29 de idei hazlii

Coordonatori:
înv. Viorica Bogdan
(Flor)Ina Bulzan
 Cuprins

29 de povești hazlii au intrat in viața mea ................................... 6

În lumea lui „A fost odată...”....................................................... 7
Sub pământ – David Ciorogariu .................................................. 9
Cele șase cuvinte – Maria-Sarah Boicu .................................... 13
Cristiana salvează cașcavalul pane – Maria-Alexandra Stroe... 17
Fructele - Loris Degeratu-Bădescu .......................................... 21
Azorel – Mara-Iulia Crivăț ........................................................ 23
Ghiocelul – Iulia-Elena Mocanu ............................................... 25
Animăluțul de companie – Fatemeh Kaighobadi ...................... 27
Scrisoare pentru Moș Crăciun – Beniamin-Victor Badescu ..... 29
Vara – Mălina-Ioana Brașoveanu ............................................. 31
Ghemotoc – Francesca-Alessandra Bakoș ................................ 33
Iarna – Isabella-Maria Jaravete ................................................. 35
Visul – Remus-Andrei Negruț ................................................... 37
O experiență inedită – Luca Theodor Voicu .............................. 39
Ghemotocul jucăuș – Andrei Vigaru ......................................... 41
Crăciunul – Rareș-Nicolae Hogea ............................................. 43
Ghiocelul – Marius-Adrian Iancu ............................................. 45
Animăluțul meu – Radu-Gabriel Muntean ................................ 47
O casă minunată – Andreea-Denisa Nimu ................................ 49
Toamna – Silvia-Maria Chriac-Ienus ........................................ 51
Cartofii – Andrada-Bianca Cheregi .......................................... 53
Casa cea vrăjită – Teodora Nicoară ........................................... 55
Schimb de haine – Ana-Daciana Dudaș .................................... 57

3
Prietenul la nevoie se cunoaște – Ioana-Amalia Ionescu .......... 59
Un singur gând – Zara Ianculovici ............................................ 63
Marțianul – Luca Moisă ............................................................ 65
O excursie cu clasa – Fabian-Mihai Gaita ................................ 69
Căutarea – Vlad Nițulescu ........................................................ 71
Lumea albinelor – David-Angel Pipelca ................................... 75
Visul împărătesc – Matei Nicolaescu ........................................ 77

4
29 de povești hazlii au intrat in viața mea
Într-o zi frumoasă de toamnă, în care școlile se deschid și o
mulțime de copii năvălesc în ele, în viața mea au intrat cu
entuziasm și bucurie 29 de povești hazlii.
A fost una dintre cele mai frumoase zile pe care mi-o
amintesc. Atunci a început marea aventură, în care cei 29 de eroi
s-au înarmat cu sabia curiozității, și-au pus scutul prieteniei și al
inocenței, au urcat pe calul înaripat al viselor și au cucerit pentru
totdeauna cetatea cunoștințelor, dar mai ales a prietenie.
Îi cunoașteți prea bine pe acești eroi, nu? Ei sunt cei care aduc
zi de zi zâmbetul și hazul în clasa a IV-a D. Nu aveți cum să îi
ratați.
Dragi eroi, mă bucur că am făcut parte din povestea vieții
voastre. Cele 29 de povești, care s-au împletit în fața ochilor mei
timp de 5 ani, îmi vor rămâne întipărite cu drag în inimă pentru
totdeauna.
Rămâneți aceeași eroi curajoși pe care îi cunosc și îi apreciez
eu, și o să cuceriți lumea.

Cu mult drag,
Învățătoarea voastră

6
 În lumea lui „A fost odată...”
În lumea magică a poveștilor nu se cade să pășești singur. Ca
să înfrunți balaurii, zgripțuroaicele ori ghionoaiele e bine să ai
alături de tine camarazi vrednici și de încredere.
Eu nu am găsit camarazi de poveste mai buni decât copiii.
Curajul, veselia, imaginația lor sunt arme de care fug toate
lighioanele, magice ori ne-magice.
Am avut 29 astfel de camarazi pe durata unui an școlar:
veseli, creativi, deștepți, vorbăreți și îndrăzneți.
Am supus toate fricile, ne-am testat limitele imaginației și am
creat povești noi, povești în care am pus fărâme din sufletele
noastre.
Prieteni de poveste vă mulțumesc pentru aventura de neuitat
trăită împreună!
Vă doresc o viață de poveste, plină de curaj, bine, frumos și
prietenie!

Ina Bulzan

7
 Bună, sunt David!
Sunt elev în clasa a patra.
Sunt un băiat cu părul șaten și ochii căprui.
Culoarea mea preferată este albastrul.
Îmi place să lucrez pe calculator.

8
 Sub pământ
David Ciorogariu

Cred că suntem cu toți de acord că sub pământ nu se află nimic

fantastic sau magic. Dar, dacă am intra în lumea imaginației
atunci poate ar deveni un loc misterios ori chiar o nouă civilizație.
Povestea următoare chiar despre asta este.
Totul începe cu un băiat pe nume Tudor, de vreo 13 ani, din
România, cu părul roșcat și ochi căprui. El a venit în vacanță în
Italia la bunicul său arheolog. Acesta i-a spus un secret: tânăr fiind
a avut un vis, să meargă sub pământ. Dar acum, bătrân îi ceru
băiatului ajutorul. Deși cu puțină frică, Tudor a acceptat cu mare
entuziasm. Împreună, toți trei, au pornit spre o mină care era o
atracție turistică.
Aici, când gardienii nu i-au văzut, au luat-o prin tunelul
interzis și au mers mult timp până au ajuns la o fundătură. Bunicul
a luat atunci o mașinărie cu care a săpat în jos. Însă a fost nevoit
să renunțe la ea, deoarece era riscul să prăbușească tunelul. Când
totul părea pierdut și voiau să renunțe, pe perete a apărut un
fluture. Era un fluture magic căci trecea prin pereți. Bunicul și
Tudor aproape au leșinat de frică. Apoi bunicul a observat că
fluturele trecea prin obiecte, chiar și persoane, cu ajutorul unui
acid necunoscut oamenilor. În plus scotea o mare cantitate de aer
când respira. Fiind atinși de fluture, tata, bunicul și Tudor au
primit și ei aceste puteri, însă nu i-au ținut foarte mult și,
nemaiputând zbura au căzut de la mii de metri. Au rămas
inconștienți câteva minute, dar în afară de asta au scăpat aproape
teferi, cu numai câteva julituri și vânătăi.
Atunci au aflat și că fluturii pot vorbi, căci bunicul a întrebat,
evident în italiană:

