CONSIDERATII FILOSOFICE INTRODUCTIVE LA PROBLEMATICA DIALOGULUI INTERRELIGIOS CodrufaL.

Cuceu Institutulde Istorie,,George Baril" din Cluj-Napoca

I. CONCEPTUL DE DIALOG Intr-un demersde teoretizare gi de conceptualizare, agacum se doregte cel de fa{d, ue-am propus sd surpriudem gi sd urmdrimc sistematic, daca nLl evolulia/traiectoria unui concept, ce se vrea a fi cheiaacesteilucrdri,anumecel de dialog, fie acestade orice naturS:interpersonal, intercomunitar/interetnic, interreligios sau interideologic, cel pulin o analizd amdnunfiti,poatechiar exhaustivd a lui. Lucrareaaceasta, sau mdcar unul dintre capitolelesale, ar fi fost de dorit sd se substituieunui dicfionar,care si poatdoferi, cor-rcis, toate accepliunile, sensurile, sernnificaliile, itnpreundcu variatelecontexte pe fundalulcdroraacestea se migcd, ale conceptuluifilosofic de dialog. O ataredorin{6qi incercare de delirnitare, de fixare, de descifrare,de cristalizare, in definitiv, a uuui concept (ce el iusugi reprezintd gi esenlializarea surprinderea unei idei sau,cum estecazul conceptului de dialog, a unei atitudini specificurnane, a unui deziderat comportarnental), este proprie oricdrui demersfilosofic. Dificultatile sunt insd rnari qi numeroase. cfiiar dacd acest concept de dialog nu a fost unul inventat de modernitatesau postmodernitate, cum este,de exemplu,cel al Iui Demidade diferanld,ci a existat in istoriagdndirii,inc[ de la antici (Socrate, Platon)gi a constituit, in cazul lor, mai mult un instrument,un mijloc, o cale de a ajunge la acel ,.adevdr",scris cr.r majuscule, adici demonstralia logic[ a unei idei, iar in evolufiaulterioard a gdndirii acdpdtat noi gi rroiconotafii. In acestsens,Paul Knitter suslinea unndtoarele: ce esteadevdrat se va ,,ceea revela pe sine in principal prin capacitatea sa de a se raportala alte expresiiale adevdrului gi de a se dezvoltaprin intennediul acestor relalii - adevdrul definit, nr-r prin excludere, ci prin rela{ie. Noul model reflectdceeace lumeanoastrd pluralistd descoperd: nici un adevdrnu poate fi luat prin el insugi:nici un adevrr nu poate rdmdnetotal neschimbat. Adevdrul, prin insdsi natura sa, are nevoie de un alt adevdr. DacI el nu poate fi pus in rela(ie,calitateasa de adevdrtrebuie pr-rsd sub An.Ins1. deIst. Bari1" dinCluj-Napoc4 Series l-lumanisricatom. I. 2003, ,,G. p.305-335

306

Coclruta L. Cuccu

semnulintrebdrii"r. Adevdrulparedeci a se,.dezabsolutiza", devenind astfelunul irr mod necesar relativqi rela{ional. Pentrugdnditoriiantici greci.dialogulera o fornrdde expunere a ideilor gi corrceptiilor filosofice gi o modalitateeficieutade a analizaproblernele filosofiei sttb forrni de dezbatare.El se instituia intr-o conversafie colectivd sau intr-o cercetare criticdcolectivd a noliunilor, principiilor categoriilor, filosofice. S-a pus ilttrebarea daci Platon a fost acela care a inaugurat forma de dialog iu care este redactatd opera sa filosoficd sau dacd va fi imitat un model anterior.Rdspunsul admis,greu de dat totugi,estec5 filosoful anlic a fost atrasspredialog de ,.forma pe care o ddduseSocrateinvritdmdntului de couversalie sdu"'. S-a observat,de aselnenea, intemeiereaacestorape convingereacd ,.nu se poate spera intr-o dezlegare definitivda problenrelor generale gi cd dialogurile ale existen{ei" sunt mai adecvate complexitate a problemelor, cu ,,pentrua pune in relicf intreaga indisolLrbilele Ior legdturi, ca gi cu posibilititile lor provizorii de solu{ionare"-', ceea ce le-aitnpusca urodalitS(i gi altorgAnditori de expurrere de dupdSocrate: Eschine, Fedon.Euclid,Aristip gi Antistene. In ciuda unor rezerve ale unor ganditori, ce repro$au dialogr,rrilor platoniciene g6ndirii" gi ,.formavagabondd .,imprecizia a (Spencer) arguntentf,rii" (Bacon), sau lipsade soliditate a denronstraliilor estecefi cd Platon,,a dat genului fonna cea rnai izbutita"+ leg6ndoarecrnlt de numelesdu conceptul de dialog,ca formd oarecun necesard expunerii filosofice. Ceeace aducenou conternporaneitatea, cu rnaturele ei rnecanisnre reflexive, gi valorii acestei esteins6 congtientizarea impoftan{ei rnetodologii folositede antici gi incercarea de a o puneintr-onoudlurnind, de a o revaloriza, la niveie aplicAnd-o gi dif'erite in planuridiverse: social.politic, religios.Din acestmomentcrucial, dialogulincepesd devini el insugiobiectul demersurilor filosofice, antropologice, teologice. a celor politice, ba chiara celoreconomice, in discursuri ce nu nrai pot. nici ele. sd r.tuse inscrieintr-rincontextdialogic (gi c6nd spun dialog nu nrd ref-er neapdrat la o comunicare directd, nenrijlocit6, adicl la sirnple conveniri, cdci ar fi sirnplist gi rraiv s[ privim c]oar astfel lucrurile, ci md refer, mai degraba,la schirnburi viabilede idei. de concep{ii, parea fi un de perspective a cdrui n-rizd pragrnatic). con.s ensus onmium Practica dialogulLridevine tot mai geueralSprin renun{area rafionalS la izolSriisocio-culturale, gi la inchistdrile cligeele etnice, religioase in sineale unui sistem filosofic sau ale unei orientdri filosofice; ea este favorabild deschiderii, pluralisnrului perspectivelor gi aplecdrii gi acestora spre realizdrile altor sisteme orierrtdri sauspreanalizele critic-dialogice ale altorfilosofii,religii,culturi.
I'aul F, Knitter. .''!oOther Name? A Critical Suney of Clristian Attitudes tcnvardthe Ll'orld Religions. AntericanSocictyof MissiologySeries 7, Marl'knoll,NY: Orbis Books. 1985.p. 219, apud Michael S. Jorres, Et'ungelicalChristianity and lhe Philosophyof lnterceligiotrs Dialogue.,,Journalof Ecumenica S l t u d i e s ' '1 .999, v o l . 3 6 ,n r . 3 - 4 .p . 3 7 8 . 2 Al. Popescu. Platon-JilosoJiadialogurilor,llucurepti, Edit. $tiinfificd,1971,p.73. ' Ibidem. o.74.
4

'

lDrdent- D. to.

,t

dialoguluiintcrreligios la probleniatica lllosollceintroductive Coirsidcratii

307

filosoflc ce {ilteade demersul lua, priu unnare,o tnetodd Contemporaneitatea pdstr6ndLr-i gi real operalional, mai vechi gi o transforma intr-uu concept totodatdvalenlenoi, accepfiuni originar6,dar addugAndu-i caracteristica 9i nuanle dupdcunl spurle dialogar presupurle, dialogsaua scriedespre 1oi. A vorbi despre cu mijloaceliterareo afta a scrierii,caregtiesd evocegi si configureze Gadamer,,o dialogul constituieadevirata gi substanfiala realitatevie"5, cdci, dupi Gadarner, petttrttdialog omul, iar ,,aptitudiltea a_socializat ce eveniment adevdratul realitate, punerein perfectd posibilS o care ar fi {hcut naturalS a ornului"b. esteo inzestrare a deplini, vie, o suprapunere omului, o simultaneitate scenda spontaneitdtii (clus' a ,,faptuluide-a-spune intrebdrii qi a rf,spunsului, 9i de-a-l5sa-sd-li-se-sputtd Deci, a formula un discurs evaluativ pe marginea Sich-gesagt-sein-lassen)"7. formularepdreaa o sarciudcu atAtrnai dificila, cu cat aceastf, dialoguluideveuea vioiciunea, surprindd de corect sh nLr reugi niciodatdpe deplin gi indea.iuns intofioclteat[ a gAndirii. lnsd, pe de altd par1e, dinarnica lduntricd qi rniqcarea cu acea L'xpril]lare superiorittfeleasd, dialogul, identificat astfel cu conversafia care au oralh prin excelen{da primelor mituri, a roslirilor acelor ,,carismatici gi gi carisrnaticilor gi Iisus Socrate" Buddha, Gautarna lumea: Confucius schirnbat gi a l'ost,fie menrorizat ale umanit6{ii din culturileEi religiilenescrisc ,,anonimi" in invdfdcei de transmis oral pAnd la primele cotrsemttdri,fie ,,tranScriS" culll spullcGadamer. fortd docunielttard", lor,,de o deosbitd .,irrsen,ndrile" acolo rttrdese origineazd sI ne irttoarcem esteuecesar intr-o atareabordare care se orice discurs filosofic ce-gi asuml fascinaliaunei gindiri arhitectonice, propriul fttndament la sdu propria ei esen{d, sdu, la archd-ul mereu la rapofteazd gi explicareaetimologicda sau la propria sa structur[, gi auunre la infelegerea conceptului de tliulog. it-, acest serls, Cororttl, carteasacrd a musulmanilor, cle dintre" parlenerii drept,"cuvdntul cheamdparcdla dialog.pe care-l identificZr qi pentru comunaa tuturorcredinciogilor gi dreptun fel de ,,platfbrnrd conversa{ie dintrecredincioqii special acel cuvAnt cleci dialoguldesernneazd to{i credinciogii"; tuturor in comun le este care cuvAnt ILrrnii, acel ce !in de toate religiile lui Dunrnezeu. recunoagterea dia (cu) Si logos (rostire),adic6 Rdddcinilecuvdtrtuluidialog sunt grecepti: justificare ra{ional6,ra{iune,dialogul devenind astfel o ,,rostirecu", o ,,rostire ideeaducein primplanul aceastd impreunS": irnpreur.r[" sauo ,justificarera{iorrald gi ra{iune dialog.Dialogulesteutr putea dintre spune, am relafia de filia1ie, disculiei prin excelen(d. act ra{ionalgi congtient deci, atAtca acelinler, in cazul iu careel se poa(6 la Dialogul se constituie, adicd ,,ilt exterior",dacd sunt irnplicafiparleneri un nivel, s6-i spunerl, ,,rnacro", persoaneice intrl in dialog, fie parteneri ce care reprezintl fie ,,alteritatea"
5 Hans Ceorg Gadarner.Adevdr traducerc de Gablicl Cercel. Larisa Durritru. Si ntetodd, .l'eora, 2001, p. 513. Edit. gi Bucure;ti, Petcana, Kohn Cdlin Gabriel 6 lbidem. p. 512. 'lbidnnr.'

Codru{a L. Cuceu

reprezintd o ,,alteritate" de ordin axiologic,marcdnd o diferenldde natur6cultLrrald, religioasdsau politicd, cdt gi ca acel intra,in cazul in care el are loc la un nivel ,,micro",adicd,,in interior".lduntricdin punctde vedere - dialogulcu psihologic propriulsinesaudialogulcu cel ,,aserndndtor" din punctdevedere cultural, religios g.a.nr.d. al spunerii, al zicerii. Ceea ce este deci atitudineacea rnai intirnd ce line de dialog este acea rela(ionare, acea intrare in relafie a unor parleneride dialog. Dar acest lucru presupune un act volitiv individual gi reciprocal partenerilor de a intra in relatie urrulcu cel5lalt,cu ,,altul" lor gi, prin urmare,de a se pune in relativitate. Fiecare partenerde dialog se obligd oarecunl sd-gi sLrpund interogalieipropriile valori, propria-iperspectivd asupra celor dezbdtute, sd le pund,deci,sub senrriul intrebarii, sco{AndLr-le astfel din orizontul ocrotitor,matern aproape, al conceptiilorproprii desprelume qi despre ,,absolute" sensul ei, concepgii sprecaretind. irr rnod riatLrial, aproapeorice proiecfii individuale.subiective. int6lnireacu altul. cr"rCeldlalt inseanlnddeci intreruperealegaturii sau distrugerea raporturilor de dependetr{a totalSde modeleproprii.stabile, de intrepretare. Afldndu-ma,prin urmare.intr-o anurneimposibilitate de a realizao analizd foarteatninunfitda conceptului no{iuniide dialog, ceeace-mi rdmdnede fbcut este sd trasez,totugi,c6tevadin liniile generale pe careconceptulaflat aici in discLrlie Ie urmeazd; sd consemnez uneledin tendinfele anterioare de definire a dialogului gi si schifez cAtiva pagi necesariin realizarealui, in transpunerea lui in practica socialS, cultural5, religioasd, apoi sd incerco evaluare criticha aceloridei pe care ni le oferd acea,,literaturd (filosofica)propriu-zisd", desprecarevorbeaGadamer, dintr-o perspectiv[ post dialogicasaunrcta-dialogica. Ca prirn punctde pornire irt discursLrl despre dialognu trebuieneglijatd nici o formd de manifestare a acestuia, oricdt de derizorieir pArea.Chiar daca unii autori' precumLeonardSwidler in lucrarea sa Dupd absolut,tind sd pomeasciin demersul de definirea dialogului, oferindo primd definitie(gi cdnclrnd gAndesc aici la definitie,nu mb refer la sensullogic al orizontului actuluide a defini, al carui deziderat se cere a fi precizia,exactitatea, suprapunerea perfectd a sfereiqi a continutului obiectuluidefinit - in acestcaz, definitiainsiqi - ci rnd refer nrai degrabd la acel tip de definire mai largi, prirr interpretare, prin analogie gi conrpara{ie) negativd,care diferenfiaza gi desparte total dialogul de o ,.suitade corrversa{ii", existdtotugi gAnditori,precumHans Georg Gadamer,care acorddo atelltieneagteptatd exact acestor peptru valeufe,,conversationale" ale dialogului. Swidlerinsd aceastd definirea dialogului ca ,,suita de conversalii" esiepreapufin imporlantd9i mult prea lteselnnificativlsinrplistd, pentru a merita sa fie sdpusa analizei. in eseul intitulat hnptitudinea pentru dialog, scris in 1972 ilclus in si vofumul al ll-lea, paftea a treia, Contpletdri,din lucrareaArievdr si metodd, Hans Georg Gadamerpomestede la ideeaaristotelicd potrivit cdreiaaptitudipea pentru dialogar fi, curl-r ardtam,,,o inzestrare naturald a omului',.vdzutca ..fiintacareare

