ANEXA 2

MODELE DE STATUS
1. MODEL DE STATUS AL UNEI STUDENTE
LA CURS DE ZI

Status biologic (prescris)

- fată, în vârstă de 20 de ani

Statul familial prescris

- fiica unei familii aparţinând clasei de mijloc
Bunicii şi părinţii mi-au influenţat formarea personalităţii în timpul celor „şapte ani de acasă”.
Bunicii mi-au insuflat valori morale şi estetice, m-au ajutat să descopăr profilul propriului EU. Tatăl meu m-
a învăţat să am răbdarea unui om raţional şi să mă bazez, în orice situaţie, pe propriile-mi forţe. Am învăţat
de la mama să privesc în detaliu şi să nu mă las înşelată de aparenţe.

Statusuri achiziţionate (pe plan profesional)

Intrând în sfera altor medii sociale, am început să asimilez, voluntar sau involuntar, o diversitate de
valori culturale şi să achiziţionez statusuri. Manifest o independenţă puternică şi nu accept, fără
discernământ, ideile altora.
La grădiniţă, aveam o anumită autoritate şi serveam drept exemplu pentru alţii. Copiii mă socoteau
cea mai cuminte dintre ei, cea care face totul cum trebuie. Am ajuns lider informal.
În clasele primare şi la gimnaziu, am început să-mi educ voinţa, să-mi dezvolt trăsăturile pozitive de
caracter, să înţeleg, mai bine, reacţiile persoanelor ce mă înconjurau. Datorită rezultatelor bune la învăţătură
am devenit lider formal.
În liceu am fost lider informal, deoarece eram comunicativă, extrovertită şi interesată de activităţile
celorlalţi colegi. Aveam statusul unei eleve ambiţioase, deschisă la competiţie şi dornică de a-şi forma o
cultură generală, nu doar de a obţine note mari. Deşi specializarea informatică nu corespundea, întocmai,
profilului meu psihic, nu a apărut o incongruenţă între statusuri. Cu toate că eram atrasă de ştiinţele socio-
umane, am înţeles importanţa informaticii care avea menirea de „a mă învăţa cum să învăţ”, de a mă
deprinde să stabilesc conexiuni, să selectez şi să sistematizez informaţia.
La liceu, am descoperit că îmi place economia şi am hotărât să mă înscriu la specializarea
Administraţie Publică. Am dobândit statusul de studentă la curs de zi. Când îmi activez statusul de studentă,
conştientizez că ştiinţele exacte şi ştiinţele socio-umane nu se resping, ci se completează reciproc.
În fiecare zi, cu excepţia sfârşitului de săptămână, am, pentru patru ore, statusul unei angajate a unei
companii de telefonie mobilă, în cadrul căreia îmi revin sarcinile de a comunica şi de a soluţiona problemele
clienţilor, de a furniza informaţii pertinente în timp util. Acest status îmi dă satisfacţia aplicării unor
cunoştinţe dobândite la disciplinele studiate în timpul facultăţii. Prin urmare, există o armonie între statusul
de studentă şi cel de angajată şi nu o incongruenţă, aşa cum ar părea la prima vedere.
La facultate, nu am dobândit statusuri de lider, nici formal, nici informal.

