Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi Facultatea de Medicina Dentara Disciplina de Cariologie

Metode de detectare a cariei bazate pe modificarile proprietatilor optice intre tesutul sanatos si tesutul cariat.

Nume:Turcan Mihai , Grupa:26

1. Introducere
Caria dentara este una din bolile cu cea mai mare prevalenta la oamenii de pretutindeni. Cand stadii diferite ale bolii sunt luate in considerare, de la stadiul incipient pana la stadiul in care apar clinic leziuni, foarte putini indivizi sunt cu adevarat neafectati. In majoritatea tarilor industrializate 60-90% din copii care merg la scoala sunt afectati. Prevalenta intre adulti este chiar mai mare si in majoritatea tarilor, boala afecteaza aproape 100% din populatie. Pe parcursul ultimilor 30 de ani, totusi, schimbari majore au avut loc in modelul bolii. Progresia cariilor in smalt este acum lenta, oferind timp pentru interventii preventive inainte ca distructia ireversibila a substantei dentare sa apara. In timpul primelor stadii ale bolii, procesul este reversibil si poate fi oprit: interventiile non-invazive pot transforma o leziune activa intr-o leziune in stadiu inactiv. Este necesara utilizarea unor tehnici de diagnostic pentru a putea sustine asemenea decizii cu privire la managerierea unor asemenea leziuni individuale. Clinicianul trebuie sa fie capabil sa monitorizeze rezultatul masurilor non-invazive si in cazul in care exista dovezi ca leziunea a progresat, sa ia o decizie sa intervina in timp util, folosind tehnici miniminvazive si sa restaureze tesutul dentar afectat fara a slabi structura dintelui. Aplicarea strategiilor pentru a controla, opri sau inversa progresia bolii, poate reduce povara economica, durerea si suferinta aplicarii si indepartarii restauratiilor. Aceasta moderna, conservativa abordare a managerierii cariilor dentare, care a evoluat pe

parcursul ultimilor 20 de ani, necesita o evaluare critica a metodelor utilizate astazi pentru detectectia clinica a leziunilor carioase. Complementarea metodelor traditionale cu cele avansate, metode mult mai sensibile vor imbunatati diagnosticarea de rutina cariilor si asadar si ingrijirea dentara si tratamentul pacientilor. Punerea in aplicare a unor asemenea metode complementare ar trebui sa ofere informatii obiective asupra prezentei si severitatii leziunii, pentru a completa interpretarea subiectiva a clinicianului, oferind un diagnostic clinic al cariei bazat pe probe. In acest context, exista loc pentru mai multe metode sensibile de detectare a leziunilor carioase in explorarile clinice a cariilor. Studiile clinice in care leziunile sunt monitorizate la sute de subiecti cu anumite varste nu mai sunt valabile comercial. O metoda cantitativa capabila sa masoare schimbari minore ar putea permite studii cu o durata mult mai scurta si mai putini subiecti. Examenul conventional de detectare a cariilor este bazat in special pe interpretarea subiectiva a examenului vizual si tactil al clinicianului, adaugand si examenul radiografic. Clinicianul ia o decizie cu privire la absenta sau prezenta unei leziuni, bazate pe o interpretare subiectiva a culorii, suprafetei, texturii, si a locatiei , utilizand mai degraba niste instrumente crude cum ar fi sonda dentara si radiografiile in muscatura. Studiile bazate pe aceste metode au aratat des sensibilitate scazuta si specificitate mare, asta insemna ca un numar mare de leziuni ar putea fi ratate. Sensibilitatea si specificitatea sunt masuri folosite la scara larga pentru a descrie si cuantifica abilitatea de diagnostic a unui test. In contextul cercetariii cariilor, sensibilitatea este un atribut ce masoara abilitatea unei metode de a identifica corect toate suprafetele afectate de

carii, si specificitatea masoara identificarea corecta a tuturor suprafetelor solide. Sensibilitatea si specificitatea sunt exprimate ca valori intre 0 si 1(100%), valori apropiate de 1 indicand un rezultat de calitate ridicata. Pentru metodele de diagnosticare a cariilor, valorile ar trebui sa fie de cel putin 0.75 pentru sensibilitate si peste 0.85 peste specificitate. Tehnicile de diagnostic sunt deasemeni evaluate in termenii validitatii si a credibilitatii lor. Pentru a determina daca este valida, rezultatul masurat prin respectiva metoda este comparat cu o referinta standard, o situatie reala sau adevarata. Credibilitatea reprezinta consistenta unui set de masuratori efectuate cu metoda respectiva. Se considera ca validitatea ridicata confirma absenta erorilor sistematice si credibilitatea crescuta absenta erorilor intamplatoare a metodei. Generalitatea unei tehnici de diagnostic este deasemeni descrisa in parametri unei validari externe si interne. Validarea externa reflecta limita pana la care rezultatele unui studiu pot fi estimate in comparatie cu alti subiecti sau parametri, pe cand validarea interna reflecta gradul pana la care concluziile despre cauze sau relatii sunt mai degraba adevarate , din prisma masuratorilor utilizate, parametrii/setarile cercetarii si modelul studiului per total. Un model experimental bun va scote la iveala valiabilele cele mai usor confundate, ceea ce ar compromite validarea interna a experimentului. In literatura gasim o paleta larga de metode conventionale de detectare a cariei dentare in ceea ce priveste sensibilitatea si specificitatea. O sensibilitatea scazuta per total de mai putin de 0.50 a fost raportata, ceea ce inseamna ca daca am incerca sa ghicim rezultatul am obtine acelasi rezultat ca si in cazul in care am incerca sa identificam corect leziunea carioasa. Un

studiu recent publicat, afirma ca evaluarea

diagnosticului de performanta este bazata pe un numar limitat de studii cu validarea externa si interna chestionabila, ce pot fi atribuite descrierilor selective incomplete si criteriilor de diagnostic si credibilitatea observatorului. Calitatea studiilor publicate este in continuare compromisa de utilizarea unui numar mic de observatori, dinti nereprezentativi, probe cu o prevelenta ridicata a leziunilor, o varietate referinte standard cu o credibilitate discutabila, si variatii in analiza statistica a rezultatelor raportate. Este aparent ca metodele conventionale de detectie a cariei dentare nu au indeplinit criteriile pentru o metoda ideala de detectare a cariei dentare. Aceste metode se bazeaza pe interpretarea subiectiva si sunt insensibile in ceea ce priveste detectarea cariei incipiente. Este recunoscut pretutindeni ca metodele curente nu pot detectata leziuni carioase pana la un stadiu avansat, ce implica cel putin o treime sau mai mult din grosimea smaltului.