la introductive i l'ilosollce Considerati

i c ad i a l o

interreli

este aici Gadamer, Dialogul,parea spr'rne lirnbd,iar limba existdnumaiin dialog"u. cultivatoarea limbii, prin careaceasta o intrelinere eternd, un soi de ,,gimnastic5" imbdtranind5i reinnoindu-se. proprie, ei pdstreazl igi pe urrnd de ,,vitalitatea dintre cei care intr6 in replici", viu de intr-o economiea ,,schirnbului cizelAldu-se la un nivel simbiotic,unii ctt vorbd, iltrd in cuv6nt,deci trdiescoareculnlaolaltS, ar fi limba, oricAtde mult ar aveao relativdfixare in al1ii. ,,Oricdtde codificabilS gi 9i dic{ionar,in gramaticd in literaturd- vitalitateaei proprie, irnbdtrdnirea ei pAnala inalteleforme stilisticeale artei ei, indsprirea;i rafinarea autoinnoirea trdiescdin schimbulviu de replici al celor care vorbescunii literare,toate acestea la nivel simbolic, Aceastdco-abitare cu al1ii. Lirnba existd numai in dialog"e. ar fi tlumit o Platon trbire prin cttvAnt,dialogul deci este, poate, ceea ce aceastd O reugitda ,,co,,formd purd", o idee al cirei model este de urmat in societate. dialogice ale atitudinii pagnice estedeci unadintremizeleprincipale 9i ale abitArii" practica dialogic6. promoveazd politice care sau filosofice,religioase discursnrilor Dar pentru ca parteneriis[ poati ajunge la acea ,,prirnd cornuniune"in actul itt celdlalt,a intuireade cdtre fiecaredintre parteneri, este necesar6 conversatiei de a se a celuilalt deschisd ceea ce acelagiGadamernumegte ,,disponibilitatea qi nemediatd angaja intr-o conversafie",adicd acea dorintd spontand,directa, a dialogului. umanede a se prindein horaautenticd a fiin1ei reciprocd, obligatoriu gi ,,disponibilitatea" spontanide a intrain dialog sttttt,prin ul'tnare, Reciprocitatea in opinia lui Gadamer. acestuia, rndrcile autenticitdtii maeqtri Filosoful gennanofereaapoi" cum am v6zut, drept rnodeleexenrplare, Iisus9i gi Gautama Buddha, pe Confucius ai acestuitipde dialogautentic, carisrnatici profund ce valoriza dialog, de tip superior acest opunAnd oarecum Socrate, care pot rezulta din ,,int6lnirile" umane, ttoultti tip gradat de ,.inva{dmintele" conversatie iuterumand, ce reztrltd din dezvoltarea tehrricii in epoca Acest din urrndtip de dialog parea fi unul din ce in ce mai nrodern5/postmodernS. otnului,caci prill a discursului crescAndi pulin autentic, tinzdndspreo monologizare itrstrumente diverselor priu rnijlocirea sall prin intermedierea tehnicd, de intuirii acelei,,disponibilitali dialog a intervineopacizarea comunicafionale, de ,.deranjare" ,,brutal6"a celuilalt" gi mai intervine,in consecinli, o senza{ie celLrilalt,de pdtrundere,,violent6" iu spaliul propriu al celuilalt: ,,Ceva din str6nslegatde orice rdmAtte a faptuluide a fi deraujat, deranjirii, respectiv brutalitatea pentruapel"r0. buctrrd partenerul cd se ne-ar asigura oric6tde mult apeltelefonic, moderll nu telefonic" cd tipul de ,,dialog prin contpara{ie, Dupd ce constatS, de a se a celuilalt deschise a disponibilitalii o ,,ascultare faceaproape delocposibild gi intuiegte tot rnai rareleatingeri ale comwtiunii intre angajaintr-o conversatie" indirect,faptul cd din noile formulede dialog lipsesc deplAnge, parteneri,Gadamer
8 Ibidem,p. 512. " Ibidem,p. 513. 'n Ibidem.

3r0

CodrutaL. Cuceu

,,puterea de crealie lingvisticS", ,,putereaerlpaticd sufleteascb"qi ,,puterea productiv6"". imaginativS carismatice, care este oarecumopus[ Dupd epoca de glorie a conversa(iei procesului ce rezulti din ,,intAlnirile urnane" istoric al atrofierii,,comunicativitetii" g6nditori perioada din moderne, Gadarner schi{eazdo reintoarcerea unor gi al revistei ReurarcAnd rolul lui Jaspers iuterbelicd sprevirtuliledialogului. ,,Die gAndirii Iui Kierkegaard,el constatdcd ,,personalitdqi Kreatur" in reevaluarea precum Franz Rosenzweigqi Martin Buber, FriederichGogarten q;i Ferdinand gi catolici, proveninddiu tabere Ebner,pentru a numi gdnditorievrei, protesian{i s-au unit in foarte diferite, dar gi un psihiatrude talia lui Viktor von Weizsacker AnalizAndcateva,,forntede convingerea cI drurnuladevdrului esteconversalia."l2 inaptitudinii degi rdmdn sub ameuinfarile conversafie care apar in viafa r1oastr6", prelegerii" gi in structura dialogice, conversaliapedagogicd (reflectatain ,,c,riza gi in dezbateriie carear fi la,,mesesernirotunde", monologald a gtiinleimoderne conversalia de negociere, ca practicd social6, intotdeaunagi ,,semimoarte"), constatd c5 acestea conJidenfialr1, rnedicald(psihiatricd) ili conversayio conver,salia originara. cevadin aptitudinea dialogalIveritabilA, dirr urml rnai pdstreazh viziune de aceastd Leonard Su'idler insd, agacum am vdzut. se distanfeazd filosoficd qi de o aselnenea accep{ie, ce i se pare formalS gi oarecumlipsita de dialogul rnai con{inut,a dialogului vdzut ca ,,suit6de conversa(ii"gi corrsiderd ei gi asupra rostului asupra de a privi lumeaqi de a reflecta degrabi ca o modalitate sb sublinieze totalnou (ginu se sfiegte deci,cu un mod de gAndire sdu.Il identificd, totodatd,dupb curn noutaterudicald a modalitSliide a gAndi,plas6nd-o, aceastd de rureischirnbdri ale lucrdriide fa{d,in contextul vom vedeain capitolele urmbtoare o lnetodologie, o ,,paradigrn5", paradigmd). Dialogul insugidcvine pentru Sr.vidler a fr are Irevoiede reguli, de pagi ce urmeazd care, in calitatealui de paradigmS, mod paradigrrraticd. deci ull ltou Dialogul este tocmai din aceastd structurd abstraqi noastrSpe o anumitb direclie de a tjlosofa, un tipar ce pare a orienta gdnciirea gi, prin urmare,predeterminatd. dezirabilS pentru contemporaneitate, considerdfilosoful gi Ceea ce estc caracteristic lumii qi a filosofiei de fascinaliape care o teologul american,este,,dezvrdjirea" de avea fate de discursul de tip monologal,criticat gi de Gadalner,incercarea tradilie plasat-o intreaga uude a filosofii din sferele a aceleiaqi ,,iualte" ,,cobordre" lui pe un discursuluifilosofic gi prin plasarea metafizici clasicdgi pragrnatizarea fundal dialogic, rnai comuu oamenilor.Dar acesteidei sunt clar intuite gi de cd: ,.Mai ales epoca filosoful german in eseul sdu, atunci cAnd recunoagte gi au atribuitfenotnenttlui XX au fost cele care in secolul rornantismului reluarea sa gdndirii filosofice"r3. a conversafiei un rol critic in raportcu fatalamonologizare Dialogul esteperceput, deci, ca o metoddutild prin caretoatefiinlele umarte pot reflecta,intr-un mod nrai direct, rnai facil (dar nu in senspeiorativ,ci avdnd
lbtciem.. Ibidem, p. 514 Ibidem, p. 5l-3

la problematica dialoguluiinterrcligios Consideralii filosoflccintroductive

3lt

a socia16 intrucatel estepartedin rrevoia comunica{ionalS sensulde Ia indentdnd), la sensul ultim al vielii, prin unnare,iqi pot omului,prin dialog indivizii pot reflecta pune ,,marileiutrebiri" intr-o manierdaccesibild, eficient5.Astfel, accesibilitatea, invadeazd spa{iul permeabilitatea, eficienfa,care sunt toate principii pragmatice, oricdreiinterogaliifi losoficemajore. generald ultim al vie{ii, propriu insb reflec{ia aslrpra sensului Swidlerreduce punArrd-o in seama reflecliei religioasegi oricdrei cercetdride naturd filosoficd, (gi pot da cet mai adeseaqi fac acest lucru) ideologice,considerAnd cd acestea cu acel sens ultim al totodatdurl ,,indrurnar al rnodului de a trli in concordan{d perspectiviunic6,oricum mai vie{ii" gi abordeazd conceptulde dialog din aceast}i Tema mare a c[r{ii sale este ingustddecAtcea adoptati de Hans Georg Gadamer. chiar dacd.in paralel.reflec{iilegenerale dialogul interreligiosgi interideologic, conceptului au luat o amploare corrsiderabilS. asupra preferinfei O posibild intrebare ar l'i acum cea referitoarela .iustificarea din care face parte gi Swidler, pentru orientlrilor de g6ndire contemporanS. gi interideologic. ar puteafi un prim Religiagi ideologia, dialogul interreligios de coagulare ale comunitlfilor,constituind rispuns,sunt surselecelemai putern,ice Lttuane, dar ele totodatdfundalul cel rnai sigur al unor int6lniri ,.comunionale" qi sursele celor mai violenteconflicteale conternporaneitdlii constituie Ei cele care reprezintd globalizdrii. Religiagi ideologia intrebiriin perspectiva ridicdinsolubile insd gi cdile cele mai sigure gi rnai directede accesla sensulviefii. caile de sensuri. ale acestor de om qi de comunitate descifrare cele mai apropiate O alternativdexplicativdla atari intrcbdri ar fi cea care plaseazitradi{ionai a adevdrului de de(inere ca preten{ii fiecarereligie gi ideologieluateseparat,izolar, gi absolut,unic, promovateca monolog,uri sistemeizolate,inchise.,,Deschiderea" plaseazdumanitateain proces de globalizareface in care couternporaneitatea religiilor gi a ideologiiloruna cdtre necesard, dacd nn obligatorie,gi deschiderea una de apropiindu-gi, in dialog,iqi comunicS, cealaltd. Clci fiecaredintre acestea, lumii din diferite imaginile asupra lumii, cealalti,propriileperspective ,,singulare" religii mai unghiuriale lumii. Singur dialogul cu alte religii, acordulcelorlalte poate constitui,intr-o lume dominatdde pragntatisnl, principiul ce legitimeaz6, prirrcipiul de recunoagtere a proprieireligii. de credin{i qi In concep{ia lui LeonardSwidler,lumea nu poatefi desprinsd gi exprimarea adicd de religie. Filosoful american de rnanifestarea ei exterioard, pornegte cregtind, ceaproprie,careii estetotodat6mai apropiatd, de la perspectiva in gi pune in discu{ieChristologia, ldsdnd-o deci in seamadialogului.Punerea gi auto-criticismul, cdci despreastaeste discu{iea propriilor valori, auto-refleclia ce ar implica distan{are de acestea, vorba aici, presupuue nu neapdrat o distanfare poateo rupturdde ele, o instrlinarede valorile in oareomul esteeducats[ creadS, cu siguran!6,o pe fudalul cdrora ornul trdiegteqi se dezvoltd,dar presupune, pasiunilorgi irnpulsurilor.in maturd,deasupra obiectivare, o ridicare corrgtientd, plaseazd adeseafiinla umand.Acesta pare a fi un prim pas care subiectivisrnul fEcutspredeschiderea fa{6de Celalalt.