Status cultural dobândit

Prima întâlnire cu ceea ce înseamnă cultură s-a realizat prin vizionarea unei piese de teatru pentru
copii. Urmăream, fascinată, acţiunea, iar lupta împotriva personajelor negative devenea şi lupta mea. Am
văzut multe piese pentru copii. Mai târziu, am fost la teatrul obişnuit şi am început să ascult teatru radiofonic.
Nu cunosc toate tainele teatrului, dar pot să fac diferenţă între o interpretare impusă de datorie şi una aflată
sub impulsul imensului talent şi al plăcerii de a juca.
Merg, mai rar, la Operă şi la concertele de muzică simfonică. Ascult, la radio, muzică de toate
genurile. Nu consider că am statusul de cunoscătoare a subtilităţilor muzicii clasice. Prefer opereta, ca mod
de relaxare, în locul cinematografului, deoarece impune un comportament şi o ţinută decente spectatorilor. În
plus, comedia nu este atât de artificială, cum se întâmplă, uneori, în filme.
De la vizionarea spectacolelor de teatru, am trecut la literatură, deoarece am început să citesc cărţile
care, prin dramatizare, s-au transformat în piese de teatru. Apoi am citit poezie, proză, piese de teatru, eseuri
(pe diferite domenii: religie, istorie, filosofie), jurnale, memorii. Mă fascinează lumile descrise în cărţi, caut
 sensurile, tainele ascunse acolo. Am statusul unei cititoare care poate purta o discuţie despre literatura
română şi cea universală, despre genurile şi speciile literare.
La vârsta de 16 ani, am primit în dar, de la bunicii mei, un album din colecţia „Clasicii picturii
universale” – Picasso. De atunci, am început să răsfoiesc şi să cumpăr astfel de albume. Am citit şi unele
cărţi de istoria artei, dobândind informaţii esenţiale despre proporţie, armonie şi culoare. Nu am statusul unei
specialiste în arta plastică, dar pot deosebi valoarea de nonvaloare, atunci când mă aflu într-o expoziţie.
Încă din liceu am fost pasionată de istorie. Am vizitat toate muzeele din Bucureşti, de mai multe ori,
la vârste diferite, concluzia este aceeaşi: istorie fascinantă, marketing defectuos. Încă nu au învăţat cum să
atragă tinerii, nu le-au cultivat dorinţa de a afla mai multe aspecte ale istoriei.
Pot spune că am statusul unei tinere amatoare de frumosul artistic, dornice de „a absorbi” tot ceea ce
este valoros în cultură.

Status religios: creştin ortodox

Nu sunt creştin practicant, în sensul că nu merg la biserică în fiecare duminică. Particip la slujbe de
sărbători. Uneori, postesc la Paşti şi la Crăciun. Totuşi, sunt o persoană credincioasă, nu mă îndoiesc de
existenţa lui Dumnezeu.

Status politic
Dacă este de stânga:
Sunt membră a PSD. Am statusul de lider formal al Forumului Economiştilor din cadrul PSD. Nu
sunt de acord cu unele practici ale unor membri ai PSD, dar consider că doctrina social-democrată aplicată în
România ar putea duce la micşorarea şomajului, inflaţiei, sărăciei.
Dacă este de dreapta:
Sunt o admiratoare a Alianţei PNL-PD. Nu fac parte din nici un partid. Voi încerca să mă
documentez în legătură cu doctrina pe care se bazează programele partidelor populare europene. În prezent,
ştiu că multe partide de centru şi dreapta din ţara noastră optează pentru această titulatură de popular.
Concluzii

În general, între statusurile mele există congruenţă. Există, însă, unele excepţii, cum ar fi
incongruenţa între statusul profesional de studentă şi statusul cultural, când îmi doresc foarte mult să merg la
o anumită piesă de teatru sau operetă şi, în acelaşi timp, am cursuri la facultate sau sunt în sesiune.
Unele statusuri sunt latente. Astfel, statusul politic rămâne în stare latentă când sunt în cercul de
prieteni, pentru că nu vreau să-i determin să adopte aceeaşi doctrină ca şi mine.
Sunt o tânără care locuiesc împreună cu familia de origine în mediul urban. Voi face parte din
intelectualitatea economică. Dacă voi fi funcţionar public, nu voi fi membra vreunui partid. Voi participa la
alegeri în funcţie de afecţiunea manifestată faţă de un partid sau altul. Consider că, în prezent, viaţa mea este
înfrumuseţată, mai ales, de marea apetenţă manifestată faţă de cultură.
Viaţa mea, ca şi a celorlalţi indivizi, este şi va fi o înşiruire de statusuri care pot fi achiziţionate sau
nu, în funcţie de şansă, de pregătire, de o multitudine de factori controlabili sau nu.

