Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

„Investeşte în oameni!”

Didactica Specialităţii
2.3. Forme de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice Lector univ. drd. ing. Chicioreanu Teodora Daniela

din punctul de vedere al cadrului organizatoric în care se desfăşoară procesul de învăţământ: lecţii.. săli şi terenuri de sport. . Organizarea procesului de învăţământ la o disciplină şcolară poate fi abordată din şapte perspective: . . cabinete şcolare. activităţi productive. . poligoane etc. . lecţii grupate.). În proiectarea didactică elementele organizatorice care necesită a fi stabilite cu cea mai mare precizie sunt mediul de instruire şi modul de participare a elevilor. excursii didactice etc.să aibă un caracter specializat în raport cu specificul disciplinei de învă-ţământ şi să ofere posibilitatea practicării unor modele variate de tehnologii educaţionale. vizite cu caracter didactic.să beneficieze de un caracter dinamic (exemplu: desfăşurarea instruirii pe colective mari sau pe grupe de elevi prin adaptări rapide ale mobilierului şcolar) . vizite documentare. amfiteatre.din punctul de vedere al modului de participare a profesorilor în cadrul procesului de învăţământ desfăşurat în şcoală: profesor individual şi echipe de profesori.să asigure condiţiile de microclimat corespunzătoare învăţării elevilor şi să dispună de un minimum de posibilităţi tehnice care să faciliteze procesul de comunicare didactică (exemplu: modalităţi de comandă centralizată a obscurizării încăperii.să dispună de un minimum de mijloace de învăţământ care să permită desfăşurarea unui învăţământ activ.). echipamente tehnice pentru proiecţii statice şi/sau dinamice ş. 2.din punctul de vedere al modalităţii în care elevii îşi desfăşoară activitatea: dirijat (de profesor sau de un program) sau independent.din punctul de vedere al mediului (spaţiului) de instruire în care se desfăşoară procesul de învăţământ: clase.din punctul de vedere al duratei de timp: lecţii independente. lucrări de laborator. . ateliere şcolare. laborato are şcolare. vizionări etc. excursii didactice. activităţi cu durată mare (activităţi practice. pe grupe sau individual.din punctul de vedere al modalităţii de participare a elevilor la rezolvarea sarcinilor de instruire: în colectiv. .a. terenuri şcolare. . . . Organizarea mediului de instruire necesită respectarea următoarelor reguli generale: . lucrări practice.Forme de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice 1.din punctul de vedere al sarcinilor de lucru date elevilor spre rezolvare: frontală sau diferenţiată (cu cazul particular: singulară). .

fie individual. Astfel. o activitate didactică va folosi . Formele de organizare a activităţii se precizează în proiectul de instruire pentru fiecare moment al etapelor ciclurilor de instruire pentru un obiectiv pedagogic operaţional. Participare individuală Efectuarea unei sarcini de instruire de către un singur elev. 1 2 Termenul Sarcină frontală Semnificaţia pedagogică 3 4 5 6 7 8 Sarcină de instruire care se cere a fi efectuată de toţi elevii. crt.modalitatea în care participă elevii la efectuarea sarcinii de instruire (colectiv.3. Se men-ţionează că în proiectele de instruire aceste forme de organizar e trebuie să apară în succesiunea sarcina/participarea/desfăşurarea activităţii. Sarcini diferenţiate Sarcini de instruire diferite care se repartizează spre efectuare fie la grupe mici. pe grupe sau individual). Participare pe grupe Efectuarea unei sarcini de instruire de către o grupă de elevi. Activitate dirijată prin Efectuarea sarcinii de instruire sub îndrumarea unui material (scris. Este imperios necesară precizarea că formele de organizare menţionate nu se distribuie separat.modalitatea în care îşi desfăşoară elevii activitatea (dirijată de profesor/de un program sau independentă). Activitate dirijată de Efectuarea sarcinii de instruire sub conducerea directă a profesorului care profesor dirijează desfăşurarea întregii activităţi. Combinarea acestor variante conduce la 15 forme diferite de organizare a instruirii pentru fiecare moment distinct din desfăşurarea lecţiei. diferenţiat/pe grupe/dirijat de profesor etc. produs informatic ş. Semnificaţia pedagogică a acestor termeni este redată în tabelul următor Nr.a. ci se asociază. Modul de participare a elevilor se organizează stabilindu-se concomitent: . programe proiectat pe ecran.tipul de sarcină de lucru dată elevilor (frontală sau diferenţiată). . Activitate Efectuarea sarcinii se face de elev fără vreun sprijin care să-I direcţioneze independentă rezolvarea. . Participare colectivă Efectuarea de întregul colectiv de elevi a unei sarcini de instruire. de exemplu: frontal/colectiv/independent.).