312

CodrufaL. Cuceu

Mulli filosofi din perioadacontemporanlgi-au unit fo(ele in prornovarea ce posedd ideii ci drumul exclusival adevirului estedialogul,aceaconversafie .,o gi ne-a rfunas ceva conversafie a reugit, unde o for{d caretransforml". Cdci ,,acolo Dupd filosofia hegelian[ a devenirii, a rirnas in noi ceva care ne-a schirnbat"ra. la renunlarea ea insdgi.Schirnbarea, concep{ia asupraschimbariis-a metamorfozat propriilor poziliondrinu mai esteacurnvalorizatdnegativ.ci e privitd ,,absolutul" cu noi elemente a sferei ca o completare ca o imbogdfire, ca un adaos, mai degrabd mult prea cognitive. Ceea ce constituiapAndatunci un risc. dintr-o perspectivd in acelagi ton nu mai esteastdziperceput conservatoare, adici propria schimbare, iar dialogul poate s5-gi ocupe pozilia de lider in temdtor gi de vulnerabilitate, global. Ia dezastrul alternativd procesul de ldrgirea sferelorde acordgi singura o rnouologul,ce aducecu sine o seriozitate, Conveftireaprin persuasiuue, in condiliile unei rupturi tot rnai gravitatea prelegerii,nu mai sunt de acceptat evidentede izolareain care lunrea veche plasa comunitf,lilegi fiinlele umane. de a discursului. Dialogul se infiripd deci ca un rezultatal nevoii de destindere a granilelorsale.Dialogul,at6t cel interior,cAt sau de transparentizare elasticizare gi cel indreptatspre exterior constituie..caleainainte", matriceapotrivitd petttru orice reflectaresistematiciasupraexplicaliei sensuluiultim al viefii. In dialog, spuneGadamer,se poateintenreia ,,aceltip de comuniunein care fiecarerdrnAne gi se gdsesc pe sinein pe celSlalt pentru cI arnAndoi il gdsesc pentrucelalaltacelagi (ce gi-l o conversa!ie iutrebare este pe care de la propria-i ln rdspunsul celSlalt''''. a tbst aceea adevdratd" nu pregetd sd afirme cA,,o conversalie dialogul?)Gadamer (insd)ca o fdcut cunoscut ceva nou a Nu faptul cd aici am l5sat in noi ceva. a ,,care conversa{ie sd fie ceeace este.ci faptul ci in celdlaltam int6lnit cevace nu atu nrai a iunrii. Ceeace i-a insuflelit pe filosofi experien[d intAlnitinci in proprianoastrd are o la sine ?nsugi. Conversa{ia individul cunoagte in critica gdndirii monologale, gi a reugit,ne-ardmasceva a rdntas Acolo undeo conversafie forla caretransformb. in noi cevacarene-aschimbat"l6. gi la domeniulreligios,ar puteafi aser(iune aceastd Daci ar fi sd extrapoldm Ceeace necesar dintre cele trei religii abrahantice. valabili gi pentru interdialogul punct fi tocmai acel ar se poate urmbri prin trialogul iudeo-cregtino-rnusulnau cornuu, acea unic[ inrddicinare,acea origine sau esen{i comund a lor, prin pe sinein celelalte. intermediul cdreiafiecaredintreceletrei religii si se regdseasci Existi, pare-se, doul tendinle oarecum divergente in discufia pe marginea dialogului. Una este cea care porne$tede la presupoziliacd existd o dorinli aprioricdfa{d de celSlalt.fa!6 de inniscutl a omului de a dialoga,o deschidere ce vede omul intr-o alteritate,pozilie ce urmeazdparcd o direclie rousseauistd, pozitivd,optimist[ asupra ulnanitdlii,una natural6"gi careesteo perspectivd ,,stare esteorientareape in care omul pare a fi deschisqi bun ,.de la naturd"- iar aceasta
t4 lbidem,p. 514. t st b i d e m , p . 5 1 5 . t6 Ibidem,p. 514.

filosollccintroductive Considerafii la problematica dialoguluiinterreligios

313

care iqi intemeiaz[ demersurileLeonard Swidler, spre exemplu.Cealaltdeste o pozilie rnai scepticd, potrivit cdreiaomul trebuie ,,sdajungd" la dialog, sd se ridice, de la recunoagterea rrative,.de a cornunica"prin stlruintd ,,inaptitudirrii" gi cultivati congtientd dialogul spre cu celdlalt,adoptata de antropologia cLrlturald ca o tehnicdde investigare prin aga-nurnita participativd observa{ie sau prin traire sirnpatetic[,sd devind ,,apt peutru conversafie", sd-l ascultepe cel5lalt,pentru a atinge ,,vArfurile" condiliei urrane, p_entru a-gi regdsi esen{asa umand, adicb rafiunea care,,este o pafiedin noi tofi"". Problema autenticitaliidialogului gi cea a importan{eilui sunt alte doud chestiunicare ar merita discutateaici. Prima dintre problemelearnintite,cea a alrtenticitAtii, adicd a unei conforrnitSli cu realitatea, pusd in relatie cu ideeade dialog, cere, pentru legitimarea sa ca atribut al dialogului,ca oanreniisd accepte faptuI cd insdgi condilia urnand este, in mod necesar,plind de tensiuni gi gi c5, de fapt, nici o perspectivd contradic{ii nu estepe umandunic5,absolutizant6, de-a-ntregul adevdratl qi valabi16. Ajungem astfel aici la ideea necesitdliiunui orizont pluri sau multi-perspectival, singurulcapabilsd dea seal'na de adevdrulgi valabilitateaunei pozilii, iar la acestorizont nu se poate ajunge decdt pe calea dialogului. O idee inruditd cu cea enunfatd nrai sus este cea referitoare la la conrpletarea unei idei. ,,desdvArqirea", DacI dialogul i5i canalizeazd problernelor energia sprerezolvarea Lrmanit6lii, gi in speciala conflictelorinteretnice, irrterculturale, interreligioase interideologice, trasArrdLr-gi ca {intd principald realizareapdcii, a acelei ,.co-existen(e ulraue gi consecvenlei creative", se pune incb o datdproblerna autentioitatii, a intemeierii dialogului,insI, de aceast[datd,in termeniugordif-eri1i. Atunci cAndestevorba de g.a.m.d., diferen{e interumane sau diferenfe de etnie/religie/culturd"/ideologie dialogul nu poatelua gi nLria decAtfonna unei confrurrtdri dialogicedeschise, dar el ?giva men{ineautenticitatea doar in nrdsura in care are loc nur.nai intre egali gi relrge$te sd menfind pAnd vii atAtdiferenlele de opinie,cdt gi poziliondrile comune, in punctulin care,ralional,se ajungela,.un acord" sau la stabilirea cdtorvapuncte de convergentddialogali. $i iar[Ei, dialogul nu igi conservd autenticitatea, gi consecvenla intemeierea dachnu respectd cu sfinfeniepoziliondrile comune,cdt qi diferenfe de opinii''. gi paradoxal, Acest echilibru, degi arnbiguu esteinsugisensul autenticitdtii, qi valorii unui dialog, pe parcursulcdruia se producegi intemeierii,consecventei reproduceclarificarea,decodificarea unui .,logos" universal sau a urrui fundal perspective corrlnl care genereaziqi rnen{ine in relalie gi in interacliune diversele gAndirii asupra lumii. Acestaestemareledeziderat al de tip dialogic. Acest logos nurnaiin dialog se afl6 chiar irr pulsul universal,ce se limpezette$i se reveleazd dinarniciira{iLrnii umane qi divine a dialogului.Gadanrer afirma in Aclevdr$i
" Ibitlem.p. 517. rE Nlichael S. Jones,EvanghelicolClu'i,ttianityand the Philosophyof Interreligions Dialogtte, vara-toamna. o1'[-,curucnical Studies". 1999.roi.36, nr.3-4, p. 14. ...lournal

314

Codrula L. Cuceu

l0

metodd urmdtoarele: ,,Daci dialogul (Gesprc)ch)inseamni a le permite participanlilor sd urmdreascdo infelegere mai desdvdrSitda ceea ce s-a discutat, atunci arta dialogului estea^rta interogirii prin care soliditateaopiniei estedeschisi noilor posibilitili de sens"re. CercetAndu-i mai profund viziunea, desprindemcdtevaidei fundamentale din celebraAutoprezentare, incheiatdin 1975.CombdtAnd caracterul preconceputal multor concepteale neokantienilorgi neopozitiviqtilor, Gadamer afirma cd orice dialog individual cu g6ndireaunui filosof presupune o neintreruptd strdduin{d de ,,inlelegere" gi un st[ruitor efort de a gisi ,,un limbaj comun": ,,Distanlareaistorici gi chiar plasareaparteneruluiintr-un proces reconstituit din punct de vedere istoric rimdn momente subordonate tncercdrii noastre de comunicare (s.n.) qi sunt, in realitate, forme de autoconservare prin care ne inchidem in fafa partenerului. in dialog, dimpotrivd, incercdmsd ne deschidemfap de el, adicd si refinem faptul comun carene leag5"20. Ferindu-sede ispita unei alunecdri intr-un relativism total, el considerdcd filosofia hermeneuticl ,,nu se inlelege pe sine ca o pozilie absolutd,ci ca un drum al experienfei.Ea insisti asuprafaptului cd nu existd un principiu mai inalt dec6t acela de a rimdne deschispentru dialog. Acest lucru inseamndinsd permanenta recunoa$tein prealabil dreptateaposibild gi chiar superioritateapartenerului de dialog"2r.intoarereala,,dialogica (Dialogik) originari a cunoa$terii umane" nu poatefi evitatdde metodologiilemodernegi postmoderne in gtiin{elesocio-umane. Aceastd,deschidere" fatd de noile posibilitnli de sens,aceastd comprehensiune ce urmeazdcalea ,,desbvdrgirii" nu este altcevadecdtpunctul de pornire spre acea ,,artd"a,,dialogului". O persoand care stipdneqte arta interogdrii este o persoand capabilS si prevind reprimarea intrebdrilor printr-o opinie dominanti; o persoani care stdpAnegte aceastdartdva cluta ea insdgi sd descopereorice ar putea fi in favoarea unei opinii. Dialectica nu consti in incercarea de a descoperisldbiciunea a ceeace se spune,ci in eviden(ierea puterii sale reale.Dialogul nu estearta de a argumenta, ci arta de a gdndi, prin intermediul ciruia ceea ce se spune se intdreqte datoritd referirii la subiectulaflat in discutie. incd o datdconceptulde dialog esteidentificat de filosofii germani cu ,,ar1a de a gdndi", o artd de a gdndi ,,dinamic", ,,spontan",o arti ce are o puteretransformatoare ce depdqegte,,limit6rile" unor discursuri monologale, mult prea statice gi absolutizante. Ca proces comunicafional gi investigator, dialogul are drept scop principal inlelegerea celuilalt, qi nu simpla exprimarede sine,cu toate cd qi aceasta esteesen{iali pentruca dialogul si fie unul real, autentic,gi si respecte condifia reciprocitifii.
Apud Leonard Swidler, Dupd absolut. Viitorul dialogic al reflecliei religioase,Traducere de CodrutaCuceu,Cluj-Napoc4 Edit. Limes, 2003, p. 216, nota 3. 20Hans Georg Gadamer,op. cit.,p.720. " Ibidem. re

II

Considerafiifilosofice introductivela problematica dialogului inteneligios

315

Printre beneficiile dialogului meritd amintite urmdtoarele condilion6ri: o crescdndd infelegerede sine, o mai buni infelegerea celorlalli, relafii mai bune cu ceilalli gi o cercetarepe un fundal mult l6rgit. Ceea ce nu este insd esenfial in dialog esteca cel ce intrb in dialog sI renunfela a credein adevirul propriului s6u sistem axiologic, ci mai degrabl esenfialestesd renunfela a crede cd piopriul s6u sistemvaloric estesingurulvalabil qi adevdrat.

2. STADII ALE DIALOGULUI Noul mod de a gdndi gi de a infelege lumea, diarogurprofund, constituie totodati gi una dintre cdile omului de a se inlelegepe sine,de a-i infelegepe ceilalli gi de a cunoaqtelumea. Dar dacd dialogul este o ,,cale", devine necesars6 tras6m principalele ,,obstacole"sau praguri ce trebuie trecute,cu care fiecare partenerde dialog trebuie si se confrunte, pe care cei intra{i in dialog, pentru a ajunge la un mai profund sentiment de implinire umani, e necesarsd le infrunte intr-irn efort euristic comun. Aceeagi tendinti de a ,,simplifica" paradoxul triirii, domeniul empiricului prin conceptualizare, aceeagi tendinfdde a ordona, ierarhizaqi de a ,,sistematiza,' o categorierelativ noui de gAndirecum este dialogul ne impinge, in acestpunct al demersului nostru, spre stabilirea liniilor generalece trebuie respecrare pentru a putea parcurge o asemenea cale. Pentru a putea evalua gi incadra cit mai exact contribu{ia lui Leonard Swidler, mi se pare necesari o schilare, fie qi sumari, a demersurilor recente de promovare a dialogului. Am fost coplegitd, astfel, de infrastructura institufionali pe care o dezviluie Lexiconul Herder al fntdlnirii iudeo-creStine. Substraturi, clarificdri Si perspective, al lui Jakob J. Petuchowski, in edifia adiugiti, revbzutl gi prelucratdde ClemensThoma (Humanitas,2000). Am fost uimitd de girul de figuri importante ce s-au aplecat asupra dialogului iudeo-cregtin, din primul mileniu pAndastizi. Firi sd incercim o imposibild isiorie a acestordemersuriindelungate,sA ne concentrdm asuprarezultateloracestuilung gir de precursoriai dialogului, a$a cum sunt ilustratein cele mai recentelu6ri de pozilie institulionale. Astfel, Institutul de Dialog Global a identificat gapte asemenea stadii ale dialogului profund: 1. Stadiul intdi: intdlnirea radicald cu ceea ce este diferit; sinele ciocnindu-se de celdlalt. in acest prim stadiu survine un anumit qoc, goc al congtientizdriiAltuia, a alteritdlii, al unui mod diferit de a vedea/imaginalumea. Acest $oc aduceintotdeaunacu sine o reald incapacitate de a-l inlelege pe celdlalt, intrucdt acesta,,intrerupe, scindeazd propriile pattern-uri de interpretarei'. La acest prim nivel, celdlalt ameninfi oarecum propriul ,,conservatorism", gocut produs prin intalnirea cu alteritatea, fiind perceput ca un risc, ca un posibil punct vulnerabil, de la o stare de incertitudine, la anxietate gi teamd. 2. stadiui doi: ,,Trecerea dincolo de sine", ,,depdsirea" de sine si intrarea tn lumea ceruiralt, vdzute procesual, produc o trans-fonnare: sinele se transformd prin empatie.Dup6