Urmarile utilizarii metodelor conventionale de detectie a cariei dentare si necesitatea de suplementare a metodelor au fost recunoscute de mult timp. Seriile de proceduri publicate din cele trei Indiana Conferences on Early Detection of Dental Caries (Conferintele din Indiana cu privire la detectarea timpurie a cariei dentare) contin o multitudine de detalii cu privire la munca depusa in acest domeniu. In ultimii 20 de ani, s-au facut cercetari intensive cu privire la metode mai sofisticate de detectie timpurie a cariei dentare. Exista o serie de metode optice de detectie a cariei dentare si cateva sunt rezumate in Tabelul 1. Mai multe din ele sunt in stadiul incipient si se lucreaza intens la dezvoltarea acestor tehnici. Asadar, studiile de validare sunt esentiale pentru determinarea utilitatii clinice inainte de implementarea acestor metode in practica clinica. Un efect initial al proceselor carioase, cresterea porozitatii, rezulta intr-o schimbare distincta a proprietatilor optice pe tesutul dentar afectat, oferind probe obiective a schimbarilor induse de carii. Metodele de detectare a cariei bazate pe schimbarile unor proprietati optice specifice sunt mentionate in literatura ca metode bazate optic, metode optice sau optica tesutului dentar. Aceste metode sunt bazate pe masuratorile unui semnal fizic, derivat din interactiunea luminii cu tesutul dentar dur. Sectiunea urmatoare prezinta o scurta descriere a principiilor ce stau la baza acestor metode.

este aplicata pe dinte, sau a energiei observative, care este emisa din dinte. Asemenea energie este in forma unui val in spectrul electromagnetic(FIgura1). Metodele de

2. Principii fizice care evidentiaza detectarea pe cale optica a cariilor

Metodele optice de detectare a cariei sunt bazate pe observarea interactiunii energiei, care

detectie a cariei descrise in acest articol utilizeaza lumina in spectrul vizibil si cel aproape de infrarosu(NIR). In forma sa cea mai simpla, caria poate fi descrisa ca un proces rezultat cu schimbari structurale in tesutul dentare. Difuzia de calciu,

fosfat, si carbonat din dinte, procesul de demineralizare, toate acestea vor rezulta cu pierdere de substanta minerala. Zona rezultata de substanta dentara demineralizata este plina, in principal, de bacterii si apa. Porozitatea acestei zone este mai mare decat cea din zonele inconjuratoare a structurii. Dispersia crescuta a incidentei luminoase datorita schimbarilor structurale apare pentru ochiul uman sub forma de ,asanumitul ,white spot. Deci, procesul carios conduce la schimbari optice distincte care pot fi masurate si cuantificate cu metode de detectie avansate, bazate pe lumina care straluceste si interactioneaza cu dintele(Figura2). 2.1. Dispersia/Refractia. Dispersia este procesul in care directia unui foton este schimbata fara pierdere de energie. Incidenta luminii este frotata sa devieze din cale dreapta cand interactioneaza cu particule mici sau obiecte din mediu prin care trece lumina. In termeni fizici, refractia este privita ca proprietatea materialului. Un pahar de lapte este vazut ca fiind alb pentru ca incidenta luminii in lapte este refractata in toate directiile, lasand laptele fara absorbanta. Zapada apare ca fiind alba pentru ca incidenta luminii in zapada este refractata in toate directiile de cristalele mici de gheata. Lumina , din toate lungimile de unda a spectrului vizibil existent, zapada fara a suferi absorbtie. Refractia este foarte sensibila la lungimile de unda, lungimile de unda mai scurte se refracta mai mult decat cele lungi. Asadar, metodele de detectie a cariei ce implica lungimi de unda vizibile in spectrul electromagnetic(400nm-700nm) sunt mult limitate de refractie. O leziune incipienta in smalt arata ca fiind mai

albicioasa decat tesutul sanatos inconjurator, datorita imprastierii luminoase puternice in leziune(indice de refractie mare). Metodele masuratorii severitatii leziunii sunt bazate pe diferentele de refractie dintre smaltul sanatos si cel cariat. 2.2. Absorbanta cu Fluorescenta. Absorbanta este procesul in care fotonii sunt opriti de un obiect si unda de energie este absorbit de obiect. Energia pierduta este in principal transformata in caldura sau intr-o alta unda cu o energie mai redusa si deci lungimi de unda mai mari. IN termeni fizici, absorbanta este deasemeni privita ca proprietatea materialuli. Analogia anterioara a paharului cu lapte, ce apare ca fiind alb, poate fi extinsa la cea a canii de cea; ceaiul este vazut ca fiind transparent pentru ca nu reflecta lumina, dar apare maro pentru ca majoritatea luminii este absorbita de ceai. La fel si cu noroiul si poluarea zapezii albe, ce poate fi vazuta ca fiind niste pete inchise la culoare pentru ca anumite lungimi de unda sunt absorbite de aceste pete poluate. Absorbanta luminii in tesut este mult dependenta de lungimea de unda. Apa este un exemplu de un absorbant puternic in zona infrarosie. Dupa absorbtie , energia poate fi eliberata prin emiterea unei lumini la o anumita lungime de unda, prin procesul de fluorescenta. Fluorescenta apare ca un rezultat al interactiunii lungimii de unda ce ilumineaza obiectul si molecula din acest obiect. Energia este absorbita de molecula cu o secventa electronica de tranzitie pana la stadiul urmator, la un stadiu mai ridicat, unde electronii raman pentru o scurta perioada