9
 — Come possiamo uscire? (cum putem ieși).
Iar fluturele a răspuns clar:
— Vai alla regina delle farfalle (mergeți la regina fluturilor).
Așa au făcut, iar regina le-a cerut trei frunze de lipartcacum. Ca
să le obțină trebuiau să treacă de niște căpcăuni. Au decis atunci
ca Tudor să urce pe o stâncă unde nu putea fi lovit de căpcăuni și
de acolo să dea cu pietre în ei, să le distragă atenția. Între timp,
tata și bunicul care au stat ascunși au fugit și luat frunzele. Planul
lor a funcționat și s-au întors bucuroși cu frunzele la regină. Ea i-
a teleportat atunci înapoi în mină. Erau din nou în siguranță.
Bunicul a folosit această aventură ca să devină faimos, dar a
mai adăugat și că Tudor și tata nu au fost cu el, făcându-i astfel
mincinoși. Tudor era foarte trist. Însă, brusc s-a trezit și a fost
bucuros să vadă că doar visase.

10
 Bună! Eu sunt Sarah.
Sunt elevă în clasa a patra. Iubesc muzica și dansul.
Vreau să devin psiholog. Sunt blondă cu ochii albaștri, slăbuță
și destul de mică de înălțime.
Mâncarea mea preferată este pizza.
Sunt bună la matematică și la sport!

12
 Cele șase cuvinte
Maria-Sarah Boicu

Eu sunt Emily. Sunt o fată de liceu, pe care nu o prea

interesează școala. Mda, nu prea sunt eu pasionată de școală, însă
îmi plac foarte mult chimia și zoologia. Eu și prietena mea Lena,
iubim să schimbăm sensul firesc al lucrurilor, cum ar fi să
transform un câine într-un fluture.
Într-o seara m-am gândit să mă uit la o emisiune despre
animale și am văzut cum crocodilii mâncau animale mici și păsări.
Imaginile acelea mi-au rămas toată seara în cap, până am adormit.
Și m-am trezit pe Amazon. Eram foarte speriată, dar fiindcă
era și Lena cu mine m-am mai liniștit. După ce ne-am privit una
pe cealaltă uimite, am privit în jur. Am văzut ceva cu totul ieșit
din comun: un crocodil era mâncat de o maimuță. Nu ne venea să
credem. Un zgomot ciudat se auzea... era ceasul. Și m-am trezit.
Imediat am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Lena.
— Vai ce vis ciudat am avut, am zis eu. Un crocodil era
mâncat de o maimuță.
— Vai de mine nu îmi pot imagina șa ceva. Poate ai încurcat
lecția de azi de la zoologie cu emisiunea de aseară.
— Hai că îți mai povestesc la școală, am zis eu grăbită. M-am
îmbrăcat răsuflând ușurată că totul a fost vis și nu realitate. Am
rămas însă foarte preocupată de ce visasem. Am ajuns la liceu și
am decis să facem o poțiune care să schimbe cumva lumea. Ne-
am luat deci halatele și echipamentul de chimiste. După o vreme
Lena îmi zice bucuroasă:
— Cred că am reușit cea mai miraculoasă poțiune! Va face
toate lucrurile cu susul în jos.
— Minunat! am zis eu încântată.

13
 — Însă nu o putem folosi decât șase secunde!
Când am început să folosim poțiunea totul s-a răsturnat:
pisicile mâncau câini, oamenii erau plimbați de câini...Dar era
totul atât de ciudat!! Prea ciudat! Așa că mi-au ieșit pe gură șase,
doar șase cuvinte:
VREAU ÎNAPOI ÎN LUMEA NOASTRĂ NORMALĂ!
Chiar atunci au trecut cele șase secunde cât funcționa
poțiunea. Iar lumea a redevenit normală.
Eu și Lena am promis atunci că nu vom mai încerca
experimente care ne vor afecta emoțional. Iar dacă vom mai face
totuși experimente să nu le mai facem în școală, căci profa de
chimie ne-a dat pentru poțiune o săptămână de detenție....

14
 Bună, eu sunt Maria.
Îmi plac mult animalele.
Mâncarea mea preferată este pizza.
Sunt foarte drăguță.

PS. Urăsc viermii.

16
 Cristiana salvează cașcavalul pane
Maria-Alexandra Stroe

CAPITOUL 1
Clasa cașcavalului pane

Ca să începem ca tot omu, zicem: A fost odată ca niciodată că

de n-ar fi nu s-ar povesti o fetiță pe nume Cristiana. Ea locuia cu
părinții ei într-o casă frumoasă. Mergea la o școală foarte bună,
într-o clasă de copii ce iubea cașcavalul pane. Așa de mult încât
doamna i-a numit, clasa cașcavalului pane. În clasă totul era din
cașcaval pane. Stăteau câte doi în bancă și fiecare avea la prânz
cașcaval pane. Dar dacă vreunul își lăsa pe bancă nepăzit
cașcavalul pane, colegul îl fura și mânca. Furau unii de la alții.

CAPITOLUL 2
Descoperirea Cristianei

Cristiana era bună, harnică, veselă, inteligentă, șatenă și

slăbuță. O iubitoare de cașcaval pane. Într-o zi, după ce veni de la
școală și-și mânca frumos cașcavalul pane făcut de mama auzi o
voce care îi spunea:
— De ce mă mănânci? Sunt și eu o ființă ca tine. De frică și
uimire, Cristiana scăpă cașcavalul din mână.
— Au, mă doare! Continuă vocea.
— Cine, cine vorbește? Întrebă Cristiana
— Eu, cașcavalul pane.
— Tu? Tu poți să vorbești?
— Desigur. Vorbesc dintotdeauna!

17
 — Bine. Hai să clarificăm lucrurile. Toate cașcavalurile pane
din lumea mare pot vorbi și sunt ființe vii?
— Normal! Ce întrebare e asta?
— Ok. Dar de ce ai ales să vorbești azi, cu mine?
— Pentru că am nevoie de ajutor.
— Ce vei să fac?
— Să oprești oamenii ăștia răi ce-mi mănâncă semenii.
— Dar cum să fac asta?
— Nu știu! NU mă întreba pe mine!