2. MODEL DE STATUS AL UNUI STUDENT

LA CURS DE ZI

Status biologic (prescris)

- bărbat, în vârstă de 22 de ani

Status familial prescris

- fiul unei familii de ingineri
Familia a jucat şi joacă un rol important în viaţa mea şi în formarea mea ca persoană matură,
responsabilă în societatea română. Consider că am beneficiat de educaţia celor şapte ani de-acasă şi că am
învăţat încă de mic ce înseamnă respectul pentru semeni şi dragostea faţă de natură (mai cu seamă de la
bunicii mei care trăiesc la ţară şi cresc o mulţime de animale).

Statusuri achiziţionate (pe plan profesional)

 Mai întâi am avut statusul unui băieţel de grădiniţă. Dar pentru că nu agream programul riguros de
masă şi culcare obligatorie la prânz, am schimbat trei grădiniţe, în decurs de un an, iar mai apoi le-am cerut
părinţilor să nu mai merg deloc, preferând să mă joc toată ziua acasă sau în faţa blocului cu copiii.
În perioada şcolii generale, am avut statusul unui elev obişnuit, chiar şi rezultatele la învăţătură
nefiind deosebite.
Situaţia s-a schimbat radical în perioada liceului, unde am devenit şef de clasă, obţinând primul meu
status formal.
În prezent sunt student la ASE şi am obţinut, pe rând, statusul de şef de grupă, şef de serie, şef de an.
Faţă de liceu cred că, în prezent, deţin şi un status de lider informal, fiind o persoană populară. Tot în această
perioadă am deţinut, pe rând, statusul de membru organizator al balului bobocilor şi pe cel de membru al
comisiei de cazare în căminele studenţeşti.

Statusul cultural
Consider că am parte de o activitate culturală intensă. Fără să exagerez merg în medie, de două ori pe
săptămână, la teatru, concert sau expoziţii de orice natură (pictură, fotografie etc.).
De mic mi-a plăcut să citesc. Primele cărţi care m-au impresionat profund, marcându-mi copilăria, au
fost celebrele opere ale lui Karl May, în special Winnetou. Apoi am început să citesc opere recomandate din
literatura clasică română şi universală.
Datorită cinematografului şi televiziunii am cunoscut lucruri, oameni, locuri pe care altfel mi-ar fi
fost dificil să le descopăr. Am statusul unui cinefil cunoscător care nu trebuie să consulte recomandări sau
ghiduri TV pentru a viziona un film.
Apreciez muzica de diferite genuri, dar nu mă pot lăuda cu statusul de foarte bun cunoscător al
culturii muzicale. Pentru mine, muzica este, mai mult, un mod de relaxare.

Status religios
Statusul prescris: ortodox
Statusul achiziţionat: liber cugetător
În perioada copilăriei eram un credincios convins, la aceasta contribuind educaţia primită de la
bunica mea. Mai apoi, citind şi studiind diferite cărţi, observând diversitatea religioasă din jurul meu, am
început să mă îndoiesc de faptul că vreo religie deţine adevărul absolut. În acest moment, nici o religie nu se
bucură de încrederea mea, asta neînsemnând că nu mă raportez la o serie de norme şi valori morale şi etice
universale, care se regăsesc şi în majoritatea scrierilor religioase.

Statusul politic
De mic, am fost atras de diferitele forme de organizare şi conducere statale. În 1989, aveam 7 ani,
dar urmăream fascinat evenimentele în faţa televizorului. Personajele politice reprezintă modele de la care
am împrumutat câte ceva: abilitate, forţă de afirmare şi spirit combativ. Când am împlinit 18 ani, în 2000, m-
am înscris în PDSR actualul PSD. A urmat o perioadă de dezamăgire profundă, deoarece rolul tinerilor în
acest partid era unul pur formal. Eram folosiţi doar pentru propagandă, în rest, participam la şedinţe pur
formale, fără nici o utilitate practică nici pentru mine şi nici măcar pentru partid. În 2003, am demisionat. În
2004, am fost un susţinător dezinteresat al Alianţei D.A., dar nu-mi pun problema să îngroş rândurile unuia
sau altuia dintre cele două partide.
Pe viitor vreau să mă întorc în politică numai dacă voi dispune de o forţă financiară importantă,
convins fiind că doar calităţile intelectuale nu sunt suficiente.