de timp. De aici, electronii pot trece inapoi la stadiu incipient si elibera energia obtinuta in ceea ce priveste lungimea de unda mai lunga si culoarea, ceea ce este in legatura cu energia oferita si lumina fluorescenta poate fi emisa. Autofluorescenta, fluorescenta naturala a tesutului dur dentar, fara aditia altor substante luminoase, este cunoscuta de mult timp. Demineralizarea va rezulta prin pierderea autofluorescentei, ceea ce poate fi cuantificat folosind metode de detectie a cariei bazate pe diferentele de fluorescenta dintre smaltul sanatos si cel cariat. 3. Metode optice de detectare a cariilor 3.1. Lumina fluorescenta indusa/redusa cantitativ (QLF) este bazata pe principiul autofluorescentei dintelui pe masura ce continutul tesutului dur dentar mineral se schimba. Porozitatea crescuta datorita unei leziuni a smaltului de sub suprafata imprastie lumina fie cand intra in dinte sau fie cand fluorescenta este emisa, rezultand

o pierdere a fluorescentei naturale. Bjelkhagen si Sundstrom si urmati de Josselin de Jong. ai dezvoltat o tehnica bazata pe acest fenomen optic. Teoria care sta la baza tehnicii a fost descrisa pe larg in mai multe publicatii. Schimbarile in flourescenta smaltului pot fi detectate si masurate cand dintele este iluminat de o lumina albastru-violet(lungimi de unda de 290-450nm, cu o medie de 380nm) emisa de o camera manuala, urmarind capturarea imaginii folosind un aparat de fotografiat montat cu un filtru galben de 520nm(QLF; Institutul de Sisteme de Cercetare, Amsterdam, Olanda)(Figura3.a.). Imaginea este capturata, salvata si procesata : este mai intai transfromata intr-o imagine alb-negru pentru ca apoi situsul leziunii sa poata fi reconstruit prin interpolare/introducerea unor valori corespunzatoare culorii gri in tesutul dentar sanatos dinprejurul leziunii. Diferenta dintre valorile masurate si cele reconstituite ofera 3 cantitati: F(media de modificare a fluorescentei,%) aria leziunii

), si Q(aria x F), ceea ce ofera o

marime a exitinderii si severitatii leziunii carioase. Schimbarile in radierea fluorescenta si aria leziunii pot fi urmarite in timp, pentru a masura dezvoltarea leziunii. Figura3.b. arata stadiile analitice ale metodei. Se raporteaza o corelatie crescut pozitiva intre QLF si pierderea minerala absoluta , r = 0.820.92. La o intalnire consensuala in 2002, Workshopul International Consensual in Studiile Clinice ale Cariei (ICW-CCT), s-a ajuns la acordul ca QLF ar putea oferi o solutie in efortul de a reduce atat numarul de subiecti cat si durata studiilor clinice ale cariei dentare. Metoda se pare ca a fost rapid adoptataca o procedura standard de referinta in studiile clinice ce masoara eficacitatea masurilor preventive. Cuantificarea aplicarii florurii dentare, leziunilor erozive, a petelor, si a inalbiriii dintilor au fost deasemeni investigate. Metoda QLF poate deasemeni masura si cuantifica flourescenta rosie (RF de la red fluorescence) a microorganismelor din placa. Fluorescenta rosie poate fi folosita cand monitorizam igiena orala, in evaluarea placii bacteriene, in indepartarea dentinei infectate, si detectarea unor scurgeri de sigilanti sau a cariilor secundare de la marginea obturatiilor. Doua cantitati sunt obtinute, R (media modificarii din fluorescenta rosie,%) si aria ( ). Pana acum exista un numar limitat de studii efectuate cu aceste functie. 3.2. Laser-Fluorescenta. DIAGNOdentul(Kavo, Germania) este un aparat portabil ce se gaseste in comert (Figura 4(a)) si care se foloseste pentru detectarea si

cuantificarea cariei dentare. Metoda genereaza un index numeric simplu a remineralizarii si demineralizarii smaltului si dentinei care poate fi inregistrat in fisa pacientului si poate fi monitorizat in timp. Instrumentul este usor de folosit si deasemeni poate fi cumparat la un pret rezonabil. O lumina laser rosie ( = 655 nm)este emisa de dispozitiv prin intermediul unei fibre optice si a unei leziuni carioase (Figure 4(b)). Cand lumina interactioneaza cu anumite molecule oganice care au fost absorbite in structura poroasa, lumina este reemisa sub forma fluorescentei invizibila in spectrul luminii aproape-infra-rosii(NIR). Flourescenta NIR isi are originile, se crede, din protoprofirina IX si produsi metabolici ai bacteriilor orale: acesti produsi sunt responsabilii principali pentru absorbtia luminii rosii. Lumina emisa este focalizata prin piesa de mana a detectorurlui si afisata digital pe un ecran(0-99). O valoare mai mare indica o fluorescenta crescuta si deci o leziune de sub suprafata mai extinsa. Doua versiuni ale laser-fluorescentei(LF) sunt acum valabile comercial. Deasemeni ca DIAGNOdent 2095, pentru aplicarea pe suprafetele netede si cele ocluzale, ultima versiune LF-pen(stilou)(KaVo), a fost creata pentru usurarea accesului in zonele proximale. Aparatul de LF original a demonstrat o performanta crescuta si o reproductibilitate pentru detectarea si cuantificarea leziunilor carioase de pe suprafetele netede si ocluzale in studiile in vitro, dar rezultatele din studiile in vivo au mai fost contradictorii . Printre studiile LF exista o variatie larga in anumite proprietati ce tin de design( numarul de dinti inclusi, validarea metodelor, dinti nevalidati, rezultatele afisate, etc.). O analiza facuta de Bader si Shugars a aratat ca desi o serie de