CAPITOLUL 3
Prietenul Cristianei

Cristiana și cașcavalul pane au devenit buni prieteni. Fetița i-

a făcut chiar și o cameră a lui. Se jucau împreună. Iar Cristiana îl
îngrijea: îi făcea baie în ulei încins și-l așeza într-un pat de pesmet.
Iar în timp ce cașcavalul dormea Cristiana încerca să gândească
un plan pentru salvare.

CAITOLUL 4
Planul

În sfârșit planul era gata. Mai întâi trebuia să-și conecteze

telefonul la satelit ca toate tabletele, telefoanele și computerele să
o poată urmări. Apoi se va filma pe telefonul ei spunându-le
oamenilor secretul cașcavalului pane. Iar astfel, oamenii se vor
opri din a mai mânca cașcavalul pane.

CAPITOLUL 5
Salvarea cașcavalului pane

18
 Zis și făcut.
— Bună ziua, a spus ea, cu telefonul conectat la satelit. Eu
sunt Cristiana și vreau să să fac un anunț de ultimă oră. Cașcavalul
pane este o ființă vorbitoare, așa ca noi, oamenii. Iar dacă nu mă
credeți, vă demonstrez acum. Vino cașcavalule! Iată, el este
Pișcățică și toate cașcavalurile din întreaga lume sunt exact ca el.

CAPITOLUL 6
Un nou regim pentru cașcavalul pane

De atunci fiecare om are un cașcaval pane numai al lui și are

mare grijă de acesta. Îl îmbăiază în ulei și îl culcă în pesmet. Iar
Cristiana a primit titlul de Salvator al cașcavalului pane!

Sfârșit

19
 Bună!
Pe mine mă cheamă Loris și îmi palce pizza.
Iubesc fotbalul și baschetul.
Mă inspiră Lebron James. Datorită lui m-am apucat de baschet.
Iubesc viața mea.

20
 Fructele
Loris Degeratu-Bădescu

A fost odată ca niciodată, în vremurile de demult o fată pe

nume Anya care iubea foarte mult fructele. Mânca în fiecare zi
multe porții de fructe. Chiar trăia într-un sat înconjurat de o mare
livadă de pomi fructiferi.
Fructele din povestea noastră erau vii și o cunoșteau bine pe
Anya. Într-o zi Anya a decis să cumpere ea toate fructele. La
început oamenii nu au fost de acord ca toate fructele să fie la o
singură persoană, dar Anya i-a convins de dragostea ei pentru
fructe. Așadar multe cutii au ajuns, pline de fructe, la ușa Anyei.
Dar vestea că pofticioasa Anya voia să le mănânce pe toate a ajuns
și la urechile fructelor. După ce Anya și-a mâncat porția zilnică și
a mers la culcare, un fruct a venit cu o propunere: să evadeze toate
fructele din cutii. Zis și făcut.
Dimineața, când Anya s-a trezit a început să plângă văzând că
toate fructele au dispărut. Iar după câteva zile fetița s-a
îmbolnăvit. Îi lipseau tare mult fructele. Acestea rătăceau prin
pădure fără vreun rost. Vestea că Anya e bolnavă a ajuns și la
fructe. Acestea începură deja să se strice deoarece nimeni nu le
îngrijea și nici nu aveau soare. Același fruct veni de data asta cu
o alt idee: Anya avea nevoie de ele, deci vor merge la ea.
— Ultima ta ideea nu a fost prea bună, iau zis celelalte fructe.
Dar acum ai dreptate. Oamenii depind de noi ca să fie sănătoși.
Trebuie să ne întoarcem. Iar Anya s-a făcut bine.

21
 Bună, mă numesc Mara.
Îmi place mult să petrec timp afară.
Culoarea mea preferată este mov.
Îmi place să mănânc pizza.

22
 Azorel
Mara-Iulia Crivăț

Azorel, cățelul meu

Face tumbe tot mereu.
E micuț și drăgălaș
Cel mai gălăgios din oraș.

Mai vin și-i arunc un os

Însă el e mofturos.
A fost greu și de dresat,
Dar totuși l-am învățat.

Face-acum ce îi cer eu
Căci el e prietenul meu.

23
 Pe mine mă cheamă Iulia.
Sunt o fată înaltă cu părul șaten și ochii căprui.
Sporturile mele preferate sunt schi-urile, voleiul și înotul.
Îmi plac culorile roz, verde, roșu și mov.

24
 Ghiocelul
Iulia-Elena Mocanu

Ghiocelul minunat
Este mic și parfumat
Pe pervaz lângă fereastră
Ghiocelul stă în glastră.

Ghiocelul înflorit
Primăvara a vestit.
Clopoțel cu trei petale
E o floare vestitoare.

Pe câmp copiii-l găsesc,

Mamelor îl dăruiesc.
Și așa, c-o mică floare
Începe primăvara mare.

25
 Bună!
Eu sunt Fatemeh, o fată înaltă, cu ochii căprui și părul șaten.
Îmi plac pisicile și am câteva.
Desenez bine și multă lume știe asta.
Culoarea mea preferată este turcoazul.
Îmi plac ciorba.
Eu mă relaxez desenând și citind.
Cam atât despre mine.

26
 Animăluțul de companie
Fatemeh Kaighobadi

Știi că orice băiețel

Vrea pisică, ori cățel.
Iar fetița drăgălașă
Vrea animăluț în casă.

Un cățel poate-i cam mult

O pisică nu-i de-ajuns . . .
Un hamster, o pasăre mică
Orice-ar fi trebuie-ngrijită.

Of, of, of părinții ăștia!

Ei aveau din fiecare
Dar mie nu vor să-mi ia
O furnică oarecare.

Eu visez la un cățel,
Mic, n-ar fi deranj defel.
Și i-aș pune o zgărdiță,
Mov, lucioasă cu fundiță.

Ori mai bine o pisică,

Grasă, jucăușă, mică,
Persană, norvegiană, british,
C-o culoare de pietriș.

27
 Salut!
Mă numesc Beni.
Îmi place pizza și să joc jocuri pe computer.
Am o mică pisică pe nume Tomi. Îmi petrec mult timp cu ea.
Culoarea mea preferată este albastru.
Citesc mult.
Cam asta-i tot.

28
Scrisoare pentru Moș Crăciun
Beniamin-Victor Badescu

Aș dori dacă se poate,

Multă, multă sănătate!
Aș mai vrea și-un cozonac,
Să fie din cel cu mac.

