Organizarea sistemica a administratiei publice.

Sistemul administratiei publice in Romania

Potrivit criteriilor functiilor sale statul se imparte in 3 sisteme: -sistemul legislativ -sistemul executiv -sistemul jurisdicitional
Sistemul executiv= Administratia publica + factorul politic Administratia publica reprezinta activitatea pe care statul o desfasoara in vederea asigurarii in mod permanent si continuu a unor trebuinte de interes general. Administratia publica nu trebuie confundata cu statul; Puterea de stat este cea care realizeaza functiunea de legiferare, functia executiva, si cea de impartire a justitiei. In concluzie statul are misiuni primare in timp ce administratia publica are misiuni secundare. Ansamblul de organisme, resurse organizate in vederea asigurarii intereselor generale ale administratiei publice, se construieste in vederea indeplinirii misiunilor primare, politice ale statului. Administratia publica este strans legata de puterea de stat manifestandu-se mai mult in legatura cu puterea executiva. Administratia publica nu se confunda cu puterea executiva, aceasta putand fi inteleasa cel mult ca o dimensiune a acestei puteri, lipsindu-i componenta politica. Etimologic administratia publica ilustreaza ideea de subordonare pe care administratia o are fata de interesele publice. Se disting 2 tipuri de administratie: 1. Administratia publica 2. Administratia privata Cele doua tipuri de administratie au in comun dimensionarea organizatorica cu privire la resurse si mijloace ce trebuie folosite in mod eficient. In ceea ce priveste deosebirile dintre acetsea, administratiile private sunt indreptate spre obtinerea de profil, iar instrumentul de baza utilizat in relatiile juridice sunt : contractul si conventia, iar administratiile publice au ca scop principal satisfacerea unor trebuinte sau interese generale ale colectivitatii; costurile sunt altele decat cele pentru administratia privata iar instrumentul juridic de baza este actul unilateral de impunere. Notiunea de administratia publica poate fi inteleasa sub 2 sensuri:

1. Sensul material: Prin administratie publica intelegem o activitate de asigurare a unor interese publice prin mijloace de putere publica 2. Sensul formal: Prin administratie publica intelegem un sistem de entitati publice care desfasoara administratia publica ca activitate Despre puterea de a administra Puterea de a face administratie apartine ca un drept originar statului - aceasta tinand de esenta statului: de asigurare a intereselor generale ale societatii. Organizarea in stat a populatiei unui teritoriu a avut drept scop edificarea unei autoritati care sa vegheze si sa asigure trebuintele generale ale acesteia. Un prim titular al puterii de a administra este statul, dar nu si singurul, ci si colectivitatile locale carora statul le recunoaste ca pe un drept derivat puterea de a administra treburi publice. In functie de existenta acestor titulari se identifica 2 subsisteme ale administratiei publice. 1. Subsistemul administratiei statale 2. Subsistemul administratiei locale