evaluari ale diagnosticului de performanta au aparut in literatura, gama performantelor LF sunt extinse. Pentru detecttare cariilor in dentina, valorile sensibilitatii au variat intre 0.19 si 1., desi majoritatea tendintelor au fost sa fie crescute. Valorile inregistrate pentru specificitate, au avut un model similar, inregistrand valori de la 0.52 pana la 1.0. In comparatie cu metodele vizuale de evaluare, LF a aratat o sensibilitate mai mare aproape mereu, si o specificitate aproape mereu mai scazuta. Blocul de probe a fost bazat primar pe studiile in vitro. Extrapolarea setarilor clinice este incerta. Stiloul cu LF a dat rezultate la fel de bune ca si dispozitivul original pe suprafetele ocluzale in vitro. Pentru a data, exista doar un singur studiu publicat cu performantele clinice ale stiloului cu LF(LF-pen) pe suprafetele ocluzale. O corelatie moderat pozitiva (Spearman rho) a fost demonstrata, si a fost inregistrata o gama mai mare de variatii ale masuratorilor odata cu cresterea evaluarii clinice a adancimii leziunilor. La oprirea valorii de 25 pentru limita trecerii cariilor de smalt in dentina, sensibilitatea a fost de 0.67 si specificitatea de 0.79. Metoda LF a fost deasemni investigata pentru monitorizarea longitudinala a procesului carios si pentru evaluarea rezultatului interventiilor preventive. Potentialul rol al aparatului cu LF pentru detectarea leziunilor carioase radiculare nu a fost investigata in continuare si pana acum doar trei studii de validare sunt valabile . Cand citirile LF au fost corelate cu adancimea leziunii histo-patologice a cariilor radiculare, sa gasit o corelatie scazuta spre medie . Pentru ca si clinicianul sa aiba incredere in folosirea metodei de detectie a cariilor pentru a-si putea sustine deciziile tratamentului

clinic, este important ca interpretarea cititrilor sa fie bazata pe intelegerea principiilor care stau la baza metodei si pe constientizarea potentialelor consecinte. Cu referire la LF,chestiunea cu privire la ce masoara cu adevarat aceasta metoda, inca trebuie rezolvata. Mai multe cercetari sunt necesare pentru a clarifica originea fluorescentei crescute cauzata de excitarea lungimii de unda de 655nm. Fluorescenta aproape infrarosie(NIR) se crede ca isi are originile din bacterii sau din metabolitii lor. Asadar exista o slaba corelatie intre citirile LF si continutul mineral, dar o corelatie mai buna cu prezenta dentinei infectate. In general, studiile in vivo ale LF pentru detectia cariilor ocluzale, indica o sensibilitate moderata spre ridicata si o specificitate scazuta. Lipsa specificitatii , cresterea sanselor de obtinere a unei citiri fals-pozitive datorita petelor si a placii bacteriene, si absenta unei singure iesiri, sunt factorii ce stau la baza neincrederii de printre autori de a recomanda metoda LF irevocabil pentru detectarea cariilor. Asadar, aparatul cu LF ar trebui privit ca fiind un mijloc suplementar pentru detectia cariilor de pe suprafetele coronare. 3.3. Trainsiluminarea cu lumina aproape de infra rosu(NIR). Leziunile carioase pot fi deasemeni examinate cu ajutorul iradierii cu lumina alba prin dinte. Lungimile de unda din spectrul vizibil(400-700 nm) sunt limitate de dispersia luminoasa puternica, facand dificila obtinerea unei imagini mai adanci de 1mm sau 2mm din structura dintelui. Asadar, metodele care implica lungimi de unda in spectrul vizibil al spectrului electromagnetic (400-700 nm) cum ar fi QLF ( > 520 nm), LF ( = 655 nm), si sistemul DIFOTI(Digital Imaging Fiber-Optic

Transillumination) care utlizeaza lumina alba la o intensitate ridicata- sunt foarte limitate de dispersie. Metodele care folosesc lungimi de unda mai mari, cum ar fi spectrul NIR(780 pana la 1550 nm), pot penetra tesutul mai adanc. O penetrare mai adanca este cruciala pentru metoda transiluminarii(TI). Studiile arata ca smaltul este mult mai transparent in spectrul NIR (750nm pana la 1500 nm) datorita disperiei slabe si absorbantei tesutului dur dentar la aceste lungimi de unda. Asadar, aceasta regiune a spectrului electromagnetic se potriveste ideal dezvoltarii de noi unelte de diagnosticare optica bazate pe TI. Figura 5 ilustreaza experimentul tipic setat pentru un sistem TI cu o sursa luminoasa NIR, si o imagistica a aparatului de fotografiat cu un dispozitiv de incarcare-cuplaj(CCD) si softul pentru obtinerea controlului prin intermediul calculatorului. Imaginea poate fi stocata, incarcata , salvata si pastrata in format digital. Aceasta este o tehnica imagistica foarte promitatoare pentru detectarea prezentei cariei si masurarea gravitatii ei. ImagineaTI este afisata ca o imagine recunoscuta vizual , ceea ce este preferat in general de clinicianul obisnuit.Metoda este non-distructiva si raporteaza mai multa detectie pentru sensibilitate in stadiile incipente de demineralizare decat radiografiile dentare cu radiatii X. Identificarea cariilor dentare cu TI este bazata pe faptul ca pierderea crescuta de minerale din leziunile din smalt, duc la o crestere dubla a coefiecintului de dispersie la o lungime de unda de 1.3 m. Cariile asadar, apar in regiuni intunecate pentru ca lumina ajunge mai putin la detector. Majoritatea studiilor recente au utilizat aceasta lungime de unda, unde sursele de lumina mai ieftine sunt disponibile. Cand lumineaza dintele,