Te-am visat Moșule-azi noapte!

Cărai un sac greu în spate.
Brusc din vis eu m-am trezit,
Sub brad daruri am găsit!

Cadoul mi l-am deschis.

Era ceva verde-nchis.
Ia te uită! O mașinuță,
Sprintenă și chiar drăguță.

29
 Bună!
Eu sunt Mălina și am zece ani, ochii verzi și părul șaten.
Mâncarea mea preferată este pizza.
Îmi palce ciocolata, iar animalul preferat este câinele.
Am un cățel pe nume Daisy, pe care îl iubesc.
Culoarea favorită este mov. Îmi place matematica.
Pasiunea mea este gimnastica ritmică.
Asta sunt eu.

30
 Vara
Mălina-Ioana Brașoveanu

Câteodată îmi e dor

De vara plină de soare
Și scăldată în culoare,
Ce ne-aduce tuturor,
Veselie mare, mare.

Nimeni nu poate avea

Bucurie fără ea.
Ea pe toți ne încălzește,
Lumină ne dăruiește.
Astăzi însă dragi copii,
Suntem încă-n iarna gri.
ce parcă vrea să ne-nghețe
Cu troienele-i răzlețe.
Focul vesel de n-ar fi
Nu știu cum ne-am încălzi.

31
 Eu sunt Francesca.
Sunt talentată, îmi plac pisicile, câini, de fapt toate animalele.
Am o pisică pe nume Ghemotoc.
Iubesc mult să grădinăresc. Am ochi albaștri și părul șaten.
Pasiunile mele sunt arta, dansul, scrisul poveștilor și al poeziilor.
Culoare mea preferată este movul.

32
 Ghemotoc
Francesca-Alessandra Bakoș

Ghemotoc e-o pisicuță

Mititică și drăguță
tare-i place a mânca
Și adoră a se juca.

Doarme când apare luna,

Însă cască tot într-una.
Pare cam lingușitoare
Și un pic nepăsătoare.

Nu vrea să fie deranjată,

Și se apără, te-atacă.
Miaună așa de tare
Că se-aude-n depărtare.

Însă, oricum ar fi ea,

Mi-e dragă pisica mea.

33
 Eu mă numesc Isabella.
Îmi plac cățelușii, pizza și sportul.
Îmi palce să dansez și să cânt.
Vreau să devin cântăreață.
Mai am un lucru de zis:
Abia aștept să îmi citești poezia!

34
 Iarna
Isabella-Maria Jaravete

Jos pe munte
Sănii multe
Și schiori cu bețe-n spate
Strigă: dă-te la o parte.

Va veni și Moșul, dragul.

Căci am împodobit bradul.
Colindele ascultăm
De sărbători ne bucurăm.

Sub brad daruri am aflat

Și mult noi ne-am bucurat.
Anul nou ce va veni
Să fie cu bucurii.

35
 Salut! Numele meu e Remus.
Sunt un băiat inteligent, cu ochii căprui și părul castaniu, jucăuș.
Sportul meu preferat este înotul.
Merg des cu bicicleta și pot face scheme cu trotineta.
Am patru pisici. Îmi plac spaghetele. Urăsc șerpii, iar culoarea
mea preferată este negrul mat.

36
 Visul
Remus-Andrei Negruț

A venit iarna. Este ajunul Crăciunului. Emanuel și Mihăiță se

joacă afară în zăpadă. Mama îi chemă în casă la culcare. În pat,
cei doi își propun să nu doarmă ci să îl aștepte pe Moșul. Așteaptă
ei cuminți, așteaptă.... așteaptă.... dar somnul îi cuprinde încetișor.
Tocmai când să adoarmă aud un sunet de clopoței și tresar.
- E Moșul! șoptesc ei cu emoție.
Pe furiș, se strecoară afară din casă, să vadă sania Moșului.
Iat-o! Cei doi nu așteaptă să fie invitați ci urcă în sanie. Imediat
urcă și Moșul, iar sania pornește cu ei în ea. Au zburat prin toată
lumea, alături de Moșul . Ba au ajuns chiar și la Pol, unde au văzut
fabrica de jucării a Moșului. Au fost descoperiți, dar Moșul nu s-
a supărat pe ei ci i-a adus înapoi acasă. Înainte să se despartă
Moșul le-a dat o acadea magică. Dacă o mâncau se puteau
întoarce la Pol oricând doreau. S-au grăbit să o mănânce și s-au
trezit.... în patul lor, în dimineața de Crăciun.

37
 Luca Voicu
Sunt un copil vesel, blond și cu ochi căprui ca ai mamei mele.
La școală sunt fericit la orele de română, engleză, sport și AVAP.
Acasă prefer jocurile pe calculator.
Citesc la întrecere cu mama.

38
 O experiență inedită
Luca Theodor Voicu
Am hotărât să mergem la Kopaonik, într-o frumoasă stațiune
de munte situată în Serbia.
A fost foarte amuzant faptul că pe drum nu a fost niciun pic
de zăpadă și o tot certam pe mama că făcuse rezervare fără să
avem parte măcar de o bulgăreală. Dar mama ne-a explicat mie și
lui tata că verificase pe webcam online și era suficientă zăpadă.
Și, într-adevăr, când am intrat în stațiune parcă am fi pătruns,
printr-un portal, într-un tărâm al zăpezii. Era un spectacol care ne
copleșea cu albul lui impunător, dar și prietenos în același timp.
Nu știam să schiem, dar aveam la noi săniuțe și doream să
pornim în marea aventură a jocurilor iernii.
Ajunși la pârtie, am văzut mulți copii mici care schiau foarte
bine și am hotărât, fără să le spun părinților, că îmi doresc să
încerc și eu.
Seara, i-am spus mamei care s-a bucurat foarte mult și am
propus să facem o echipă. A doua zi, ne-am închiriat echipament,
am luat un monitor și am învățat să schiem. Parcă pluteam de
bucurie, dar din păcate a trebuit să plecăm acasă.
Am uitat să vă spun despre Blacky, un cățel negru pe al cărui
nume l-am ghicit din trei încercări. L-am întâlnit la pârtia de sănii,
ne-am împrietenit repede și ne căutam în fiecare zi, fiind
nedespărțiți.
A fost o vacanță de neuitat pe care mi-o voi aminti cu
plăcere, pentru că a fost prima experiență cu schiurile. Am revenit
și anul acesta, dar nu a mai fost la fel. A nins foarte mult și nu am
schiat decât două zile.
Mi-aș dori să fim mai aproape și să mergem în fiecare
weekend la Kopaonik.