J lo

L. Cuccu Codrutra

12

simte provocarea adulmecd, ,,lumii acelui qoc inilial, sinele intuieqte, ,,dep6girea" valori vechile de detaqa se de a 9i nevoia totodatd, simpatetic, l.tuitutf', trdind deschiderea incepe care in punct lumii, a concepere deprinderide interpritare9i a lui in/cu alte forme de in{elegere 9i identificarea ,,sinelui"sprenou, transpunerea de procesul este Acesta iurnii, cu alte viziuni culiurale/etrrice/religioase/ideologice. individuale.3. Stadiil trei' Locttirea Si ,,plulere 'l)iiirea in paranteze"a prejudecd{ilor expirienlei lumii celiilalt; Sinele transformut in Celdlalt (Conceptul de Sine este luat, aici, in sens getreral,nu in sens pur psihologic; el poate _sd ctt alte religioasa, socio-culturald, umandsau o colllunitate o persoand desemneze pe care o cuvinte, o identitate). ,,Aventttra"descopeririilumii celuilalt este cea Sine o pentru constituie celuilalt Lumea trei. in acest stacliu trdieqteideptitatea de rnodul (realitatea ele Dar altentativ. 9i realiiatealtemativdgi un rnod de via(d sd ajunge Sinele cici alternative, via!6 al celuilalt) nu rdurdn decdt sirnple apropiate nrai cele intime, mai nu suntmodurilesalecele cd acelea conqtientizeze d" a trai experien{arealitdtii. 4. Stacliutpatnt. Revenirea cu o viziune lin'gitii: Sineleret,inecu o cutlolglerenouit.Marelebeneficiual intdlnirii Sineluicu lumea faptului cd existdqi alte rnodalit5lide a infelege celtrilaltconstdin congtientizarea a propriilor de reconsiderare de regdndire' gi in inceperea realitatea ,,clemersulLri" religia' ettticitatea, (identitatea, Sine cdtre de acttm conceplii.Totul esie perceput existd lumirrd',,Nu noud intr-o perspectil'd, ideologia,lumea) intr-o nor"rd cLrltura, cinci" Stadiul 5' concepere"' de cale de intoarcire la fosia nlodalitateunilaterald inlerioard transformarea paradigrnd, h'ezirect tliologicii: o schinrbare ratlicolri de iar aceast[ acumpluralitatiilumilor5i perspectivelor, Sinelese deschide a Sinelui. profund acurrr deschiderernodificd iremediabil propria lurne' Sinele este de inrddicinat in aceastdexperienli a relalionalitdliidialogice qi cornunitSlii' relafia 6. Sttrcliul Sase.Trezirea giobala: Schimbareade paradigmi transforrnl identitatea conducAnd lume, sine gi dintre al1ii. iine 9i dintre sine qi sine,clintre de la la ttn nivel de congtiirrfd ridicarea inseantnd globaia lalin une lratur6.Trezirea pe situate sunt ideologiile) religiile, (cutturile. c6toatelLrrnile carese poateobserva intr-un situate ele sunt radicale 9i un fundal comult de realitate9i cd diferen{ele ea pe trei paliere desfrgoard se globald" 9i .,trezire Aceastd UnitAtii. al c6nrp a rttrei a Sinelui;adica o descoperire cliferite:a) o tot mai profundd descoperire lume' foarte mari diversitaii gi a unei rnultitudini de perspectivein propria valori sau valori aceleaqi irnpdrtdgesc ce cu cei unui dialog clinamic b) Deschiderea similare.Acest trou tip de intAlnire poate insetnllaull lloLl dialog provocator9i asttprarealitdlii - utt ,,dramatic".c) Atingeiea unei in(elegerinoi, globalizate se afld in relrtii dinamicetot rnai alterrrative Jomeniu dialogic irr-carenullleroase fatd de viafd, survine9i o noud atitudine O datacu acesttip de in{elegere profunde. personald Si glohald a vielii Si a o noui eticd. 7. Stadiut Snple. Tronsforrnarea SineletitiieSteSi aclioneaziiintr-o noud consliinld globald, una comportamentttlui: faptului cd este conqtientizarea transformare diafogicd. Ceea ce implica aceastd grijalrofund[ fap de sine irnplica in mod fundamentalgrija perltru ceilalli f.i. la propria iotoauta,un sentimentrnai profund de apartenen![la propria lutne'

l3

la problcmatica dialoguluiinterreligios Consideralii t'ilosoficc introductive

3 l7

comunitate2'. 8. Leorrard Srvidler,pe de altd parte,identificd,in cafteatradusi de mai sus,intre mine, doar trei faze ale dialogului,superpozabile stadiiloranalizate careexistdinsd diferen{e mult mai profunde. privire, ugorutopicd(dar Swidler o salveazd Prima fazd., ce pare,la o sinrplS judecat5,intrucAtafirmd,cu luciditate, cd ea nu poatefi dep5gita de aceastd asprd gregite la referitoare niciodatd in intregime), esteceain care,,noiuitdrninlbrnra[iile reciproc, a$acunl suntemcu adev[rat."Aceastd ceilalti qi incepern sd ne curroaqtem mai inainte. trei stadiimenlionate fazdar include Sineluidin primele ,,demersurile" in cea de-a doua fazd, Srvidler sus{ine c5, in dialog interreligios sau sd legitinrdm interideologic.noi incepenrsd distingern,adicd sd recunoagtem, valoriletradi{ieipartenerului nostrugi sa dorim sd le integrdmin sistemulvalorilor care,dintr-unpunct de Aceastapresupune insd o evaluare. o ,,apreciere" ,,noastre". a vedere rnai pesimist, pare a fi mult prea directd gi oarecum necondilionatd in in reaiitate foarterar. Mai degraba, valorilor celorlafi.Iar acestlucru se intArnpla incd. gi in zilele noastre, o incercare ascunde realitate ag spune,aceastl,,apreciere" inghilire" a de ,,incapsulare/de dominatoare, sau de ,,cr-lnvertire", de .,apropriere" cregtiniiar aici arnintindc6, in dialogulbudist-creqtin, celuilalt.El exeniplificd puteainvd{asd aprecieze mai mult tradilia profeticdgi a drept6{iisociale- ambele celuilalt. asociate cu colnunitatea lalori fiind puternic, dar nu exclusiv, sunt condiliile de Seriozitatea, insisten!a(deci rdbdarea)gi sensibilitatea sXexplordm noi ittcepem ?mpreund irrtrare in ceade-atreia fazda dialogului.,,Aici - aspecte qi adevdrului de carenici unii noi dimensiuni ale realitalii, sernnifica{iei dintre rroi nu au fost con;tienfi pdnd acum. Ne confruntdmdirect cu aceste al prin intenlediul intrebdrilor, ale realit5{ii, dirnensiuni noi, incd necunoscute, gi ispitirilor careaparin dialog". observaliilor In aceastdfazd se pare cd nu se mai face aqa o diferentd radicald intre parteneriide dialog; sfera lui .,rroi" gi a lui ,,irnoreLln5" s-a ldrgit. a devenit mai sau al interpretdrii inclusivd;forlele paftenerilor s-au unit in scopul,,descoperirii" domeniului ..realului". Survine ins6, undeva, in drumul de la faza intii spre cea de-a treia, o pdr{i,o transformare ce nu minimalizeazigi cu metamorfozare ce are loc de arnbele atAt rnai pu!in nu atinge diferenlele. Mai degrab6,prin irrterrnediulacestor gi, parteneriiajung parcdsd treacddincolo de ele, sd le depSgeascd ,.trasformdri", (dar pentru putea rezolva sau a nu total), sd1e ignore, deci, intr-o oarecare mdsurd m[car evita problerne mai graveale umanitdlii". Acestea sunt stadiile sau fazele dialogului, paqii pe care o anume (etnicd, politic[) culturald, persoanS, religioas6, identitate/fie aceasta fie cornunitate in dansuicLr alteritatea, ii facein procesul de relalionare, unui Trecerea aproaperituald prin cele trei faze implicd nu doar addugarea in care partenerului ci, in mdsura nostru, adevdr", unor alte valori tradilia ..alt ,,din
-Selen Stagesof Deep-Dialogue- Global Dialogue Inslitute(lnternet). 2r Leonard S r v i d l e ro . p .c i t . , p . 4 4 .

318

Codrufa L. Cuceu

tq

le asimildm in propria noastrd in,telegere de sine religioasi, ele ne transformd proporlional acea infelegerede sine... Toat6 aceasti impirtiqire gi transformare este realizati cu integritate deplini de ambele pirfi, fiecare partenerrlmdn6nd fidel esenfeivitale a tradiliei salereligioase"2a.

3. VIZIUNEA LUI SWIDLER ASUPRA REGULILOR DE DIALOG

tntocmai oricirui domeniu teoretic ce are la baza sa experien{a, gi dialogul (at6t cel purtat la un nivel micro - respectiv cel interpersonal,cdt qi cel purtat la un nivel macro - respectiv cel interreligios/interideologic sau cel cultural), printr-un proces inductiv ajunge la inferareaunor ,,principii", a unor reguli de ,joc" a ciror ignorare,,inseamnia diminua sau a distrugedialogul"25. Acestereguli nu numai cd normeazdintrucdtva un domeniu ce altminteri ar putea deveni mult prea larg qi fixeazd, nigte granifeale dialogului, stabilind,arbitrarde la ,,anarhic"qi nu numai cd, un loc, limitele fieclruia dintre p6(ile implicate in dialog, dar oferd totodati scenariului acestuia,prin sistematizare, atributul de gtiinlificitate, de rigurozitate. FIrd aceste,,reguli", de a c6ror respectare depinde autenticitatea dialogului, cele din urmd ar putea cddeacu ugurintdin domeniul derizoriului, al inutilului, ca sd nu mai vorbim despre faptul ci, frri respectarea lor, dialogul nu ar putea avea, probabil, niciodatd loc ai nu ar avea nici un efect practic benefic, a;a cum se doregte. Aceste ,,reguli" atrag dupd sine instituirea unui nou tip de eticd (daci ne raportim la dialogul intre indivizi) sau interculturali (daci interpersonald ne referim la cel dintre culturi, religii, ideologii). Acest^_model ,,etic, de reciprocitate,este construit pe posibilitilile unui schimb just"'o. Aici este, deci, vorba despreo ,,economie"a dialogului, o economiea reciprocitd{ii,cici ,,dacbnu triim direct experien{a dreptd{ii in schimbul uman, voinla noastrd de a oferi celorlalli respectul cuvenit sl[begte qi se metamorfozeazi intr-o lipsd de responsabilitate, deoarecenu existb nici un fundamentpe care si putem eramina implicarea cuiva intr-o relafie. Responsabilitatea individuali nu se ivegte intr-un vid. Ea este stArnitd cdnd ne confruntinr cu nevoile gi expectanlelecelorlalfi. Nedreptatea interpersonaldeste ca un magnet care atrage inspre sine viitoare pentru aceastd indoieli, neincrederigi resentimente"21.Ideea cea mai reprezentativd relatie dialogala/reciproclar fi cea a.feed-back-ului. Swidler oferd spre meditalie zece ,,reguli" fundamentale ale dialogului, referindu-se,desigur, in principal, dac[ nu chiar exclusiv, la cel interreligios gi interideologic,cdruia?i dedici valoroasa cartedin 1990,Dupd absolut.
2albideni. 25lbidem. p. 4a. zi lbidem,p.2.5.

" rbid"^.

15

Consideratii filosofice introductive la problematica dialogului inteneligios

3.19

Prima reguli este enuntati astfel: Scopul principal al dialogului este de a inlelege, adicd de a ne schimba Si spori perceplia Si cunoasterearealitdpii Si de a acliona, ulterior, tn conformitate cu aceasta. Argumentele sale par de neclintit. Dacd vecheadezbaterepolemicd avea in principal scopul de a provoca (uneori sub presiunea teoreticdde tip monologal) o schimbareradicaldin celilalt, o convertirea lui, o obligare a acestuiade a accepta valorile celui ce ,,domind" discu{ia sau ,,dialogul", veritabilul dialog, formi mai bldndi gi mult mai pufin,,rizboinicd", non-conflictuald, de,,relafionare"cu celdlalt igi propune,drept premisi principali, dorinla partenerilorde a intra in dialog pentru a se schimba, pentru a evolua. Daci schimbareaceluilalt nu ar constitui scopul principal al ,,intAlnirii", spuneSwidler - aceasti schimbaresurvineoricum, dar este vorba de o survenire naturald,organici, de pagi ai metamorfozdrii,gi nu de una forfat6, fondatd pe relafii ierarhizate de putere - respectiv de la ,,superior" la ,,inferior". Focalizarea pe problemele, divergenlele, dar totodatd gi pe asemdndrile existente intre culturile/religiile/ideologiile partenerilor gi nu pe incercarea de instituire a relaliilor de putere, a unei ierarhizdrifondate pe suprematie,a unui raport de la stipdnitor la supus, implicd deci o mutafie a centrului (scopul dialogului gi aplicarealui), dar mai intdi o modificare a mijloacelor prin care se ajunggla acestcentru. In scopul ldrgirii sferelor de comprehensiune, singura capabild de a da, in lumea contemporand,seama de realitateadevenitd acum ,,globald" gi accesibild tuturor gi aflati intr-o continuddinamicd,dialogul ajungesd fie unicul ,,mecanism" (clci prin reglementarea, prin norrnarealui, deci prin ordonareagi ralionalizarea iui, el devine intr-un fel, un mecanismmai previzibil gi mai ugor de aplicat),cu un grad crescutde eficienfd.Eficienla estegi ea, desigur,un dezideratpragmatic,tipic atdt pentru nivelul teoretic,c6t qi pentrucel al praxisului. A doua regul6: Dialogul interreligios Si interideologic trebuie sd fie un proiect bifocal - tn cadrul fiecdrei comunitdli religioase Si ideologice Si intre comunitdlile religioase Si cele ideologice. Aceasti a doua reguld urmdregteacelaqiorganicism al transformirii, intrucdt, pentru a fi mereu deasupra valului schimbdrii, prezenla acesteia se cere a fi congtientizati in spaliul proxim, in sfera celui asemdndtor. Astfel, pluralitatea, multitudineaperspectivelor, ajungesi fie tot mai evidentS, atunci cdnd ,,seaminul" devine gi el un ,,celdlalt".Lirgirea sferei de cuprinderea alteritelii, a lui ,,celdlalt", inseamni, intr-un fel, ,,sl6birea"for,telorunui ,,noi", restrdnsgi limitat, ce tindea insd mereu sd devin['dominator. De asemenea, tot calea unei aspiralii de naturi cognitivi pare a urma qi aceasti cea de-a doua reguli, intrucdt, dupd cum afirmi Swidler, prin respectareaei ,,se cdqtigi impreuni orizonturi tot mai subtile de pdtrunderea realitdlii". A treia regul[ este formulatd in termenii unei destul de severe duble condifioniri: Fiecare participant trebuie sd intre in dialog cu totald onestitate Si