efectul dispersie ridicata in leziunile carioase din smalt rezulta in transparenta scazuta. Transmisia luminoasa mai scazuta asociata cu leziunea poate fi detectata cand o comparam cu cea a tesutului sanatos inconjurator. Utilizarea radiografiei dentare ar trebui sa fie limitata, chiar daca este cel mai folosit concept in examinarea de rutina. Radiografiile dentare sunt lipsite de abilitate suficienta pentru detectarea cariilor incipiente. O leziune carioasa in stadiu incipient ar putea fi ratata sau neapreciata datorita dimensiunilor de pe radiografie cauzate de iradierea scazuta, a anumitor particularitati ale proprietatilor fizice a structurii dentare, si a unei tehnici imperfecte cum ar fi suprapunerea. Pe de alta parte, metoda TI ofera avantajul de a permite proiectarea repetata pentru a depasi asemenea impedimente. Importanta localizarii leziunii carioase si felul in care rezolutia difera cand imaginea rezultata trebuie sa traverseze o parte subtire comparativ cu o parte mai groasa a dintelui la care trebuie sa ajunga la detector, este deasemeni important. Poate fi estimata calcularea contrastelor semnalului generat de o singura leziune localizata in apropiere comparativ cu una mai departe de aparatul CCD. Raportul dintre imaginile contrastelor surprinse in ambele parti ale dintelui pot estima mai bine locatia precisa a leziunii carioase de pe suprafata aproximala.

4.

Rezumat

Atat metoda QLF cat si TI permit detectarea imaginilor smaltului cariat care poate fi salvat digital si vizualizat si mai tarziu.

Metoda QLF incluse deasemeni soft de analiza

a imaginilor, ceea ce masoara diferenta dintre fluorescenta smaltului sanatos si cea a smaltului demineralizat. Schimbari in radierea fluorescenta si zona leziunii pot fi urmarite in timp, pentru a masura dezvoltarea leziunii. Metoda se pare ca a fost rapid adoptata ca masura de referinta standard in studiile clinice de eficacitate a masurilor preventive. Transiluminarea smaltului cu lumina aproape de pragul infrarosu NIR, este o tehnica promitatoare pentru detectia si obtinerea de imagini pentru leziunile ocluzale si aproximale. Aplicarile repetate , de radiatii non-ionice a dintelui, permite metodei TI sa fie folosita fara restrictia de a monitoriza procesul carios. Metoda depaseste cateva din limitarile radiografiei dentare cum ar fi suprapunerea. Mai mult, metoda poate indica pozitia relativa a unei leziuni pe suprafata aproxiamala, calculand rata de valori de contrast obtinute prin iluminarea dintelui dinspre lingual sau respectiv bucal.Metoda foloseste un interval de lungimi de unda unde sursele de lumina ieftine si imaginile trasmise pot fi detectate de o camera CCD normala, similara cu cea a telefoanelor mobile. Metoda poate fi, asadar, dezvoltata la un cost rezonabil ca o sonda optica intraorala, conectata la un computer obisnuit. Metoda TI genereaza un index numeric simplu al demineralizarii si remineralizarii in

smalt si in dentina care poate fi inregistrata in fisa pacientului si monitorizata in timp. Instrumentul este simplu de folosit si poate fi achizitionat la un pret rezonabil. Noile metode ar trebui evaluate critic dupa anumite criterii. Printre studiile LF exista o variatie larga in anumite proprietati ce tin de design( numarul de dinti inclusi, validarea metodelor, dinti nevalidati, rezultatele afisate, etc.). Studiile in vivo au evidentiat importanta unor studii clinice riguroase pentru a confirma rezultate de laborator promitatoare. Rezultatele metodei LF in vivo au fost cumva contradictorii. Asadar, aparatul cu LF ar trebui privit ca fiind un mijloc suplementar pentru detectia cariilor de pe suprafetele coronare, pana la publicarea altor studii clinice .

Referinte
[1] P. E. Petersen, D. Bourgeois, H. Ogawa, S. Estupinan-Day, and C. Ndiaye, The global burden of oral diseases and risks to oral health, Bulletin of the World Health Organization, vol. 83, no. 9, pp. 661669, 2005. [2] I. Mejare, H. Stenlund, and C. ZeleznyHolmlund, Caries incidence and lesion progression from adolescence to young adulthood: a prospective 15-year cohort study in Sweden, Caries Research, vol. 38, no. 2, pp. 130141, 2004. [3] J. D. B. Featherstone, Dental caries: a dynamic disease process, Australian Dental Journal, vol. 53, no. 3, pp. 286291, 2008.

[4] O. Fejerskov and E. Kidd, Dental Caries: The Disease and Its Clinical Management, chapter 4, Blackwell Munksgaard, Copenhagen, Denmark, 2nd edition, 2008. [5] L.-P.Choo-Smith, C. C. S. Dong, B.Cleghorn, andM.Hewko, Shedding new light on early caries detection, Journal of the Canadian Dental Association, vol. 74, no. 10, pp. 913918, 2008. [6] B. Angmar-Mansson, How to measure the effects of fluoride treatments in clinical trials? Assessment: modern versus traditional methods, Caries Research, vol. 35, no. 1, supplement 1, pp. 3033, 2001. [7] I. A. Pretty, Caries detection and diagnosis: novel technologies, Journal of Dentistry, vol. 34, no. 10, pp. 727 739, 2006. [8] R. H. Selwitz, A. I. Ismail, and N. B. Pitts, Dental caries, The Lancet, vol. 369, no. 9555, pp. 5159, 2007. [9] J. D. Bader, D. A. Shugars, and A. J. Bonito, A systematic review of the performance of methods for identifying carious lesions, Journal of Public Health Dentistry, vol. 62, no. 4, pp. 201213, 2002. [10] M. S. Hopcraft and M. V. Morgan, Comparison of radiographic and clinical diagnosis of approximal and occlusal dental caries in a young adult population, Community International Journal of Dentistry 7