Concluzii

În majoritatea cazurilor, există congruenţă între statusurile mele. Sunt şi excepţii. Spre exemplu, în
sesiune, statusul meu de cititor de beletristică intră în conflict cu cel de student, trebuind să acord mai multă
atenţie exigenţelor acestuia din urmă.
Sunt un tânăr de 22 de ani, care are multe de dovedit, «trânta» cu viaţa abia acum a început. Cu
siguranţă, statusul meu va fi mai consistent peste câţiva ani.
 3. MODEL DE STATUS AL UNEI STUDENTE
LA IDD

Status biologic (prescris)

- femeie, în vârstă de 35 de ani

Status familial prescris

- fiica unor funcţionari
Familia m-a socializat, oferindu-mi primele modele de comportament, insuflându-mi valori morale,
precum respectul faţă de ceilalţi, sinceritatea, onestitatea. Familia a avut răbdarea de a-mi răspunde la toate
întrebările de genul „de ce?”.

Statusuri achiziţionate (pe plan profesional)

În grădiniţă am achiziţionat primele statusuri. Având o atenţie dezvoltată şi o memorie bună, am
reuşit să-mi însuşesc, destul de repede, cunoştinţele specifice vârstei preşcolare. Din acest motiv ceilalţi copii
vedeau în mine un fel de lider. Era un status informal. Educatoarea m-a numit responsabilă cu igiena. Am
căutat să onorez toate cerinţele şi exigenţele acestui status formal.
La liceu n-am fost lider. Am avut statusul unei eleve obişnuite cu rezultate bune la matematică şi
engleză.
După terminarea liceului, m-am angajat în proiectare, dobândind statusul formal de tehnician. Când
s-au făcut restructurări masive în proiectare, m-am angajat la Administraţia Domeniului Public, cu statusul
formal de inspector. În urmă cu patru ani, s-a ivit ocazia susţinerii unui concurs de angajare la o direcţie de
taxe şi impozite nou înfiinţată. Am promovat concursul şi, actualmente, am statusul formal de funcţionar
public, de care sunt foarte mândră. Totuşi, lipsa studiilor superioare şi cadrul legal strict reglementat de
„Statusul funcţionarului public” îmi limitau dreptul de a avansa profesional. Aşa că, am hotărât să urmez
Facultatea de Management – Administraţie Publică, dobândind statusul de studentă.
Datorită cunoştinţelor acumulate la facultate, am o pregătire profesională bună. Recunoaşterea nu
s-a lăsat aşteptată, astfel am devenit lider informal. Ori de câte ori se creează conflicte în relaţia cu
contribuabilii sunt chemată să le aplanez, iar când sunt lucrări complexe sunt solicitată să ajut şi să iau
decizii. Totuşi, nu am o comunicare eficientă cu colegii care trag de timp şi nu văd relaţia cu contribuabilii ca
o relaţie de parteneriat.

Status familial dobândit

Sunt căsătorită şi am o fată de 14 ani. De mică, fata noastră a avut o personalitate puternică, iar noi
am încercat să-i transmitem cunoştinţele dobândite de la părinţii noştri privind „cei şapte ani de acasă”. Îi
place matematica mai mult decât lectura şi adoră desenele animate. Consider că am statusul de părinte care
acordă aproape tot timpul disponibil educaţiei copilului său.