320

CodrufaL. Cuceu

16

participant trebuie sciasumeaceeasitotald oneslitate sinceritale.$i invers:.fiecare parlenerii lor. Aceastdregu16cortdilioneazd, dovadd qi sinceritate cle care dau 9i dupd cum vedem, dialogul de o reciprocd incredere,adicd de onestitatea a o anumit6,,transparenld" agadar, Dialogul reclatnS, arnbilorparteneri. sinceritatea au ce falsenu Swidler,,,explttterile acelaqi sprtne ?ntrucdt, intenliilorparticipanlilor, cdutain dialog". succint in cornentariul Pe de altd pafte, autorul arnericania in considerare, (poate tennenul pentru dialog asupracelei de-a treia reguli, 9i acea,,inaptitudine" aici), adicd acea este prea radical pentru ceea ce Swidler vrea sd demonstreze celuilalt"va faceca dialogul a sincerit5lii de asumare situale in care,,incapacitatea sf,nu mai aibi practicloc. tott in eseul ce se menfinin acelaqi observalii ftcuse.cum am ardtat, Gadamer aceeaqi la exact analizat din Aclevh' ,si metodit, observalie ce se referd pentru dialog, proiectatade obicei asupraparlenerului9i aproape ,.inaptitudine" inaptitudiniiceluilalt de a siciodatd asumata,atunci cAnd afirmd cd perceperea celui ce tru vrea s[ ii i-l face pe cineva care cliaiogaeste ,,mai degrabdreprogui Ntt e vorbaoare, deJattipsape careceldlalto are cu adevdrat"2t. ur*.i. gdpdurile, pe Celdlalt:,,Nu de a asculta noastrd se intrebafilosoful germangi de inaptitudinea pe insuqi,a cirui sine permanent ascultd se cel care gregit numai aude sau aude permaltent qi-o face pe el garecurn care adresare atAtde plin[ de acea urecfieeste pe celdlalt'". poate atrzi nu el gi interesele. irrcAi instinctele lui i6su;ii,urm6ndu-gi consideratd subiectiv6. ui, percepfia ale ornul autoritare Tendin{eledominatoare, (psihologic, interior)cel gnicd, absolutdiii singuraadeviratbreprezitttd obstacolul de ivire a conflictului. dialoguluigi punctulprincipal, in calea mai greude depagit A patra regulS: in diatogul interreligios, interideologic nu trebuie sd cornparriirt itlealurile noa,\lre cu practicile partenerilor noStri' ci, mai degrabd, sd Sipracticile noaslre cu contpardm idealurile noastre cu cele ale partenerilor noStr"i i. pr acti cile parten erilor no Str Evitareaunei potenlialepoziliondrisau infelegerigregitea acliunilor/practide dialog estemiza acesteireguli. Dialogul, practicasa, reclatni cilor partenerilor a teoreticuluide praxis, fie el de orice delimitareaclar[ a planurilor,o separare in evalu6ri9i autoevaludri. precumgi distincliicAtmai sigure,rnai aplicate natur6, A cipcea reguld intri rnai addnc in nonnarea evalulrii 9i autoevaludrii pe sine. $i int'ers,portea participant trebuie sd 'sedeJineascci dialogice: F-iecare interprelare. Definirea de in recutoascd se sd interpretatd trebuie sd fie copabilri de dinanticaeconomicb, func{ie in metamorfbzare, sine este intr-o permanentb social6.cultural6 gi religioasda fiecdrei cornunitdli.Astfel, definirea,in scopul insd modificabild, a dialogului.devineutracoutextuald, actualizdriiin permanenla de parlenerului gradual cotrlunicate fi se cer a acesteicontextualizdri var.iabilele
26Ilans GeorgGadamer. op. cit.,p. 517.
! hlile ln.

I7

Consideraliifilosofice introductivela problematica dialogului interre ligios

321

disculie. Aceastd reguli e consideratd drept regula de aur a oricdrui dialog gios sau interconfesional i nterreli (RaimundoPanikkar). Infelegereaparteneruluide dialog il plaseazi pe orice participant in spaliul unei hermeneutici(inteneligioasegi interideologice, spre exemplu).Iar pentru ca o interpretare si devini autenticd se cere ca ea sd ,,treacd dincolo" de pura prin dialog, care devine astfel un real criteriu de ,,subiectivitate",c6gtig6ndu-gi verificare al propriilor abilitdli comprehensive, atributul de ,,obiectivitate".Este necesarsd existe un raport de identitate,cel pulin una parliald intre acea exprimare a intuiliei sensuluispuselorpartenerului de dialog gi sensul?ncarepartenerulinsugi gi-a formulat propriile idei, pentru ca intuilia sd poatd cdp6ta valoarea unei cunoagteri.Iar pentru ca acel criteriu al obiectivitifii respectiveicunoagterisd fie unul autenticestenecesar totodatd - parea spuneSwidler - sd existeo perspectivd neimplicali,ai cdror ,,critici" gi eu ag spuneradical-criticl- a unor observatori arbitri ce vin si evalueze, prin distanlare, acea suprapunerea interpretirii cu aserfiuneaini{iali, acel joc de oglindire al sensurilor,acea ,,re-cunoaqtere" sau recunoa$tere ce aduse totodati cu sine aprofundarea intelegerii propriilor valori, deci o imbogSlire.Iar orice incercarede definire, cdt rnai exact6,gi mai ales nevoia de ,,definirede sine" gi, pAndla urmd, de construirea unui discursdespresine este un proces ,,germinativ", fecund poate, al seminlei ra{ionale pe care o are orice nevoie qi dorinfa (nevoie qi dorinli izvorAte din teamd, din frica unei posibile repetdri a unor ciocniri dezastruoase) de a evita confuziile ce duc cel nrai adesea spre conflicte. Forla de definire de sine gi de re-cunoa$tere in interpretarea celuilalt reprezintd ,,adevirata inllJare a omului la condilia umanit6lii", cum a sugerat acelagiGadamer. A gasea regulS: Fiecare participant trebuie sd intre in dialog fdrd nici o presupunere rigidd referitoare la locul in care se afld merele discordiei. Punctul cel mai arzdtor,cel mai problematical intAlnirilor de tip dialogal il reprezintdinsdqi problema diferen,telorsau, mai degrabd, a conflictelor virtuale sau potenliale existente?ntreparticipanfi.Prejudec5lilesau presupoziliilenefondatepe un dialog real in care parteneriiincearci intotdeauna si lSrgeascd sferelede acord,pdstrAndugi totodatd nelezathpropria tradi{ie, nu igi au justificarea intr-un demers rafional precumestecel dialogal. A gapteareguli: Dialogul poate avea loc doar intre egali sau par cum pari. De asemenea, nu existd dialog numai dintr-o parte. Neaprecierea celuilalt la adevdratasa valoare, ,,disprefuirea"tradi{iilor sale, instituie intre parricipanlii la dialog, cici intr-un asemenea tip de rela{ie nu se poate vorbi despreparteneri, relafii de putere gi distruge ab ovo posibilitatea instituirii orioiror rela{ii de tip dialogic. Dorinla de a intra in dialog doar cu scopul de a-i demonstrasuperioritatea este inadmisibil5.Dimpotrivd, afirmareagi hotirdrea de a invdta de Ia celdlalt este cea mai puternicdmdrturiepentru raportarea la celilalt ca Ia un egal Si,deci pentru respectulpurtat acestuia. Totodati, dialogul, pentrua-gi pdstraautenticitatea, nu are voie si transforme intdlnirea dintre participan{i intr-o relafie de la maestru la

322

Codrufa L. Cuceu

l8

discipol, ci este necesar ca el sd se menfind intre grani,tele mutualitifii. Doar invSlarea reciproci poate fi echivalati cu un ,.ui pro"", de progresare in cunoaqtere. Relafia dascil-discipol ascunde mereu o dozd. de in-aptitudine dialogicd, cum ne-o spune Gadamer: ,,cine trebuie s6 invefe pe al{ii crede cd trebuie si vorbeasci qi cd are voie s6 vorbeasci, gi cu c6t el poate vorbi mai consistent^qi mai coerent,cu atdt er crede mai rnuli cd igi transmite (gi impune) doctrina"3o. Regula a opta: Dialogul poate avea loc doar pe fondut increderii reciproce. Dialogul, prin aceasti a opta reguld estev6zut ca o atitudinespecific umana,ce nu poate sd existe dec6t pe fundalur unei sigurante,a unei inciederi reciproce, iar increderea nu este,in relafiile interumane, un principiu a priori, ci la el nu se poate ajunge decat in urma trdirii unor experienle,a construirii unui c6mp uman, a unui spatiual acordului9i al inlelegeriireciproce. Disculiilepe marginea problemelor de dezacordriscd sd ,,degenereze" in reale conflicte dacd nu este pastrat principiul trecerii organice'treptate,de la ceeace estemai ugor gi mai agreabilla ceeace este mai greu gi mai problematic A noua reguld: Din momentul in care intrdm tntr-un dialog interreligios Si interideologic trebuie sd invd\dm sdfim mdcar in cea mai micd mdsurd autocritici afit fald de noi insine, cdt si fayd de tradiyia noastrd religioasd sau ideologicd. Sdndtatea spiritului, integritatea- gi deci unitatea sa - gi nu sciniarea sa, fidelitatea excesivi fa{d de sine, consecventa atitudinii gi, in plus, o reald ,,ecologie"a atitudinii dialogice par a fi ,,asigurate,, de acea,.dozd,'obligatoriede autocriticism. Distanfarea sau detagarea de propriile valori, de propria tradifie, posibilizeazi dialogul, adici actul ,,invdfirii" de ia celdlalt gi impreuni cu celdlalt, actul extinderii, de ambele pdfii, a cunoagteriigi infelegerea ,,sensului lumii,,. cobordrea propriilor valori 9i tradilii de pe piedesta'iul al ,,singularitetii,,, 'valori, ,'absolufului", renunfarea la etnocentrisme, ,,descentralizarea,, acestor relativizarea lor, iati ceea ce ofer6 noua paradigmi dialogici gi percepliile pluriperspectivale. Regula a zecea gi ultima: Fiecare participant trebuie, tn cele din urmd, sd incerce sd trdiascd ,,din interior" experienla religiei sau ideologiei partener:ului sdu. Integrarea spirituall, o credinld (sau poate termenul mai potrivit ar fi aici cel de tncredere)in preceptele religiei celuilalt poateconstitui experimentulmarcantla care s-ar putea expuneomul contemporan. Condifiile iegirii din izolareape care o presupunea lumea veche ar puteaface posibild aceastd ,,participare,,, ,,din interior,,, trdirea simpatetici a unei experienfe, a alteritdlii, dusnpdni la extremaidentificlrii cu aceasta, insi cel mai adesea in celdlaltr6m6neo simpld utopie3l. ,,transpunerea" pricina hiperbolizdrii unei datorii pe care persoanaumani o are fa6 de _ _ ?in altul, fali de ,,seamdnul" sru, dar totodati ,"strdinul,;sru - qi anume aceea de a-l
10 lbidem,p.5l5. " Leonard Swidler, op. cit., p. 40-43.

l9

Considera{iifilosofice introductivela problematica dialogului interreligios

intelege cu adevdrat,de a-i infelege ,justificdrile", ,,discursul" sau de a-i gdsi el insugi o ,justificare", adicd o explicaregi o exprimarecu scopuri comunicative- a valorilor acestuia- aceastl ultimi ,,poruflc6"din ,,decalogul"dialogului reugeqte sd-gipistreze doar o valoare teoreticd. Dialogul, in specialcel interreligios qi cel interideologic, care ,,opereazd in trei domenii: in cel practic, in care noi colabordm pentru a ajuta umanitatea;in dimensiunea profundd sau ,,spiritual6" prin care noi incercdm sd triim ,,din interior" experienfareligiei sau ideologiei partenerului;gi in domeniul cognitiv, in carenoi cdutdmin{elegereqi adevir""; acestdialog, deci, se vrea a fi unica politici pe termen lung de menfinere a diversitilii cultural-religioase,spirituale. Prin gi recontextualizarea urrnare,contextualizarea prin dialog permanentdevin unicele mijloace prin careaceastipolitici poaterdmAne viabill in permanen!6.

4.INTEMEIEREA CRE$TINAA DIALOGULUI Cregtinismul, unul dintre promotorii dialogului inteneligios,^care ,,se afld astizi in prima linie a intrebuinfirii lui gi a promovirii rostului siu"", vede adesea dialogul gi ca o veste,o proclamalieprofeticd,intrucdt ,,Dialogul gi Eliberareasunt c6i distincte, dar inrudite de a ?ndeplinimisiunea Bisericii. Dialogul interreligios esteun procescontinuu de cdutarecomunda infelegerii qi increderii mutuale,care ne conduce pe noi gi pe camaraziinogtri pelerini spre o mai profundd evaluarea Adevirului - a adevlrului despreDumnezeugi desprefiin1auman6"3a . Acelagi cregtinism face apel la fundamente teologice pentm dialogul interreligios, afirm6nd cd Biserica, ,acea comunitate-in pelerinaj" impreund cu oameni de alte credinfespreimpiriJia ,,ceva si vin6"", estecea din care izvor[gte atitudinea dialogicd intre religii. Insd acest dialog nu este considerat doar un pragmaticpentru o co-existenfd armonioasS", ci esteinrdddcinat,,chiar ,,instrument irr experienfa creqtind a lui Dumnezelr". Citeva dintre fundamenteleteologice invocatesunt: 1. Dumnezeudoregtemdntuireatuturor; 2.Dumnezeu igi face simliti prezenlain intreaga creafie intr-un mod nou Si misterios,' 3. Alte religii sunt un dar al lui Dumnezeugi tot ceea ce este sfdnt, bun gi frumos in ele sunt manifestiri ale bunitd{ii lui Dumnezeu; 4. Spiritul lui Dumnezeuse manifestdintr-un mod misteriosin inimile tuturor oamenilor,in modul lor de a tinde spre Dumnezeupe diverse cii. Pentru a intra in dialog cu alte religii, pentru a evita riscurile unei ,,relativizdri" sau ale pierderii
32 lbidem. o. 44. 33 lbidem, p. 1. 'o Mate* Vattamattam, Inter-Rreligious Dialogue. A Fundamental As.nect in a Prophetic Evangelizat i on (Intemet). " lbitJem.o.10.