DEFINIREA UNOR TERMENI/ CONCEPTE Statul reprezinta un ansamblu de organe (autoritati) care desfasoara activitati specifice, precum si relatiile dintre acestea. Pe criteriul functional, statul este alcatuit in linii mari din 3 sisteme: - Sistemul legislativ - Sistemul executiv - Sistemul jurisdictional Sistemul Administrativ reprezinta ansamblul autoritatiilor si institutiilor publice care asigura punerea in aplicare a legii sau in limitele legii presteaza servicii publice, de regula in regim de putere publica, precum si relatiile dintre acestea. In orice stat democratic, sistemul administrativ este alcatuit din 2 mari componente: administratia de stat si administratia publica locala. Administratia de stat reprezinta ansamblul autoritatiilor si institutiilor statului care desfasoara activitati de administratie publica, precum si relatiile dintre acestea. Caracteristica definitorie a administratiei de stat este reprezentata de activitatea pe care aceaste autoritati o desfasoara si care are drept finalitate realizarea unor valori politice nationale. Administratia publica locala reprezinta ansamblul autoritatiilor si institutiiloe apartinand unitatilor administrativ - teritoriale ce desfasoara activitati de administratie publica in cadrul unor portiuni din teritoriul statului, determinate de organizarea administrativ - teritoriala , precum si relatiile dintre acestea. Caracteristica definitorie a administratiei publice locale : activitatea avand ca finalitate realizarea unor valori politice locale. Administratia publica locala de baza (municipala, oraseneasca sau comunala) reprezinta autoritati ale administratiei publice locale situate cel mai aproape de cetateni (organizate in unitati administrativ teritoriale de baza). Administratia publica locala intermediara autoritati ale administratiei publice locale organizate la nivelul unitatilor administrativ - teritoriale intermediare (situate intre unitatile administrativ - teritoriale de stat si cele de baza). Administratiei de stat ii sunt specifice atat raporturile de subordonare cat si raporturile de colaborare. In cadrul administratie publice locale, care este organizata si functioneaza potrivit principiilor autonomiei locale si descentralizarile serviciilor publice nu exista raporturi de subordonare ci doar raporturi de colaborare. Autoritate publica acea structura organizationala care exercita prerogative de putere publica pentru realizarea interesului public. Autoritate publica = organ public 1. Primul curent de opinie formulat de profesorul Mircea Preda, sustine ca notiunea de autoritate publica este diferita de cea de organ public. Se sutine totusi ca anumite structuri organizationale au concomitent calitatea de autorittate publica si cea de organ public. 2. Cea dea 2 a opinie sustinuta de profesorul Antonie Iorgovan: autoritate publica = organ public, cele 2 notiuni sunt identice, desemnand una si aceeasi categorie juridica.

Distinctia dintre cele 2 curente, desi poate fi sustinuta la nivel teoretic, nu are utilitate practica, ci dinpotriva ar putea creea dificultati. Concluzionand, sustinem ca in lumina dispozitiilor constitutionale notiunea de autoritate publica este identica cu cea de organ public, ambele desemnand o structura organizationala ce actioneaza in regim de putere publica pentru satisfacerea interesului public. Institutie publica este structura infiintata de stat sau de catre unitatea administrativ teritoriala, subordonata fata de o autoritate publica si care desfasoara o activitate cu caracter prestator (de serviciu public). In timp ce autoritatea publica are o activitate preponderent decizionala, institutia publica are preponderent o activitate de prestatie (de serviciu public).. Institutia de utilitate publica - in timp ce institutia publica este o structura statala sau dintr-o unitate administrativ - teritoriala, institutiile de utilitate publica sunt ca natura juridica persoane juridice de drept privat (ex: o universitate particulara). Nu orice autoritate publica are caracter statal; potrivit constitutiei avem autoritati publice sau organe publice si nu autoritati de stat sau organe de stat. Aceasta nu inseamna ca exista autoritati publice care isi desfasoara activitatea in afara statului, ci doar faptul ca unele autoritati publice (locale, autonome) ci doar ca acestea nu sunt parti componente ale unui sistem centralizat. Interesul public reprezinta un ansamblu de nevoi sociale obiective, evaluate politic si consacrate prin norme juridice.

Notiunea de organ public/autoritate publice

Este o structura organizationala (colectiv organizat de oameni), ce exercita prerogative de putere publica fie intr-o activitate statala, fie intr-o activitate din administratia publica locala. Definitia legala a notiunii de organ public o regasim in art. 2 alin. 1 lit. b din legea 554/2004 Legea contenciosului administrativ. Organul (autoritatea) administratiei publice = acea structura organizationala, care potrivit constitutiei si legii are personalitate de drept public si actioneaza din oficiu pentru executarea legii sau pentru prestarea de servicii publice, in limitele legii, sub controlul direct sau indirect al Parlamentului. Din definitie rezulta ca pentru califacarea unei structuri organizationale ca organ al administratiei publice este obligatorie existenta personalitatii de drept public, prin care organele sau autoritatile dobandesc calitatea de subiecte in cadrul raporturilor de drept administrativ. Distinctia dintre organele administratiei publice si structurile sau compartimentele organizatorice interne ale acestora se refera la faptul ca acestea din urma nu au personalitate de drept public si ca urmare nu pot participa in nume propriu in cadrul raporturilor de drep administrativ. Clasificare organelor administratiei publice
1. Dupa criteriul modului de formare organele administratiei publice pot fi: a) Organe alese primarul, consiliul local, consiliul judetean, presedintele b) Organe numite prefectul, guvernul 2. Dupa criteriul modului de compunere a conducerii lor a) Organe colegiale consiliul local, consiliul judetean, guvernul b) Organe unipersonale presedintele, prefectul, primarul etc. 3. Potrivit criteriului competentei a) Competentei teritoriale organe ale administratiei publice centrale presedinte, guvern Organe ale administratiei publice locale

