adugat, pe plan cultural, importanta iniiativ a guvernului moldovean al lui Mihail Koglniceanu, care a instituit, n toamna anului 1860, prima universitate a rii, cea ieean. Dezbaterile nversunate care au avut loc n vara anului 1862 n privinta proiectului de reform agrar propus de conservatori si adoptat de majoritate, dar nesanctionat de domnitor, au dovedit c maleabilitatea de care ddeau dovad o bun parte dintre conservatori, n privinta adoptrii unui program general de reforme, nu concorda cu acceptarea de ctre ei a unei reforme agrare n sensul programelor revolutionare de la 1848. De aceea, n anii imediat urmtori unificrii administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrar, ci s-a continuat, pentru o perioad de timp, s se adopte reforme pe linia organizrii moderne a statului, deoarece acestea nu ntmpinau opozitia conservatorilor, nc stpni pe majoritatea mandatelor din adunare datorit sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor, legile pentru construirea cilor ferate, constituirea Consiliului superior al instructiunii publice, un regulament de navigatie, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea scolii de silvicultur si o serie de msuri premergtoare unei secularizri a averilor mnstiresti au reprezentat, n aceast perioad, concretizrile planului de reforme.Din momentul n care conducerea guvernului a fost preluat de Mihail Koglniceanu, aducerea din nou n dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict ntre guvern si majoritatea adunrii. A urmat dizolvarea adunrii, pe calea loviturii de stat. Aceasta din urm a sporit puterea domnitorului Cuza, si totodat a nlturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorittii n adunare. Sanctiunea poporului prin plebiscit si recunoasterea noii stri de lucruri de ctre puterea suzeran si puterile garante au creat posibilitatea decretrii Legii rurale n sensul programului pasoptist, desfiintndu-se relatiile feudale n agricultura si procedndu-se la o mproprietrire a taranimii.Prin Legea rural din 14/26 August 1864, peste 400.000 de familii de trani au fost mproprietrite cu loturi de teren agricol, iar aproape alti 60.000 de steni au primit locuri de cas si de grdin. Reforma agrar din 1864, a crei aplicare s-a ncheiat n linii mari n 1865, a satisfcut n parte dorinta de pmnt a tranilor, a desfiintat servitutile si relatiile feudale, dnd un impuls nsemnat dezvoltrii capitalismului. Ea a reprezentat unul din cele mai nsemnate evenimente ale istoriei Romaniei din secolul 19. Cuza ncepe s fie suspectat de liberalii radicali, care ulterior au fcut cartel cu conservatorii, c ar intentiona s instituie un regim personal; acest fapt a slbit pozitiile domnitorului si a animat activitatea monstruoasei coalitii hotrt s-l nlture. Complotittii au reusit s-si realizeze planurile atrgnd de partea lor o fractiune a armatei (colonelul C. Harambie, maiorul D. Lecca s.a.), si l-au constrns pe domnitor s abdice n noaptea de 10/2211/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit nsusi Al. I. Cuza, care nu

numai c nu a luat msuri n privinta factorilor reactionari, ci, ntr-un discurs, se arta dispus s renunte la tron n favoarea unui principe strin (fapt sustinut si de o scrisoare adresat unui diplomat strin). A fost instituit o locotenenta domneasca alctuit din Lascar Catargiu, Nicolae Golescu si colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul si Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgian, dar acesta nu a acceptat coroana. Aceast abdicare silit putea avea consecinte grave pentru Romnia, pentru c: -dup nlturarea lui Cuza, satele au fost nspimntate c reforma agrar nu va mai avea loc. -la 3 Aprilie 1866 la Iasi o demonstratie a Miscarii Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Tara Romneasc, -Poarta Otoman a mobilizat armata la Dunare pentru a interveni n Romnia, unirea fiind recunoscut doar pe timpul domniei lui Cuza. Restul vietii sale si-a petrecut-o n exil, locuind majoritatea timpului la Paris,Viena si Wiesbaden A fost nmormntat initial la Biserica Domneasca de lng Palatul Domnesc de la Ruginoasa, conform dorintei sale, iar dup cel de-ad doliea razboi mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierargi din Iasi. Cuza ramane pentru totdeauna cel dintai domn al tarilor Unite, domnul Unirii, fapt ce reprezinta, iarasi, un mare merit. El n-a fost numit, ci ales, si inca in unanimitate in ambele tari. Ales nu ca un nume mare, rasunator, insa tarand dupa el amintirea nefasta a trecutului, ci ca un om nou, intruchipand vointa nationala. Pentru multe din faptele sale, a meritat recunostinta nu numai a contemporanilor, ci si a generatiilor urmatoare. El n-a avut parte de blestemul cuvenit tiranilor detronati. Dimpotriva, scarbite de politica celor ce i-au urmat, multimile l-au regretat. Zadarnice au fost incercarile vrajmasilor de a-l detrona din sufletul, din amintirea si recunostinta purtata de masele largi ale poporului, care ii pomeneau numele cu veneratie intrucat fusese calauzit in actiunile sale de idei inaintate, progresiste. Au circulat multe istorisiri despre Cuza, in legatura cu firea sa dreapta. Unele au aparut si in presa, sau adunate in diferite brosuri si carti: amintiri, intamplari reale sau nascocite, toate contribuind cu puterea legendei la intretinerea acelei aureole create in jurul fostului domnitor. Atatia dintre oamenii acelei vremi marturiseau ca l-au vazut si au vorbit cu el, ca umbla pe drumuri in straie schimbate, cercetand si pedepsind nedreptatile, ajutand si mangaind pe cei sarmani si napastuiti. In stralucita-i limba, a scris si Mihail Sadoveanu despre aceasta legenda, aratand cu intelepciune ca in necazurile si aspiratiile lui nedeslusite, gata sa-i atribuie trasaturi si lumini ideale, poporul intrupase in Cuza dorinte de schimbari si de dreptate, devenind in ochii norodului umilit un fel de principiu al binelui.