L. Cuceu Codru{a

propriei credin{e, ale sincretismului excesiv sau, chiar mai grav' ale unei o ,,pregitire adecvatd"pentru dialog. Dialogul indiferenlereligioase,estenecesard este vizut, el insugi, in aceasti ordine de idei, aproape ca o experienld de tip dialogului" in ,,misterul Ini{ierea religios,ca o experienlimistic6,ca o ,,iluminare". se face gi ea treptat,iar cele ce urmeazdconstituiedoar cdtevaindicii in acestdrum cdci spre dialog: O atitudine de convingere9i de diruire fap de propria credin16, a propriei credinleestecondilia impirtigirii ei altora. experienfainterioard pretinde: dialogului Etica pe partenerilorde dialog. Aceast[ egalitatese bazeazd egalitdlii l. Acceptarea ai membri divinitate pe spre calea 9i faptul cd toaie persoanelesunt ,,pelerini" imperfect. mod intr-un diieritelor religiicare reveleaz[Adevirul, dar intotdeauna motivelor. Pentru a intra in dialog, partenerii nu trebuie s[ 2. Transparenfa aibd scopuridL convertirea celorlalli la propriareligie gi nici sd nu aibd atitudini apologeticefa$ de propria religie. fa16de,,diferit", fa!6 de celSlalt' 3. Deschidere Dialogul nu poateavealoc in spaliul,,claustrofobic" 4. Dorinfa de a,,cregte". aproape al unei comunitifi sau credin{e ,,inchise". Purificarea 9i imbogdtirea comune" ale participanlilor la dialogul proptiei credinle/religii sunt ,.speran{ele interreligios. 5.lngajamentul fa1[ de adevdr. Aici se pome$te de la premisa cd nici o monopolul asupra adevdrului, sau cI nu mai existd un singur religie nu d-e1ine conjuncturale9i adeiar ,,absolut",ci exiitn mai multe ,,adev5ruri"circumstanliale, spre ,,adevdr". cd, de fapt, toli ,,pelerinii" se afl6 in drumul 6. b atitudine de rugdciune,adicd o dispozilie contemplativi (indiferent de ar lua-o) a sufletului. forma pe care aceasta 7. O atitudine de iubire Ei de speranfd.Speranlaintr-o mai mare armonie qi in dialog' ,,p69ire" infelegereesteobligatoriepentruo ulterioarS' pentrua puteaoprl orlce spreo criticd a religiilor estenecesard 8. O deschidere unui anumit grup 9i a form[ de manipularea religiei in scopul protejarii intereselor greqiteale aspectelor sau respingerea ,,pdcdtoase" oprimirii altora. Reinterpretarea unei condiliile dintre una constituie dialog de partenerilor mogtenirii religioasea dialog. la participanlilor evoiufii, a unei imbogifiri spiritualea tuturor dar 9.' O pregdtiri adeivatd. Aceasta implicd o cunoagtereelement-ar6, de dialog36' partenerului suficientd,a situSriiculturalea retigiei 9i scripturilor pentru o fascina{ieaproapeexclusiv de facturdiudeo-creqtind ExistS,pare-se, crede Se dialogic' de tip asemeneatabie de ,,zecelegi" ale unei atitudini religioase noi acestor acum cd apropierea de divinitate se realizeazd prin respectarea in gi prin dialog, iar procesulnu estedeloc unul facil, ci, dimpotrivd, reglementdri, mult efort gi multd implicare' in aceasti perspectivi ,,refiJzarea reclaml "u." u,',-ul un pdcat, in umani fundamentald, act de iresponsabilitate putea fi u^n ar dialogului . termeniiudeo-cregtini"''
36lbidem. i7 LeonardSwidler,op. cit.,P, 18

21

diaiogului interreligios Considerafiifilosofice introductivela problematica

325

fie ele filosofice,fie ele morale(intrucAtexistd Marile valori, fie ele religioase, gi a existat intotdeauna a acestordomenii), precum binele, dreptatea, o ingemdnare g.a.m.d., raportulomului moderncu rdmdnvirtuli care faciliteazd caritatea,libertatea insd ceea ce se schimbdeste modalitateade a atinge acestevalori transcendenfa, printr-o cale ,,mai" adevdrati,dar totodatdmai spinoasS, ,,inisprit6" de obstacolele atunci cdnd e cazul, blAndegi umile, ci, cAteodatd, unei ,,bune"(insi nu intotdeauna qi llu scopuri distructivesau insi aici critica are incisive, deci ,,asculite" ,,critice" qi anumeprin dialog.Raportarea la de convertire), raportdrila alteritate, dominatoare, celilalt (cel de altd religie sau ideologie),implicareaintr-un dialog cu ceea ce este pe mai multe nivele: ,,diferit" seinfhptuiegte intAlnirea, l. dialogul vie{ii - o formi comund a dialogului ce presupune ce lin de alte credin{ereligioasesau ideologice; contactulefectiv cu persoane a oamenilorde diferitereligii gi esteo cooperare 2. dialogulac{iunii:aceasta ideologii in scopul evolu{iei gi a libertalii in toate formele sale: diverselorcredin{e,in o intdlnirea ,,cunoscetorilor" 3. dialogul discursului: qi pe profundd inlelegere reciprocd; o mai ideilor scopulascult[rii impdrtdgirii Acesta esteun dialog ,,purtatla un nivel 4. dialogul experienlei religioase. experienlarugdciunii, profund, al spiritualitifii, atunci cAndoameniiigi impdrtdqesc (la un nivel de via{dmonahal6)38. meditalieisaucontemplaliei reguli, stadii gi nivele diferite ale dialoguluisunt reglementdri Toate aceste ce fin de un ordin tehnic. VIITORULDIALOGIC 5.DUPAABSOLUT. RELIGIOASE AL REFLECTIEI al unei CAndva,la o rdscrucede timpuri, undeva in spaliul ,,conceptual" gi viitor. trecut intre ,,treceri",al unei ,,cotituri", a unei ,,schimb[ri", fixat oarecum discursul un filosof gi teolog american,pe nume Leonard Swidler, igi plaseazd religiegi ideologie. despre Intr-un ton cu nuante profetice, Leonard Swidler igi intituleazl. carteaDupd absolut. Viitorul dialogic al reflecliei religioase, anunfdnd parcd ,,singura paradigmS",intrucdt ,,mai bogatd", ,,mai adevdrati" (gi insagi aceasti preocupare pentru problema ,,autenticitdfii" modalit6lilor de raportare la lume sau a in care s-ar putea discursurilorvine o datl cu maturizareag6rrdiriiin modernitate), probleme religioasegi ideologice des{bgura dezbaterilepe margineanumeroaselor ale contemporaneitilii de dupd ciderea totalitarismelor central gi est europene: ,,Dincolo de modul absolut de inlelegerea lumii gi a semnificaliei sale pentru noi. dincolo de modul absolut de gdndire, am inceput sd descoperimo modalitatemai dialogicdde g6ndire... a lumii - modalitatea mai ,,adevdratS" de inlelegere bogat6, asuDra cdreiaintentionezsd reflectezaici"".
r8 Matew Vattamattam,op. cit.,p. 1l re LeonardSwidler,op. cit.,p.3.

326

L. Cuceu Codru{a

,,l[ai bogatd", ,,mai adevirat6", acesteasunt indiciile modeste, dar subtile cu ajutorul clrora reugim sd pitrundem gi sd infelegem cartea, o datd cu intuirea faptului c[ Swidler igi situeazl discursulin contextulunei rupturi, al unei dep5giribineinlelesinc[rcate de conotafii pozitive -- a vechiului mod de a g6ndi lumea. O regAndirea lumii qi, totodati, o reflecfie asupraacesteimodalitili de regdndirea lumii, asupra demersului insugi pe care-l urmeazdchiar g6ndirea,adicd excursul bifocalizat, vdzut intr-o continud separaliegi distingerea planurilor - respectivcel ontic qi cel onto-logic, aceastaeste dimensiuneacare dd seamacel mai bine de maturitatea reflexivl a filosofului american Leonard Swidler: ,,g6ndurile 9i metaforelenoastreoriginare le vedem,acum,intocmai ca simboluri gi metafore.De aceea,noi nu le confundlm cu realitilile empirice, gi nici nu le respingempur 9i intrucAtle vedem ca simboluri simplu ca pe nigte fantezii sau basme.I\4ai degrab6, gi metafore originare, le apreciemin mod curent ca fiind mijloace indispensabile pentru comunicarea realitdtii lor p.rofunde, care zac dincolo de puterea de expresivitateau limbajului cotidian'/0. Lumea qi, cu atdt mai mult, gAndireaei, filosofia cunoagterii lumii a deplgit nivelul ,,primei naivitili", qi-au depdgit cgpilaria, ajungAndla o maturi congtiinli de sine, la o reflexivitate.De aici rezulti stringentda descopeririiqi promovirii unor cdi diferite de in{elegerea necesitatea lumii, de la un cu totul alt nivel de congtiinli. insi acest lucru nu poate fi flcut fiin{ei", adicdprin limbd. dec6tprin ceeace Heideggernumea,,casa Un limbaj comun, dialogic, ar fi singurul eficient in scopul imbogS{irii aprecierii altor valori. Cbci ceea spirituale,al unei dezvoltiri proprii gi al ganselor gi fiinfele umane in persoane transfbrmi ce blocheazi cel rnai uqor comunicarea ,,iz,alate", incapabile de a comunica. este tocmai ceea ce Gadamer numea ,,inaptitudineobiectivd care se bazeaz|pe faptul c6 nu existi o limbi comun6"4r. Swidler, pentru a rezolva aceastidilemi gi a scoatedemersuriledin criza in care ar puteb intra dialogul, propunein carteasa un limbaj colnun. ,,unul care,deginu va fi niciodati adecvat, se va dezvolta in permanenfi", 9i oare, cel pufin in analua inteneligiozitElii, ,"chiar dacd nu va inlocui niciodat[ limbajele primare, vii ale metaforelor noastre initiale" care izvorisc din ridicinile qi fadiliile noastre, el va ecumenic'"'. in viitor: esperanto din ce in ce mai indispensabil deveni,cu toate acestea, dialogic, un sper:ific limbaj propune, ca deci, gi american teologul Filosoful viu, continuu 9i dialogul se ascunde care adipost, ca un clopot de sticli sub un Sau ,,distrugere", contiguu, unul care vine sd fereasci dialogui de ,,deteriorare" absolut. iimbaj alternativ, paralel, gi nu unul dominator gi inlocuitor al limbajului ecumenic" este un limbaj gtiin{ific care ,,speri" sE devinb o lirnbd Acel ,.esperanro mai precis spre meniti sI reprezintecei mai bine calea spre refacerea, ,,oficial6", i;raintede piqeascb sE contemporani ca lumea pe se doregte care glsirea ,,uniti1ii" a fi prea tArziu.
a ol b i d e m , p . 2 . o' HarrsGeorg Gedamer,op. cit., p. 516 a2 LeonardSwidler.op. cit",p.2.

Consideraliifilosofice introductivela problematica dialogului interreligios

327

O astfel de limbd artificiald, formatd din elementeimprumutatedin cele mai diverse limbi vii folosite de discursurilein registru absolutale identitdfilor ce intrb in dialog, se doreqtea fi o limbb internafionald, funcfionali. Pe de alti parte, atributul ,,ecumenic"(ce provine din grecesculouikumene, insemndndtotalitatealumii locuite de oameni)vine parci sd sublinieze- o datd cu lirgirea sferei semnificafiilor sale - pAndla mai noul sensal sbu - cel de ,,dialog dintre feluritele credinle religioase,ba chiar gi cu cei ce nu au nici o credin{i, sunt atei sauchiar anti-teigti"a3, aceeagi universalitate doriti a limbajului propus. Dialogul purtat in acest ,,esperanto ecumenic" pare, deci, a inairita exact in dubl6 direclie pe cele doui clrdri pe care le urmeazd qi ecumenismul, ,,una intramurani"aa,adicdin cadrul (cdte)unei comunitdli religioase,printr-un dialog pe care Swidler l-ar identifica ,,intra", gi una ,,extramuran5",adicl ducdnd la raporturile intre diferitele comunitdfi religioase,sau un dialog pe care Swidler l-ar identifica prin prefixul de .,inter". Se poate observa, deci, c6 noliunea de ,,ecumenism"nu se mai aplici cu exclusivitatedoar unei tendinfe creqtine,ci ea devine aici o nofiune culturologici universal valabili gi aplicabilI: ,,Introducerea dialogului cu necregtini in migcareaecumenici (ecumenismulin sensul larg al termenului - cu cele trei dimensiuni ale sale: teologicd, laic-seculard Si spirituald) - sejustificd prin dorinfa de unitatea lumii, prin aceeacb tofi oamenii, crealii ale lui Dumnezeu, sunt chemali si participe la pacea universald"at.Din aceastd perspectivda ecumenismului(luat acum doar in sensulcel mai larg al termenuiui), dialogul interreligios ,,nu este numai un schimb de idei, ci gi unul de daruri, cdci arelabazd rugdciunea.El inseamn5. maturitate de gdndire gi examen de conStiinld, parteneriat, voin{d de reconcilieregi unitatein adevSr. Este o reinnoire nu numai a felului de a-!i exprima credin{a,ci 9i al trdirii ei. Este un dialog al salvirii [...] Dialogul este mijlocul ideal in ccnfruntareadiferitelor puncte de vedere pentru examinarea divergenlelorce separd"46. Mai degrabdun instrumentde lucru sau o metodologiedecAtun ,,partener de dialog" (degi Swidler a$a o consideri gi o numegte),gdndireacriticd modernSse ciovedegte ea inslgi a cuprinde in sine un dialog gi o reflecfie, cum am vdzut, profundi desprenecesitatea spiritului dialogic, intrucdt orice tip de critici este o distanfare, o raportareprin opozilie la un sistemvaloric ce se consideri cd trebuie dep6git. Criticismul, pilon ai modernitalii gi postmodemitilii este, totodati, un continuu recurs la metodd, o.tendinfd majord in cultura modernd gi postmoderni. Rolul sdu de elementde discernere, oarecumconstitutivspiritului nou, estecel care il face probabil pe Swidler s[ il considere,,partenerul sdu de dialog", atdt de sigur gi r6vnit. Tendinfa criticismului de a se opune la ceva ce devine dubitabil il
a3 Alexandru Nemoianu,Despre Ecumenism,...,p. l. * Ibidem. a5 Lucrelia Vasilescu, Ecumenismul la tnceput de mileniu 3 * istoric, provocdri, speranle, Facultateade Teologie Ortodoxe, Universitatea Bucuregti (Internet). ou lbidem, p. 4. (sublinierile adiugate).