39
 Salut. Eu sunt Andrei.
Sunt un băiat înalt și slăbuț din clasa a patra.
Sporturile mele preferate sunt înotul, fotbalul și schiatul.
Îmi palce pizza.

40
 Ghemotocul jucăuș
Andrei Vigaru

Cățelușul meu micuț

E un ghemotoc drăguț
Are ochii mititei
Și vede totul cu ei

El ar vrea, așa se pare,

Toată ziua la plimbare
Să se bucure de soare
Și să roadă vreun os mare.

Pe pisic-o fugărește
Până când el obosește.
Seara când e obosit
Brusc adoarme liniștit.

41
 Salut, pe mine mă cheamă Rareș.
Pasiunea mea sunt consolele cu jocuri.
Am un frate.
Îmi place mult în timpul liber să mă joc cu cățelușul meu Lucky.
Îmi plac cartofii prăjiți.
Materia mea preferată este matematica.

42
 Crăciunul
Rareș-Nicolae Hogea

Decembrie sosește
Iar luna se ivește
Oamenii se strâng la șezătoare
Să spună câte o întâmplare, chiar de sărbătoare.

Stăm în așteptare.
Cântăm, colindăm, ne mai și distrăm.
Cozonaci mâncăm, haine groase purtăm.

Dar eu am o întrebare:
S-a născut azi Domnul oare?

Este seara de Ajun

Masa-i plină cu tot ce-i bun:
Dulciuri, prăjituri,
Salate și fripturi.
Dimineața ne trezim
Iar sub brad daruri găsim.

Asta e o sărbătoare!

43
 Eu sunt Adrian.
Îmi place baschetul și fotbalul.
Voi deveni un baschetbalist.
Îmi place carnea.
Culoarea mea preferată este albastrul, iar animalul preferat este
labradorul negru.
Asta-i tot.

44
 Ghiocelul
Marius-Adrian Iancu

Primăvara a venit
Ghiocelul a-nflorit
Și când mă uit pe fereastră
Ghici pe cine văd în glastră?

Ghiocelul supărat
Stă cu capul aplecat
Oare de ce-o fi întristat
vestitorul preferat?

Să ghicești te las pe tine.

Eu ți-oi spune de e bine.

45
 Bună, eu sunt Radu.
Mie îmi place să creez povești, poezii și multe alte lucruri.
Sunt scund și am ochii căprui.
Abia aștept să citești ce am scris.

46
 Animăluțul meu
Radu-Gabriel Muntean

Eu am un animăluț
Mic dar și foarte drăguț
Care este un cățel.
Mie îmi place mult de el.

El gândește
Și vorbește.
Îmi cunoaște numele
Și îmi face temele.

Își ia singur de mâncare,

E curat nevoie mare.
Mă ascultă când îi cânt.
Îl mai cert din când în când.
Iar atunci, fiind supărici
Ceartă și el un arici.

47
 Eu sunt Andreea. Sunt elevă în clasa a patra.
Iubesc cartofii prăjiți. Culoarea preferată este mov.
Am o cățelușă jucăușă, Golden- retriever, pe nume Pufi.
Îmi place mult sportul.
Vreau să devin o gimnastă.
Vreau să cânt la chitară.
Citesc multe cărți, interesante și destul de lungi.
Cam atât.

48
 O casă minunată
Andreea-Denisa Nimu

Am intrat, atunci, o dată

Într-o casă minunată.
Am crezut că am visat
Atât era de curat.

Și mai știți ce mai era?

Pe-o cărare lângă ea,
un mic cățeluș stătea
tare frumos se juca.

De pe balcon, după perdea,

O fetiță îl privea
Avea ochii ca o stea,
Culoare de albăstrea.

Iar fata aceea frumoasă

Avea o carte pe masă.
Și din carte ea citea
Povești de prin țara sa.

49
 Bună. Sunt Silvia.
Îmi place iarna și tot ce ține de ea.
Sunt prietenoasă și ambițioasă.
Îmi place să schiez și să construiesc din lego.
Culoarea mea preferată este albul.
Îmi plac mult spaghetele gătite de mama.
Îmi doresc să devin o schioare profesionistă.

50
 Toamna
Silvia-Maria Chiriac-Ienuș

Toamnă rece și ploioasă,

Colorată și frumoasă,
Cu recoltă- mbelșugată,
Toamnă, toamnă minunată!

Te-așteptăm mereu să vii

cu-ale tale bogății.
Cu legume colorate
Și cu fructe aromate!

Vântul falnic, răcoros,

Cerul mare și noros
Au sosit cu toamna-odată.
E o zi înfrigurată.

Eu sunt gata de muncit.

Toamnă, bine ai venit!

51
 Bună, eu sunt Andrada.
Mâncarea mea preferată este bento, o mâncare japoneză.
Îmi place mult să joc jocuri pe computer, iar când nu am
internet, atunci citesc.

52
 Cartofii
Andrada-Bianca Cheregi

Era odată
Ca niciodată,
Un bol mare,
Pentru mâncare,
Un maldăr de cartofi,
Așteptau să fie copți.

Tragedie mare!
Vai ce supărare!
Am scăpat bolul de cartofi!

Iau bolul de sarmale

Și fac o nouă mâncare.

Când am încercat să gust

Mi-a venit așa-un dezgust...
Aveau gust de chimicale.
Mai bine mâncam cereale!

M-aș duce la Masterchef

Să le-arăt noua rețetă....
Poate-poate-ajung vedetă!

53
 Salut, eu sunt Teodora.
Îmi palce să dansez și să desenez.
Animalele preferate sunt delfinii, iar culoarea favorită este
albastrul.
Am o pisică pe nume Chuba.
Îmi place sportul și pizza.
Sunt creativă, amuzantă și inteligentă.

54
 Casa cea vrăjită
Teodora Nicoară

Era odată o casă.

Mare, caldă și frumoasă.
Cu ferestre mari și multe
Și cu ușile mărunte.

În casă era o carte

Ce avea mereu dreptate
Ea ținea camerele curate
Căci făcea vrăji minunate.

Era și-un ceas mustăcios

Dar un pic răutăcios
În miez de noapte suna
Pe toată lumea trezea.