elevii vor par-ticipa la rezolvare în anumite forme (colectiv.o anumită modalitate de transmitere a sarcinii de lucru (frontală sau diferenţiată). Constituirea grupurilor se poate realiza prin adeziune liber consimţită a elevilor sau poate fi dirijată de . demonstraţia). pe grupe sau individual). cât şi procedee de conexiune inversă. Acest mod de organizare implică următoarele cerinţe:  Precizarea componenţei grupurilor. Organizarea colectivă a procesului de învăţare reprezintă cel mai obişnuit mod de participare a elevilor la procesul de învăţământ. Existenţa unei comunităţi de scopuri ca şi participarea la rezolvarea aceloraşi sarcini determină colaborarea reciprocă şi conştientă a elevilor. când profesorul lucrează simultan (frontal) cu întregul colectiv al clasei de elevi aplicând atât metode de învăţământ corespunzătoare acestei situaţii (expunerea. grupe de lucru) care au de rezolvat o situaţie de învăţare comună în aşa fel încât comportamentul fiecărui elev este motivat atât de activitatea comună. conversaţia. cât şi de reacţiile individuale ale celorlalţi membri ai grupului. Organizarea instruirii poate fi abordata din patru perspective: 1 Repartizarea sarcinilor 2 Participarea la efectuarea sarcinilor 3 Dirijarea activitatii elevilor 4 Desfasurarea activitatii didactice Neridijat ( independent) Sarcini frontale Colectiv Dirijat prin profesor Lectie (in scoala) Activitati practice (lucrari) Activitati productive Pe grupe Sarcini diferntiate Individual Dirijat prin echipe de profesori Activitati de evaluare Dirijat prin programe de instruire (resurse materiale) Vizita didactica Excursie didactica 4. iar activitatea lor de rezolvare va fi dirijată (de profesor sau de un program) sau vor lucra independent. Organizarea învăţării pe grupe reprezintă acea modalitate în care elevii dintr-o clasă sunt împărţiţi pe colective restrânse (echipe. 5.

prezenţa unei activităţi pe bandă rulantă etc. prezentarea-analiza-aprecierea rezultatelor obţinute de fiecare grup în faţa întregii clase şi sinteza finală. Învăţarea pe grupe oferă un cadru larg pentru aplicarea unor metode şi procedee de învăţământ cum ar fi: . Modul de constituire a grupelor mici de elevi (grupuri cu patru elevi)  Precizarea mărimii grupelor . repartizarea situaţiilor de învăţare (a sarcinilor de lucru) pentru fiecare grupă. Grupele care îşi desfăşoară activitatea şcolară în încăperi de tip sală de clasă. aptitudinal şi caracterial. . .profesor. împărţirea responsabilităţilor. În activităţile sportive sau artistice.obţinerea independentă de informaţii şi prelucrarea lor.dirijarea permanentă a activităţii grupelor. .  Proiectarea didactică în condiţiile organizării activităţii pe grupe mici necesită ca lecţia să aibă o succesiune relativ stabilă de etape şi anume: alcătuirea grupelor. cabinet.acordarea libertăţii totale a elevilor în activitatea desfăşurată. în ateliere dimensiunea grupelor este condiţionată în mare măsură de procesul tehnologic. laborator pot număra doi sau patru membri. un grup care se organizează pentru o perioadă de timp mai îndelungată poate curpinde de la doi la şase membri. după o perioadă de testare. amplasarea maşinilor şi utilajelor. În ceea ce priveşte interveţia profesorului aceasta se poa te manifesta în trei feluri şi anume: .intevenire sporadică în activitatea grupelor. O grupă bine organizată reuneşte elevi cu performanţe şcolare neomogene dar relativ apropiate Fig. componenţa grupelor este condiţionată de specificul activităţii. Aceasta depinde de stabilitatea grupei şi de mediul de instruire. Conţinutul sarcinilor de lucru pentru fiecare grupă poate fi identic. poate pr opune componenţa unor grupe echilibrate intectual. realizarea sarcinii. asemănător sau diferit. în vreme ce grupele constituite ad-hoc pot fi mai mari. Din punct de vedere psihopedagogic cea mai utilă este formarea grupurilor de către profesor care. Astfel.

Dotarea cu mijloace de învăţământ să corespundă activităţii şi obiectivelor urmărite. 4.rezolvarea de probleme repartizate diferenţiat pe grupe.participarea la expunerea sistematică sau demonstrarea de către elevii unei grupe a elementelor de conţinut pentru ceilalţi elevi ş. Pregătirea elevilor pentru cooperare şi muncă. 2. . Educarea elevilor timizi şi izolaţi pentru integrarea mai uşoară în colectiv. Dezvoltarea capacităţii de a lua decizii autonome şi a şi asuma responsabilităţi personale. Situaţiile de învăţare oferrite să fie în acord cu posibilităţile de rezolvare ale grupelor. într-o succesiune dirijată de profesor care să asigure înţelegerea conţinutului. 3. 8. 6. În interiorul grupei să poate fi desfăşurată o diviziune a muncii. Grupele să-şi prezinte rezultatele în cadrul aceleiaşi lecţii.oferirea conexiunii inverse pentru elevii unei grupe. Intervenţia profesorului să fie discretă dar prezentă în momen-tele cheie. 2. Totalitatea sarcinilor oferite să reprezinte o parte bine precizată din conţinutul de instruire. Caracterizarea activităţii de grup Elementul definitoriu Eficienţa Caracterizare O activitate eficientă în grupe de elevi implică respectarea următoarelor reguli principale: 1. stimularea Avantaje . 7. .efectuarea de activităţi independente prin folosirea diverselor mijloace de în-văţământ cu scopul investigării. . . în care colaborarea fiecărui participant să conducă la rezolvarea sarcinii cerute. 4.descoperirea de relaţii cauzale prin observarea unui fenomen -procesobiect. 9. 10. 5. 3. Asigurarea unui câmp mai larg de manifestare a aptitudinilor individuale. Sarcinile să fie formulate atractiv pentru a capta şi stimula interesul elevilor.a.efectuarea de exerciţii pentru consolidarea comportamentelor sau deprin-derilor în curs de formare. Sinteza finală să fie organizată ca un moment distinct al lecţiei. . O caracterizare rezumativă a activităţii de grup este redată în tabelul următor. 1. Planificarea activităţilor să corespundă timpului acordat (estimat).. Perioadele de instruire pe grupe să fie dispuse în alternanţă echilibrată cu formele de învăţare individuală sau colectivă.