aA

transform[ intr-un punct de sprijin al permanentei dinamici, al permanentei schimbdri, ce caracterizeazdrefleclia in contemporaneitate.Dupb momentul criticismului kantian,orice discursce fintegtesd devindgtiinld trebuie sd treac[ prin incerc[ri de abordarecritice, de aici necesitateasupuneriidomeniului de cercetare in gi necesitatea iutemeieriijustificdrii unui examencomplex,matur qi multilateral, ale imperative orice elaboriri teoretice veritabile, aceste operaliuni devin umaniste' in qtiin{ele demersurilor pasul spre dezabsolutizarea valorilor trebuie s[ treacdprintr-un examencritic, analizd adicl pril acea proceduri de 9i de apreciereopusi spiritului ,,apologetic", suticienlei de sine necritice.Prin abord[ri critice autoreflexiveomul iqi depigeqte acele imbolduri atavice spre ,,absolut" sau acele impulsuri de ,,absolutizare"a ctitic, si se inscrieintr-un orizont .,dezabsolutizant", propriifor salevalori Ei reugeqte valori de a sistemului relativ, in relalie, punerea in analogia, ielativizat.Comparafia, cum spunantropologiide azi, construiegte, saupe caregi-l creeaz|sau in caretr6iegte nevoia sa tot mai acutl de a-l re-crea lneretl este calea cea mai simpli spre sd treac[ dincolo de modalitateaprin care fiinfa rlmandreugeqte ,,Cezabsolutizare", adicd dincolo de stabil6, static6, alizarea" sau ,,re-colltextualizarea" *.de-contextu cu care cunoaqtere, de ce lin evaluareaunilateralS,subiectivi a unor probleme l-a obiqnuit. intreaga tradilie metafizicd gi, deci, o intreagd culturi occidentalS reflectdrii ra{ionale, Absolutizarease afl6 intr-o relafie de inrudire cu specificitatea general, de la concretspre spre la individual de porne$te ce fiind un procesinductiv de obiect in scopul cognitiv absolut, de fapt, o cale de indepirtare a demersului absolutizdri adicdceeace serorilor acestei reproduceriisale,,ideale".Constatarea complex9i contradictoriu naivitate.ignorarea unui caracter aiputea numi deformare, -, aproapede o iminentd mai tot contemporand gindirea al reflecliei umane aduce spre dialog: ,,Vechile qi cotitura de paradigmS, anume, de o ,,schimbare" .,muta1ie;,, saude idd izolare,de a polernizadugmdnos de a face teologieintr-o splend paradigme a conierti, chipurile, cu dragoste,pe cei care nu frceau parte dintr-o religie 9i a fi din ce in ce mainepotrivite'"'' se dovedesc ideologie Definind atAt religia, cdt gi ideologia ca ,,explica{ii" mai vechi, in cazul vielii ;i aie modului de a in cazul ideologiei, ,,alesensului religiei, qi mai recente, trii in concordan{dcu acestea", Swidler traseazdlinia de separafieintre ele, afirmAnd cd in cadrut religiilor acesteexplicalii ,,au atras dupd sine o credin{6in sau transcendeumanitatca9i lurnea, numit in mod tradilional ceea ce depdgeqte pe cdnd in cadrul ideologiilor, acesteexplicalii nu divinitate sau transcendenld'/8, (vezi in primul rdnd marxismul)' implicd nici o credinfdin transcenden{[ putereade seducliepare a fi exercitatdde mullimea intr-o lume secularizatF", in detrimentul atractiei pe care odinioard o aveau religiile icieologiiior,gi aceasta, penffulameni. Ceea ce au, totu,li, in comun religia qi ideologia poatefi desemnat
t? LeonardSvvidler, op. cit.,P.4. oB lbidem,p.4.

dialogului interreligios Considera{iifilosofice introductivela problematica

329

printr-o sintagmi, pe care Swidler o alege pentru valen{a sa semnificativi: gi calea globald" (perspectiva, adici explicafia asuprasensuluivietii, ,,perspectiva gi calea,adici modul de a trii in concordanfd cu acesta)qi va include intotdeauna ,,cei patru c", adicd crezul (sistemul de credinfe\, codul (sistemul etic), cultul (sistemul ritualic) gi comunitatea/structura (sistemul social)ae.Swidler utilizeazd agadar nofiunea de ,,ideologie" intr-un sens neutru, purificat de nuanfele sale peiorative (studiul unei idei, ideo-logie), desemn6nd,,o structuri de g6ndire sistematizati, care include un cod comportamental ce decurge din analiza teoretic6"5o. Demersulpe care qi-l propunefilosoful americanin carteasa estecel conturat jurul incercdrilor de ,,ajalona caleainainte, nu in sferelepracticegi spirituale,ci in in sfera cognitivi. Este vorba, prin urmare, de un excurs de tip filosofic gi nu despreunul de tip ,,teologic", aga cum s-ar putea crede la o primi pril'ire. Dacd p6ni acum existaumodele unice, exemplare,la care fiecare individ aveaaccesprin propria sa comunitategi prin participareala un ritual, solufia impusd de propria sa religie din ,,mirea{a izolare" in care se afla, exist[ acum o pluralitate de modele, ce pot fi alese,o accesibilitate in condifiile globalizdrii,existl intotdeaunaalternativ6 a ,,diferitului", a ,,diferenfei".Pluralisrnulreligios, ,,un corolar necesaral libert[1ii religioase"sl,aduce cu sine un nou tip de religiozitate gi, totodatd, o nevoie de dialog, idee stipulatd incd din prima enciclicd a Papei Paul al Vl-lea, din 1964. ,,Dialogul estecerut in zilele noastre...de cursul dinamic al acfiunii, care schimbd chipul societifii moderne.Este cerut de pluralismul societifii gi de maturitateala care omul a ajuns astizi gi in aceasti epocd.Religios sau nu, educafiasa seculari l-a qi s[ vorbeasci,qi sI poartecu demnitateun dialog"s2. frcut capabil sd g6ndeascd Un nou tip de ,,revolufie" a gd.ndiriiteologice gi a reflecfiei religioase,una dialogici, este ceea ce Swidler cautd si realizeze in aceasti carte a sa, care se constituie, ea ins6gi, ca o critici la adresa tuturor incercirilor de ridicare in ,,absolut"a unor idei personalesau ce tin de anumitecomunitdli. tncerciri ce sunt proprii omului gi caracteristice pentru acesta. Patru sunt pl4ile ,,cardinale" in orizontul c[rora Swidler decide sd igi structureze cartea: Bazele dialogului, Dialogul interior, Dialogul ,,inter" qi Dialogul incercat.Dialogul, acel leitmotiv al lucrbrii, apare aproape obsesiv in toate pn(ile sale, ceea ce va face din ea ,,o contributie importantdla teologiadialogului intre religii", $i a$acum a afirmat John Hick,,,una dintre ci{ile majorein acestdomeniu". In prima parte a cdrfii, in care Swidler,judecdnd cel pufin dupd indiciile pe dupd tiparul ,,metafizicii" de care, la o primi privire, ni le oferi titlul, procedeaz6 tip clasic, tradilional, respectiv, din vastul domeniu al problematicii dialogului incearc[ sd extragi ,,esenta",,,fundamentul" sau fundamentele,incercdnd astfel sd
on lbidem. 5.o lbidem, p. 5. " Michael S. Jones,op. cit., p. 5 52 Leonard Swidler, op. cit. p.8.

L. Cuceu Codruta

26

,,intemeieze" un nou domeniu al reflecfiei filosofice gi religioase gi cel al dialogului. Aceasti preferinli a autorului pentru o filosofare de tip traditional este insd doar una la nivelul formal sau ce line doar de o metodologie,clci la nivelul ,,substanfial", al confinutului teoretic, autorul igi plaseazl in ins[gi ,,schimbareade paradigm6", deci ca un ,,promotor" al ,,innoirii" tipului de reflectare asuprareligiei qi asupraideologiei. Metafrzica, epistemologia, psihologia, etica, constitr.rie,pe rdnd, domeniile teoretice in care Swidler abordeazdproblema reciprocitSlii, a rela{ionalitalii gi a dialogului. Pe scurt,cea ce Swidler incearci aici esteo tratare,,filosoficd", insd din mai multe unghiuri al unui nou tip de punerein relafiea omului cu lumea. Treptat, din perspectiva aceasta, s-a constatat ci ceea ce este cu adevdrat important este modalitatea in care g6ndim, in care se realizeazi de fapt procesul nostru de infelegere, de stabilire a semnificafiei gi statutului pe care noi il atribuim afirmafiilor noastre despre realitate, adicd nici mai mult, nici mai pufin decdt epistemologia ce fundamenteazd demersurile noastre. Tot ce percepem, tot ce concepem, tot ce gAndim in legiturd cu realitatea are un oarecare grad de construcfie, ceea ce aratd clar cI, in gdndireamoderni tdrzie gi in cea postmoderni conceptulde adevlr nu mai e o nofiune absolutd,exclusivi gi static6,ci una, in tot dinamicdgi inclusivd. mai mare mdsur6,dezabsolutizati, in promovareaacestorepistemologii,fonabsolutiste", al cbror rol va fi tot inai insemnat ?n hermeneuticileafirmate in ultimele decenii, in gtiinfele sociolui Wilhelm Dilthey, la sfhrqitul umanet', temeliile au fost puse de deschiderea secolului al XIX-lea gi consolidate prin studiile de antropologie, de filologie comparatd qi chiar de teologie, dar rid[cini ale acestei perspectiviri relativiste se pot gdsi ad6nc in istoria gAndirii orientale, in filosofia anticd. Aceastd noui perspectivi asupraadevlrului s-a ivit din mai multe surse: adevdruluiprin circumstanfierea l. Istoricismrzla contribuit la,dezabsolutizarea" descrierilorasuprarealitalii. 2. Investigafiile asupra intenlionalitdlii demersurilor qtiinfifice, care au dezvlluit caracterul ,,individual" gi ,,implicarea" observatorului in propria-i descriere. 3. Studiile de sociologia cunoasterii care relevau ideea ci adev[ru] este demonstratin funcfie de ,,geografiaculturald qi social6". 4. Investigaliile asupra limitelor limbajului in cunoastere, care au aritat cd infelesul, sensul, valoarea unui fapt de culturi sunt determinate de ,,limitele limbajului". 5. Hermeneutica (filologici gi/sau teologici, apoi cea filosoficd) unde s-a demonstrat ci tot adevirul gi intreaga cunoagteresunt rezultatele din interpretare, iar orice observatorasuprarealitelii este,totodati, un hermeneut.
53 Cf. Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneuticd, Bucuregti, Edit. Humanitas, 1995; James and London, 1990. Coleman, Fundation of Social Theory, Massachussets

'

dialo$ la problematica filosoficeintroductive Considerafii

6. Perspectivadialogicd, a$acum s-a impus ea in gtiinfele filologice, teologice, in antropologia gi istoria religiilor, prin care observatorul cultural sau religios implicl realitatea observatd intr-un dialog, astfel incdt acesta i;i va asigura o privire ,,dezabsolutizatd"intot ce va afirma in ,,descrierea"sa' Ceea ce se poate observa in leglturi cu acele ,,surse" ale adevirului este cl ele impirtiqesc aceeagiesenf69i anume ideea de relalionalitate' ,,Macroparadigma (sau orizontul in cadrul cdruia ei opereazi "u "uri gdnditorii critici opereazd,astdzi a fotosi termenul lui Bernard Lonergan) se caracterizeazAprin-"?n;tt].11" pentru -istoricl, social6,lingvistici, hermeneutici,experimental[gi dialogicd rela{ionald*. Aceste achizitriiau intrat treptat in istoria gtiinfei' intruc6t, de pildl, conceptul de context istoric este foarte vechi, putdnd fi identificat in viziunea lui Leopold von Ranke, intenfionalitatea oricdrei perspective culturale a fost demonstrati de Max Scheller, iar prin Karl Mannheim s-a impus viziunea relalionald in observafiaqi interpretareasociologic6. ceea ce este,ins6, mai important e faptul c5, dup6 Ludwig wittgenstein, cei mai mulli gdnditori au ajuns si infeleagb un lucru esenfial: anume ci orice afirmafie despre realitate nu poate fi dec6t o descriereparliali (lirnitatn) a realitl1ii pe care incearcl si o descrie.Chiar daci realitateapoate fi priviti dintr-un numdr up.oup" nelimitat de perspective,limbajul uman poate exprima, in acelagitimp, realitatea doar dintr-un singur unghi sau, probabil' din foarte puline. Preocuparea faJi de adevirul semnificafiei lucrurilor determini, implicit gi esenfial,caracterul perspectival gi relativ al tuturor/ormuldrilor asupraadev[rului' prin peispectiveledeschise in hermeneutici de Hans-GeorgGadamerqi Paul cunoa$tere(a unui text sau a unei realitdli intreaga Ricoeur r-u i-put ideea ci v6nie ca text) este in acelagitimp gi o interpretare a textului respectiv, ce renunla la orice pretenfie referitoare la adevdrata (gi unica) semnificafie a textului' Cu alte cuvinte, orice cunoagtereeste o cunoastereinterpretatd, cel care percepeeste parte din ceeace este perceput,subiectul (investigator)esteparte din obiectul (investigat). De aceea,cdnd un fapt de cultur6, un aspectcultural al umanitilii devine obiect de studiu, faptul evident cl observatorul este totodatb 9i cel observat duce la dezobiectivizarea,dar qi la relativizareacunoaqterii,larelalionalitatea ei. pasul urmdtor l-a reprezentato veritabild concrescenfda acesteiconcepfii de bazd, prin impunerea ideii c[ omul nu invafi doar prin deschideresau receptivitate Nu aud, pasiva la realitatea extramentald,ci mai ales fiind intr-un dialog cu aceasta. ned, obr".r, gi descriu ceea ce percep, ci dialoghez cu realitatea observati, ii pun intrebdri $i-i percep rispunsurile. in acest proces de cunoaqtere subiectul cunoscitor ofer[ realitifii supuse observaliei categoriile specifice 9i limbajul in care si rispundd la intrebirile enunfate. prin aceast6 noui modalitate de comprehensiunegi ireversibild asumare a semnificatiei adev6rului, g6nditorul postmodern, critic, autoreflexiv 9i detaqat de
sa Leonard Swidler, op. cit. P., 16.