Iar dinspre bucătărie

Venea mare gălăgie
Aspiratorul aspira
pe nea Ilie-l necăjea.

Căci aspira lucruri de valoare

Căci așa se simțea tare.
Înghițea portofele, diamante
Și-alte lucruri importante!

55
 Eu mă numesc Ana.
Am zece ani și sunt în clasa a patra.
Îmi place tenisul și înotul.
Sunt înaltă, blondă, bună și serioasă.
Materia mea preferată este matematica.

56
 Schimb de haine
Ana-Daciana Dudaș

La orice vârstă ne plac întâmplările haioase, reale, iar dacă ni

s-au întâmplat nouă, atunci chiar sunt greu de uitat. Am să vă spun
și eu o pățanie pe care poate unii dintre prietenii și colegii mei o
vor recunoaște. Cel puțin mă vor ști pe mine, Ana, o fetiță deloc
mică.
Eram prin clasa a doua ori a treia. Era toamnă, așa că purtam
deja haine groase, căciuli, giacă, fular. Într-o zi, la finalul orelor,
am năvălit toți la cuier să ne îmbrăcăm pentru a merge apoi afară
la părinți. Îmi place mult momentul revederii cu mama. Chipul ei
e mereu vesel când mă vede. Dar în acea zi era exagerat de vesel.
— Ana, ce porți, întrebă ea? Nu e haina ta.
— Cum? M-am mirat eu. E neagră, mi-e bună...
— Nu! a zis ea. Cu siguranță nu e a ta.
— Dar a cui o fi atunci? m-am întrebat.
M-am întors în clasă oarecum neliniștită. Care colegă a rămas,
biata, fără haină din vina mea!?
Am intrat în clasă și m-a întâmpinat doamna învățătoare.
Îngrijorată. La vederea mea a zâmbit.
— Ana, la tine era haina mea?
Mi-am cerut scuze, am dat haina doamnei și am luat hăinuța
mea. Pe drum spre casă zâmbeam. Mi-o imaginam pe doamna
îmbrăcată cu hăinuța mea. Cred că i-ar fi stat bine!

57
 Eu mă numesc Amalia,
dar îmi puteți spune pe scurt Ama.
Îmi plac mai multe sporturi ca: tenisul, înotul, voleiul și
baschetul.
De asemenea îmi palce să cânt și să dansez.
Culoarea mov este preferata mea.
Îmi place matematica și istoria, căci așa aflu despre strămoșii
noștri și despre cum s-a dezvoltat omenirea.
Visul meu este să devin un doctor de succes.

58
 Prietenul la nevoie se cunoaște
Ioana-Amalia Ionescu

Bună, eu sunt Anastasia. Am 14 ani și îmi palce dansul. Din

păcate nu îmi puteam permite nici măcar un curs. Norocul meu
este că am ce mai bună prietenă pe care o poate avea cineva! Totul
a început așa:
Acum patru ani am cunoscut-o pe Mirela, la școală, la ora de
dirigenție. Ea era nou venită și eu, de cum o văzusem, m-am
gândit că poate mi-ar putea fi prietenă. Desigur că primele care
au mers la ea au fost Ana-Maria, Angela și Elena. Așa că m-am
controlat să nu îi fac o impresie rea Mirelei. La prânz însă am
întrebat-o dacă dorește să se așeze cu mine la masă. I-am spus că
nu e cea mai populară masă, masa mea și ea a părut că nu are vreo
problemă cu asta. Dar chiar atunci:
— Măi, măi, măi, se miră Ana-Maria întrerupând-o pe Mirela.
Oare pe cine avem noi aici?
— Lasă-ne în pace Ana-Maria, i-am spus eu indignată.
— CE? CUM VORBEȘTI AȘA CU MINE?! DISPARI!A a
strigat în gura mare ea.
Eu am rămas fără cuvinte și fără curajul de a-i răspunde. Toată
lumea se uita deja la noi, de parcă ar fi venit apocalipsa. Apoi
Mirela a făcut ceva incredibil. Mi-a luat apărarea:
— Cum poți tu vorbi așa cu Anastasia? A întrebat-o ea.
Imediat s-a făcut liniște. M-am ridicat și am plecat plângând.
Mirela a pus-o la punct pe Ana-Maria și apoi a venit în fugă după
mine.
— Ești în regulă? M-a întrebat ea.
— N-n-n-nu. M-a făcut de râs. E..eu n-n-nu sunt deloc....
— Nu mai fi tristă. Ea e cea care s-a făcut de râs!

59
 Eu însă nu puteam rosti nici măcar un cuvânt cum trebuie.
Doar mă bâlbâiam repetând fără noimă: eu... eu n-nu a-a-adică...
După cam trei săptămâni de al acea întâmplare eu și Mirela
deveniserăm cele mai bune prietene. Vorbeam mult, foarte mult,
probabil în fiecare secundă. Într-o zi am trecut, vorbind, pe lângă
o sală unde se țineau cursuri de dans. Așa cum știți, dacă ați fost
atenți, mie îmi plac foarte mult dansurile. Trecând pe lângă acel
loc am izbucnit în plâns. Deși iubeam mult dansurile, eram așa de
săracă încât nici măcar o oră de dans nu îmi permiteam. Văzându-
mă plângând Mirela mă întrebă:
— Ce ai pățit? De ce plângi? Vrei să facă cursuri de dans?
— Da, dar nu îmi permit, am răspuns eu printre lacrimi.
Ea s-a oferit atunci să îmi plătească câteva ore. Degeaba am
încercat să refuz, ea a insistat.
— Mă mai gândesc, am spus eu.
După cam o săptămână am acceptat ajutorul Mirelei. Mi-a
plătit nu una, ci mult mai multe ore de dans. Iar după o vreme,
părinții mei au găsit un loc de muncă care le-a permis să îmi
plătească ei dansul. Visul meu se îndeplinise. Dansam!
Și asta datorită Mirelei! Știți cum se spune:
Prietenul la nevoie se cunoaște!

60
 Bună. Eu sunt Zara.
Am părul șaten, ochii căprui și un câine pe nume Albuț.
Mă consider prietenoasă și isteață.
Culoarea mea preferată este albastrul, iar mâncarea favorită este
puiul în sos de mărar.
Îmi place mult să cânt la pian.
Mă relaxez citind și desenând.
Am o imaginație bogată.