Dentistry and Oral Epidemiology, vol. 33, no. 3, pp. 212218, 2005. [11] K. Ridell, H. Olsson, and I. Mejare, Unrestored dentin caries and deep dentin restorations in Swedish adolescents, Caries Research, vol. 42, no. 3, pp. 164170, 2008. [12] The Swedish Council on Technology Assessment in Health Care, Cariesdiagnosis, risk assessment and non-invasive treatment, Tech. Rep. 510-39, 2008. [13] J. Yang and V. Dutra, Utility of radiology, laser fluorescence, and transillumination, Dental Clinics of North America, vol. 49, no. 4, pp. 739752, 2005. [14] D. G. Altman and J. M. Bland, Diagnostic tests 1: sensitivity and specificity, British Medical Journal, vol. 308, no. 6943, p. 1552, 1994. [15] The Swedish Council on Technology Assessment in Health Care, Kariesdiagnostik, riskbedomning och icke-invasiv behandling, no. 188:84, 2007. [16] J. D. Bader, D. A. Shugars, and A. J. Bonito, Systematic reviews of selected dental caries diagnostic and management methods, Journal of Dental Education, vol. 65, no. 10, pp. 960 968, 2001. [17] I. A. Pretty and G. Maupome, A closer look at diagnosis in clinical dental practice: part 5. Emerging technologies for

caries detection and diagnosis, Journal of the Canadian Dental Association, vol. 70, no. 8, pp. 540a540i, 2004. [18] G. K. Stookey and C. Gonzalez-Cabezas, Emerging methods of caries diagnosis, Journal of Dental Education, vol. 65, no. 10, pp. 10011006, 2001. [19] G. Stookey, Proceedings of the First Annual Indiana Conference: Early Detection of Dental Caries, Indiana University School of Dentistry, Indiana, Ind, USA, 1996. [20] G. Stookey, Proceedings of the Second Annual Indiana Conference: Early Detection of Dental Caries, Indiana University School of Dentistry, Indianapolis, Ind, USA, 2000. [21] G. Stookey, Proceedings of the Third Annual Indiana Conference: Early Detection of Dental Caries, Indiana University School of Dentistry, Indianapolis, Ind, USA, 2004. [22] B. Angmar-Mansson, S. Al-Khateeb, and S. Tranaeus, Monitoring the caries process. Optical methods for clinical diagnosis and quantification of enamel caries, European Journal of Oral Sciences, vol. 104, no. 4, part 2, pp. 480 485, 1996. [23] B. Angmar-Mansson and J. J. ten Bosch, Advances in methods for diagnosing coronal cariesa review, Advances in Dental Research, vol. 7, no. 2, pp. 7079, 1993.

[24] J. D. Bader and D. A. Shugars, A systematic review of the performance of a laser fluorescence device for detecting caries, Journal of the American Dental Association, vol. 135, no. 10, pp. 14131426, 2004. [25] J. D. Bader and D. A. Shugars, The evidence supporting alternative management strategies for early occlusal caries and suspected occlusal dentinal caries, Journal of Evidence-Based Dental Practice, vol. 6, no. 1, pp. 91100, 2006. [26] A. Hall and J.M. Girkin, A review of potential new diagnostic modalities for caries lesions, Journal of Dental Research, vol. 83, supplement 1, pp. C89C94, 2004. [27] L. Karlsson and S. Tranus, Supplementary methods for detection and quantification of dental caries, Journal Laser Dentistry, vol. 16, no. 1, pp. 816, 2008. [28] A. Lussi, R. Hibst, and R. Paulus, DIAGNOdent: an optical method for caries detection, Journal of Dental Research, vol. 83, supplement 1, pp. C80C83, 2004. [29] K. W. Neuhaus, C. Longbottom, R. Ellwood, and A. Lussi, Novel lesion detection aids, Monographs in Oral Science, vol. 21, pp. 5262, 2009. [30] A. C. Pereira, H. Eggertsson, E. A.MartinezMier, F. L.Mialhe, G. J. Eckert, and D. T. Zero, Validity of caries detection on

occlusal surfaces and treatment decisions based on results from multiple caries-detection methods, European Journal of Oral Sciences, vol. 117, no. 1, pp. 5157, 2009. [31] G. K. Stookey, Optical methods quantitative light fluorescence, Journal of Dental Research, vol. 83, supplement 1, pp. C84C88, 2004. [32] S. Tranaeus, X.-Q. Shi, and B. AngmarMansson, Caries risk assessment: methods available to clinicians for caries detection, Community Dentistry and Oral Epidemiology, vol. 33, no. 4, pp. 265273, 2005. [33] D. A. Young, New caries detection technologies and modern caries management:merging the strategies, General Dentistry, vol. 50, no. 4, pp. 320331, 2002. [34] A. F. Zandona and D. T. Zero, Diagnostic tools for early caries detection, Journal of the AmericanDental Association, vol. 137, no. 12, pp. 16751684, 2006. [35] J. R. Zijp, Optical properties of dental hard tissue, in Introduction, chapter 1, Groningen Rijksuniversiteit, Groningen, The Netherlands, 2001. [36] H. C. Benedict, A note on the fluorescence of teeth in ultraviolet rays, Science, vol. 67, no. 1739, p. 442, 1928. [37] E. Borisova, T. Uzunov, and L. Avramov, Laser-induced autofluorescence study of caries model in vitro, Lasers in

Medical Science, vol. 21, no. 1, pp. 3441, 2006. [38] H. Bjelkhagen, F. Sundstrom, B. AngmarMansson, and H. Ryden, Early detection of enamel caries by the luminescence excited by visible laser light, Swedish Dental Journal, vol. 6, no. 1, pp. 17, 1982. [39] F. Sundstrom, K. Fredriksson, S. Montan, U. HafstromBjorkman, and J. Strom, Laser-induced fluorescence from sound and carious tooth substance: spectroscopic studies, Swedish Dental Journal, vol. 9, no. 2, pp. 71 80, 1985. [40] E. de Josselin de Jong, F. Sundstrom, H. Westerling, S. Tranaeus, J. J. ten Bosch, and B. AngmarMansson, A new method for in vivo quantification of changes in initial enamel caries with laser fluorescence, Caries Research, vol. 29, no. 1, pp. 27, 1995. [41] B. Angmar-Mansson and J. J. ten Bosch, Quantitative lightinduced fluorescence (QLF): a method for assessment of incipient caries lesions, Dentomaxillofacial Radiology, vol. 30, no. 6, pp. 298307, 2001. [42] S. Tranaeus, S. Al-Khateeb, S. Bjorkman, S. Twetman, and B. Angmar-Mansson, Application of quantitative light-induced fluorescence to monitor incipient lesions in caries-active