Status cultural (dobândit)

Tatăl meu are o bibliotecă vastă şi manifestă o mare grijă faţă de cărţi. Dragostea pentru lectură mi-
a insuflat-o tatăl meu. Am citit tot ce mi-a fost recomandat. Am statusul unei cititoare cunoscătoare a marilor
opere din literatura universală.
Merg, deseori, la teatru şi film. Nu afirm că sunt un critic în domeniu, dar pot spune că deosebesc
un film bun de unul fără nici o valoare, o interpretare actoricească valoroasă de una deplorabilă. Am, deci,
statusul unei spectatoare care se poate pronunţa „pro” sau „contra” unei producţii cinematografice sau a unei
piese de teatru.
Am vizitat Muzeul colecţiilor de artă şi multe expoziţii, dar nu pot afirma că am statusul unui
cunoscător în ale picturii sau sculpturii.
În privinţa muzicii, pot spune că am gusturi muzicale eclectice, ascult muzică simfonică, dar şi
melodii rock. Am statusul unui meloman pentru care muzica înseamnă, cu adevărat, una dintre cele mai mari
„descoperiri” ale omenirii, o adevărată „oază de linişte”.

Statusul religios: creştin ortodox

Cred în Dumnezeu. Între statusul meu familial şi cel religios nu există contradicţii. De mică am
participat împreună cu familia la slujbele de Înviere, am respectat marile sărbători şi cerinţele lor majore şi
ne-am bucurat împreună de Crăciun. Nu frecventez biserica des. Cred că respectul faţă de Dumnezeu stă în
faptele noastre.
 Statusul politic
Nu fac parte dintr-un partid politic. Sunt atrasă de doctrina social-democrată, dar nu aşa cum este
percepută la noi în ţară. Nu înţeleg de ce la noi totul trebuie să fie „original” şi „altfel”.
Sau:
Am statusul unui cetăţean apolitic, fiind atrasă, totuşi, de doctrina liberală. Din păcate, mediul
politic, la noi în ţară, nu este unul foarte sănătos. Consider că doctrina liberală poate fi aplicată cu succes,
atunci când oamenii politici vor renunţa la realizarea, doar, a intereselor proprii.

Concluzii

Între statusurile mele există congruenţă. Statusul meu familial dobândit mă ajută să-mi dezvolt
statusul profesional, soţul meu fiind student în acelaşi an cu mine.
Unele statusuri sunt latente, le activez succesiv şi nu simultan. Astfel, statusul meu religios rămâne
între stare latentă, atunci când sunt la locul de muncă. Unii dintre colegii mei au alte orientări religioase şi nu
vreau să-i influenţez sau să creez conflicte ce ar afecta activitatea şi cultura organizaţională. După terminarea
facultăţii şi a masteratului, statusul meu profesional va fi al unui funcţionar public cu studii superioare.
Mă consider o femeie împlinită din punct de vedere al statusului familial. Avem o valoare comună
supremă: Viaţa. Să ne bucurăm de ea şi să fim conştienţi că achiziţionarea altor statusuri depinde numai de
noi, deoarece, aşa cum afirma Protagoras: „omul este măsura tuturor lucrurilor”.

4. MODEL DE STATUS AL UNUI STUDENT

ECONOMIST LA IDD

Status biologic (prescris)

- bărbat, în vârstă de 40 de ani

Status familial prescris

- fiul unei familii de funcţionari
Familia m-a socializat, obişnuindu-mă să folosesc obiectele din jurul meu. M-a învăţat ce este
respectul atât faţă de cei de-o seamă, cât şi faţă de cei mai în vârstă. În momentul în care m-am dus la
grădiniţă, consider că aveam statusul unui băiat educat, care ştie să folosească batista, lingura, furculiţa şi
şerveţelul.