62
 Un singur gând
Zara Ianculovici

Eu sunt Sandy. Am 12 ani și joc volei. Creativitatea este buna

mea prietenă, dar la fel este și Alice, colega și partenera mea.
Uneori ne ia valul și uităm de tot și toate, de foame, ori sete
și inventăm tot felul de lucruri nemaiauzite cum ar fi șosetele
electrice (a fost tare greu să le facem), mănuși pentru desenat (cu
creioane la capetele degetelor) și multe altele.
Într-o zi un simplu gând mi-a trecut prin minte... Am fugit
repede spre casa lui Alice și i-am spus singurul gând pe care îl
aveam în cap. Nu mă așteptam să fie așa de entuziasmată când îl
aude. Apoi ne-am rugat de părinți să ne ducă la cumpărături.
Aveam nevoie de un șnițel, o popică, o baterie, un pahar, o cană
și lipici. Opt ore de muncă intensă și invenția era gata: aparatul
de creat rărți. Cum funcționează? Pui hârtii, minim patru, și
aștepți cam o oră. Apoi apare rartea ta preferată sau care ți se
potrivește. Rartea este un fel de combinație de carte și revistă într-
una. Ingenios, nu?
După o săptămână toată lumea aflase de miraculoasa invenție
și 40 de oameni veneau zilnic să o vadă cu ochii lor.
La scurt timp am câștigat premiul Nobel. Adică, așa era
pentru noi. Era de fapt locul întâi la un concurs de invenții, cu
toate că nu am reușit să explicăm exact cum funcționează. Dar și
mai interesant, un domn pe nume Stocot, ne-a întrebat dacă
suntem de acord ca să cumpere invenția noastră pentru o sumă
mare de bani. Am fost onorate și bucuroase de așa o ofertă și
desigur că am acceptat. Trebuie să am mai des astfel de gânduri
ingenioase. Dar, cum asta a fost prima noastră , am numit agenția
noastră de invenții: Un singur gând.

63
 Eu mă numesc Luca.
Am ochii albaștri și părul blond. Îmi place să cânt la chitară și să
dansez.
Sporturile mele preferate sunt fotbalul, înotul și baschetul.
Visul meu este să devin un dansator. Dansul este pasiunea mea.
Îmi place pizza.
Mă consider un copil prietenos și isteț.

64
 Marțianul
Luca Moisă

Într-o zi un echipaj de astronauți au decis să meargă pe Marte.

Erau bine pregătiți, niște specialiști în domeniu.
— Gata de plecare, se auzi vocea căpitanului.
— Afirmativ, au răspuns deodată cei șase astronauți de la
bordul navei.
Trei, doi , unu.... numărătoare inversă și decolarea completă.
Deși nu erau la primul zbor, toți se minunau de frumusețile din
spațiu. Zborul până pe Marte nu a durat mult.
— Nu uitați echipamentul complet! Pregătiți? Întrebă
căpitanul.
— Afirmativ.
Cei șase coborâră din navă și aici căpitanul îi anunță că
trebuie să se despartă. Alex și Marius au pornit împreună. Nu a
trecut mul timp și Alex a dat peste ceva ce se mișca.
— Ce e acolo? Cine e? Întrebă el.
— Eu, îi răspunse o voce și apăru ceva sau cineva.
— Cine eu? Continuă Alex.
— Un marțian.
— u...un.. mar...marți... , se bâlbâi Alex și strigă după ajutor.
Încercă să îl cheme prin stația și pe Andrei dar acesta nu răspunse.
Nu striga, nu sunt periculos, îl calma marțianul.
Marius auzind strigătul veni repede și întrebă ce s-a întâmplat.
Dar când Alex îi spuse despre marțian, nu îl crezu, ba chiar se
oferi să îi dea un calmant colegului său. Chiar atunci apăru
marțianul și Marius leșină.
— Cine are nevoie acum de calmant? Întrebă Alex ironic.
— Ce e aia un calmant? Întrebă curios marțianul.

65
 — O pastilă care să te ajute să te calmezi. Logic, răspunse
Alex.
— Poate e logic pentru tine, dar nu și pentru mine,zise
marțianul.
— Nimic nu e logic pentru marțieni, bombăni Alex.
Vine și Gigel un alt astronaut care auzise prin stație discuția.
— Ce faci Gigele? Întrebă marțianul.
— Tu de unde știi cum mă cheamă? Ce ești tu de fapt? De ce
e Marius pe jos? Dec e nu răspunde Andrei prin stație?
— Gigel, îți explic eu ce se întâmplă . . .
— Las că mă prind și singur. Andrei răspunde!
— Da, aici sunt, se auzi atunci o voce prin stație.
— Unde ai fost? De ce nu ai răspuns?
— Eram fugărit de un șarpe marțian. Ce e?
Veni și Andrei alături de ceilalți trei astronauți și se sfătuiră
ce să facă cu marțianul.
— Doar n-o să-l mângâiem îl capturăm.
— Eu aș fi vrut să îl iau acasă, interveni Andrei.
— Cred că acel calmant era o idee bună, zice Gigel puțin
supărat.
În cele din urmă capturară marțianul și se întoarseră pe
Pământ. Oare ați putea voi continua povestea?

66
 Salut!
Mă numesc Fabian.
Sunt bun la sport. Îmi place mult să joc fotbal.
Mâncarea mea preferată este burger-ul.
Idolul meu este Lionel Messi.
Atât, nimic mai mult.

68
 O excursie cu clasa
Fabian-Mihai Gaita

Povestea începe pe data de 21 aprilie 2018, mai exact într-o

zi de sâmbătă. Era ziua excursiei cu clasa. Trebuia să fim în fața
școlii la ora 9. Ajuns acolo, mă întâlnesc cu ceilalți colegi și urcăm
în autobuz. Ne făcuserăm no deja un plan cine unde să stea în
autobuz. Eram, bineînțeles pe locurile din spate.
Fiecare dintre noi avusese repartizată o responsabilitate
pentru această excursie. Eu m-am ocupat de mâncare.
Se face ora plecării și autobuzul pornește.
Prima oprire orașul Deva. Vizităm cetatea Devei, admirăm
frumosul peisaj, iar apoi ne îndreptăm spre un restaurant unde
servim prânzul.
Excursia continuă cu o vizită în orașul Alba-Iulia. Și aici am
vizitat orașul istoric. Obosiți deja, ne întoarcem la autocar și
pornim înapoi spre Timișoara.
Drumul de întoarcere pare mai lung decât la plecare Pe drum
ascultăm muzică în căști și ne distrăm.
Într-un final ajungem în Timișoara. Obosit, de îndată ce am
sosit acasă m-am dus la culcare. Menționez că era abia ora nouă
seara, și , deși de obicei nu mă culc la această oră, era super-
obosit.
Așa a fost excursia cu clasa mea. Iar acum sunt în clasa a
patra!