b) Competentei materiale Organe ale administratiei publice cu competenta generala Guvern, presedinte, primar, prefect

Organe cu competenta materiala speciala ministerele

c) Competenta temporala Organe ale administratie publice cu competenta temporala nedeterminata Organe ale adminsitratiei publice cu competenta temporala determinata

Regula in materia competentei temporale este competenta temporala nedeterminata.

Sarcinile, competenta administratiei publice

si

capacitatea

organelor

Sarcinile organelor administratiei publice = obiectivele sau finalitatea activitatii organelor administratiei publice. Def. detaliata = ansamblul necesitatilor sociale, obiectiv determinate, evaluate politic si consacrate prin norme juridice, care reprezinta ratiunea de a fi a organelor administratiei publice.

Elemente componente ale unui organ al adminsitratiei publice : Factorul uman (personalul) Resursele materiale si financiare Mijloace juridice (competenta si administratiei publice) capacitatea organelor

Corelatia sarcini-competenta-capacitate

Orice autoritate publica urmareste in cadrul activitatii desfasurate atingerea unor obiective, a unor finalitati specifice realizarii unor sarcini. Competenta = ansamblul atributiilor unui organ al administratiei publice. Competenta = atributiile unui organ al administratiei publice, sunt mijloace juridice de realizare a sarcinilor, sarcinile reprezinta finalitatea indeplinirii competentei.

Competenta organelor administratiei publice

Competenta = ansamblul atributiilor conferite prin lege organelor administratiei publice. Def legala a competentei o gasim in art. 2 lit. c din legea Cadru a decentralizarii nr 125/2006. Ansamblul atributiilor stabilite prin constitutie si de legile care confera autoritatiilor administratiei publice drepturi si oblicgatii dea duce in nume propriu, in realizarea puterii publice si sub propria responsabilitate, o activitate de natura administrativa.

Elementele determinante ale notiunii de competenta Ansamblu de atributii Atributiile reprezinta drepturile si obligatii in realizarea carora organele adminsitratiei publice desfasoara o activitate adminsitrativa. Implica aptitudinea organelor administratiei publice de a emite acte administrative si de efectua operatiuni administrative Activitatea administratiei publice se realizeaza in nume propriu ( este evocata capacitatea organelor administratiei publice, adica aptitudinea acestora de a fi subiecte in cadrul raporturilor de drept administrativ) Regimul de putere publica in care se realizeaza aceasta activitate

Curs 4.