Statusuri achiziţionate (pe plan profesional)

Odată cu intrarea în sistemul de învăţământ, am început să achiziţionez statusuri.
La grădiniţă, educatoarea m-a considera un copil „dezgheţat” şi m-a numit responsabil de grupă. Era
un status formal. Am căutat, atât cât îmi permiteau înţelegerea şi mândria de la acea vârstă, să onorez
exigenţele acestui status dobândit.
La şcoală, învăţătoarea, având anumite preferinţe, l-a numit şef de clasă pe un alt elev. Datorită
faptului că ştiam multe lucruri dobândite din lecturile mele, din discuţiile cu părinţii şi din vizitele pe care le
făceam în satul bunicilor, colegii mă apreciau mai mult decât pe şeful clasei. Am devenit un lider informal.
La liceu, n-am fost nici lider formal, nici lider informal. Am avut statusul unui elev obişnuit,
preocupat de economie şi matematică.
Din anumite motive, nu am putut merge la facultate. M-am angajat contabil cu studii medii, la o
întreprindere de stat. În urmă cu opt ani, am trecut la o firmă particulară, având statusul de manager.
Lipsa studiilor superioare îmi genera o stare de insatisfacţie.
M-am înscris la ASE, forma de Învăţământ Deschis la Distanţă. Am dobândit statusul de student economist.
Mi-am susţinut examenul de licenţă în urmă cu doi ani, dobândind statusul de economist cu studii superioare.
Mi-am schimbat locul de muncă. La noua firmă, am statusul de director economic. Încerc să
demonstrez subalternilor că merit această funcţie. Nu ştiu dacă voi deveni şi lider informal. Aceasta depinde
nu numai de calităţile mele, ci şi de modul în care ele sunt receptate şi recunoscute de către cei cu care
lucrez. (legătura statusului cu rolul)
 Statusul familial dobândit
La vârsta de 24 de ani, am optat pentru căsătorie. Mi-am întemeiat o familie. Soţia este o fostă colegă
de liceu. Deşi am o funcţie de conducere, nu mi-am schimbat soţia şi nici nu am intenţii adulterine. Am
statusul de soţ model.
Ca părinte, mă ocup de educaţia fiului meu care are nouă ani. Contribui la conturarea personalităţii
sale, încerc să-i îndrum lecturile. Este atras mai mult de jocurile pe calculator şi mai puţin de lectură. De
educaţia fetei se ocupă soţia. Şi fiica mea este atrasă de televizor şi nu de lectură. Oare secolul al XXI-lea va
avea, aşa cum spunea Carlos Fuentes (scriitor mexican) doar două clase sociale: „cei care citesc şi cei care se
uită la televizor”? Întrebarea aceasta mi-o pun deseori. Consider că am statusul unui părinte prea ocupat cu
activităţile profesionale şi care acordă puţin timp educaţiei copiilor săi.

Status cultural (dobândit)

Am avut, timp de un deceniu, abonament la Filarmonica „George Enescu”. Mi-am format, singur, o
cultură muzicală prin audiţii de la radio şi de pe discuri. Nu pot spune că pot discuta probleme tehnice sau de
mare fineţe ale muzicii simfonice, dar pot deosebi o sonată de un oratoriu, o simfonie de o rapsodie. Am
statusul de meloman cu o oarecare cultură muzicală.
Merg la teatru de la vârsta de 11 ani. Prima piesă văzută a fost o dramatizare a basmului lui
Andersen, „Hainele împăratului”. Nu ştiu dacă am înţeles întreaga filosofie a textului, dar ceva a rămas în
inconştientul meu. De câte ori mă aflu în faţa unei opere de artă ieşite din comun (o pictură abstractă, spre
exemplu), mă întreb: oare împăratul este îmbrăcat sau este gol? Am văzut multe piese de teatru, am ascultat
teatru la microfon, am citit piese de teatru şi, chiar, studii de teorie a teatrului. Spre exemplu, m-a
impresionat teoria lui Pirandello despre formă (dată de scriitor) şi viaţă (pe care o insuflă regizorul) în
legătură cu o piesă de teatru. Consider că am statusul unui spectator cunoscător al tainelor teatrului şi care ar
putea face cronici teatrale, dar se abţine, deoarece locurile sunt ocupate.