69
 Bună, sunt Vlad.
Îmi place mult să mă joc pe calculator.
Mâncarea mea preferată este pizza. Beau mult suc și îmi place
baschetul.

70
 Căutarea unei noi suprafețe pe care să se
poată juca tenis
Vlad Nițulescu

Toți știm pe ce suprafața se joacă tenis: zgură de exemplu .

Dar într-o zi cinci prieteni au decis că vor să descopere o altă
suprafață potrivită pentru acest sport. Evident, că procesul va dura
mult, căci mai apoi trebuie să meargă la Asociația internațională
pentru tenis să li se confirme dacă suprafață găsită chiar este
potrivită. După ce va fi testată, dacă sare mingea, dacă e netedă
etc și aprobată, mai apoi va trebui pusă pe toate terenurile,
netezită, îndreptată etc. Abia după ce tot acest proces e încheiat se
va putea juca tenis pe ea.
Dar, cei cinci prieteni au pornit în marea lor căutare. Vlad a
fost cel care i-a adunat pe cei cinci și le-a propus aventura. Au
creat mai întâi o mașinărie de creat suprafețe. Aveau mii de
variante, iar cei cinci au testat pe rând lemn, inox, fier și alte tipuri
de metale.
Abia după câteva săptămâni mașinăria le-a arătat suprafața.
Ei au gândit tot felul de combinații pentru personalizarea
terenului: culori, materiale, de exemplu: să fie scaunul arbitrului
roșu, iar terenul roșu și albastru. Stăteau până seara târziu și
munceau, iar a doua zi se întorceau și făceau alte încercări, alte
combinații. Așa ua trecut săptămânile până au găsit suprafața
dorită.
— Perfect, a zis Vlad, mai trebuie acum doar să o ducem până
în Marea Britanie al Asociație să o aprobe.
— Cu ce mergem?
— Cum cărăm suprafața?

71
 După certuri despre cine cară și cu ce merg, au decis să pună
suprafață într-o cutie și să ia un avion până la Londra.
Acolo au arătat suprafața creată de ei. Asociația a promis că
le-o analizează și le vor da răspunsul într-o săptămână.
Acum, aveau timp o săptămână să se plimbe prin Londra, iar
tocmai acum era turneul campionilor la tenis. Și juca chiar
tenismenul lor preferat. Au luat deci bilete la meci. S-au așezat în
rândul 18 și așteptau nerăbdători să înceapă meciul.
A fost un meci interesant, cu momente tensionate, dar
preferatul or a câștigat.
Au urmat alte și alte meciuri de semifinală și finală. Așa a
trecut săptămâna de așteptare. Asociația le-a aprobat suprafața.
Erau teribil de bucuroși.
— Mai trebuie acum să o punem pe toate terenurile, le aminti
Vlad.
Ceea ce au și făcut. Au testat mai apoi suprafețele. Mergeau
foarte bine, și de atunci sunt folosite peste tot.

72
 Bună, sunt David.
Îmi palce să mă joc pe calculator, telefon și tabletă.
Îmi plac pastele, pizza și lasagna. De asemenea îmi plac armele
și mașinile blindate.

74
 Lumea albinelor
David-Angel Pipelca

Într-o zi de primăvară soarele încălzea pământul, florile se

bucurau de adierea vântului, iar gâzele zumzăiau. Eu mă plimbam
prin livada înflorită și parfumată.
Deodată am auzit un zumzet slab ca și cum ar fi o albină
bolnavă. Într-o clipită am ajuns în locul unde se auzea sunetul.
Era regina albinelor. Am îngrijit-o, apoi am dus-o în stup, după ce
mi-am luat masca de protecție.
— A venit vara. Câmpul era plin de flori, zumzetul albinelor
se auzea peste tot. Am vrut să văd ce face regina pe care o
îngrijisem. Îmi doream tare mult asta, dar nu aveam cum intra în
stup. Dintr-odată m-am transformat într-o albină din acel stup.
Aceasta, parcă citindu-mi gândurile, s-a apropiat de mine:
— Tu ești cel care m-a salvat? Vreau să-ți arăt mulțumesc.
Astăzi te voi purta într-o lume fantastică. Cât ai clipi, am început
să înțeleg dansul și limbajul lor. Am intrat pe urdiniș și albinele,
în ciuda faptului ca eram un intrus, au fost binevoitoare cu mine.
M-au purtat prin toate încăperile stupului, mi-au destăinuit din
secretele lor despre faguri și miere, spunându-mi să nu le divulg.
După ce am revenit la mărimea normală, am decis că voi
deveni un protector al albinelor și le voi răsplăti pentru munca lor
fantastică.

75
 Salut! Mă numesc Matei.
Sunt un băiat înalt.
Îmi plac sarmalele.
Materiile preferate sunt sportul, matematica și engleza.

76
 Visul împărătesc
Matei Nicolaescu

Venise seara. Vlad se pregătea de culcare, dar gândurile îi erau

tare agitate. Îl neliniștea proiectul școlar despre Evul Mediu pe
care trebuia să îl facă.
În cele din urmă, se întinse în pat și adormi. Gândurile însă
nu-i dădură pace nici măcar în somn. Se pomeni într-un sat din
împărăția lui Verde-mpărat. Era un domnitor înțelept și bun,
ajutând pe toată lumea. Oamenii din sat erau și ei harnici și buni.
Împăratul avea însă un necaz: fiul său nu era vrednic să conducă
această împărăție, iar el simțea că sfârșitul îi era aproape.
A chemat atunci toți tinerii din regat, promițând că acela care
va trece probele gândite de el, va deveni noul împărat. S-au
adunat toți cei dornici, cu Vlad printre ei. El a dovedit curaj în
lupta cu ursul, înțelepciune în soluția pentru un război cu altă
împărăție și spre mirarea lui, Vlad a rămas singurul demn de tron.
Dimineața, visul s-a spulberat, dar Vlad a pornit spre școală
dornic să facă cel mai bun proiect.

77