Caracterele competentei:
1. Caracterul legal: Atributiile autoritatilor sau organelor administratiei publice sunt special stabilite de lege in raport cu sarcinile ce-i revin acestora 2. Caracterul obligatoriu: Spre deosebire de dreptul subiectiv care reprezinta o posbilitate recunoscuta de lege unei persoane fizice sau persoane juridice de drept privat, de care titularul acestui drept poate uza sau nu, competenta organelor administrative publice nu reprezinta o facultate a organelor administratiei publice sau autoritatilor administratiei publice, acestea avand obligatia de a-si exercita atributiile atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege. 3. Caracterul autonom al competentei. Organele administratiei publice trebuie sa aiba efectiv posibilitatea de a-si exercita atributiile conferite prin lege, concomitent cu obligatia celorlaltor autoritati ale administratiei publice( organele erarhic superioare) de a asigura independenta necesara realizarii competentei. Raporturile specifice dreptului administrativ sunt raporturile de subordonare ierarhica. In cadrul raporturilor de subordonare ierarhica ce se stabilesc intre autoritatile administratiei publice se admite numai puterea de instructiune, fiind interzisa in principiu puterea de injonctiune Puterea de instructiune= posibilitatea organelor erarhic superioare de a da indrumari obligatorii organelor subordonate. Puterea de injonctiune= Posibilitatea organelor supraordonate de a substitui organelor subordonare si de a exercita atributiile acestora ( este admisa in relatiile ce se stabilesc intre structurile interne ale unui organ ale administratiei publice) Felurile competentei 1. Competenta materiala-generala -speciala 2. Competenta teritoriala-centrala -locala 3. Competenta temporala-determinata -nedeterminata

Capacitatea juridica= Aptitudinea generala si abstracta a unei persoane fizice sau persoane juridice de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice Capacitatea administrativa= Aptitudinea organelor administratiei publice de a fi subiecte

in cadrul raporturilor de drept administrativ Corelatia competenta=capacitate -doctrina juridica romaneasca a fundementat 2 teze sau 2 opinii cu privire la corelatia competenta-capacitate. 1. Este a profesorului Romulus Ionescu: Notiunea de capacitate se identifica cu notiunea de competenta normele de conferire a competentei implicand in mod necesar si dobandirea capacitatii de a fi subiect in toate raporturile juridice la care da dreptul aceasta competenta. Deci capacitatea apare ca un element determinant al competentei. insasi competenta. 2. Este a profesorului Ilie Iovanas: Notiunea de capacitate nu se identifica cu notiunea de competenta chiar daca intre cele 2 notiuni exista o legatura. Capacitatea administrativa= Posibilitatea de a participa ca subiect independent in cadrul raportului de drept administrativ. Competenta= Ansamblul atributiilor in organe administrative( atributiile fiind investirea legala cu anumite prerogative). Deosebiri: -capacitatea este specifica numai organelor administrative, in timp ce competenta pot avea atat organele administrative cat si structurile lor organizatorice si functionale. -capacitatea presupune intotdeauna posibilitatea de a actiona in nume propriu, in timp ce competenta nu presupune in mod necesar acest lucru( in general atributiile autoritatilor administrative sunt repartizate compartimentelor si persoanelor care compun respectiva autoritate, dar acestea nu le exercita in nume propriu, ci in numele autoritatii sau organului respectiv. -in timp ce unele atributii ce altcatuiesc competenta unei autoritati administrative pot fi transmise in anumite conditii altor organe sau autoritati, capacitatea in principiu nu poate fi transmisa altui subiect de drept. Concluzii: Consideram ce-a de-a 2 a opinie ca este mai nuantata si ca permite explicarea mai multor situatii practice. In cazul organelor administratiei publice este evident ca acestea au atat competenta cat si capacitate( atributii pe care le exercita in nume propriu). Exista insa structuri administrative care desi au o anumita competenta, acestea nu au capacitate. Este vorba de structurile organizatorice interne ale organelor administrative. Insa competenta acestora este atipica sau improprie, intrucat aceste atributii nu sunt exercitate in nume propriu, ci in numele organului sau autoritatii din care fac parte In cadrul raporturilor juridice care iau nastere in urma exercitarii acestor atributii va aparea intotdeauna ca subiect organul sau autoritatea publica si nu structura interna a

acestuia.