J)Z

Codru{aL. Cuceu

28

obiectul studiului sbu a infrptuit o adevdratd revolufie, o importantdschimbarede paradigml in epistemologia sociald. Schimbarea de paradigmi nu-gi trage seveledoar de la un nivel teoretic,ci ea are totodatr gi cauzepractice.Crearea,,satuluiglobal" a fbcut posibili iegireadin izolare a oamenilor gi a comunit[tilor gi intdlnirealor cu valorile altor lumi, deci a altor culturi gi religii. Totodatd,crearea,,satuluiglobal" a adus cu sine ruptura de autosuficien{a economici a unor na{iuni sau a unor culturi (cum era de exemplu Germanianazistd),gi a obignuit societatea actualdcu o tot mai mare independenfa economicd. Astfel, ,,Dacd altddatd inflexibilitatea, simplitatea gi monologul au caracterizat in mare mdsuri inlelegereanoastrdoccidental6a realitdtii, in ultimii i50 de ani, reciprocitatea, relalionarea gi dialogul au inceput sd fie asumateca elemente constitutive chiar ale structurii realit6lii umane. Aceastd schimbare fundamental6a fost gi pitrunzdtoare qi de amploare,afectAndprofund viziunea noastrdasupra a cea ce inseamni a fi uman qi refleclia noastri sistematicd asupra acelei semnificalii; adic6, in termeni tradilionali cregtini,teologizareanoastrd.De aceea,este important sd examindmaceastdschimbareenormd in modul nostru de inlelegerea realitalii gi adevdrului,aceastS schimbarefundamentaldde paradigma gi implica{iile pe careea le are in reflectianoastri sistematic[,'55. ExistS, deci, o schimbaremajord ia nivelul metafizicii, de la o percepere staticd,,substanfialist6" a realitdlii, la una reciprocdqi relationaldpluralistd,adicd una dinamicd,.Dacd,inainte de secolul al XIX-lea, in Europa, adevdrul. adicd o ,,afirmafie privitoare la realitate", era conceputde o manierd exclusivistr", adicd intra perfect in paradigma lui ,,sau-sau",cea ce inseamnd cd ,,dacd ceva era 'adevdrat o dati era adevirat pentru totdeauna"; gi ..numai faptele empirice erau gAnditeastfel ci gi sensullucrurilor gi ceeace trebuia sd reiasl din ele", in secolul al XX-lea lucrurile s-au schimbat profund; iar adevirul a inceput sd fie mult mai bine surprins de sensul paradigmei lui ,,gi-gi". Ideea de ,,excludere"a diferitelor unghiuri de vedere incep si fie inlocuite cu ideea de ,,complementaritate" a lor, cici ,,nici una dintre descrierilenoastre nu estecompleti, in sensulde ,,absolutd", in sensulde a fi dependentide nici un f-eide subiectsau de un om care obseryi"56. ,,... Adevlrul nu va fi identificat cu puterea lui de ale exclude gi absorbi pe celelalte, ci, mai degrab6, ceea ce este adevdrat se va revela in principal prin puterea de a le raporta la alte expresii ale adevdrului gi a le dezvolta prin intermediulacestorrelafii: adevirul definit nu prin excludere, ci prin relafie"57. Instrumentelepe care noi le avem in perceperea gi gAndirearealitdtii sunt modelele ;i paradigmele: ,de acea, gdndirea printr-un meta-model, adic6 sd percepemrealitateaprin multiple modele diferite care nu pot fi subsumateunui megamqdel, dar care trebuie sd se afle unele cu altele intr-o tensiune polarizatd, creativi. Astfel, s-ar puteanumi gdndireaprin multimodele"ss.
ss lbidem. o. 10. 56lbidem. o. 17. 57Paul Knitter , No Other Man?, . . ., p. 219. 58Leonard Swidler, op. cit., p. 17.

29

Consideratiifilosofice introductivela problematica dialogului inteneligio-s

_3,33

Swidler prefer[ conceptul de relalionalitate pentru a desemnaorizontul in care se inscrie acum problematica dezabsolutizantd a adevirului in detrimentul conceptului de ,,relativizare", de care Swidler se distanleazd,vdzdndu-I, ca pe multe alte ,,isme",ca fiind un termen ,.negativ".Swidler il preferdpe primul, cel de de relalionalitale, intrucAtacesta,,esteun termen neutru,care indicl doar caglitatea a se afla in rela1ie"5e. l)in orizontul ,,inedit" a[ epistemologieigi rnetafizicii, discursul filosofic al ce lui Swidler ,,coboar6" la un nivel ce di seamapoate,,mai bine" de problemele gi etic6. privescomul - respectiv sprepsihologie Relalionalitatea saurela{ionareanoastrdcu alli oameni estevdzuti din acest unghi de abordare drept condilia dezvoltdrii noastre ca oameni^ Swidler afirmd gi dialogul stauchiar labaza sinelui nostru rela{ionalitatea chiar cd ,,reciprocitatea, urnan". De aceea existd o evolu{ie treptati de la coordonata afectivd, la cea cognitivd gi apoi la cea eticd in dezvoltarea omului, Aceastdevolulie a omuiui de la o atitudine iniliala limitat-afectivd la una etic6, exprimb aria tot mai largd de nostru- respectiv,,rudele" cuprinderein relalia cu noi a alteritdlii (de la aproapele noastre, la membrii ,,tribului" nostru, na{iunea noastrS, umanitatea, toate de ia o i'iefuitoarele,realitateaintreaghgi apoi ,,Sursa realite1ii"6".Trecereaaceasta lreapti de cuprinderelaalta,tot mai larg6,coincidede fapt cu un procesamplu de aulo-transcenderesau de dendgirede sine: ,,chiar la baza conceptului de autoqi dialogul, intrucAtne depdgimpe transcendere stau reciprocitatea, relalionalitatea pe celdlalt"o'. noi ingine cautdndu-l in univers, in termenii psihologieiraportarea la alteritate, descoperindu-se inseamnd a iuciaismului cunoagtere de sine.Pornindde la ceade-adoua poruncS, si pe de o crestinismului tdu ca pe tine insu{i" gi enun{And ,,sdiubestipe aproapele parte cI ,,nu ne putem iubi aproapeledecdt dacd,gi in misura in care ne iubim pe si se concentreze noi ingine" esteaoogeulmoral al reciprocitdlii, Sv,'idlerreu$e$te pe problematicaeticda relalionalitdlii,reciprccit6tiiti dialogului. a-poi iubirea nu esteun act pur volitiv, ci qi unul de natur[ afectivd,gi ea constituie insdgiesenlareligiozitdlii umanitilii qi a cregtinisrnului. De aici pornegte o intreagd eticd ce presupune existenla unei permanente reciprocitdli intr-o relafie. reciprocitateconstruiti ,,pe posibilitifile unui schimbjust". DacS acest schimb nu esteunul just, responsabilitatea umani nu se poate institui, cdci ea ,,nu se ivegtein vid". Ea este st6rnitd cdnd se confrunti .,cu nevoile gi expectanfele celorlalli"o'. Relafiile sunt formative pentru identitdlile noastreumane, dar ,,esen!a unei relalii gi relalionalitatea, estereciprocitatea". Reciprocitatea conceptepsihologicegi etice ce ar trebui sd se afle labaza oricdrei atitudini interumancindicd nevoia de dialog cdci ,,fdrd el, comportamentul etic este important gi incele din urmi se fErdmileazd,
tn lbidem. 60 lbidem,p.2l. ut lbidem. 62 lbidem,p.25.

334

Codru{a L. Cuceu

sinele r[mine nedezvoltat gi nu ajunge niciodati deplin umanizat, iar percep{ia gi expresia realitdtii este denaturatd de o perspectivd care se considerd pe sine absolutizati gi singura adevdrat[. Cdutarea adev[rului, a semnificafiei lucrurilor trebuie s[ duci spre dialog sau spre o moarte in via1d"63. Leonard Swidler igi intemeiazi demersul,in primul rdnd, pe ciutarea bazelor dialogului, ale reciprocitdlii Si rela\ionalitdlii, ale fundamentelor epistemologiceSi psihologice ale dialogului, mizdnd pe o noud deontologie ?n cunoagterea alteritdlii (ehrice, culturale, religioase), iar, in al doilea rdnd, pe exemplare analizeale tuturor intruchip[rilor dialogului: intra dialogul (unde iqi examineazi propriu-i univers spiritual, romano-catolicismul, subliniind necesitatea instituirii unui dialog intrainstitu{ional, inf[figind critic rezultatele oblinute gi tendinlele evidente spre refacerea unitnlii cregtine), inter dialogul (unde demonstreazd cd tocmai datoriti caracterului holisitic al oriciror viziuni religioasenevoia cunoagterii reciprocea crescutmereu). gi El realizeazS, in paralel, subsidiar, o istorie a dialogului interreligios gi. parfial gi uman, a celui interideologic, ghiddndu-sein desigul numeroaselortentative de apropiere prin cunoagterea fundamentelor umaniste ale tuturor religiilor, la care in Romdnia a existat gi continutr si existe un acceslimitat gi limitativ. In a6t de denselegi profundelemeditalii cuprinsein doul subcapitole: Scopuri Si probleme ale dialogului interceligios Si interideologic qi Viala umand deplind, Swidler igi expune propria sa viziune cu privire la necesitatea afirmirii unei paradigme dialogice,prin care sd poati fi testategi evaluatetoate elementelece fin de religiile gi ideologiile lumii pentru a putea descoperi, dincolo de aspectele diferenfiatoare, terneiurileunei ,,teologiiuniversale",al cdrui limbaj ,,sdfie fondatpe umanitate". Considerdnd iudeo-cregtinismul, istoric Ai teologic, un excelent punct de plecare in orice dialog interreligios, Swidler inchini intregul capitol al gaselea pentru a studia Imperativul christologic al dialogului probabil partea cea mai dens oontributiv[ a c54ii sale. Simpla enumerarea subcapitolelor acestuiaedifici asupra inil{imii qi interesului dezbaterii: Rdddcinile iudaice ale creStinismului - Iisus (Yeshua) evreul, Biserica ludeo-CreStind, I'eshua: Mesia sau Christos? YeshuaSi discipolii sdi vdzuli ca evrei, Dezvoltarea christologiei, Yeshua (cel) din istorie, Yeshuapropovdduitorul, nu .,tnvdyatul" Christos, Yeshua: uman Si divin, Christos pre -existent?, Teologia logosului, D ialogul sugereazd o solulie,,, Ontologizarea" tn religii. Pebaza acesteiexegeze istorice,filosofice qi teologice,in capitolul gapte, Swidler se apleaci asupra Dialogului iudec-crestin, ciut6nd ridicinile ad6nci ale antisernitismului vorbegte, inspirat, exemplar gi cutremurat, despre ,,ingrozitoarea istorie de 2000 de ani, a ostilitilii qi a urii (cregtinilor) fata de evrei gi iudaism", exclamAnd: ,,Mullumesc lui Dumnezeu cd existl cdteva zone mai lurninoase: cultur4 invi.fitura gi via{a iudaicd au inflorit, de fapt, in cregtinltate, in anumite locuri gi in anumitemomente'#.
63lbidem,p.26. u lbidem,p. u6

3l

Considerafii filosoficeintroductive la problematica dialoguluiinterreligios

335

In capitolul opt, Trialogul iudeo-creStino-musulman, Swidler cauti, la ,hceput, temeiurile acestuia: aceleagiriddcini ebraice ce il considerd pe Abraham un strimoq originar comun, monoteismul etic, caracterul lor istoric Ai faptul ci iudaismul, creptinismul gi islamul sunt deopotriv[ religii ale revelaliei. Pe aceste temeiuri, autorul va cduta motivafia pentru a inlelege de ce este absolut necesarca ,,atdt evreii,--cdt qi cregtinii sd se angajeze intr-un dialog serios, activ, cu musulmanii"65, ardtdndapoi ce se poate ugt"ptude la un ^"-"n*,,trialog", elogiind teologia critici musulmand din Occident, dar relevdnd gi fundamentalismele acesteia in lumea islamicd. Printr-un efort de extindere a problematicii e,'<emplificatoare,urmdtorul capitol se opreqtela Dialogul hindus-creStin Sila o posibili platform[ de dezbatere in elemente de viziune religioase apropiate, cel de-al zeceleala Dialogul budistcrestin, cu o strilucitoare paralelizare a lui Gautama Buddha, Yeshua (Iisus) gi Rabinii-invdfbtori, prilej de subliniere continud a insemndtdtii comparativismuiui in istoria gi morfologia religiilor gi a promovdrii gdndirii critice moderne gi postmoderne, pentru ca in capitolul l l si abordeze Dialogul confuucianistocreStin, Si baza umanismului ce caracterizeazdcele doud religii gi a conceptului comun de salvare. Ultimele doui capitole: 13. Dialogul intre ideologii: marxismul qi 14. Dialogul pus tn practicd readuc dezbatereala iniltimile atinse in tratarea iudeocregtinismului, in pagini pline de verv5, contributive, ce ne-ar putea ajuta, in Romdnia de azi, sd gisim un necesarcumpdt in incercirile pe care le facem de a ne despirfi de un trecut apisdtor in care o ideologie a fost ,,fundamentalizatd";ftrl s6 fi fost vreodatd in mod real cunoscutd,in ciuda efortului ,,propagandistic",dar mai cu seami in timidele noastre,,deschideri"spre Celilalt. Acest nou tip de gdndire propus de gdnditori importanfi ai secolului al XX-lea ar fr de dorit si aibd un impact major in promovarea unei atitudini noi in practicarea dialogului, at6t de vitald societifii gi culturii romAnepostdecembriste.

65 lbidem,p. 125.