TIPURI SI STILURI DE CONDUCERE

Vom incepe cu o scurta definitie a stilului de conducere. Stilul de conducere este acea modalitate de a se exercita rolul de manager in cadrul unei companii. Exista mai multi acei factori factori care care tin au de o influenta asupra modurilor de temperamentul fiecarui manager a conduce: in parte;

- Factorii fizici si constitutionali ai managerilor (greutatea, abilitatile fizice si mentale, aspectul, varsta etc.) - factori de natura pshihologica: acestia pot fi inteligenti, caracterul original, firea managerului etc. factori sociali (reputatia sau diplomatia); factori de ordin sociologic - factori muncii (modul de diviziune a muncii). Modurile de clasificare a (statutul social si economic);

stilurilor

de

conducere

In functie de cateva criterii, stilurile de conducere pot fi impartite. Aceste criterii sunt: felul in care se iau deciziile, valorile managerilor si gradul de eficienta al fiecarui stil in parte. Prima clasificare (felul in care se iau deciziile) Dupa modelul de luare a deciziilor, cel care a facut clasificare este Kurt Lewin. Astfel, dupa parerea sa, exista trei tipuri de conducere: autoritar, democratic si liber. 1. Stilul autoritar are la baza conducerea de catre un singur om. Astfel, deciziile care se iau sunt hotarate doar de catre acesta. Managerul sau liderul este singurul care conduce, iar ceilalti au doar rolul de a se conforma. Se cere, de asemenea, sa se respecte si sa se duca la indeplinire toate sarcinile. Nu se cere feedback din partea angajatilor, intrucat ei sunt vazuti doar ca executanti si trebuie sa fie mereu ghidati catre obiectivele companiei. Deseori, se aplica unele sanctiuni, iar gradul in care se pune accent pe relatiile interpersonale este foarte scazut. Deoarece poate fi prea dur, stilul de conducere autoritar ii nemultumeste pe angajati, iar acestia nu vor ma putea sa dea rezultatele de performanta dorite. Totusi, el poate fi benefic in regimurile militare, dar nu in alte institutii moderne. 2. Stilul democratic are la baza increderea reciproca intre conducatori si angajati. Cei din urma participa la sistemul decizional, pot face sugestii sau pot veni cu idei noi. In urma gradului lor de implicare, pot primi recompense financiare sau de alta natura. Comunicarea directa, fara ocolisuri, este si ea un element specific stilului democratic. De asemenea, managerii au un prestigiu foarte ridicat si se concentreaza pe abilitatile si calitatile pe care si le-au format de-a lungul experientei lor profesionale. Ei au ca scop sa-si faca subordonatii sa exceleze doar in ariile in care stiu cu siguranta ca acestia sunt buni si utili companiei. Stilul democratic este foarte utilizat pe scara larga in zilele noastre. Totusi, este nevoie de oameni foarte 3. competenti si responsabili, pentru a face Stilul fata cerintelor si exigentelor pietii. liber

Ultimul stil de conducere, stilul liber are ca trasatura distincta faptul ca angajatii se organizeaza singuri, fara implicarea managerilor. In urma unui astfel de organizari, nu poate rezulta decat haosul si dezordinea.

Mai exista si un alt tip de clasificare a stilurilor de conducere. Aceasta a fost realizata de catre Reddin. El s-a bazat pe cele trei mari dimensiuni ale managementului: orientarea lui spre sarcina, orientarea conducatorilor care oameni si spre obtinerea de performante.

Unind aceste idei, Reddin a ajuns la management negativ (nu are nicio managementul managementul birocratic altruist (are (se ca

urmatoare tipuri orientare inspre

de management: vreo dimensiune);

scop obtinerea performantelor); orienteaza catre oameni);

managementul autocrat (se bazeaza doar pe sarcini); -managementul autocrat binevoitor (este orientat atat inspre sarcina, cat si inspre randament); managementul de managmentul tip promotor (inspre performanta ezitant (spre sarcina si si oameni); oameni);

- managementul realizator (are o deschidere catre toate dimensiunile). Tipuri de manageri Managerul maximalist are ca principal scop indeplinirea sarcinilor de catre angajati. In acest sens, el se pliaza fiecarei situatii, este foarte bun colaborator. Cu toate acestea, nu este capabil sa rezolve toate problemele. Climatul pe care il prefera este cel exigent, uneori chiar dur. Managerul birocrat are ca obiectiv obtinerea a cat mai multor obiective pentru companie, nu insa si a rezultatelor. Ii este teama sa ia hotarari importante, nu suporta angajatii inteligenti si capabili si nici sa i se raspunda atunci cand ordona ceva. Managerul paternalist nu stie foarte bine ce-si doreste de la firma pe care o conduce. El cauta sa mentina relatii bune cu angajatii, pe care ii apreciaza chiar mai mult decat apreciaza compania. Managerul tehnocrat doreste foarte mult sa-si pastreze slujba, pentru aceasta fiind capabil sa fie autoritar si dur. Daca angajatii nu sunt de acord cu ceea ce doreste, ii va inlatura fara sa aiba mustrari de constiinta. Managerul oportunist are in vizor promovarea imaginii sale pe baza companiei. Este un adept al compromisului si nu este printre cei mai populari printre angajati. Managerul utopist manifesta un grad mare de incredere fata de angajati. Chiar daca face planuri si ii asculta pe toti, el nu obtine, de regula, rezultate.