children. A comparative study of remineralisation by fluoride varnish and professional cleaning, European Journal of Oral Sciences, vol. 109, no. 2, pp. 7175, 2001. [43] M. H. van der Veen and E. de Josselin de Jong, Application of quantitative light-induced fluorescence for assessing early caries lesions, Monographs in Oral Science, vol. 17, pp. 144 162, 2000. [44] S. Al-Khateeb, J. M. ten Cate, B. AngmarMansson, et al., Quantification of formation and remineralization of artificial enamel lesions with a new portable fluorescence device, Advances in Dental Research, vol. 11, no. 4, pp. 502506, 1997. [45] R. Gmur, E. Giertsen, M. H. van der Veen, E. de Josselin de Jong, J.M. ten Cate, and B. Guggenheim, In vitro quantitative light-induced fluorescence to measure changes in enamel 8 International Journal of Dentistry mineralization, Clinical Oral Investigations, vol. 10, no. 3, pp. 187195, 2006. [46] R. Heinrich-Weltzien, J. Kuhnisch, M. Van der veen, E. de Josselin de Jong, and L. Stosser, Quantitative lightinduced fluorescence (QLF)a potential method for the dental practitioner, Quintessence International, vol. 34, no. 3, pp. 181188, 2003.

[47] N. B. Pitts and J. W. Stamm, International consensus workshop on caries clinical trials (ICW-CCT)final consensus statements: agreeing where the evidence leads, Journal of Dental Research, vol. 83, supplement 1, pp. C125C128, 2004. [48] Y. Feng, W. Yin, D. Hu, Y. P. Zhang, R. P. Ellwood, and I. A. Pretty, Assessment of autofluorescence to detect the remineralization capabilities of sodium fluoride, monofluorophosphate and non-fluoride dentifrices: a single-blind cluster randomized trial, Caries Research, vol. 41, no. 5, pp. 358364, 2007. [49] L. Karlsson, L.-E. Lindgren, K. Trollsas, B. Angmar-Mansson, and S. Tranaeus, Effect of supplementary amine fluoride gel in caries-active adolescents. a clinical QLF study, Acta Odontologica Scandinavica, vol. 65, no. 5, pp. 284291, 2007. [50] O. Kronenberg, A. Lussi, and S. Ruf, Preventive effect of ozone on the development of white spot lesions during multibracket appliance therapy, Angle Orthodontist, vol. 79, no. 1, pp. 6469, 2009. [51] I. A. Pretty, J. A. Tavener, D. Browne, D. S. Brettle, H.Whelton, and R. P. Ellwood, Quantification of dental fluorosis using fluorescence imaging, Caries Research, vol. 40, no. 5, pp. 426 434, 2006.

[52] M. A. Ablal, J. S. Kaur, L. Cooper, et al., The erosive potential of some alcopops using bovine enamel: an in vitro study, Journal of Dentistry, vol. 37, no. 11, pp. 835 839, 2009. [53] V. Elton, L. Cooper, S.M. Higham, and N. Pender, Validation of enamel erosion in vitro, Journal of Dentistry, vol. 37, no. 5, pp. 336341, 2009. [54] A. A. Adeyemi, N. Pender, and S. M. Higham, The susceptibility of bleached enamel to staining as measured by Quantitative Light-induced Fluorescence (QLF), International Dental Journal, vol. 58, no. 4, pp. 208212, 2008. [55] A. A. Adeyemi, F. D. Jarad, E. de Josselin de Jong, N. Pender, and S. M. Higham, The evaluation of a novel method comparing quantitative light-induced fluorescence (QLF) with spectrophotometry to assess staining and bleaching of teeth, Clinical Oral Investigations, vol. 14, no. 1, pp. 1925, 2010. [56] A. M. Taylor, R. P. Ellwood, I. A. Pretty, and N. Mohan, Quantitative stain detection in vivo using fluorescent imaging, Journal of Dentistry, vol. 37, no. 5, pp. 397 405, 2009. [57] M. H. van der Veen, R. Z. Thomas, M. C. Huysmans, and J. J. de Soet, Red autofluorescence of dental plaque bacteria, Caries Research, vol. 40, no. 6, pp. 542545, 2006.

[58] R. Hibst and R. Gall, Development of a diode laser-based fluorescence caries detector, Caries Research, vol. 32, no. 4, article 294, 1998. [59] H. V. Gostanian, Z. Shey, C. Kasinathan, J. Caceda, and M. N. Janal, An in vitro evaluation of the effect of sealant characteristics on laser fluorescence for caries detection, Pediatric Dentistry, vol. 28, no. 5, pp. 445450, 2006. [60] C. Abalos, M. Herrera, A. Jimenez-Planas, and R. Llamas, Performance of laser fluorescence for detection of occlusal dentinal caries lesions in permanent molars: an in vivo study with total validation of the sample, Caries Research, vol. 43, no. 2, pp. 137141, 2009. [61] S. Akarsu and H. Koprulu, In vivo comparison of the efficacy of DIAGNOdent by visual inspection and radiographic diagnostic techniques in the diagnosis of occlusal caries, Journal of Clinical Dentistry, vol. 17, no. 3, pp. 5358, 2006. [62] V. Angnes, G. Angnes, M. Batisttella, R. H. M. Grande, A. D. Loguercio, and A. Reis, Clinical effectiveness of laser fluorescence, visual inspection and radiography in the detection of occlusal caries, Caries Research, vol. 39, no. 6, pp. 490495, 2005.