De repetat dreptul administrativ definitie trasaturi obiect. Izvoarele dreptului administrativ roman. Normele si raporturile de drept administrativ. Formele de guvernamant si regimurile politice

Consideratii privind forma de guvernamant si regimul politic

Forma de guvernamant ofera solutia la problema de a sti cine exercita puterea suverana in stat. Sub acest aspect se face distinctia intre: - Monocratie (puterea suprema in stat este concentrata in mainile unei singure persoane) - Oligarhie (puterea suprema in stat este detinuta de o categorie restransa de persoane de persoane) - Democratie ( suveranitatea apartine poporului) Notiunea de forma de guvernamant este utilizata insa si pentru a face distinctia intre state sub aspectul modului de desemnare a sefuluii de stat. Formele de guvernamant sub acest aspect sunt grupate in 2 categorii: - Monarhia in care seful de stat este desemnat ereditar si pe viata - Republica seful de stat denumit si presedinte este desemnat pe o perioada de timp determinata fie de catre popor ( prin vot direct), fie de autoritatea legiuitoare ( in mod indirect) Regimul politic reprezinta modul de exercitare a puterii politice intr-o societate. Configuratia regimului politic dintr-un stat este determinata de specificul relatiilor ce se stabilesc: 1. Intre diferitele autoritati publice (sef de stat-parlament) 2. Intre autoritatiile publice (guvernati si cetateni) Potrivit criteriului metodelor si modalitatiilor de infaptuire a guvernarii se identificca urmatoarele categorii de regimuri politice: Regimul constitutional ( autoritatiile publice isi desfasoara activitatea in limitele constitutiei) Regimul absolutist ( ii cadrul careia nu exista asemenea limitari) - Regimuri liberale ( guvernarea se face intr-un stat cu respectarea drepturiilor si libertatiilor cetatenesti) - Regimurile autoritare ( caracterizate prin prioritatea intereselor statale) o Regimuri totalitare ( regimurile sunt uni partidice) o Regimuri democratice (pluritartidism) O clasificare traditionala a regimurilor politice are in vedere moduri (mai strict sau mai atenuat) in care se realizeaza separatia puterilor in stat (relatia presedinte parlament). Potrivit principiului separatiei puteriilor in stat vom avea: - Regimul prezidential - Regimul parlamentar - Regimul semiprezidential ( intalnit clasic in Franta)

In Romania avem unregim semiprezidential atenuat sau un regim semiparlamentar. In romania presedintele este ales prin sufragiu universal, direct, avand insa stributii msi limitate fata de un presedinte dintr-o republica semiprezidentiala. Desi principalele atributii ale presedintelui Romaniei par la prima vedere deosebit de importante, in realitate acestea sunt supuse unui sistem de ingradiri si conditionari, specifice regimului parlamentar, de natura a diminua destul de mult rolul politic al sefului de stat. In cadrul sistemului constitutional actual din Romania se consacra un regim semiprezidential atenuat sau semiparlamentar, in sprijinul acestei calificari fiind invocate mai multe argumente: - Presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. - Dreptul presedintelui de a dizolva parlamentul se exercita in conditii foarte restictive - Articlul 95 din Constitutie consacra raspunderea politica a presedintelui, a carui concretizare presupune parcurgerea a 2 etape: 1. Suspendarea din functie facuta de catre parlament 2. Organizarea unui referendum pentru demiterea presedintelui - Art 96 din constitutiie consacra raspunderea penala a presedintelui, situatie in care acesta poate fi pus sub acuzare pentru inalta tradare, cu votul a cel putin 2 treimi din numarul deputatiilor si senatorilor, competenta de judecata apartinandinaltei curti de casatie si justitie. - In cadrul procedurii de investitura a guvernului, desi aceasta este initiata si finalizata de catre presedinte, elementul central il reprezinta insa acordarea votului de incaredere de catre parlament. - In sistemul nostru constitutional guvernul rapsunde politic numain in fata parlamentului - Presedintele nu are drept de initiativa legislativa - Presedintele cu ocazia promulgarii legii poate cere o singura data reexaminarea acesteia, iar in urma reexaminarii de catre parlament ( dupa aceeasi procedura legislativa), legea trebuie promulgata in cel mult 10 zile. - Exercitarea celor mai importante atributii ale presedintelui in domeniul politicii externe, al apararii, al situatiilor exceptionale este conditionata de vointa guvernului si/sau a parlamentului - Decretele Presedintelui emise in exercitarea celor mai importante atributii ale sale se contrasemneaza de catre primul ministru.