Status religios
Status prescris: ortodox
Status achiziţionat: catolic practicant
În prima copilărie, familia mi-a făcut o oarecare educaţie religioasă. La şcoală, educaţia ateistă m-a
determinat să nu mai merg la biserică.
Din anul 1990, am început să frecventez catedrala „Sfântul Iosif”. Mi-au plăcut slujbele, lecturile
credincioşilor, făcute din altar, cu fragmente din Vechiul şi Noul Testament, predicile preoţilor. Am studiat
catheismul bisericii romano-catolice. Am considerat că, în cadrul acestei confesiuni, se realizează, mai bine
comuniunea mea cu divinitatea. În 1992, am devenit catolic. În urma opţiunii mele am statusul de catolic
practicant în sensul că particip, duminicile, la una din liturghii, mă spovedesc şi mă împărtăşesc destul de
des, nu mănânc, vinerea, carne. Soţia mea este catolică din naştere, aşa că nu avem, în familie, divergenţe pe
teme religioase.
Între statusul meu familial şi statusul religios nu există incongruenţe, contradicţii.

Statusul politic
Dacă este de stânga:
Atras de doctrina social-democrată, am devenit, în 1995, membru al PSD. Nu sunt de acord cu actele
de corupţie comise de unii membrii ai partidului, totuşi nu voi părăsi partidul. Am statusul dobândit de
simplu membru de partid, fără nici o funcţie. Dacă mă vor alege sau numi într-o funcţie, nu voi refuza. În
prezent, datorită concepţiei mele despre necesitatea moralităţii în politică (deşi unii consideră că politica şi
morala sunt incompatibile), datorită acţiunilor concrete pe care le iniţiez în cadrul organizaţiei din care fac
parte, simt că sunt pe cale de a deveni lider informal. Dacă statusul meu informal se va corela cu cel formal,
cred că activitatea se va desfăşura normal sau, chiar, bine în organizaţia noastră.
Dacă este de dreapta:
Atras de doctrina liberală şi convins că poate fi aplicată, cu rezultate bune, în România, m-am
înscris, în 1995, în PNL. Am fost ales în conducerea organizaţiei sectorului nostru. Ca lider formal îmi
propun să desfăşor, de aşa manieră, activitatea încât să devin şi lider informal. În partid pot apărea deosebiri
de păreri referitoare la măsurile concrete, se pot manifesta divergenţe teoretice cu privire la diferite
probleme. Fără a avea pasiunea pentru unanimitate, voi milita pentru unitatea partidului, pentru diminuarea
tendinţelor centrifuge.
 Concluzii

În general, între statusurile mele există congruenţă. Apar, însă, şi unele incongruenţe. Astfel, între
statusul profesional, de director, ce trebuie să participe la recepţii, şi cel religios, care-mi interzice să
mănânc, vinerea, carne, se manifestă o contradicţie. Ies din această situaţie, căutând tartinele fără carne. Nu
mă supără glumele nerăutăcioase ale colegilor pe seama postului catolic.
Unele statusuri sunt latente, le activez succesiv şi nu simultan. Astfel, statusul politic rămâne în stare
latentă, atunci când sunt la locul de muncă. Nu vreau să politizez activitatea de la serviciu, nu vreau să-mi
influenţez, politic, subalternii, nu vreau să le formez opinii favorabile partidului din care fac parte. Consider
că, în grupurile informale ce se formează la firmă, este mai bine să se discute despre afaceri, despre
modalităţile de obţinere a unei eficienţe maxime.
Într-o singură frază, statusul meu social ar fi cam aşa:
Sunt un bărbat de 40 de ani, fac parte din intelectualitatea economică, din punctul de vedere al
stratificării populaţiei după venit, mă încadrez în pătura cu venituri medii, locuiesc în mediu urban, într-un
apartament la bloc, am o funcţie de conducere la locul de muncă, mă bucur de aprecierea colegilor de
serviciu, sunt membrul unui partid, sunt conştient care-mi sunt meritele şi care limitele. Stilul de viaţă este al
unui bărbat căsătorit, cu responsabilităţi faţă de familie.