[63] V. Anttonen, L. Seppa, and H. Hausen, A follow-up study of the use of DIAGNOdent for monitoring fissure caries in children, Community Dentistry and Oral Epidemiology, vol. 32, no. 4, pp. 312318, 2004. [64] A. Astvaldsdottir, W. P. Holbrook, and S. Tranaeus, Consistency of DIAGNOdent instruments for clinical assessment of fissure caries, Acta Odontologica Scandinavica, vol. 62, no. 4, pp. 193198, 2004. [65] M. Bamzahim, A. Aljehani, and X.-Q. Shi, Clinical performance of DIAGNOdent in the detection of secondary carious lesions, Acta Odontologica Scandinavica, vol. 63, no. 1, pp. 26 30, 2005. [66] C. H. Chu, E. C. M. Lo, and D. S. H. You, Clinical diagnosis of fissure caries with conventional and laser-induced fluorescence techniques, Lasers in Medical Science, pp. 18, 2009. [67] M. A. Khalife, J. R. Boynton, J. B. Dennison, P. Yaman, and J. C. Hamilton, In vivo evaluation of DIAGNOdent for the occlusal dental caries, Operative Dentistry, vol. 34, no. 2, pp. 136141, 2009. [68] A. Reis, F. M. Mendes, V. Angnes, G. Angnes, R. H. M. Grande, and A. D. Loguercio, Performance of methods of

occlusal caries detection in permanent teeth under clinical and laboratory conditions, Journal of Dentistry, vol. 34, no. 2, pp. 8996, 2006. [69] R. O. Rocha, T. M. Ardenghi, L. B. Oliveira, C. R. M. D. Rodrigues, and A. L. Ciamponi, In vivo effectiveness of laser fluorescence compared to visual Inspection and radiography for the detection of occlusal caries in primary teeth, Caries Research, vol. 37, no. 6, pp. 437441, 2003. [70] S. Tranaeus, L.-E. Lindgren, L. Karlsson, and B. AngmarMansson, In vivo validity and reliability of IR fluorescence measurements for caries detection and quantification, Swedish Dental Journal, vol. 28, no. 4, pp. 173 182, 2004. [71] A. Lussi and E. Hellwig, Performance of a new laser fluorescence device for the detection of occlusal caries in vitro, Journal of Dentistry, vol. 34, no. 7, pp. 467471, 2006. [72] K. C. Huth, K. W. Neuhaus, M. Gygax, et al., Clinical performance of a new laser fluorescence device for detection of occlusal caries lesions in permanent molars, Journal of Dentistry, vol. 36, no. 12, pp. 10331040, 2008. [73] A. Aljehani, M. Bamzahim, M. A. Yousif, and X. Q. Shi, In vivo reliability of an infrared fluorescence method for

quantification of carious lesions in orthodontic patients, Oral Health & Preventive Dentistry, vol. 4, no. 2, pp. 145150, 2006. [74] A. Andersson, K. Skold-Larsson, A. Hallgren, L. G. Petersson, and S. Twetman, Effect of a dental cream containing amorphous cream phosphate complexes on white spot lesion regression assessed by laser fluorescence, Oral Health & Preventive Dentistry, vol. 5, no. 3, pp. 229 233, 2007. [75] K. Skold-Larsson, A.-C. Fornell, A. Lussi, and S. Twetman, Effect of topical applications of a chlorhexidine/thymolcontaining varnish on fissure caries assessed by laser fluorescence, Acta Odontologica Scandinavica , vol. 62, no. 6, pp. 339 342, 2004. International Journal of Dentistry 9 [76] L. Karlsson, E. Johansson, and S. Tranaeus, Validity and reliability of laser-induced fluorescence measurements on carious root surfaces in vitro, Caries Research, vol. 43, no. 5, pp. 397404, 2009. [77] M. J. Wicht, R. Haak, H. Stutzer, D. Strohe, and M. J. Noack, Intra- and interexaminer variability and validity of laser fluorescence and electrical resistance readings on root surface lesions, Caries Research, vol. 36, no. 4, pp. 241248, 2002.

[78] W. Zhang, C. McGrath, and E. C. M. Lo, A comparison of root caries diagnosis based on visual-tactile criteria and DIAGNOdent in vivo, Journal of Dentistry, vol. 37, no. 7, pp. 509513, 2009. [79] C. L. Darling and D. Fried, Real-time near IR (1310 nm) imaging of CO2 laser ablation of enamel, Optics Express, vol. 16, no. 4, pp. 26852693, 2008. [80] A. Schneiderman, M. Elbaum, T. Shultz, S. Keem, M. Greenebaum, and J. Driller, Assessment of dental caries with digital imaging fiber-optic translllumination (DIFOTITM): in vitro Study, Caries Research, vol. 31, no. 2, pp. 103110, 1997. [81] C. M. Buhler, P. Ngaotheppitak, and D. Fried, Imaging of occlusal dental caries (decay) with near-IR light at 1310-nm, Optics Express, vol. 13, no. 2, pp. 573582, 2005. [82] C. L. Darling and D. Fried, Optical roperties of natural caries lesions in dental enamel at 1310-nm, in Lasers in Dentistry XI, P. Rechmann and D. Fried, Eds., vol. 5687 of Proceeding of SPIE, pp. 102110, San Jose, Calif, USA, January 2005. [83] C. L. Darling, G. D. Huynh, and D. Fried, Light scattering properties of natural and artificially demineralized dental enamel at 1310 nm, Journal of Biomedical Optics, vol. 11, no.

3, Article ID 034023, 2006. [84] D. Fried, R. E. Glena, J. D. B. Featherstone, and W. Seka, Nature of light scattering in dental enamel and dentin at visible and near-infrared wavelengths, Applied Optics, vol. 34, no. 7, pp. 12781285, 1995. [85] R. S. Jones, G. D. Huynh, G. C. Jones, and D. Fried, Nearinfrared transillumination at 1310-nm for the imaging of early dental decay, Optics Express, vol. 11, no. 18, pp. 22592265, 2003. [86] J. Wu and D. Fried, High contrast near infrared polarized reflectance images of demineralization on tooth buccal and occlusal surfaces at = 1310-nm, Lasers in Surgery and