manualul sau o folie de retroproiector activitatea având loc în clasă. . . 1. Stabilirea formelor de organizare şi participare a elevilor este dependentă direct de situaţia de învăţare proiectată. 6. cât şi pentru elevii al căror nivel de performanţă trebuie ridicat . pentru a se asigura condiţii unitare de instruire-învăţare fiecărui elev. de mijloacele de învăţământ care o sprijină şi de mediul de instruire în care are loc activitatea de învăţământ. 2.să se asigure conexiunea inversă pentru toţi elevii şi în momentele solicitate de fiecare dintre ei. capabilă a fi realizată în mare măsură la nivelul instituţiilor şcolare şi cu polifuncţionalitate pedagogică. dacă situaţia de învăţare se referă la achiziţionarea de noi cunoştinţe. . Riscul fragmentării în achiziţia de cunoştinţe şi/sau de formare incompletă a noţiunilor. 3. favorizînd neangajarea în activitate şi lenea de a gândi. 5. . atunci se preferă sarcini diferenţiate transmise unor grupuri de elevi care lucrează dirijat de fişele respective. care pot profita de munca şi rezultatele celorlaţi colegi. Reprezintă un mediu prielnic a pentru creşterea indeciziei de a duce voluntar la bun sfârşit sarcinile de instruire. de activităţi individuale în frag-mente cu dimensiuni care să nu conducă la decalaje importante de timp între elevi. Riscul încetinirii ritmului de dezvoltare intelectuală a elevilor cu performanţe slabe.prevederea. . Căile principale prin care se pot rezolva aceste deziderate sunt: .asigurarea unui fond de situaţii de învăţare suplimentare atât pentru elevii cu ritmuri rapide de lucru şi performanţe notabile. elevii lucrând în colectiv şi dirijat de profesor.asigurarea unei baze materiale cu structură simplă.). atunci recomandabile sunt sarcini de lucru frontale.a. ceea ce conduce la „efectul de avalanşă“ în acumularea progresivă a lacunelor în pregătire. în cadrul proiectului de instruire. De pildă.Limite comunicării şi productivităţii gândirii.să se dispună de o bază materială suifiecientă calitativ şi c antitativ. când se folosesc: .aplicarea de procedee didactice care să activeze maximal elevii şi să le asigure modalităţi facile de conexiune inversă (exemple: instruirea prin descoperire dirijată şi programată.fişe de activitate independentă multiplicate şi un grup de mijloace specifice diciplinei oferite pe masa de luctu a elevilor aflaţi într-un cabinet şcolar.să fie eliminată contradicţia dintre ritmurile inegale de lucru ale elevilor şi timpul afectat acestei activităţi în lecţie. Familiarizează elevii cu munca de cercetare. . instruirea asistată de calculator ş. 7. . Organizarea învăţării individuale în economia unei lecţii pretinde rezolvarea prealabilă a următoarelor probleme: .

Aprofundări (*)  Forme de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice la disciplinele tehnice . capitol 6 Pedagogie . Paginile scanate sunt puse la dispoziţia cursanţilor cu scopul de a le forma competenţe specifice. elevii organizaţi în grupe unde lucrează independent. o atitudine adecvată faţă de profesia didactică şi de a promova concepte.CD-uri multimedia oferite elevilor care lucrează fiecare la un calculator dintr-o sală specializată. Popescu . în principiu. . sarcinile pot fi diferenţiate.Gabriela Oproiu. 2003. V. teorii şi valori pedagogice autentice . 2003 Bucuresti. Editura Printech. Bucuresti. atunci sarcinile sunt frontale. elevii lucrează individual şi sunt dirijaţi de programul pe calculator.Editura Printech.coordonator M. modul de abordare al formelor de organizare fiind. acelaşi.un set de probleme pe care elevii le găsesc pe masa de lucru într -un cabinet şcolar.. capitol 18. Consideraţii similare se pot face şi pentru activităţile practice. Mircescu. pag 567-616  (*) Aceste materiale sunt cu titlu de prezentare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful