MirceaOlteanu-Analiza Matematica

@
ANALIZ
A MATEMATIC
A
Not iuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spat ii metrice. Continuitate 29
2.1 Not ini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spat ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contract iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spat ii normate si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 Siruri de funct ii. Funct ii elementare 67
3.2 Siruri si serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, funct ii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Funct ii diferent iabile 107
4.2 Derivate part iale si diferent iala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferent iala funct iei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Funct ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu legaturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii si cu parametri 161
5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 Masura si integrala 181
6.2 Funct ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spat ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble si triple 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii si de suprafat a 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267
9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289
10.1 Analiza matematica I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiza matematica II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceasta lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matem-
atica t inute de autor student ilor anilor ntai ai Facultat ilor de Automatica
si Electronica din Universitatea Politehnica Bucuresti. Cartea este struc-
turata n zece capitole, cont inand exercit ii rezolvate care acopera programa
cursului de analiza din primul si al doilea semestru.

In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiza matematica. Fiecare
capitol ncepe cu o sect iune teoretica ce cont ine principalele not iuni si rezul-
tate necesare rezolvarii exercit iilor. Desigur, pentru nt elegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesara o pregatire teoretica suplimentara.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaza student ilor din
nvatamantul superior tehnic; o lista cu acestea se gaseste n bibliograa de
la sfarsit, ndeosebi lucrarile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomanda con-
sultarea si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Not iuni teoretice
Relat ii
Daca M este o mult ime arbitrara nevida, orice submult ime M M se
numeste relat ie pe M. Se noteaza xy daca (x, y) .
Relat ia se numeste:
reexiva daca xx, x M;
simetrica daca xy yx;
antisimetrica daca xy si yx x = y;
tranzitiva daca xy si yz xz.
O relat ie se numeste relat ie de ordine daca este reexiva, antisimetrica si
tranzitiva.
Relat ia de ordine (pe mult imea M) se numeste totala (sau se mai spune
ca mult imea M este total ordonata) daca pentru orice x, y M rezulta xy
sau yx.
In cele ce urmeaza (M, ) este o mult ime total ordonata, iar X este o
submult ime nevida a lui M. Un element a M se numeste majorant al
mult imii X daca x a, x X. Daca mult imea majorant ilor lui X este
nevida, atunci X se numeste majorata.
Un element b M se numeste minorant al lui X daca b x, x X.
Mult imea X se numeste minorata daca mult imea minorant ilor sai este nevida.
Mult imea X se numeste marginita daca este si majorata si minorata.
Daca X este o submult ime majorata a lui M, atunci un element M se
numeste marginea superioara a lui X daca:
i. x , x X; ( este majorant).
ii. daca x , x X, atunci ; ( este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se deneste marginea inferioara a unei mult imi minorate.
Notat iile uzuale pentru marginea superioara si marginea inferioara ale lui
X (daca exista) sunt supX si, respectiv, inf X.
Mult imi de numere
Mult imea N = 0, 1, 2, ... a numerelor naturale se deneste axiomatic dupa
cum urmeaza (axiomele lui Peano):
i. exista s : N N funct ie injectiva (funct ia succesor);
ii. exista 0 N astfel ncat funct ia s : N N 0 este bijectiva;
iii. pentru orice submult ime A N cu proprietat ile
0 N si s(n) A, n N,
rezulta A = N (principiul induct iei matematice).
Mult imea numerelorntregi este Z = ..., 2, 1, 0, 1, 2, ..., iar mult imea
numerelor rat ionale este:
Q =
m
n
[ m, n Z, n ,= 0, cu convent ia
m
n
=
p
k
daca mk = np.
Prin denit ie, mult imea numerelor reale R satisface axiomele urmatoare:
i. structura algebrica: exista doua operat ii (adunarea si nmult irea, notate
+ si ) astfel ncat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exista o relat ie de ordine totala pe R (notata ),
compatibila cu operat iile algebrice:
x y x +z y +z, x, y, z R
0 x y 0 xy, x, y R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submult ime nevida si majo-
rata a lui R are o margine superioara n R.
Modulul unui numar real x R este [x[ =
_
x daca x 0
x daca x < 0
Mult imea C a numerelor complexe este mult imea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operat iile
(a, b) + (c, d) = (a +b, c +d) si (a, b) (c, d) = (ac bd, ad +bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaza i = (0, 1) si identicand perechile
de forma (a, 0) cu numarul real a, orice numar complex z C se scrie
z = a +ib, a, b R; prin calcul direct se obt ine i
2
= 1.
Modulul numarului complex z = a + ib este, prin denit ie, [z[ =

a
2
+b
2
;
proprietat ile modulului sunt:
i. [z[ 0, z C
1.1. NOT IUNI TEORETICE 9
ii. [z[ = 0 z = 0
iii. [z +w[ [z[ +[w[, z, w C
iv. [zw[ = [z[ [w[, z, w C.
Fie z C, z ,= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin denit ie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometrica a lui z este z = [z[(cos + sin).
Siruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicat ie x : N R(respectiv C);
notat ia uzuala este x(n) = x
n
, n N.
Daca : N N este o funct ie strict crescatoare, atunci x
(n)
se numeste
subsir al sirului x
n
.
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un numar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
> 0, N() N astfel ncat n N(), [x
n
a[ < .
In acest caz, numarul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim

n
x
n
.
Daca exista, limita este unica.
Un sir este convergent daca si numai daca orice subsir al sau este convergent.
Sirul x
n
(de numere reale sau complexe) se numeste marginit daca exista
M > 0 astfel ncat [x
n
[ M, n N.
Sirul x
n
de numere reale se numeste monoton daca n N, x
n
x
n+1
(crescator), sau n N, x
n
x
n+1
(descrescator).
Orice sir convergent este marginit. Pentru siruri de numere reale are loc
si urmatorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice sir monoton si marginit este convergent; daca sirul este crescator,
atunci limita este marginea sa superioara (supx
n
), iar daca sirul este de-
screscator, atunci limita este marginea sa inferioara (inf x
n
).
Un sir x
n
se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
> 0, N() N astfel ncat n, m N(), [x
n
x
m
[ < .
Mult imea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent a):
Un sir de numere reale este convergent (n R) daca si numai daca este sir
Cauchy.
Mult imea numerelor rat ionale nu are aceasta proprietate: de exemplu, sirul
(crescator si marginit de numere rat ionale) x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
este sir Cauchy,
dar nu are limita rat ionala.

In schimb, exista lim
n
x
n
R.
Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. z
n
= x
n
+ iy
n
este sir (de numere complexe) convergent daca si numai
daca sirurile (de numere reale) x
n
si y
n
sunt siruri convergente.

In acest caz,
lim
n
z
n
= lim
n
x
n
+i lim
n
y
n
.
ii. z
n
= x
n
+ iy
n
este sir Cauchy n C daca si numai daca x
n
si y
n
sunt
siruri Cauchy n R.
Mult imea numerelor complexe are (ca si mult imea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un sir de numere complexe este convergent
daca si numai daca este sir Cauchy.
Se spune ca un sir de numere reale x
n
are limita daca:
M > 0, N
M
N astfel ncat n N
M
, x
n
> M.
Sirul de numere reale x
n
are limita daca:
M < 0, N
M
N astfel ncat n N
M
, x
n
< M.
Un sir de numere complexe z
n
are limita daca:
M > 0, N
M
N astfel ncat n N
M
, [z
n
[ > M.
Serii de numere
Fie x
n
un sir de numere complexe si e s
n
=
n
k=1
x
k
sirul sumelor part iale
asociat. Seria
n
x
n
se numeste convergenta daca sirul s
n
este sir convergent;
n caz contrar seria se numeste divergenta. Daca seria este convergenta,
atunci limita sirului s
n
este suma seriei, notata

n
x
n
.
Seria

n
x
n
se numeste absolut convergenta daca seria

n
[x
n
[ este serie
convergenta. Orice serie absolut convergenta este convergenta, reciproca
ind falsa.
Daca x
n
= u
n
+ iv
n
, u
n
R, v
n
R, atunci seria

n
x
n
este convergenta
daca si numai daca seriile

n
u
n
si

n
v
n
sunt ambele convergente.
Dam n continuare doua exemple remarcabile de serii.
Seria geometrica
Fie z C (numit rat ie) si e seria geometrica

n0
z
n
. Atunci seria este
convergenta daca si numai daca [z[ < 1. In acest caz suma seriei este:
n0
z
n
=
1
1 z
.
Evident, daca z = 1 seria este divergenta; pentru orice z C, z ,= 1 sirul
sumelor part iale este:
s
n
=
n
k=0
z
k
=
1 z
n+1
1 z
, z ,= 1.
De aici rezulta ca s
n
este convergent daca si numai daca [z[ < 1.
Seria lui Riemann (seria armonica generalizata)
Fie R si e seria

n1
1
n
.
Seria data este convergenta daca si numai daca > 1; n particular, seria
armonica

n
1
n
este divergenta.
Fie 1. Vom demonstra ca sirul sumelor part iale s
n
este nemarginit, deci
divergent; pentru orice n N, avem inegalitat ile:
s
2
n = 1 +
1
2
+
1
3
+... +
1
2
n
1 +
1
2
+... +
1
2
n

1 +
1
2
+
_
1
3
+
1
4
__
+
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8
_
+...
... +
_
1
2
n1
+ 1
+
1
2
n1
+ 2
+... +
1
2
n
_
1 +
1
2
+ 2
1
4
+ 4
1
8
+... + 2
n1
1
2
n
= 1 +
n
2
.
Fie acum > 1; este sucient sa aratam ca sirul sumelor part iale este
marginit (ind crescator, rezulta convergent). Pentru orice n N avem
inegalitat ile:
s
2
n
1
= 1 +
_
1
2
+
1
3
_
+
_
1
4
+
1
5
+
1
6
+
1
7
_
+...+
+
_
1
2
(n1)
+
1
2
(n1)
+ 1
+... +
1
2
n
1
_
1 + 2
1
2
+ 4
1
4
+ 8
1
8
+... + 2
n1
1
2
(n1)
=
= 1 +
1
2
1
+
1
2
2(1)
+
1
2
3(1)
+... +
1
2
(n1)(1)

2
1
2
1
1
.
De aici rezulta ca sirul s
n
este marginit.
Criterii de convergent a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
Fie z
n
C un sir de numere complexe; atunci seria

n
z
n
este convergenta
daca si numai daca > 0, N() N cu proprietatea
[z
n+1
+z
n+2
+... +z
n+p
[ < , n N(), p N.
2. Criteriul comparat iei
Fie u
n
v
n
0.
a. Daca seria
n
u
n
este convergenta, atunci si seria
n
v
n
este convergenta.
b. Daca seria

n
v
n
este divergenta, atunci si seria

n
u
n
este divergenta.
3. Criteriul de comparat ie la limita
Fie u
n
> 0 si v
n
> 0.
a. Daca lim
n
u
n
v
n
exista si este un numar real nenul, atunci cele doua serii
au aceeasi natura.
b.

In particular, daca v
n
=
1
n
, atunci obt inem criteriul de comparat ie la

limita cu seria lui Riemann:
Fie = lim
n
n
u
n
.
i. Daca > 1 si R, ( poate si 0), atunci seria
n
u
n
este convergenta.
ii. Daca 1 si > 0,( poate si ) atunci seria

n
u
n
este divergenta.
4. Criteriul raportului (al lui D
Alembert)
Fie u
n
> 0; presupunem ca exista lim
n
u
n+1
u
n
=
a. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:
Daca exista c (0, 1) si n
0
N astfel ncat
u
n+1
u
n
< c, n n
0
,
atunci seria

n
u
n
este convergenta.
5. Criteriul radacinii (al lui Cauchy)
Fie u
n
n
n
u
n
= .
a. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
O varianta (mai generala) a acestui criteriu este:
Daca exista c (0, 1) si n
0
N astfel ncat
n
u
n
< c, n n
0
,
atunci seria

n
u
n
este convergenta.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
> 0; presupunem ca exista
lim
n
n
_
u
n
u
n+1
1
_
= .
a. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
7. Criteriul logaritmic
Fie u
n
n
ln
1
un
lnn
= .
a. Daca > 1, atunci seria

n
u
n
este convergenta.
b. Daca < 1, atunci seria

n
u
n
este divergenta.
8. Criteriul condensarii
Fie u
n
u
n+1
0, n N. Atunci seriile
n
u
n
si

n
2
n
u
2
n
au aceeasi natura.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) [0, ) o funct ie descrescatoare si e sirul
a
n
=
_
n
1
f(t)dt.
Atunci seria

n
f(n) este convergenta daca si numai daca sirul a
n
este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
Fie u
n
0 si e seria alternata

n
(1)
n
u
n
. Daca sirul u
n
este descrescator
si are limita zero, atunci seria este convergenta.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie a
n
un sir descrescator cu a
n
0 si e u
n
un sir de numere complexe
astfel ncat sirul sumelor part iale
n
k=1
u
k
este marginit. Atunci seria
n
a
n
u
n
este convergenta.
Convergent a condit ionata
O serie convergenta

n
u
n
se numeste necondit ionat convergenta daca pen-
tru orice permutare (funct ie bijectiva) : N N, seria

n
u
(n)
este de
asemenea convergenta; altfel, seria se numeste condit ionat convergenta.
Dam n continuare doua rezultate remarcabile cu privire la convergent a
condit ionata:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergenta este necondit ionat convergenta.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergenta, dar nu absolut convergenta si S R,
atunci exista o permutare a termenilor seriei init iale astfel ncat suma noii
serii sa e S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii sirului
sumelor part iale. Dam mai jos doua rezultate n acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie u
n
0 si e k 0 astfel ncat
u
n+1
u
n
< k < 1, n N. Daca S
este suma seriei convergente

nN
u
n
, iar s
n
=
n
k=0
u
n
este suma primilor
n + 1 termeni, atunci:
[S s
n
[ <
k
1 k
u
n
.
Aproximarea sumelor seriilor alternate
Fie

nN
(1)
n
u
n
o serie alternata convergenta, si e S suma sa.
Daca S
n
=
n
k=0
(1)
k
u
k
este suma primilor n + 1 termeni, atunci
[S S
n
[ u
n+1
.
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi
Sa se studieze natura urmatoarelor serii cu termeni pozitivi de-
nite de sirul x
n
(exercit iile 1-30):
1. x
n
=
_
3n
3n + 1
_
n
Solut ie
Seria diverge; se aplica criteriul necesar: lim
n
x
n
=
1
3
e
,= 0.
2. x
n
=
1
n!
Solut ie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparat iei:
x
n

1
2
n
, n 4.
3. x
n
=
1
n
n + 1
.
Solut ie
Aplicam criteriul de comparat ie la limita: lim
n
n
3
2
x
n
= 1, deci seria con-
verge.
4. x
n
=
3
n + 1
3
n
n
a
, a R
Solut ie
lim
n
n
x
n
= lim
n
n
1
n
a
(
3
_
(n + 1)
2
+
3
_
n(n + 1) +
3
n
2
)
.
Alegand = a +
2
3
, se obt ine limita
1
3
(nita si nenula) si deci, conform cri-
teriului de comparat ie la limita, seria este convergenta daca si numai daca
a >
1
3
.
5. x
n
=
n
a
n + 1
n
, a R
Solut ie
Se amplica cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
6. x
n
=

nln
_
1 +
1
n
_
Solut ie
Se compara la limita cu
1
n
; seria este divergenta.
7. x
n
=
1
n
ln
_
1 +
1
n
3
+ 1
_
Solut ie
1
n
2
.
8. x
n
=
1
n
a
ln
_
1 +
1
n
b
_
, a, b R
Solut ie
1
n
ba
.
9. x
n
=
ln(n + 2)
n
3
+ 1
Solut ie
Pentru orice (1,
3
2
) se obt ine lim
n
n
x
n
= 0 si deci seria este convergenta.
10. x
n
=
n!
n
2n
Solut ie
Aplicam criteriul lui D
Alembert:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
_
n
n + 1
_
2n
=
1
e
2
< 1,
deci seria converge.
11. x
n
= n!
_
a
n
_
n
, a R
Solut ie
Se aplica criteriul raportului:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
a
_
n
n + 1
_
n
=
a
e
Daca a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este
divergenta. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
__
n + 1
n
_
n
1
e
1
_
=
= n
__
1 +
1
n
_
n
1
e
1
_
=
1
e
lim
n
_
1 +
1
n
_
n
e
1
n
.
Ultima limita se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
lim
x0
(1 +x)
1
x
e
x
= lim
x0
(1 +x)
1
x
1
[x (1 +x) ln(1 +x)]
x
2
=
e
2
;
rezulta ca seria este divergenta.
Observat ie: pentru a = e, divergent a seriei se poate demonstra si aplicand
criteriul necesar: sirul x
n
nu converge la zero.
12. x
n
=
(n!)
2
(2n)!
Solut ie
Seria este convergenta; se aplica criteriul raportului.
13. x
n
= (2n + 1)
_
a(a 1)...(a n + 1)
(a + 1)(a + 2)...(a +n + 1)
_
2
, a , Z.
Solut ie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
(2n + 3)(a n)
2
(2n + 1)(a +n + 2)
2
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
se obt ine: lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= 4a + 3. Daca a >
1
2
, atunci seria con-
verge; daca a <
1
2
, seria diverge; daca a =
1
2
, atunci x
n
=
2
2n+1
si deci
seria diverge.
14. x
n
=
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
, a > 1.
Solut ie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
_
a +n + 1
n + 1
1
_
= a,
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obt ine seria armonica (divergenta).
15. x
n
=
1 3 5....(2n 1)
2 4 6...2n
.
Solut ie
Seria este divegenta (criteriul Raabe-Duhamel).
16. x
n
=
1 3 5....(2n 1)
2 4 6...2n

1
2n + 1
Solut ie
Se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergenta.
17. x
n
=
_
1
3 lnn
2n
_
n
Solut ie
Criteriul radacinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obt ine:
lim
n
ln(1
3 ln n
2n
)
n
lnn
=
3
2
,
18. x
n
=
_
n + 1
3n + 1
_
n
Solut ie
Seria converge; se aplica criteriul radacinii.
19. x
n
=
_
an + 1
bn + 1
_
n
, a > 0, b > 0
Solut ie
Aplicand criteriul radacinii se obt ine:
lim
n
n
x
n
=
a
b
.
Daca a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. x
n
=
_
1
n
a
n
daca npar
na
n
daca nimpar
, a > 0
Solut ie
Aplicand criteriul radacinii, se obt ine lim
n
n
_
[x
n
[ = a, deci daca a < 1, seria
este convergenta, iar daca a > 1, seria este divergenta; pentru a = 1, seria
este divergenta (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
21. x
n
=
_
1 cos

n
nln(n + 1)
Solut ie
x
n
=
_
2 sin
2
2n
nln(n + 1)
=
2 sin

2n
nln(n + 1)
<
2

2n
nln(n + 1)
<
1
n
2
, deci seria converge.
22. x
n
=
lnn ln(1 +
1
n
)
n
Solut ie
x
n
<
1
n
lnn
n
=
lnn
n
2
. Se aplica acum criteriul logaritmic:
lim
n
ln
_
n
2
ln n
_
lnn
= lim
n
_
2
ln(lnn)
lnn
_
= 2,
23. x
n
=
_
1
lnn
_
ln(ln n)
.
Solut ie
Se aplica criteriul logaritmic:
lim
n
ln(lnn)
ln(lnn)
lnn
= lim
n
(ln(lnn))
2
lnn
= 0,
deci seria diverge.
24. x
n
=
n
n 1.
Solut ie
Din inegalitatea n >
_
1 +
1
n
_
n
, n 3 rezulta
n
n 1 >
1
n
, deci seria este
divergenta.
25. x
n
=
1
nlnn
.
Solut ie
Se aplica criteriul integral:
lim
n
_
n
2
1
xlnx
dx = lim
n
ln(lnn) ln(ln2)) = ,
deci seria diverge.
26. x
n
=
1
nln
2
n
Solut ie
Seria converge (se aplica criteriul integral).
27. x
n
=
a
n
(n!)
2
(2n)!
, a > 0
Solut ie
x
n+1
x
n
=
a(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)

a
4
.
Rezulta ca pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplica criteriul Raabe-Duhamel:
lim
n
_
x
n
x
n+1
1
_
= lim
n
n
_
(2n + 1)(2n + 2)
4(n + 1)
2
1
_
=
1
2
,
deci seria diverge.
28. x
n
=
a(a + 1)...(a +n 1)
b(b + 1)...(b +n 1)
(c 2)
n
, a > 0, b > 0, c > 2
Solut ie
lim
n
x
n+1
x
n
= lim
n
a +n
b +n
(c 2) = c 2,
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
c = 3, se aplica criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
diverge, daca b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
divergenta (seria armonica).
29. x
n
=
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparat iei):
x
n

1
n
p
.
Daca p = 1, se aplica criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
seria cu termenul general
1
n
q
2
n(p1)
ln
q
2
, care este divergenta pentru orice
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
30. x
n
=
1
n
sin

n
, R
Solut ie
Aplicand criteriul de comparat ie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
cu seria

n
1
n
+1
.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari
Sa se studieze convergent a si absolut convergent a seriilor denite
de sirul x
n
31. x
n
=
(1)
n
n
Solut ie
Seria nu este absolut convergenta (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz):
1
n
este descrescator la 0.
32. x
n
=
_

1
n
daca nimpar
1
2
n
daca npar
Solut ie
Sa observam mai ntai ca nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
a
n
=
_
1
n
daca nimpar
1
2
n
daca npar
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este di-
vergenta, deci condit ia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesara. Sirul sumelor part iale are un subsir divergent:
s
2n
=
_
1 +
1
3
+... +
1
2n 1
_
+
_
1
2
2
+
1
2
4
+... +
1
2
2n
_
,
deci seria este divergenta (conform criteriului necesar).
33. x
n
=
_

1
n
2
daca nimpar
1
n
3
daca npar
Solut ie
Seria este absolut convergenta.
Pe de alta parte, sirul a
n
=
_
1
n
2
daca nimpar
1
n
3
daca npar
nu este descrescator,
ceea ce arata ca criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergent a unei
serii alternate.
34. x
n
= (1)
n
Solut ie
Seria este divergenta: se aplica criteriul necesar.
35. x
n
= sin
_
_
n
2
+ 1
_
Solut ie
Seria este alternata:
x
n
= (1)
n
sin
_
_
n
2
+ 1 n
_
= (1)
n
sin
1
n +
n
2
+ 1
.
Seria este convergenta (cu criteriul lui Leibniz).
36. x
n
=
sinnx
n
, x R
Solut ie
Daca x = k, k Z, atunci x
n
= 0, n N; presupunem n continuare ca
x ,= k, k Z. Aratam mai ntai ca seria nu este absolut convergenta:
[x
n
[ =
[ sin(nx)[
n

sin
2
(nx)
n
=
1 cos(2nx)
2n
, n N
.
Deci, presupunand prin absurd ca seria data ar absolut convergenta,
ar rezulta (cu criteriul de comparat ie) ca si seria

n
1 cos(2nx)
2n
ar
convergenta. Seria

n
cos(2nx)
2n
este convergenta (aplicam criteriul Abel-
Dirichlet): e a
n
=
1
2n
si u
n
= cos(2nx). Atunci a
n
este descrescator la 0,
iar u
n
are sirul sumelor part iale marginit:
k=1
cos(2nx)
sin(nx) cos(n + 1)x

sinx
1
[ sinx[
.
Rezulta ca si seria

n
1
2n
ar trebui sa e convergenta, ind suma a doua
serii convergente: contradict ie.
Aratam acum ca seria este convergenta, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; e
a
n
=
1
n
si u
n
= sin(nx). Atunci a
n
este descrescator la 0, iar u
n
are sirul
sumelor part iale marginit:
k=1
sin(kx)
sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2
1
[ sin
x
2
[
.
37. x
n
=
sinnx
n
, x R, R
Solut ie
Daca x = k, k Z, atunci x
n
= 0; presupunem x ,= k, k Z. Daca 0,
atunci x
n
nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem > 0. Daca
> 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul de comparat ie):
[x
n
[
1
n
.
Daca (0, 1], atunci seria nu este absolut convergenta (am demonstrat n
exercit iul anterior ca pentru = 1 seria nu este absolut convergenta), dar
este convergenta (cu criteriul Abel-Dirichlet).
38. x
n
= (1)
n n
nsin
1
n
Solut ie
Seria nu este absolut convergenta (se compara la limita cu seria armonica).
Seria este alternata; vom demonstra ca sirul a
n
=
n
nsin
1
n
este descrescator
la 0, deci seria converge.
Evident a
n
0; pentru a arata ca a
n
este descrescator (ncepand de la un
rang sucient de mare), e funct ia f(x) = x
1
x
sin
1
x
. Calculam
f
(x) = x
1
x
2
_
(1 lnx) sin
1
x
cos
1
x
_
.
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x mare), calculam:
lim
x
(1 lnx) sin
1
x
cos
1
x
= 1 + lim
x
sin
1
x
1
x
1 lnx
x
= 1,
deci f
(x) < 0 pentru x sucient de mare, deci sirul a

n
este descrescator.
39. x
n
=
n(2 +i)
n
3
n
Solut ie
Seria este absolut convergenta:
[x
n
[ =
[n(2 +i)
n
[
3
n
= n
_
5
3
_
n
,
ultima serie ind convergenta (criteriul raportului sau al radacinii).
40. x
n
=
1
n +i
Solut ie
Seria este divergenta;
x
n
=
1
n +i
=
n i
n
2
+ 1
=
n
n
2
+ 1
i
1
n
2
+ 1
.
Seriile

n
n
n
2
+ 1
si

n
1
n
2
+ 1
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
41. x
n
=
1
(n +i)
n
Solut ie
Seria este absolut convergenta: [x
n
[ =
1
_
n(n
2
+ 1)
; se compara la limita cu
seria armonica.
42. x
n
=
z
n
n
, z C
Solut ie
Daca [z[ < 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul raportului).
Daca [z[ > 1, atunci seria este divergenta, deoarece x
n
nu converge la 0.
Studiem acum cazul [z[ = 1; e z = e
it
, t R. Atunci
x
n
=
e
int
n
=
cos(nt)
n
+i
sin(nt)
n
.
Seria nu este absolut convergenta deoarece [x
n
[ =
1
n
. Daca t = 2k, k Z,
atunci seria este divergenta: x
n
=
1
n
. Daca t ,= 2k, atunci seriile
n
cos(nt)
n
si

n
sin(nt)
n
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca n
exercit iul 36).
43. x
n
=
z
n
n!
, z C
Solut ie
Seria este absolut convergenta.
44. x
n
=
z
n
n
, z C, R
Solut ie
Daca [z[ < 1, seria este absolut convergenta pentru orice R; daca [z[ > 1,
atunci seria este divergenta pentru orice R. Daca [z[ = 1, si > 1, seria
converge absolut, iar daca 0, seria diverge. In cazul [z[ = 1 si (0, 1]
se procedeaza ca n exercit iile 36,37 si 42.
45. x
n
= sin
1
n
2
+i(1)
n
ln
_
1 +
1
n
_
Solut ie
Seria este convergenta deoarece seriile:
n
sin
1
n
2
si

n
(1)
n
ln
_
1 +
1
n
_
sunt convergente (se aplica criteriul de comparat ie la limita cu
1
n
2
si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergenta (se aplica
criteriul de comparat ie la limita cu
1
n
pentru seria modulelor).
46. x
n
=
a + (1)
n
n
n
, a R
Solut ie
Daca a = 0 seria este convergenta dar nu este absolut convergenta. Daca
a ,= 0, atunci seria este divergenta.
47. x
n
=
a
3
n +b(1)
n
n
3
+ 1
Solut ie
Daca b = 0 seria este absolut convergenta pentru orice a R. Daca b ,= 0,
atunci seria este convergenta dar nu este absolut convergenta a R.
48. x
2n1
=
1
n + 1 1
si x
2n
=
1
n + 1 + 1
Solut ie
Seria este divergenta:

n1
(x
2n1
+x
2n
) =

n1
2
n
.
49. x
2n1
=
1
3
n1
si x
2n
=
1
5
n
Solut ie
Seria este absolut convergenta:
n1
[x
n
[ =

n1
1
3
n1
+
n1
1
5
n
.
50. x
2n1
=
1
5n 3
si x
2n
=
1
5n 3
Solut ie
Seria este convergenta dar nu absolut convergenta:
n1
(x
2n+1
+x
2n
) =

n1
_
1
5n 3

1
5n 1
_
=
n
2
(5n 3)(5n 1)
.
51.

In seria convergenta

n1
(1)
n+1
n
= 1
1
2
+
1
3
1
4
+... sa se permute
ordinea termenilor astfel ncat sa se obt ina o serie convergenta dar cu o alta
suma.
Solut ie
Seria

n1
(1)
n+1
n
este convergenta si suma sa este un numar nenul S > 0.
Ment ionam ca suma acestei serii este ln2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rat ionamentul urmator. Fie deci:
1
1
2
+
1
3

1
4
+... = S
Inmult ind egalitatea de mai sus cu

1
2
, rezulta:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+... =
1
2
S
Insumam acum cele doua egalitat i grupand termenii astfel:

1 +
_
1
2
+
1
2
_
+
1
3
+
_
1
4

1
4
_
+
1
5
+
_
1
6
+
1
6
_
+
1
7
+
+
_
1
8

1
8
_
+
1
9
+
_
1
10

1
10
_
+
1
11
+... =
3
2
S.
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
.... =
3
2
S,
care este o permutare a seriei init iale.
Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat sumele seriilor
denite de sirul x
n
(exercit iile 52-56)
52. x
n
=
(1)
n
n!
, = 10
3
Solut ie
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mica decat primul termen negli-
jat; deci cea mai mica solut ie a inecuat iei [x
n
[ < este rangul primului
termen neglijat. Obt inem:
1
n!
< 10
3
n = 7, deci
S
6
k=0
(1)
k
k!
= 0, 36805.
53. x
n
=
(1)
n
n
3
n
, = 10
2
.
Solut ie
n
3
n > 100 n = 4, deci S

3
k=2
1
n
3
n
= 0, 06725.
54. x
n
=
1
n!
, = 10
3
Solut ie
Daca S este suma seriei si s
n
=

k0
1
k!
, atunci
S s
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+...
1
n!
1
n
< 10
3
n = 6,
deci S 2, 7166.
55. x
n
=
1
n!2
n
, = 10
4
Solut ie
Fie S suma seriei si s
n
suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sect iunea teoretica);
pentru aceasta, evaluam:
x
n+1
x
n
=
1
2n + 2
<
1
6
= k, n 2,
deci S s
n
x
n
k
1 k
=
1
n!2
n
1
5
< 10
4
n = 5.
Aproximarea ceruta este S s
5
=
5
k=1
1
k
2
k!
= 1, 146463..
56. x
n
=
1
n
4
(2n)!
, = 10
6
Solut ie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercit iul anterior:
x
n+1
x
n
=
_
n
n + 1
_
4
1
(2n + 1)(2n + 2)
<
1
56
= k, n 3.
Rezulta S s
n
x
n
k
1 k

1
56
x
n
; din condit ia:
x
n
k
1 k
=
1
56
x
n
< 10
6
,
rezulta n 4, deci S x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0, 5026212.
Capitolul 2
Spat ii metrice. Continuitate
2.1 Not ini teoretice
Spat ii metrice
Fie X o mult ime nevida; o aplicat ie d : X X R se numeste distant a
(metrica) pe X daca:
i. d(x, y) 0, x, y R
ii. d(x, y) = 0 x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) x, y X.
iv. d(x, z) d(x, y) +d(y, z).
Perechea (X, d) se numeste spat iu metric.
Daca Y X este o submult ime nevida, atunci (Y, d) se numeste subspat iu
metric indus.
Un sir x
n
X se numeste convergent daca exista a X astfel ncat
> 0, n
N cu proprietatea d(x
n
, a) < , n n
In acest caz a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim

n
x
n
sau x
n
a.
Un sir x
n
X se numeste sir Cauchy (fundamental) daca
> 0, n
N astfel ncat d(x

n
, x
m
) < , n, m n
.
Un spat iu metric se numeste complet daca orice sir Cauchy este convergent.
Fie d
1
si d
2
doua distant e pe o aceeasi mult ime X. Metricele d
1
si d
2
se
numesc echivalente daca exista > 0 si > 0 astfel ncat
d
1
(x, y) d
2
(x, y) d
1
(x, y), x, y X.
In acest caz, (daca d
1
si d
2
sunt echivalente), se demonstreaza ca un sir
x
n
X este convergent (respectiv Cauchy) n spat iul metric (X, d
1
) daca si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT II METRICE. CONTINUITATE
numai daca este convergent (respectiv Cauchy) n spat iul metric (X, d
2
).
Mult imi remarcabile n spat ii metrice
Fie a X si r > 0; bila deschisa de centru a si raza r este, prin denit ie,
mult imea
B(a, r) = x X [ d(a, x) < r.
Sfera de centru a si raza r este denita prin
S(a, r) = x X [ d(a, x) = r,
iar bila nchisa de centru a si raza r este
B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = x X [ d(x, a) r.
O submult ime D X se numeste deschisa daca a D, r > 0 astfel
ncat B(a, r) D.
O submult ime F X se numeste nchisa daca X D (complementara)
este mult ime deschisa.
Se poate demonstra urmatoarea caracterizare cu siruri a mult imilornchise:
F este nchisa daca si numai daca pentru orice sir convergent x
n
F rezulta
lim
n
x
n
F.
O submult ime M X se numeste marginita daca exista a X si r > 0
astfel ncat M B(a, r).
O mult ime K X se numeste compacta daca pentru orice familie de
mult imi deschise (D
i
)
iJ
cu proprietatea
_
iJ
D
i
K, I J, I nita astfel
ncat
_
iI
D
i
K.
Spat iul metric X se numeste conex daca nu exista doua submult imi
simultan deschise (sau nchise) D
1
si D
2
cu proprietat ile:
D
1
,= , D
2
,= , X = D
1
D
2
si D
1
D
2
= .
O submult ime A X se numeste conexa daca spat iul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezulta urmatoarea caracterizare a submult imilor conexe: o
submult ime A X este conexa daca si numai daca nu exista doua submult imi
deschise D
1
si D
2
astfel ncat D
1
D
2
= , D
1
A ,= , D
2
A ,= si
A D
1
D
2
.
Fie A X si e a X. Punctul a se numeste punct de acumulare al
mult imii A daca pentru orice r > 0, avem B(a, r) A a ,= . Caracteri-
zarea cu siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT INI TEORETICE 31
Punctul a X este punct de acumulare al mult imii A daca si numai
daca exista un sir x
n
A astfel ncat x
n
,= a n N si lim
n
x
n
= a.
Un punct al mult imii A se numeste punct izolat al lui A daca nu este
punct de acumulare al lui A. Mult imea A se numeste perfecta daca este
nchisa si nu cont ine puncte izolate.
Mult imile nite nu au puncte de acumulare.

In plus, se poate demonstra ca
orice mult ime perfecta este nenumarabila.
Funct ii continue
Fie (X, d) si (Y, d
) doua spat ii metrice.

O aplicat ie f : X Y se numeste continua n punctul a X daca
> 0,
> 0 astfel ncat x X cu proprietatea d(x, a) <
rezulta
d
(f(x), f(a)) < .

O formulare echivalenta (cu siruri) este:
f este continua n a daca si numai daca pentru orice sir x
n
X cu propri-
etatea lim
n
x
n
= a, rezulta lim
n
f(x
n
) = f(a).
Funct ia f se numeste continua (pe X) daca este continua n orice punct
a X.
Caracterizarea funct iilor continue
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
i. Aplicat ia f : X Y este continua.
ii. Aplicat ia f ntoarce mult imi deschise n mult imi deschise, i.e.:
pentru orice submult ime deschisa D Y rezulta ca f
1
(D) este submult ime
deschisa n X.
iii. Aplicat ia f ntoarce mult imi nchise n mult imi nchise, i.e. pentru orice
submult ime nchisa D Y rezulta ca f
1
(D) este submult ime nchisa n X.
Uniform continuitate
O aplicat ie f : X Y se numeste uniform continua (pe X) daca:
> 0,
> 0 astfel ncat d(x, y) <
(f(x), f(y)) < .

Proprietat i ale funct ii continue
Fie f : X Y o funct ie continua; atunci:
Daca A este mult ime compacta atunci f(A) este mult ime compacta.
Daca X este conex, atunci f(X) este conex (ca subspat iu al lui Y ).
Daca X este spat iu metric compact, atunci f este uniform continua pe X.
Principiul contract iei, metoda aproximat iilor succesive
Fie (X, d) un spat iu metric si e f : X X. Aplicat ia f se numeste
contract ie (pe X) daca exista k [0, 1) astfel ncat:
d(f(x), f(y)) k d(x, y), x, y X.
Numarul k se numeste factor de contract ie.
Teorema de punct x a lui Banach
Fie (X, d) un spat iu metric complet si e f : X X o contract ie de factor
k. Atunci exista un unic punct X astfel ncat f() = .
Punctul de mai sus se numeste punct x al aplicat iei f.
Construct ia lui se face astfel: e x
0
X, arbitrar xat si e sirul (nu-
mit sirul aproximat iilor succesive) denit prin recurent a x
n+1
= f(x
n
). Se
demonstreaza ca sirul x
n
este convergent si limita sa este punctul x cautat.
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):

d(x
n
, )
k
n
1 k
d(x
0
, x
1
), n N.
Exemple uzuale de spat ii metrice
a. Mult imea numerelor reale, R, este spat iu metric cu distant a uzuala
d(x, y) = [x y[, x, y R.
Se poate demonstra ca singurele mult imi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe mult imea numerelor complexe, C, distant a uzuala este
d(z, w) = [z w[, z, w C.
c. Fie R
n
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
R. Distant a uzuala (euclidiana):
d
2
(x, y) =
_
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
In R
n
o mult ime este compacta daca si numai daca este nchisa si marginita.
d. Fie C
n
= x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
C. Distant a uzuala (euclidiana):
d
2
(x, y) =
_
n
k=1
[x
k
y
k
[
2
,
cu notat ii evidente.
e. Fie
2
(N) = x : N R [
n
[x(n)[
2
< . Generalizarea distant ei
euclidiene la cazul innit dimensional (pe
2
(N)) este
d(x, y) =
n
[x(n) y(n)[
2
.
f. Fie A ,= si e /(A) = f : A R [ f marginita. Distant a
supremum pe spat iul funct iilor marginite este
d
(f, g) = sup
xA
[f(x) g(x)[.
g. Fie a, b R si e ([a, b] = f : [a, b] R [ f continua. Distant a
uzuala pe spat iul funct iilor continue este
d
(f, g) = sup
x[a,b]
[f(x) g(x)[.
h. Mai general, daca X este un spat iu metric compact, atunci mult imea
funct iilor continue ((X) = f : X R [ f continua este spat iu metric cu
distant a d
(f, g) = sup
xX
[f(x) g(x)[.
i. Fie B = 0, 1 codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B
n
= (x
1
, x
2
, ...x
n
) [ x
j
B, j = 1, 2, ..., n
denim distant a Hamming:
d((x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n
j=1
[x
j
y
j
[.
Distant a Hamming masoara de fapt numarul de necoincident e dintre ele-
mentele (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
j. Orice mult ime nevida A se poate organiza ca spat iu metric (discret)
cu distant a discreta (x, y) =
_
1 daca x ,= y
0 daca x = y
Spat ii normate
Fie X un spat iu vectorial complex (sau real).
O aplicat ie | |: X [0 , ) cu proprietat ile:
a. | x +y || x | + | y |
b. | x |= [[ | x |
c. | x |= 0 x = 0,
pentru orice x , y X si C, se numeste norma. O aplicat ie care verica
doar condit iile a si b se numeste seminorma.
Perechea (X , | |) se numeste spat iu normat. Orice spat iu normat este si
spat iu metric, distant a dintre x si y ind, prin denit ie,
d(x, y) =| x y |
Daca n plus orice sir Cauchy este convergent, atunci (X , | |) se numeste
spat iu Banach (sau spat iu normat complet). Se poate demonstra ca operat iile
algebrice sunt continue: daca lim
n
x
n
= x si lim
n
y
n
= y, atunci lim
n
(x
n
+
y
n
) = x +y si analog pentru nmult irea cu scalari.
Exemple de spat ii normate
i. Spat iile vectoriale R
n
si C
n
sunt spat ii Banach cu norma euclidiana:
| x |
2
=
_
n
j=1
[x
j
[
2
.
ii. Spat iile de siruri
p
(Z) si
p
(N)
Fie p R, p 1, xat si e
p
(Z) = x : Z C ;

nZ
[x(n)[
p
este convergenta.
Facem precizarea ca daca (a
n
)
nZ
este un sir de numere complexe indexat
dupa Z, atunci seria

nZ
a
n
este convergenta daca seriile
0
n=
a
n
si

n=1
a
n
sunt amandoua convergente.
Cu operat iile uzuale cu siruri,
p
(Z) este spat iu vectorial. Norma este
| x |
p
=
_
nZ
[x(n)[
p
_1
p
.
Se demonstreaza ca (
p
(Z), | |
p
) este spat iu Banach.
Analog se denesc spat iile
p
(N) = x : N C ;

n=0
[x(n)[
p
< .
iii. Spat iul sirurilor marginite
Fie
(Z) = x : Z C ; x sir marginit . Cu operat iile uzuale,
(Z) este
spat iu vectorial. Aplicat ia | x |
= sup
nZ
[x(n)[ este norma, iar (
(Z), | |
)
este spat iu Banach.
Analog se deneste spat iul
(N).
iv. Spat iul funct iilor continue
Fie T un spat iu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b R) si e
((T) = f : T C ; f continua.
Cu operat iile uzuale, ((T) este spat iu vectorial. Structura de spat iu Banach
este denita de norma supremum:
| f |
= sup
tD
[f(t)[.
v. Spat iul funct iilor marginite
Fie A ,= ; spat iul vectorial al funct iilor marginite
/(A) = f : A R [ f marginita
este spat iu Banach cu norma supremum: | f |
= sup
tA
[f(t)[.
Serii nt-un spat iu normat
Fie (X, | |) un spat iu normat si e (x
n
)
nN
un sir de elemente din X.
Spunem ca seria

nN
x
n
este convergenta la x X (numit n acest caz
suma seriei) daca sirul sumelor part iale, s
n
=
n
k=1
x
k
converge la x. Seria
nN
x
n
se numeste absolut convergenta daca seria (de numere reale si pozi-
tive)

nN
| x
n
| este convergenta. Cu o demonstrat ie asemanatoare celei de
la serii de numere reale se poate arata ca ntr-un spat iu Banach orice serie
absolut convergenta este convergenta, reciproca ind, n general, falsa.
Operatori liniari
Fie (X, | |) si (Y, | |) doua normate; o aplicat ie T : X Y se numeste
aplicat ie liniara (sau operator liniar) daca:
T(x +y) = T(x) +T(y), x, y X, , C.
Operatorul T se numeste liniar si continuu daca, n plus, aplicat ia T este si
continua.
Mult imea operatorilor liniari si continui de la X n Y se noteaza cu L(X, Y ).
Cu operat iile uzuale:
(T +S)(x) = T(x) +S(x), (T)(x) = T(x), C, x X,
mult imea L(X, Y ) este spat iu vectorial.
Pentru orice aplicat ie liniara T : X Y , se demonstreaza ca urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
a. T este continua.
b. T este continua n 0 X.
c. exista M > 0 astfel ncat: x X, | T(x) | M | x | .
Spat iul vectorial L(X, Y ) se organizeaza ca spat iu normat cu norma:
| T |= infM > 0 [ | T(x) | M | x |.
Au loc urmatoarele egalitat i:
| T |= sup| Tx | [ | x | 1 = sup| Tx | [ | x |= 1.
Din denit ie rezulta:
| Tx || T | | x | T L(X), x X.
Se demonstreaza de asemenea inegalitatea:
| TS | | T | | S |, T, S L(X).
Daca Y este spat iu Banach, atunci (L(X, Y ), | |) este spat iu Banach.
Daca Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaza X
si se
numeste dualul spat iului X, iar elementele lui se numesc funct ionale liniare
si continue.
In cazul X = Y , notam L(X) = L(X, X).

Spectru, valori proprii, vectori proprii
In continuare presupunem ca X este spat iu Banach.

Pentru orice operatori T, S L(X) se deneste produsul (compunerea):
(TS)(x) = T(S(x)), x X.
Un operator T L(X) se numeste inversabil daca exista T
1
L(X) astfel
ncat TS = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, x X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) arma ca un operator T este
inversabil daca si numai daca este bijectiv.
Pentru orice T L(X), mult imea:
(T) = C [ operatorul I T nu este inversabil
se numeste spectrul operatorului T. Se demonstreaza ca spectrul este mult ime
nevida si compacta inclusa n C [ [[ | T |.
2.2. SPAT II METRICE 37
Numarul r(T) = sup[[ [ (T) se numeste raza spectrala a opera-
torului T; evident, r(T) | T | si, n plus, are loc formula razei spectrale:
r(T) = lim
n
| T
n
|
1
n
.
Submult imea:
p
(T) = (T) [ operatorul I T nu este injectiv
se numeste spectrul punctual (sau mult imea valorilor proprii).
Daca
p
(T), atunci exista x X, x ,= 0, astfel ncat Tx = x.

In
acest caz vectorul x se numeste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
. Daca X este un spat iu Banach nit dimensional, (C
n
sau R
n
) atunci
spectrul coincide cu mult imea valorilor proprii si
p
(T) = (T) = C [ P
T
() = 0,
unde, P
T
este polinomul caracteristic al operatorului T.
2.2 Spat ii metrice
1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicat ii sunt metrici pe R
2
, echiva-
lente cu distant a euclidiana:
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
x
2
[ +[y
1
y
2
[.
b. d
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max[x
1
x
2
[, [y
1
y
2
[.
Solut ie
Se verica direct denit ia distant ei. Fie d
2
distant a euclidiana pe R
2
si e
(x, y) R
2
; din inegalitat ile:
_
[x[
2
+[y[
2
[x[ +[y[
_
2 ([x[
2
+[y[
2
),
1
2
([x[ +[y[) max[x[, [y[ [x[ +[y[,
rezulta:
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
2. Sa se generalizeze exemplul de mai sus n cazurile R
n
si C
n
.
3. Sa se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchy ntr-un
spat iu metric discret. Sa se demonstreze ca orice spat iu metric discret este
complet.
Solut ie
Fie (X, d) un spat iu metric discret si e x
n
un sir n X; e 0 < < 1. Daca
x
n
a, atunci exista n
N astfel ncat d(x

n
, a) < < 1, n n
, deci
d(x
n
, a) = 0, n n
; rezulta ca sirul x
n
este constant (ncepand de la un
rang). Un rat ionament similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.
4. Pe mult imea numerelor rat ionale, Q, consideram distant a uzuala (in-
dusa din R), d(x, y) = [x y[. Sa se demonstreze ca spat iul metric (Q, d)
nu este complet.
Solut ie
Fie sirul de numere rat ionale x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
. Se stie ca n R sirul x
n
este
convergent la e R Q. Rezulta ca x
n
este sir Cauchy n R, deci si n
Q; daca x
n
ar convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite, ceea ce
constituie o contradict ie.
5. Mult imea lui Cantor
Notam cu I
0
intervalul [0, 1]. Eliminam din I
0
intervalul din mijloc, (
1
3
,
2
3
)
si notam
I
1
=
_
0,
1
3
_
_
2
3
, 1
_
mult imea astfel obt inuta. Continuam procedeul: din ecare din intervalele
[0,
1
3
], [
2
3
, 1] eliminam intervalul din mijloc si notam cu I
2
mult imea rezul-
tata:
I
2
=
_
0,
1
9
_
_
2
9
,
3
9
_
_
6
9
,
7
9
_
_
8
9
, 1
_
.
Continuand procedeul, se obt ine un sir de mult imi I
0
, I
1
, I
2
, ... cu proprietat ile:
i. I
0
I
1
I
2
...
ii. I
n
este reuniunea a 2
n
intervale, ecare de lungime 3
n
.
Prin denit ie, mult imea lui Cantor este intersect ia: ( =

nN
I
n
.
Sa se demonstreze urmatoarele proprietat i:
a. ( este mult ime compacta.
b. Mult imea ( nu cont ine intervale.
c. Mult imea lui Cantor este perfecta (nu cont ine puncte izolate); n partic-
ular, rezulta ca ( nu este mult ime numarabila.
Solut ie
a. Mult imea ( este marginita (inclusa n [0, 1]) si nchisa (intersect ie de
mult imi nchise).
b. Din construct ie, rezulta:
(
_
3k + 1
3
m
,
3k + 2
3
m
_
= , k, m N.
Dar, orice interval (, ) cont ine un interval de forma
_
3k+1
3
m
,
3k+2
3
m
_
daca m
este ales cu condit ia 3
m
<

6
. Rezulta ca mult imea ( nu cont ine inter-
vale.
c. Fie a ( si e S un interval arbitrar care-l cont ine pe a; pentru orice
n N, e J
n
acel interval al lui I
n
care-l cont ine pe a. Alegem n
0
sucient
de mare astfel ncat J
n
0
S; daca notam cu x
n
acel capat al intervalului
J
n
diferit de a, rezulta x
n
( S, x
n
,= a, n n
0
.
6. Fie spat iul metric (R
n
, d
2
), e x
m
= (x
m
1
, x
m
2
, ..., x
m
n
) un sir de ele-
mente din R
n
si a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) R
n
. Atunci:
lim
m
x
m
= a (n R
n
) lim
m
x
m
k
= a
k
(n R), k 1, 2, ..., n.
Solut ie
Se aplica inegalitat ile:
[x
m
j
a
j
[ d
2
(x
m
, a)
n
k=1
[x
m
k
a
k
[, j 1, 2, ..., n.
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca
d
1
(f, g) =
_
b
a
[f(x) g(x)[dx
este distant a pe mult imea funct iilor continue ([a, b].
b. Sa se demonstreze ca orice sir f
n
(([a, b]) convergent n raport cu
distant a d
este convergent si n raport cu distant a d

1
, dar reciproca este
falsa.
Solut ie
a. Se verica direct denit ia (se folosesc proprietat ile modulului si ale inte-
gralei).
b. Fie f
n
, f (([a, b]) astfel ncat d
(f
n
, f) 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =
_
b
a
[f
n
(x) f(x)[dx (b a) d
(f
n
, f) 0.
Pentru a arata ca reciproca este falsa, e sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
0 n raport cu distant a d
1
, dar nu converge n raport cu d
.
8. Fie (X, d) un spat iu metric complet si e A X; sa se demon-
streze ca spat iul metric indus (A, d) este complet daca si numai daca A este
submult ime nchisa n X.
Solut ie
Se foloseste caracterizarea cu siruri a mult imilor nchise. Presupunem mai
ntai ca A este nchisa. Daca x
n
A este un sir Cauchy (n X), atunci exista
(deoarece X este complet) x X astfel ncat x
n
x. Dar A este nchisa,
deci x A. Implicat ia inversa o lasam ca exercit iu.
9. a. Sa se demonstreze ca aplicat ia
d : R R [0, ), d(x, y) = [arctgx arctgy[, x, y R,
este distant a pe R.
b. Spat iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ie
a. Funct ia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. Sirul x
n
= n este sir Cauchy n raport cu distant a d:
d(x
n
, x
m
) = [arctg n arctg m[ =
arctg
_
n m
1 +nm
_
0,
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul x
n
este convergent la a R, atunci
d(x
n
, a) 0; pe de alta parte:
d(x
n
, a) = [arctg n arctg a[ =
=
arctg
_
n a
1 +na
_
arctg
_
1
a
_
,= 0, a R,
contradict ie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: e X o mult ime
nevida arbitrara, e f : X R si e
d : X X [0, ), d(x, y) = [ f(x) f(y) [.
Atunci d este distant a pe X daca si numai daca funct ia f este injectiva.
11. In spat iul metric (R
2
, d
2
) consideram submult imile:
A = (x, y) R
2
[ 0 < x
2
+y
2
1,
B = (x, y) R
2
[ 1 x
2
+y
2
2,
D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
< 1, x > 0, y > 0,
E = (x, y) R
2
[ ax +by +c = 0, a, b, c R constante xate,
F =
__
1
n
, 1
_
R
2
[ n N
_
, G = F (0, 1).
Sa se precizeze daca mult imile sunt deschise, nchise, marginite, conexe
sau compacte.
Solut ie
A este mult ime marginita si conexa, dar nu este deschisa si nici nchisa.
B este compacta si conexa. D este deschisa, conexa si marginita. E este
nchisa, conexa si nemarginita. F este marginit a, dar nu este deschisa, nici
nchisa si nici conexa. G este mult ime compacta.
12. Sa se dea un exemplu de submult ime n R
2
care este conexa, dar nu
este conexa prin arce (o submult ime M a unui spat iu metric X se numeste
conexa prin arce daca pentru orice x, y M exista a, b R si o funct ie
continua : [a, b] M astfel ncat (a) = x si (b) = y).
Solut ie
Un exemplu este :
H =
__
x, sin
1
x
_
R
2
[ x (0, 1]
_
_
(0, y) R
2
[ y [1, 1].
13. Sa se arate cantr-un spat iu metric intersect ia unei familii innite de
mult imi deschise nu este neaparat deschisa si reuniunea unei familii innite
de mult imi nchise nu este neaparat nchisa.
Solut ie
Fie, de exemplu, n spat iul metric R mult imile deschise
D
n
=
_
1
n
,
1
n
_
, n N
.
Atunci

n1
D
n
= 0.

In acelasi spat iu metric, e mult imile nchise
F
n
=
_
1
n
, 1
1
n
_
, n N
.
Atunci
_
n1
F
n
= (0, 1).
2.3 Teorema contract iei
14. Sa se decida daca urmatoarele funct ii sunt contract ii pe mult imile
indicate:
a. f(x) = sinx, x R.
b. f(x) = lnx, x [e, ).
c. f(x) = arctg x, x R.
d. f(x) =
1 x
2
5(1 +x
2
)
, x R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x R.
Solut ii
a. Funct ia f(x) = sinx nu este contract ie pe R. Presupunand prin absurd
ca ar exista k (0, 1) astfel ncat [ sinx siny[ k [x y[, x, y R,
atunci, n particular pentru y = 0, se obt ine [ sinx[ k [x[, x R; rezulta
ca lim
x0
[ sinx[
[x[
k < 1, contradict ie. Funct ia sinus este totusi contract ie pe
orice interval nchis care nu cont ine numere de forma k, k Z (pentru
demonstrat ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ia f(x) = lnx este contract ie pe [e, ); din teorema lui Lagrange
rezulta:
[ lnx lny[
_
sup
ce
1
c
_
[x y[
1
e
[x y[, x, y R.
c. Funct ia f(x) = arctg x nu este contract ie pe R; e, prin absurd, k (0, 1)
astfel ncat [arctg x arctg y[ k [x y[, x, y R.

In particular pentru
y = 0 rezulta [arctg x[ k [x[, x R si deci lim
x0
[arctg x[
[x[
k < 1,
contradict ie. Funct ia f(x) = arctg x este contract ie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup
xI
[f
(x)[ < 1.
d. Funct ia nu este contract ie pe R; rat ionament similar cu exemplele a si c
de mai sus.
e. Funct ia este contract ie pe R.
15. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
3
+ 4x 1 = 0.
Solut ie
Ecuat ia are o singura solut ie reala, (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat iilor succesive. Fie X = [0, 1] si f : X X, f(x) =
1
x
2
+4
. Ecuat ia
2.3. TEOREMA CONTRACT IEI 43
este echivalenta cu f(x) = x, iar spat iul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este contract ie pe X. Derivata
este f
(x) =
2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
xX
[f
(x)[ = f
(1) =
2
25
< 1, deci f este
contract ie cu factorul factorul de contract ie k =
2
25
. Sirul aproximat iilor
succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
[x
n
[ <
k
n
1 k
[x
0
x
1
[ =
1
3

_
2
25
_
n
,
deci x
3
= f
_
16
65
_
= 0, 2355072.
Aceeasi ecuat ie se poate rezolva aproximativ si folosind contract ia
g(x) =
1
4
(1 x
3
), x [0, 1].

In acest caz factorul de contract ie este
k = sup
x(0,1)
[g
(x)[ =
3
4
. Metoda aproximat iilor succesive converge mult
mai ncet n acest caz, x
6
.
16. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
3
+ 12x 1 = 0.
Solut ie
Ecuat ia are o singura solut ie reala (0, 1) si este echivalenta cu x = f(x),
unde f(x) =
_
x
2
+ 12
_
1
este contract ie pe [0, 1], cu factorul de contract ie
k =
2
169
.
17. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
5
+x 15 = 0.
Solut ie
Ecuat ia are o singura solut ie reala (1, 2). Scriem ecuat ia sub forma
echivalenta x =
5
15 x; aplicat ia f(x) =
5
15 x este contract ie pe [1, 2]

cu factorul de contract ie k =
1
5
5
14
4
.
18. Fie a (0, 10
1
). Sa se construiasca un sir al aproximat iilor succe-
sive pentru solut ia din (0, 1) a ecuat iei xe
x
= a.
Solut ie
Scriem ecuat ia sub forma x = (x), cu (x) = ae
x
. Atunci : [0, 1] [0, 1]
este o contract ie (cu factorul a).
19. Ecuat ia lui Kepler Sa se construiasca un sir care converge la
(unica) solut ie a ecuat iei x = q sinx +m, q (1, 1), m R.
Solut ie
Funct ia f : R R, f(x) = q sinx +m este contract ie:
sup
xR
[f
(x)[ = q < 1,
deci ecuat ia x = f(x) are o solut ie unica R.
Pentru orice x
0
R, sirul
x
n+1
= f(x
n
) = q sinx
n
+m
converge la , eroarea la pasul n ind:
[x
n
[ <
q
n
1 q
[x
1
x
0
[.
20. Fie a, b, c R; n ce condit ii se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive ecuat iei: x = a sinx +b cos x +c ?
Solut ie
Fie f : R R, f(x) = a sinx + b cos x + c. Funct ia f se poate scrie sub
forma:
f(x) =
_
a
2
+b
2
_
a
a
2
+b
2
sinx +
b
a
2
+b
2
cos x
_
+c =
=
_
a
2
+b
2
sin(x +) +c,
cu R bine ales. Rezulta ca aplicat ia f este contract ie daca si numai
daca

a
2
+b
2
< 1; daca aceasta ipoteza este adevarata, atunci un sir al
aproximat iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
). Eroarea
la pasul n este cel mult
_
a
2
+b
2
_
n
1
a
2
+b
2
[b +c[.
21. Sa se demonstreze ca pentru orice a (1, 1) si pentru orice funct ie
continua h : [0, 1] R exista o singura funct ie continua u : [0, 1] R astfel
ncat u(x) = h(x) +a sinu(x), x [0, 1].
Solut ie
Studiem ecuat ia n spat iul metric ((([0, 1]), d
)). Fie aplicat ia

F : (([0, 1]) (([0, 1]), (F(f))(x) = h(x) +a sinf(x), x [0, 1].
Este sucient sa demonstram ca F este contract ie (funct ia u din concluzie
este punctul x al contract iei). Fie f, g (([0, 1]); atunci:
d
(F(f), F(g)) = sup

x[0,1]
[a(sinf(x) sing(x))[ [a[ d
(f, g),
deci F este contract ie cu factorul [a[.
22. Sisteme liniare Fie A = (a
ij
) o matrice patratica de ordinul n N
cu elemente a
ij
R, i, j 1, 2, .., n si e b
i
R, i 1, 2, ..., n. Pentru
ce valori ale parametrului R se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive sistemului liniar: x
i
=
n
k=1
a
ik
x
k
+b
i
, 1 i n ?
Solut ie
Fie d una din distant ele echivalente pe R
n
(a se vedea exercit iile 1 si 2) si
e
T : R
n
R
n
, T(x
1
, x
2
, .., x
n
) =
_
n
k=1
a
1k
x
k
+b
1
, ...,
n
k=1
a
nk
x
k
+b
n
_
.
Se impune condit ia ca T sa e contract ie si se obt in valorile cerute pentru .
Vom face n continuare calculul pentru distant a euclidiana, d = d
2
. Pentru
orice vectori x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) din R
n
, avem (aplicam
inegalitatea lui Schwarz):
d
2
(T(x), T(y)) = [[
_
n
i=1
_
n
k=1
a
ik
(x
k
y
k
)
_
2
[[
_
n
i=1
__
n
k=1
a
2
ik
__
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
__
= [[
_
n
i=1
n
k=1
a
2
ik
d
2
(x, y).
Deci T este contract ie daca si numai daca [[
_
_
_
n
i=1
n
k=1
a
2
ik
_
_
1
.
23. Sa se rezolve exercit iul anterior n raport cu distant ele d
1
si d
.
24. Ecuat ii integrale de tip Fredholm Fie a, b R, a < b si e
K : [a, b][a, b] R o funct ie continua (numita nucleu). Pentru orice funct ie
continua f : [a, b] R si pentru orice R, e ecuat ia (cu necunoscuta
):
(x) =
_
b
a
K(x, y)(y)dy +f(x), x [a, b].
Sa se ae pentru ce valori ale lui R se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive ecuat iei considerate.
Solut ie
Studiem ecuat ia n spat iul Banach ((([a, b]), d
). Fie aplicat ia
U : (([a, b]) (([a, b]), (U)(x) =
_
b
a
K(x, y)(y)dy +f(x).
Ecuat ia Fredholm se scrie U() = . Pentru orice , (([a, b]), calculam:
d
(U, U) = sup
x[a,b]
[(U)(x) (U)(x)[ =
= sup
x[a,b]
[
_
b
a
K(x, y)((y) (y))dy[
[[ sup
x[a,b]
_
b
a
[K(x, y)[ [(y) (y)[dy
[[ | K |
_
b
a
[(y) (y)[dy,
unde, am notat | K |
= sup
(x,y)[a,b]
2
[K(x, y)[. Rezulta deci
d
(U, U) [[ | K |
(b a)d
(, ), , (([a, b]).
Aplicat ia U este contract ie daca si numai daca [[ <
1
(b a) | K |
.

In
aceasta ipoteza, construim un sir al aproximat iilor succesive: e
0
(([a, b])
si
n+1
= U
n
. Calculam primii termeni ai sirului:
1
(x) = (U
0
)(x) =
_
b
a
K(x, y)
0
(y)dy +f(x), x [a, b].
2
(x) = (U
1
)(x) =
_
b
a
K(x, y)
_
_
b
a
K(y, t)
0
(t)dt +f(y)
_
dy +f(x) =
= f(x) +
_
b
a
K(x, y)f(y)dy +
2
_
b
a
_
b
a
K(x, y)K(y, t)
0
(t)dtdy =
= f(x) +
_
b
a
K(x, y)f(y)dy +
2
_
b
a
_
0
(t)
_
b
a
K(x, y)K(y, t)dy
_
dt.
Denim nucleele iterate:
K
1
(x, y) = K(x, y),
K
2
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
1
(t, y)dt,
K
3
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
2
(t, y)dt,
.........................................
K
n
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
n1
(t, y)dt.
Cu aceste notat ii, solut ia ecuat iei Fredholm este:
(x) = f(x) +
n1
n
_
b
a
K
n
(x, y)f(y)dy, x [a, b].
Fie R(x, y, ) =

n0
n
K
n+1
(x, y) rezolventa ecuat iei; atunci:
(x) = f(x) +
_
b
a
R(x, y, )f(y)dy.
25. Sa se determine R astfel ncat ecuat iei
(x) =
_
1
0
xy(y)dy +x
2
sa i se poata aplica metoda aproximat iilor succesive si, n acest caz, sa se
rezolve ecuat ia.
Solut ie
Cu notat iile din exercit iul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] R, K(x, y) = xy, f(x) = x
2
si | K |
= 1. Aplicat ia
U denita prin (U)(x) =
_
1
0
xy(y)dy +x
2
este contract ie daca si numai
daca [[ < 1.

In acest caz, nucleele iterate sunt:
K
1
(x, y) = K(x, y) = xy,
K
2
(x, y) =
_
1
0
K(x, t)K
1
(t, y)dt =
_
1
0
xt
2
ydt =
1
3
xy,
K
3
(x, y) =
_
1
0
1
3
xt
2
ydt =
1
3
2
xy.
In general, K
n
=
1
3
n1
xy. Rezulta:
R(x, y, ) =

n0
_
3
_
n
xy =
3xy
3
,
si deci solut ia (unica) a ecuat iei este
(x) = x
2
+
_
1
0
3xy
3
y
2
dy = x
2
+
3
4(3 )
x.
26. Metoda lui Newton
Fie a, b R si e f : [a, b] R o funct ie de doua ori derivabila astfel
incat f
(x) ,= 0, x [a, b]. Presupunem ca ecuat ia f(x) = 0 are o solut ie

[a, b]. Metoda lui Newton aproximeaza cu sirul aproximat iilor suc-
cesive generat de contract ia g(x) = x
f(x)
f
(x)
. Sa se gaseasca o condit ie
sucienta pentru a se putea aplica metoda aproximat iilor succesive si sa se
interpreteze geometric metoda.
Solut ie
Condit ia [g
(x)[ k < 1 (pentru ca g sa e contract ie) este echivalenta cu

[f(x)f
(x)[ < k(f
(x))
2
, x [a, b]. Daca aceasta condit ie este ndeplinita,
atunci sirul aproximat iilor succesive este x
n
= x
n1
f(x
n1
)
f
(x
n1
)
. Geometric,
x
n
este abscisa punctului de intersect ie al tangentei la gracul funct iei f
n punctul (x
n1
, f(x
n1
)) cu axa Ox.

Intr-adevar, ecuat ia tangentei este
y f(x
n1
) = f
(x
n1
)(x x
n1
) si pentru y = 0 se obt ine x
n
.
27. Fie a > 0 si p N. Sa se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un sir al aproximat iilor succesive pentru
p
a.
Solut ie
Fie f(x) = x
p
a si g(x) = x
f(x)
f
(x)
=
1
p
_
(p 1)x +ax
1p
_
. Aplicat ia g
este contract ie pe un interval care cont ine
p
a:
[g
(x)[ =
p 1
p
1 ax
p
<
p 1
p
< 1 , x >
p
_
a
2
.
In concluzie, pentru a construi un sir al aproximat iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x
0
, sa e ales astfel ncat x
0
>
p
_
a
2
.
2.4 Funct ii continue
28. Sa se studieze continuitatea in zero funct iei
f(x) =
_
x[
1
x
], x (0, 1]
1, x = 0
2.4. FUNCT II CONTINUE 49
unde, [a] este partea ntreaga a numarului a R.
Solut ie
Din dubla inegalitate:
x
_
1
x
1
_
< f(x) x
1
x
, x (0, 1],
rezulta ca funct ia f este continua n 0.
29. Fie
f : R R, f(x) =
_
xsin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
Sa se demonstreze ca f este uniform continua pe R.
Solut ie
Funct ia f este continua, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continua. Fie x
n
si y
n
astfel ncat [x
n
y
n
[ 0. Atunci
[f(x
n
) f(y
n
)[ 0 (deoarece lim
n
f(x
n
) = lim
n
f(y
n
) = 1), deci f este
uniform continua pe R.
30. Fie f : (0, 1] R, f(x) = sin
1
x
. Sa se demonstreze ca f nu este
uniform continua.
Solut ie
Fie x
n
=
1
n
si y
n
=
1
2
+ 2n
. Atunci [x
n
y
n
[ 0, dar
[f(x
n
) f(y
n
)[ 1 ,= 0.
31. Fie f : (0, 1] R, f(x) = lnx si g : [1, ) R, g(x) = lnx. Sa se
studieze uniform continuitatea funct iilor f si g.
Solut ie
Funct ia f nu este uniform continua: e x
n
= e
n
si y
n
= e
2n
. Atunci
[x
n
y
n
[ 0, dar [f(x
n
) f(y
n
)[ . Funct ia g este uniform continua:
din inegalitatea sup
x1
[g
(x)[ 1, rezulta, (aplicand teorema lui Lagrange):

[g(x) g(y) [x y[, x, y [1, ).
32. Fie (X, d) un spat iu metric, e f : X R o aplicat ie continua si e
a R. Consideram mult imile:
A = x X [ f(x) < a
B = x X [f(x) a
D = x X [ f(x) = a.
Sa se demonstreze ca A este mult ime deschisa, iar B si D sunt mult imi
nchise.
Solut ie
A = f
1
((, a)), B = f
1
((, a]), D = f
1
(a); mult imea (, a)
este deschisa, iar mult imile (, a] si a sunt nchise.
33. Sa se construiasca o funct ie continua, bijectiva avand inversa dis-
continua.
Solut ie
Fie X = [0, 2) cu distant a uzuala indusa din R. Fie cercul unitate
Y = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
= 1,
cu distant a euclidiana indusa din R
2
(se poate lua si metrica lungimea
arcului, care este echivalenta cu distant a euclidiana). Fie funct ia:
f : X Y, f(t) = (cos t, sint).
Atunci f este continua (deoarece componentele sunt continue) si bijectiva.
Daca funct ia inversa f
1
: Y X ar continua, atunci imaginea oricarui
sir convergent din Y ar un sir convergent n X. Sirul
__
1
1
n
2
,
1
n
_
converge la (1, 0) n Y , dar imaginea sa prin funct ia f
1
:
f
1
__
_
1
1
n
2
,
1
n
__
= 2 arctg
_
_
1
n
_
1
1
n
2
_
_
nu este sir convergent n X; altfel ar trebui ca 2 X, contradict ie.
34. Exista funct ii continue si bijective de la [0, 1) n (0, 1) ?
Solut ie
Fie X = [0, 1) cu metrica indusa din R si Y = (0, 1) cu aceeasi met-
rica. Sa presupunem, prin absurd, ca ar exista o funct ie continua si bi-
jectiva f : X Y . Fie a = f(0) si e g restrict ia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) (a, 1). Dar (0, 1) este mult ime conexa n X, restrict ia
g este continua, deci ar trebui ca g((0, 1)) sa e mult ime conexa n Y ,
contradict ie.
Sa se studieze continuitatea urmatoarelor funct ii n origine
35. f(x, y) =
_
x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
x
2
+y
2
= 0, deoarece [
x
2
y
x
2
+y
2
[ [x[. Rezulta ca
funct ia este continua.
36. f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin, obt inem:
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
xy
x
2
+y
2
= lim
0
2
sin cos
2
= sin cos ,
ceea ce arata ca limita n (0, 0) nu exista, deci funct ia nu este continua n
origine.
37. f(x, y) =
_
x
2
y
x
4
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
x
4
+y
2
nu exista: e (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
2
) (0, 0). Atunci
f(x
n
, y
n
)
1
2
. Daca (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
) (0, 0), atunci f(x
n
, y
n
) 0.
Se observa ca desi lim
x0
f(x, mx) = 0, m R, totusi limita nu exista.
38. f(x, y) =
_
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) nu exista.
39. f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
xy
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Din inegalitatea
(x
2
+y
2
) sin
1
xy
x
2
+y
2
rezulta
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0,
deci funct ia este continua.
40. f(x, y) =
_
_
ye
1
x
2
y
2
+e
2
x
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) nu exista; daca (x
n
, y
n
) = (
1
ln n
,
1
n
) (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
)
1
2
,
iar daca (x
n
, y
n
) = (
1
lnn
,
1
n
2
) (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
) 0.
41. f(x, y) =
_
1
xy
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2
= 0, deoarece
x
3
y
2
x
2
+y
2
[x
3
[,
42. f(x, y) =
_
_
_
x
2
+y
2
x
2
+y
2
+11
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
2
+y
2
x
2
+y
2
+11
= 2, deci funct ia nu este continua.
43. f(x, y) =
_
_
_
x
2
y
2
+11
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
2
+11
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)(
_
x
2
y
2
+ 1 + 1)
= 0,
44. f(x, y) =
_
_
_
e
1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Folosind limita lim
t0
+
e
1
t
t
n
= 0, n N, rezulta lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0, deci
funct ia este continua.
45. f(x, y) =
_
(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ie
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
_
(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
y
2
_
x
2
y
2
x
2
+y
2
= 1,
deci funct ia nu este continua.
46. f(x, y, z) =
_
x
2
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ie
Folosind coordonatele sferice:
x = sin cos , y = sin sin, z = cos ,
obt inem
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) = lim
0
2
(sin
2
cos
2
)
2
= sin
2
cos
2
,
deci limita nu exista.
47. f(x, y, z) =
_
xz
x
2
+y
2
, (x, y, z) , Oz
0, x = y = 0
Solut ie
Fie (0, 0, z
o
) Oz; analizam mai ntai cazul z
o
,= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin, z = z,
obt inem
lim
(x,y,z)(0,0,z
o
)
f(x, y, z) = lim
(,z)(0,z
o
)
cos z
= z
o
cos ,
deci limita nu exista.
Daca z
o
= 0, din inegalitatea
[f(x, y, z)[ [z[,
rezulta
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) = 0,
deci funct ia este continua n origine.
2.5 Spat ii normate si operatori liniari
48. a. Fie x
0
[a, b]; pe spat iul funct iilor continue, (([a, b], | |
)
consideram aplicat ia (numita evaluarea n punctul x
0
):
F
x
0
: ([a, b] R, F
x
0
(f) = f(x
0
).
Sa se demonstreze ca F
x
0
este funct ionala liniara si continua si sa se calculeze
norma | F
x
0
| .
b. Mai general, sa se demonstreze ca pentru orice t
1
, t
2
, ..., t
n
[a, b] si orice
c
1
, c
2
, ..., c
n
R, aplicat ia:
F : ([a, b] R, F(f) =
n
k=1
c
k
f(t
k
)
este funct ionala liniara si continua.

In plus:
| F |=
n
k=1
[c
k
[.
Solut ie
a. Fie f, g ([a, b] si , R; atunci:
F
x
0
(f +g) = f(x
0
) +g(x
0
) = F
x
0
(f) +F
x
0
(g),
deci F
x
0
este funct ionala liniara.
Pentru orice f ([a, b], avem:
[F
x
0
(f)[ = [f(x
0
)[ | f |
,
2.5. SPAT II NORMATE SI OPERATORI LINIARI 55
deci F
x
0
este continua si | F
x
0
| 1.
Daca 1 este funct ia constanta 1, atunci [F
x
0
(1)[ = 1, deci | F
x
0
|= 1.
b. Evident, se poate presupune ca c
k
,= 0, k 1, 2, ..., n si ca punctele
t
1
, t
2
, ..., t
n
sunt alese crescator; liniaritatea:
F(f +g) =
n
k=1
c
k
f(t
k
) +
n
k=1
c
k
g(t
k
) =
= F(f) +F(g) f, g ([a, b], , R.
Din inegalitatea:
[F(f)[ =
k=1
c
k
f(t
k
)
k=1
[c
k
f(t
k
)[
_
n
k=1
[c
k
[
_
| f |
, f ([a, b],
rezulta continuitatea lui F si inegalitatea:
| F |
n
k=1
[c
k
[.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, consideram funct ia h : [a, b] R,
denita astfel: n punctele t
k
ia valorile sgn(c
k
), pe ecare interval (t
k
, t
k+1
)
funct ia este liniara, iar pe intervalele [a, t
1
) si (t
n
, b] funct ia h este constanta.
Notand u
k
=
c
k
|c
k
|
, funct ia h este:
h(x) =
_
_
u
k
, x = t
k
u
1
, x [a, t
1
)
u
n
, x (t
n
, b]
u
k+1
u
k
t
k+1
t
k
x +
u
k
t
k+1
u
k+1
t
k
t
k+1
t
k
, x (t
k
, t
k+1
)
Evident, din denit ie rezulta funct ia h este continua si | h |
= 1, deci:
| F | [F(h)[ =
k=1
c
k
h(t
k
)
k=1
c
k
c
k
[c
k
[
=
n
k=1
[c
k
[,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
49. a. Pe spat iul Banach (([a, b], | |
) al funct iilor continue (reale)

consideram aplicat ia
J : ([a, b] R, J(f) =
_
b
a
f(t)dt.
Sa se demonstreze ca J este funct ionala liniara si continua si apoi sa se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice funct ie continua : [a, b] R aplicat ia:
J
: ([a, b] R, J
(f) =
_
b
a
(t) f(t) dt
este o funct ionala liniara si continua si
| J
|=
_
b
a
[(t)[ dt.
Solut ie
a. Liniaritatea este o consecint a directa a proprietat ilor integralei Riemann.
Pentru orice f ([a, b], avem:
[J(f)[ =
_
b
a
f(t) dt
_
b
a
[f(t)[dt (b a) | f |
,
deci J este continua. Din inegalitatea de mai sus rezulta si | J | b a.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, e 1(t) = 1, t [0, 1]. Atunci
| 1 |
= 1 si deci:
| J | [J(1)[ = b a.
Rezulta | J |= b a.
b. Liniaritatea este evidenta; din inegalitatea:
[J
(f)[ =
_
b
a
(t)f(t) dt
_
b
a
[(t)f(t)[ dt | f |
_
b
a
[(t)[ dt
rezulta continuitatea si inegalitatea:
| J
|
_
b
a
[(t)[ dt.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa construim o funct ie g ([a, b] dupa
cum urmeaza; e > 0, arbitrar xat si e o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
n
= b,
astfel ncat
n
max
k=1
[(t
k
) (t
k1
)[ < .
Aceasta alegere a diviziunii este posibila datorita continuitat ii funct iei .
Impart im intervalele diviziunii n doua grupe:

n prima grupa consideram intervalele (notate
1
,
2
, ...,
r
) pe care funct ia
nu se anuleaza (nu schimba semnul);
n grupa a doua, celelalte intervale (notate
1
,
2
, ...,
s
).
Denim funct ia g pe ecare interval al diviziunii urmand urmatoarele reguli:
i. g(t) = sgn((t)), t
i
, i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniara n restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercit iul anterior);
iii. daca a sau b este extremitate a unui interval din a doua grupa, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, funct ia g este continua si | g |
1, deci:
| J
| [J
(g)[ =
=
j=1
_
j
(t) g(t) dt +
s
k=1
_
k
(t) g(t) dt
j=1
_
j
[(t)[ dt
s
k=1
_
k
[(t)[ dt =
=
_
b
a
[(t)[ dt 2
s
k=1
_
k
[(t)[ dt >
>
_
b
a
[(t)[ dt 2 (b a).
Pentru 0, rezulta inegalitatea:
| J
|
_
b
a
[(t)[ dt,
50. Fie (
1
[a, b] spat iul vectorial al funct iilor de clasa C
1
denite pe
intervalul compact [a, b].
a. Sa consideram pe (
1
[a, b] norma supremum: | f |
= sup
x[a,b]
[f(x)[.
Sa se demonstreze ca aplicat ia de derivare
D : (
1
[a, b] ([a, b], D(f) = f
,
este operator liniar dar nu este si continuu. Pe spat iul funct iilor continue,
([a, b], este considerata, ca de obicei, norma supremum.
b. Sa consideram acum pe spat iul (
1
[a, b] norma:
| f |=| f |
+ | f
.
Sa se demostreze ca aplicat ia de derivare D este n acest caz operator con-
tinuu.
Solut ie
a. Liniaritatea este evidenta. Fie sirul f
n
(x) =
1
n
sinnx; atunci | f
n
|
=
1
n
si deci f
n
0 n spat iul normat
_
(
1
[a, b], | |
_
, dar sirul D(f
n
) = f
n
nu
converge (la 0) n ([a, b].
b. Fie f (
1
[a, b]; din inegalitatea:
| D(f) |
= | f
| f |
+ | f
= | f |
rezulta ca D este operator continuu.
51. Sa se demonstreze ca orice operator liniar T : R
n
R
n
este continuu
(pe spat iul R
n
este considerata norma euclidiana, notatan continuare | |
2
).
Solut ie
Fie T ca n enunt , e e
1
, e
2
, ..., e
n
baza canonica n R
n
si e:
K = max| Te
1
|
2
, | Te
2
|
2
, ..., | Te
n
|
2
.
Pentru orice vector x =
n
j=1
x
j
e
j
R
n
, au loc inegalitat ile:
[x
i
[ | x |
2
, i = 1, 2, ..., n.
De aici si din inegalitatea triunghiului, rezulta:
| Tx |
2
=| T
_
_
n
j=1
x
j
e
j
_
_
|
2
=| x
j
Te
j
|
2

j=1
[x
j
[ | Te
j
|
2
nK | x |
2
, x R
n
,
deci operatorul T este continuu si | T | nK. Evident, demonstrat ia de
mai sus ramane adevarata si pe spat iul C
n
.
52. Operatorul de nmult ire cu variabila independenta
Pe spat iul Banach complex (([a, b], | |
) consideram operatorul (demult ire

cu variabila independenta):
(Mf)(x) = xf(x), f ([a, b], x [a, b].
a. Sa se demonstreze ca M este liniar si continuu si | M |= [b[.
b. Sa se demonstreze ca spectrul lui M este :
(M) = [a, b].
c. Sa se demonstreze ca mult imea valorilor proprii este vida:
p
(M) = .
Solut ie
a. Pentru orice f, g ([a, b] si , C, avem:
(M(f +g)) (x) = x(f +g)(x) =
= xf(x) +xg(x) = (Mf +Mg)(x), x [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
| Mf |
= sup
x[a,b]
[xf(x)[ [b[ | f |
, f ([a, b], x [a, b],

deci M este continuu si n plus | M | [b[.
Notand cu 1 funct ia constanta 1, atunci | 1 |
= 1 si deci:
| M || M1 |
= sup
x[a,b]
[x[ = [b[,
deci | M |= [b[.
b. Demonstram egalitatea (M) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin denit ie, (M) daca si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sect iunea teoretica a acestui capitol). Fie
0
[a, b]; din
egalitatea:
((
0
I M)(f))(x) = (
0
x)f(x), f ([a, b], x [a, b]
rezulta ca operatorul
0
I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(
0
I M) = f ([a, b] [ f(
0
) = 0 ,= ([a, b],
deci [a, b] (M).

In locul incluziunii inverse (M) [a, b] demonstram
incluziunea echivalenta: C[a, b] C(M). Fie
0
, [a, b]; atunci funct ia
: [a, b] C,
0
(x) =
1
0
x
este corect denita si continua, deci |
0
|
< . Consideram operatorul:

S : ([a, b] ([a, b], (Sf)(x) =
0
(x)f(x) =
1
0
x
f(x), x [a, b].
Se demonstreaza fara dicultate ca S este operator liniar. Continuitatea
rezulta din inegalitatea:
| Sf |
= sup
x[a,b]
[
0
(x)f(x)[ |
0
|
| f |
, f ([a, b].
In concluzie, operatorul S L(([a, b]); n plus, au loc egalitat ile:

(
0
I M)Sf = (S(
0
I M))f =
0
1
0
f = f, f ([a, b],
deci operatorul
0
I M este inversabil si (
0
I M)
1
= S, ceea ce demon-
streaza ca
0
, (M).
c. Pentru a demonstra ca M nu are valori proprii, vom arata ca pentru orice
[a, b], operatorul I M este injectiv. Fie
0
[a, b] si e f ([a, b]
astfel ncat (
0
I M)f = 0; rezulta:
(
0
x)f(x) = 0, x [a, b].
De aici rezulta
f(x) = 0, x [a, b]
0
.
Funct ia f ind continua, rezulta si f(
0
) = 0, deci f(x) = 0, x [a, b]; in
concluzie,
0
I M este injectiv.
53. Operatorul de nmult ire
Exemplul anterior se poate generaliza dupa cum urmeaza. Fie ([a, b] si
e operatorul (de nmult ire cu funct ia ):
M
: ([a, b] ([a, b], M
f = f.
a. Sa se arate ca M
este operator liniar si continuu si | M
|=| |
.
b. Spectrul lui M
coincide cu imaginea funct iei :

(M
) = (x) [ x [a, b].

c. Operatorul M
are valori proprii daca si numai daca exista intervale

(nedegenerate) J [a, b] astfel ncat (x) = c, x J.

In acest caz c este
valoare proprie a lui M
.
Solut ie
a. Liniaritatea este imediata; din inegalitatea:
| M
f |
= sup
x[a,b]
[(x)f(x)[ | |
| f |
,
rezulta continuitatea si | M
|| |
. Inegalitatea inversa rezulta ca n

exercit iul anterior.
b. Fie A = (x) [ x [a, b] imaginea lui . Demonstram egalitatea
(M
) = A prin dubla incluziune. Daca

0
A, atunci exista x
0
[a, b]
astfel ncat (x
0
) =
0
; de aici rezulta ca operatorul
0
I M
nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(
0
I M
) = f ([a, b] [ f(x
0
) = 0 ,= ([a, b].
Pentru a demonstra incluziunea inversa, e
0
, A; atunci funct ia
0
: [a, b] C,
0
(x) =
1
0
(x)
este corect denita si continua. Rezulta ca operatorul
0
I M
este in-
versabil, inversul sau ind operatorul de nmult ire cu funct ia
0
:
(
0
I M
)
1
f = M
0
f =
0
f, f ([a, b].
Continuitatea operatorului M
0
se poate arata direct, dar este si o consecint a
a teoremei lui Banach (a se vedea sect iunea teoretica).
c. Fie
0
(M
) = A astfel ncat exista f ([a, b] cu proprietatea

(
0
I M
)f = 0; daca funct ia nu este constanta pe nici un interval,

atunci, din egalitatea (
0
(x))f(x) = 0, x [a, b] si din continuitatea lui
f rezulta f(x) = 0, x [a, b], deci operatorul
0
IM
este injectiv, deci

0
nu este valoare proprie pentru M
. Sa presupunem acum ca exista J [a, b]

astfel ncat (x) = c, x J. Demonstram ca c este valoare proprie a lui
M
; pentru aceasta, consideram o funct ie neidentic nula f

0
([a, b] astfel
ncat f
0
(x) = 0, x [a, b] J. Atunci f
0
este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI M
)f
0
)(x) = 0, x [a, b].
Operatorul de nmult ire se poate deni si condit ii mai generale. De exemplu,
daca D R
n
este o mult ime compacta si daca : D C este o funct ie
continua, atunci, pe spat iul ((D) al funct iilor continue pe D se poate deni
operatorul (de nmult ire cu ): M
f = f. Se poate demonstra ca pro-

prietat ile demonstrate mai sus sunt adevarate si n acest caz.
54. Operatorul integral
Fie K : [a, b] [a, b] R o funct ie continua si e operatorul integral (asociat
nucleului K) denit prin:
T
K
: ([a, b] ([a, b], (T
K
(f))(s) =
_
b
a
K(s, t)f(t) dt.
Pe spat iul funct iilor continue este considerata norma supremum.
a. Sa se demonstreze ca T
K
este operator liniar si continuu.
b. Norma operatorului T
K
este:
| T
K
|= sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
Solut ie
a. Pentru orice f, g ([a, b] si , R avem:
(T
K
(f + g))(s) =
_
b
a
K(s, t)(f(t) + g(t)) dt =
=
_
b
a
K(s, t)f(t) dt +
_
b
a
K(s, t)g(t) dt = (T
K
f)(s) + (T
K
g)(s),
s [a, b], deci T
K
este liniar.
Continuitatea operatorului T
K
rezulta din inegalitatea:
| T
K
f |
= sup
s[a,b]
_
b
a
K(s, t)f(t) dt

| f |
sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt, f ([a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezulta si inegalitatea
| T
K
| sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
Demonstram acum inegalitatea inversa. Aplicat ia
[a, b] s
_
b
a
[K(s, t)[ dt R
este continua (denita pe un compact) si deci exista s
0
[a, b] astfel ncat:
sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt =
_
b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
Notam (t) = K(s
0
, t); evident, ([a, b]. Pe spat iul Banach ([a, b] con-
sideram funct ionala (ca n exercit iul 49.b)
J
(f) =
_
b
a
(t)f(t) dt =
_
b
a
K(s
0
, t)f(t) dt.
Conform exercit iului 49, J
este funct ionala liniara si continua pe ([a, b] si

| J
|=
_
b
a
[(t)[ dt =
_
b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
In demonstrat ia egalitat ii de mai sus s-a aratat (a se vedea solut ia exercit iului
49.b) ca pentru orice > 0, exista o funct ie g ([a, b] astfel ncat | g |
1
si
J
(g) | J
| .
Deoarece | g | 1 avem:
| T
K
| | T
K
g |
(T
K
g)(s
0
) =
_
b
a
K(s
0
, t)g(t) dt =
= J
(g) | J
| = sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ .
Deoarece > 0 a fost ales arbitrar, rezulta: | T
K
|= sup
s[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
55. Operatorul de convolut ie
Fie doua siruri x, y : Z C, cu proprietatea ca pentru orice n Z seria
kZ
x(n k)y(k) este convergenta.

In acest caz se poate deni sirul
x y : Z C, (x y)(n) =

kZ
x(n k)y(k),
numit convolut ia (sau produsul de convolut ie) sirurilor x si y.
a. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y
1
(Z), exista convolut ia x y.
b. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y
1
(Z), convolut ia xy
1
(Z),
si n plus | x y |
1
| x |
1
| y |
1
c. Produsul de convolut ie este comutativ si asociativ.
d. Pentru orice m Z, e sirul
m
(n) =
n
m
, unde,
n
m
este simbolul lui
Kronecker. Sa se demonstreze egalitatea:
(
m
x)(n) = x(n m), x
1
(Z), m, n Z.
In particular,
0
este element neutru pentru convolut ie.
e. Fie
1
(Z) un sir xat si e operatorul (de convolut ie):
C
:
1
(Z)
1
(Z), C
x = x.
Sa se demonstreze ca operatorul C
este liniar si continuu.

Solut ie
a. Fie x, y
1
(Z) si e n Z; atunci:
kZ
[x(n k)y(k)[
kZ
_
_
[x(n k)[
kZ
[y(k)[
_
_
=| y |
1
| x |
1
.
b. Fie x, y
1
(Z); atunci:
| x y |
1
=

nZ
[(x y)(n)[ =

nZ
kZ
x(n k)y(k)
nZ
kZ
[x(n k)y(k)[ =

kZ
_
[y(k)[
nZ
[x(n k)[
_
=
=
_
_
kZ
[y(k)[
_
_
_
mZ
[x(m)[
_
=| x |
1
| y |
1
,
comutarea sumelor (n k si n) ind corecta datorita absolut convergent ei
ambelor serii.
c. Pentru orice x, y
1
(Z) si n Z, avem:
(x y)(n) =

kZ
x(n k)y(k) =

mZ
x(m)y(n m) = (y x)(n).
Analog se demonstreaza si asociativitatea.
d. Pentru orice x
1
(Z) si m, n Z, avem:
(
m
x)(n) = (x
m
)(n) =

kZ
x(n k)
m
(k) = x(n m).
e. Lasam liniaritatea ca exercit iu. Fie
1
(Z), xat; atunci, pentru orice
x
1
(Z), aplicand inegalitatea de la punctul b, avem:
| C
x |
1
=| x |
1
| |
1
| x |
1
,
56. Fie (X, | |) un spat iu Banach si e T L(X) un operator astfel
ncat | T |< 1. Sa se demonstreze ca I T este operator inversabil si
(I T)
1
=

n0
T
n
.
In plus, are loc inegalitatea:

| (I T)
1
|
1
1 | T |
.
Solut ie
Spat iul L(X) este complet, deci orice serie (de operatori) absolut conver-
genta este si convergenta. Fie seria

n0
T
n
; seria converge absolut:
n0
| T
n
|
n0
| T |
n
=
1
1 | T |
,
deci converge n spat iul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si e
S
n
=
n
k=0
T
k
sirul sumelor part iale asociat; atunci:
(I T)S
n
= (I T)(I +T +t
2
+... +T
n
) = I T
n+1
.
Dar sirul T
n+1
converge la O n spat iul L(X):
| T
n+1
| | T |
n+1
0, cand n ,
deci (IT)S = I. Analog se arata si egalitatea S(IT) = I, deci ntr-adevar
S = (I T)
1
.

In plus, dintr-un calcul facut mai sus, rezulta:
| (I T)
1
|=|
n0
T
n
|
1
1 | T |
,
Capitolul 3
Siruri si serii de funct ii
Funct ii elementare
Convergent a punctuala si convergent a uniforma
Fie (X, d) un spat iu metric, e f
n
: X R(C) un sir de funct ii si e
f : X R(C) o funct ie.
Sirul f
n
converge punctual (sau simplu) la f daca
lim
n
(x) = f(x), x X.
Se spune ca f este limita punctuala a sirului f
n
.
Sirul f
n
este uniform convergent la f daca
> 0, N() > 0 astfel ncat [f
n
(x) f(x)[ < , n N(), x X.
Intr-o formulare echivalenta, sirul f

n
converge uniform la f daca si numai
daca
lim
n
sup
xX
[f
n
(x) f(x)[ = 0.
Evident, convergent a uniforma implica convergent a punctuala, reciproca -
ind falsa.
Daca f
n
sunt funct ii marginite, atunci convergent a uniforma coincide cu
convergent a n spat iul metric al funct iilor marginite, (/, d
).
Daca funct iile f
n
sunt continue, iar sirul f
n
converge simplu la f, nu rezulta,
n general, continuitatea funct iei f. De exemplu, sirul de funct ii continue
f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) = x
n
67
68 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT II. FUNCT II ELEMENTARE
converge punctual la funct ia discontinua f(x) =
_
0 daca x [0, 1)
1 daca x = 1
Are loc urmatorul rezultat:
Transfer de continuitate
Daca f
n
sunt funct ii continue si sirul f
n
converge uniform la f, atunci funct ia
f este continua.
Integrare termen cu termen
Fie f
n
, f : [a, b] R funct ii continue.
Daca f
n
converge uniform la f , atunci
lim
n
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
f(x)dx.
Sa consideram sirul f
n
(x) =
sin(nx)
n
, x R. Sirul f
n
converge uniform la
funct ia constanta 0:
lim
n
sup
xR
[f(x)[ lim
n
1
n
= 0.
Funct iile f
n
sunt derivabile, dar sirul derivatelor f
n
(x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urmator da condit ii suciente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem ca funct iile f
n
sunt derivabile, n N. Daca sirul f
n
converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] R astfel ncat f
n
converge uniform
la g, atunci f este derivabila si f
= g.
Serii de funct ii
Fie u
n
: X R(C) un sir de funct ii si e s
n
=
n
k=1
u
n
sirul sumelor part iale.
Se spune ca seria

n
u
n
este punctual (simplu) convergenta daca s
n
este
punctual convergent. Seria este uniform convergenta daca s
n
converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
part iale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent a uniforma
Daca exista un sir cu termeni pozitivi a
n
astfel ncat [u
n
(x)[ a
n
, x X
si seria

n
a
n
converge, atunci seria

n
u
n
converge uniform.
Transfer de continuitate
Daca u
n
sunt funct ii continue si seria

n
u
n
converge uniform la f, atunci
funct ia f este continua.
Integrare si derivare termen cu termen
Se spune ca o serie de funct ii

n
f
n
are proprietatea de integrare termen cu
termen pe intervalul [a, b] daca
_
b
a
_
n
f
n
(x)
_
dx =
n
_
b
a
f
n
(x)dx.
Se spune ca o serie de funct ii

n
f
n
are proprietatea de derivare termen
cu termen pe mult imea D daca
_
n
f
n
(x)
_
n
f
n
(x), x D.
Are loc urmatorul rezultat:
Fie u
n
: [a, b] R un sir de funct ii continue.
a. Daca seria

n
u
n
converge uniform la f , atunci f este integrabila si
_
b
a
n
u
n
(x)dx =
n
_
b
a
u
n
(x)dx.
b. Presupunem ca funct iile u
n
sunt derivabile. Daca seria

n
u
n
converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] R astfel ncat

n
u
n
converge uni-
form la g, atunci f este derivabila si f
= g.
Trebuie ment ionat ca ipotezele teoremei de mai sus sunt condit ii suciente
(nu si necesare) pentru ca o serie sa se poata integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I R un interval deschis si e f : I R o funct ie de clasa (
m
pe
I. Pentru orice a I denim polinomul Taylor de gradul n m asociat
funct iei f n punctul a:
T
n,f,a
(x) =
n
k=0
f
(k)
(a)
k!
(x a)
k
.
Restul de ordin n este, prin denit ie,
R
n,f,a
(x) = f(x) T
n,f,a
(x).
Polinoamele Taylor de gradul ntai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniara (respectiv patratica) ale funct iei n jurul punctului a.
Teorema (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I R de clasa (
n+1
si a I. Atunci, pentru orice x I, exista
(a, x) (sau (x, a)) astfel ncat
f(x) = T
n,f,a
(x) +
(x a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
().
Observat ii
1. Restul de ordin n poate scris sub forma Peano :
: I R astfel nc at lim
xa
(x) = (a) = 0 si
R
n,f,a
(x) =
(x a)
n
n!
(x).
2. lim
xa
R
n,f,a
(x)
(x a)
n
= 0.
3. Restul de ordin n poate scris sub forma integrala:
R
n,f,a
(x) =
1
n!
_
x
a
f
(n+1)
(t)(x t)
n
dt.
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si e f : I R o funct ie de clasa (
pe I.
Pentru orice x
0
I denim seria Taylor asociata funct iei f n punctul x
0
:
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
.
Observat ii
1. Seria Taylor asociata funct iei f n punctul x
0
este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x
0
= 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a funct iilor prin serii Taylor
Fie a < b si e f (
([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca

n N, x [a, b], [f
(n)
(x)[ M. Atunci pentru orice x
0
(a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x
0
este uniform convergenta pe [a, b] si suma ei
este funct ia f, adica f(x) =

n0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
, x [a, b].
Serii de puteri
Fie (a
n
)
nN
un sir de numere complexe si a C. Seria
n=0
a
n
(z a)
n
se
numeste seria de puteri centrata n a denita de sirul a
n
.
Formula razei de convergent a
Fie seria
n=0
a
n
(z a)
n
si e = limsup
n
n
_
[a
n
[.
Raza de convergent a a seriei date, (notata R), se deneste astfel:
R =
_
_
0 daca =
daca = 0
1
daca (0, )
Teorema lui Abel
Fie
n=0
a
n
(z a)
n
o serie de puteri si e R raza sa de convergent a.
1. Daca R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Daca R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Daca R (0, ), atunci seria este absolut convergenta pentru [za[ < R
si divergenta pentru [z a[ > R.
4. Seria este uniform convergenta pe orice discnchis [za[ r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen
Fie
n=0
a
n
(z a)
n
o serie de puteri si e S(z) suma sa.
1. Seria derivatelor
n=1
na
n
(z a)
n1
are aceeasi raza de convergent a cu
seria init iala si suma sa este S
(z).
2. Seria primitivelor
n=0
a
n
(z a)
n+1
n + 1
are aceeasi raza de convergent a cu
seria init iala si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
1. e
z
=
n=0
1
n!
z
n
, z C.
2.
1
1 z
=
n=0
z
n
, [z[ < 1.
3.
1
1 +z
=
n=0
(1)
n
z
n
, [z[ < 1.
4. cos z =
n=0
(1)
n
(2n)!
z
2n
, z C.
5. sinz =
n=0
(1)
n
(2n + 1)!
z
2n+1
, z C.
6. (1 +z)
=

n0
( 1)( 2)...( n + 1)
n!
z
n
, [z[ < 1, R.
3.2 Siruri si serii de funct ii
Sa se studieze convergent a punctuala si uniforma a
urmatoarelor siruri de funct ii (exercit iile 1-9):
1. u
n
: (0, 1) R ; u
n
(x) =
1
nx + 1
, n 0.
Solut ie
Fie x > 0, xat. Atunci lim
n
u
n
(x) = lim
n
1
nx + 1
= 0, deci u
n
converge
punctual la f(x) = 0.
Evident, sup
x(0,1)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(0,1)
1
nx + 1
= 1 si deci u
n
nu converge
uniform la f.
2. u
n
: [0, 1] R ; u
n
(x) = nx(1 x)
n
, n 0.
Solut ie
Pentru orice x (0, 1), xat, avem:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
nx(1 x)
n
= 0,
si deci u
n
converge punctual f(x) = 0.
Studiem acum convergent a uniforma:
sup
x(0,1)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(0,1)
[nx(1 x)
n
[ = u
n
_
1
n + 1
_
1
e
,
deci u
n
nu este uniform convergent.
3. u
n
: [0, 1] R ; u
n
(x) = x
n
x
2n
,n 0.
Solut ie
Pentru orice x [0, 1] xat, rezulta:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
(x
n
x
2n
) = 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0.
Studiem convergent a uniforma:
sup
x(0,1)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(0,1)
[x
n
x
2n
[ = u
n
_
1
n
2
_
=
1
4
,
3.2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II 73
deci u
n
nu converge uniform.
4. u
n
: R R ; u
n
(x) =
_
x
2
+
1
n
2
, n > 0.
Solut ie
Fie x R, xat; atunci:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
_
x
2
+
1
n
2
=

x
2
= [x[,
deci u
n
converge punctual f(x) = [x[, x R.
Studiem convergent a uniforma:
sup
xR
[u
n
(x) f(x)[ = sup
xR
_
x
2
+
1
n
2

x
2
=
= sup
xR
1
n
2
__
x
2
+
1
n
2
+
x
2
_ =
1
n
0,
deci u
n
converge uniform la f. Se observa ca pentru orice n N, u
n
este
funct ie derivabila, dar f nu este derivabila.
5. u
n
: (, 0) R, u
n
(x) =
e
nx
1
e
nx
+ 1
, n 0.
Solut ie
Fie x < 0, xat; atunci:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
e
nx
1
e
nx
+ 1
= 1,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 1 , x (, 0).
Convergent a uniforma:
sup
x(,0)
[u
n
(x) f(x)[ = sup
x(,0)
e
nx
1
e
nx
+ 1
+ 1
= 1,
deci u
n
nu converge uniform.
6. u
n
: R R, u
n
(x) = arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
, n > 0.
Solut ie
Fie x R, xat; atunci:
lim
n
u
n
(x) = lim
n
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
= 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0, x R. Convergent a uniforma:
sup
xR
[u
n
(x) f(x)[ = sup
xR
arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
.
Funct iile u
n
sunt impare deci este sucient sa gasim supremumul pe inter-
valul (0, ).
u
n
(x) =
_
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
_
=
1 n(n + 1)x
2
x
2
+ (1 +n(n + 1)x
2
)
2
,
deci supremumul este atins n x =
1
n(n+1)
; n nal rezulta ca u
n
este uni-
form convergent.
7. u
n
: (1, ) R, u
n
(x) =
_
(n
2
+ 1) sin
2

n
+nx
nx, n > 0.
Solut ie
Folosim inegalitatea sinx x ,x [0,

2
] si obt inem :
0 u
n
(x)
(n
2
+ 1) sin
2
n
_
(n
2
+ 1) sin
2
n
+nx +
nx
<
<
(n
2
+ 1)
2
n
2
2
n
<

2
n
0,
deci sirul u
n
este uniform convergent la 0 .
8. u
n
(x) = x
n
e
nx
, x 0.
Solut ie
Fie x 0, xat. Atunci lim
n
u
n
(x) = 0, deci sirul converge punctual la
funct ia f(x) = 0, x 0. Studiind variat ia funct iei u
n
, rezulta:
lim
n
sup
x0
[u
n
(x)[ = lim
n
[u
n
(1)[ = lim
n
e
n
= 0,
deci sirul este uniform convergent.
9. u
n
(x) =
nx
1 +n +x
, x [0, 1].
Solut ie
Fie x [0, 1], xat. Atunci lim
n
u
n
(x) = x, deci sirul u
n
converge punctual
la f(x) = x, x [0, 1]. Pentru a studia convergent a uniforma, calculam:
lim
n
sup
x[0,1]
[u
n
(x) f(x)[ = lim
n
sup
x[0,1]
x +x
2
1 +n +x
= lim
n
2
2 +n
= 0,
deci sirul converge uniform; faptul ca supremumul de mai sus se atinge n
x = 1 rezulta din studiul variat iei funct iei x
x +x
2
1 +n +x
pe [0, 1] (funct ia
este crescatoare).
10. Fie sirul u
n
: R R, u
n
(x) =
sinnx
n
, n > 0.
Sa se studieze convergent a sirurilor u
n
si u
n
.
Solut ie
Din inegalitatea

sinnx
n
0,
rezulta ca sirul u
n
converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:
(u
n
(x))
=

ncos nx.
11. Fie sirul u
n
: R R, u
n
(x) = x +
1
n
.
Sa se studieze convergent a sirurilor u
n
si u
2
n
.
Solut ie
Sirul u
n
converge uniform la f(x) = x:
lim
n
sup
xR
[u
n
(x) x[ = lim
n
1
n
= 0.
Sirul u
2
n
converge punctual la f
2
(x) = x
2
, dar nu converge uniform:
lim
n
sup
xR
[u
2
n
(x) x
2
[ = lim
n
[2
x
n
+
1
n
2
[ = .
12. Fie sirul u
n
: [0, ) R, u
n
(x) =
ne
x
+xe
n
x +n
, n N si e
A
n
=
_
1
0
u
n
(x)dx, n N
. Sa se studieze convergent a sirului u

n
si sa se
calculeze lim
n
A
n
.
Solut ie
Fie x 0, xat.
lim
n
u
n
(x) = lim
n
ne
x
+xe
n
x +n
= e
x
,
deci u
n
converge punctual la f(x) = e
x
, x 0.
Evaluam n continuare
g
n
(x) = [u
n
(x) f(x)[ =
_
1
n
n +x
_
[e
n
e
x
[, x > 0, n N
.
Daca x (n, ) atunci:
e
x
< e
n
[e
n
e
x
[ < e
n
g
n
(x) < e
n
0.
Daca x [0, n] atunci
e
x
e
n
[e
n
e
x
[ [e
n
[ +[e
x
[ =
= e
n
+e
x
2e
x
,
deci
g(x)
2xe
x
x +n
, x [0, n].
Studiem acum variat ia funct iei [0, 1] x
2xe
x
x +n
.
_
2xe
x
x +n
_
= 2
e
x
(x +n)
2
(x
2
nx +n),
deci functia
2xe
x
x +n
este crescatoare pe (0,
n
2
+4nn
2
) si descrescatoare pe
(
n
2
+4nn
2
, n),deci
g
n
(x)
8n
(
n
2
+ 4n +n)
2
e
2n
n
2
+4n+n
0.
Deci u
n
converge uniform la f .
Aplicand transferul de integrabilitate obt inem:
lim
n
A
n
=
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
e
x
dx =
e 1
e
.
13. Fie u
n
: (0, ) R, u
n
(x) = e
nx
. Sa se studieze convergent a
sirurilor u
n
si u
n
.
Solut ie
Sirurile u
n
si u
n
converg simplu la funct ia constanta zero, dar nu converg
uniform.
14. Fie sirul f
n
:
_
0,

2
R, denit prin relat ia de recurent a:

f
1
(x) = x, f
n+1
(x) = sin(f
n1
(x)) .
Sa se studieze convergent a punctuala si uniforma.
Solut ie
Fie x
_
0,

2
xat. Sirul f
n
(x) este descrescator:
f
n+1
(x) = sin(f
n
(x)) f
n
(x), n N
si marginit:
0 f
n
(x) x, n N.
Deci sirul f
n
este punctual convergent.
Fie f :
_
0,

2
R, f(x) = lim
n
f
n
(x). Trecand la limita n relat ia de
recurent a, se obt ine: f(x) = sin(f(x)) , x
_
0,

2
. Se demonstreaza
simplu ca singura solut ie a ecuat iei t = sint este t = 0, deci funct ia f
este constanta zero. Studiem acum convergent a uniforma; pentru aceasta,
trebuie calculat sup
x[0,
2
]
[f
n
(x)[. Demonstram n continuare ca funct ia f
n
este crescatoare pentru orice n N si deci supremumul de mai sus este
f
n
(
2
). Sirul f
n
(
2
) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus ca
lim
n
f
n
(x) = 0, x
_
0,

2
) si deci f
n
este uniform convergent.
Demonstrat ia faptului ca f
n
sunt funct ii crescatoare se face prin induct ie: f
1
este crescatoare; presupunem ca f
k
sunt crescatoare pentru orice 1 k n
si demonstram ca f
n+1
este crescatoare. Fie 0 x < y

2
; atunci:
f
n+1
(x) = sin(f
n
(x)) sin(f
n
(y)) = f
n+1
(y),
deci f
n+1
este funct ie crescatoare, ceea ce ncheie demonstrat ia.
15. Fie sirul f
n
: [0, ) R, f
n
(x) = x
1+
1
n
.
a. Sa se studieze convergent a punctuala.
b. Sa se studieze convergent a uniforma pe [0, 1].
c. Sa se studieze convergent a uniforma pe [1, ).
d. Sa se studieze convergent a punctuala a sirului derivatelor (acolo unde
exista).
e. Sa se studieze convergent a uniforma a sirului derivatelor pe [0, 1].
Solut ie
a. Fie x 0, xat; atunci
lim
n
f
n
(x) = lim
n
x
1+
1
n
= x,
deci f
n
converge punctual la f(x) = x.
b. Pentru a studia convergent a uniforma pe [0, 1], calculam:
sup
x[0,1]
[f
n
(x) f(x)[ = sup
x[0,1]
_
x x
1+
1
n
_
.
Studiind variat ia funct iei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n
x =
_
n
n+1
_
n
; rezulta:
lim
n
sup
x[0,1]
[f
n
(x) f(x)[ = lim
n
_
n
n + 1
_
n
_
1
n
n + 1
_
= 0,
deci sirul f
n
converge uniform pe [0, 1] la funct ia f.
c. Sirul nu converge uniform la f pe [1, ). Procedand ca mai sus, obt inem:
sup
x1
[f
n
(x) f(x)[ = sup
x1
x
_
x
1
n
1
_
= .
d. Evident, f
n
(x) =
_
1 +
1
n
_
x
1
n
. Pentru orice x > 0, xat, avem:
lim
n
f
n
(x) = lim
n
n
n + 1
x
1
n
= 1 = f
(x).
In x = 0, avem lim
n
f
n
(0) = 0. Deci sirul derivatelor converge punctual
pentru orice x [0, ).
e. Sirul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: sup
x[0,1]
n
n+1
x
1
n
1
1.
Un alt argument este faptul ca funct ia limita (a sirului derivatelor) nu este
continua.
Sa se studieze convergent a urmatoarelor serii de funct ii si sa
se decida daca se pot deriva termen cu termen (exercit iile 16-22):
16.

n
n
x
, x R.
Solut ie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
Fie r > 1; pentru orice x r, avem
1
n
x

1
n
r
. Seria
n
1
n
r
este convergenta
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ).
Seria derivatelor:

n1
_
n
x
_
n1
n
x
lnn converge uniform pe orice in-
terval [r, ); se aplica criteriul lui Weierstrass:
n1
n
x
lnn
n1
n
r
lnn, x r.
Ultima serie (numerica) este convergenta.
17.
n=1
sinnx
2
n
, x R.
Solut ie
[u
n
(x)[ =
sinnx
2
n
1
2
n
,x R .
Seria

n1
1
2
n
este convergenta si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
n1
sinnx
2
n
este uniform convergenta pe R.
Seria derivatelor

n1
_
sinnx
2
n
_
=

n1
ncos nx
2
n
converge uniform pe R (cri-
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
18.

n1
1
n
2
+ ((x))
2
, unde : [a, b] R este o funct ie de clasa (
1
arbitrara.
Solut ie
Seria are termeni pozitivi si
1
n
2
+ ((x))
2

1
n
2
. Seria
n=1
1
n
2
este conver-
genta, deci
n=1
1
n
2
+ ((x))
2
este uniform convergenta pe [a, b].
Seria derivatelor

n1
2(x)
(x)
(n
2
+ ((x))
2
)
2
este uniform convergenta pe [a, b], deci
seria se poate deriva termen cu termen.
19.

n1
(x +n)
2
n
4
; x [a, b] , 0 < a < b.
Solut ie
Din inegalitat ile 0 < a < b si a x b rezulta (x +n)
2
(b +n)
2
si deci
n1
(x +n)
2
n
4

n1
(b +n)
2
n
4
.
Aplicand criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria este uniform convergenta
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
20.

n1
ln(1 +nx)
nx
n
; x > 0.
Solut ie
Aplicand inegalitatea ln(1 +x) x obt inem
n1
ln(1 +nx)
nx
n

n1
1
x
n1
.
Ultima serie este convergenta daca
1
x
(1, 1) (deci x (1, )) si diver-
genta n rest . Deci seria init iala este simplu convergenta pentru x (1, ).
Seria converge uniform pe orice interval [, ), > 1.
Daca x (0, 1], atunci din inegalitatea:
n1
ln(1 +nx)
nx
n

n1
ln(1 +nx)
n
,
rezulta ca seria este divergenta, deoarece ultima serie este divergenta (cri-
teriul necesar).

In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:
n1
_
1
(1 +nx)x
n

ln(1 +nx)
x
n+1
_
.
Fie r > 1; din inegalitat ile:
1
(1 +nx)x
n
1
(1 +nr)r
n
, x [r, ),
ln(1 +nx)
(1 +nx)x
n+1
n
x
n

n
r
n
, x [r, ),
rezulta ca seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ), r > 1.
21.

n0
x
n
(1 x), x 0.
Solut ie
Sirul sumelor part iale este
s
n
(x) = 1 x
n+1
.
Rezulta ca seria converge simplu pentru orice x [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] R, s(x) = 1, x [0, 1) si s(1) = 0.
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar continua), dar
converge uniform pe orice interval [0, ], < 1.
Seria derivatelor

n0
(nx
n1
(n + 1)x
n
) are sirul sumelor part iale
s
n
(x) = (n + 1)x
n
care converge uniform pe orice interval compact [0, r], r < 1.
22.

n0
e
nx
, x > 0.
Solut ie
Sirul sumelor part iale este s
n
(x) =
n
k=0
e
kx
=
1 e
(n+1)x
1 e
x
. Seria converge
punctual la funct ia f(x) =
1
1 e
x
pentru orice x > 0; seria nu converge
uniform pe (0, ):
sup
x>0
k=0
e
kx
f(x)
= sup
x>0
e
(n+1)x
1 e
x
= lim
x0
e
(n+1)x
1 e
x
= .
Seria derivatelor

n0
_
ne
nx
_
are sirul sumelor part iale
s
n
(x) =
_
1 e
(n+1)x
1 e
x
_
=
(n + 1)e
(n+1)x
ne
(n+2)x
e
x
(1 e
x
)
2
.
Pentru orice x > 0 xat avem
lim
n
s
n
(x) =
e
x
(1 e
x
)
2
,
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergent a nu
este uniforma pe (0, ), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ) r > 0 (se poate face un rat ionament asemanator cu
cel pentru seria init iala).
23. Sa se demonstreze ca funct ia f : R R, f(x) =

n1
sinnx
n(n + 1)
este
continua. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ie
Seria este uniform convergenta (se aplica criteriul lui Weierstrass):
n1
sinnx
n(n + 1)

n1
1
n(n + 1)
,
ultima serie ind convergenta. Seria derivatelor

n1
cos nx
n+1
nu converge punc-
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
24. Fie seria de funct ii

n1
(1)
n
x
2
+n
n
2
, x R.
a. Sa se studieze convergent a punctuala pentru orice x R si convergent a
uniforma pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergenta pe R?
b. Sa se studieze absolut convergent a pentru orice x R.
c. Sa se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exista).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ie
a. Fie x R; seriile numerice

n
(1)
n
x
2
n
2
si

n
(1)
n
1
n
sunt ambele con-
vergente, deci seria data este punctual convergenta pentru orice x R.
Studiem acum convergent a uniforma pe intervalul [a, b]. Seria

n
(1)
n
x
2
n
2
este uniform convergenta pe [a, b]; pentru aceasta, aplicam criteriul lui Weier-
strass de convergent a uniforma pentru serii:
(1)
n
x
2
n
2
b
2
n
2
, x [a, b],
iar seria numerica

n
1
n
2
este convergenta.
Seria nu este uniform convergenta pe R; pentru aceasta, e a suma seriei
n
(1)
n
n
2
si b suma seriei

n
(1)
n
n
. Evident, seria data converge punctual
la funct ia f(x) = ax
2
+b. Fie s
n
(x) =
n
k=1
(1)
k
x
2
+k
k
2
. Calculam:
lim
n
sup
xR
[f(x) s
n
(x)[ = lim
n
sup
xR
x
2
k=1
(1)
k
k
2
a
= ,
deci seria nu converge uniform pe R la f.
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x R deoarece seria
n
x
2
+n
n
2
este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
c. Evident, funct ia f (suma seriei) este continua pe R (desi seria nu converge
uniform pe R).
d. Seria nu verica ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria data
trebuie sa convearga punctual, iar seria derivatelor sa convearga uniform;
prima condit ie a fost vericata. Seria derivatelor este

n1
(1)
n
2x
n
2
, serie
care nu este uniform convergenta pe R:
lim
n
sup
xR
2x
n
k=1
(1)
k
k
2
2ax
= .
Ment ionam totusi ca seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria data se poate deriva termen cu termen, egalitatea
_
_
x
2
n1
(1)
n
n
2
+
n1
(1)
n
n
_
_
= 2x
n1
(1)
n
n
2
, x R
ind evident adevarata.
25. Fie seria

n1
nx
n
+x
n
2
+ 1
.
a. Pentru ce valori ale lui x R seria converge ?
b. Sa se studieze convergent a uniforma.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ie
a. Fie x (1, 1), xat. Descompunem seria:
n1
nx
n
+x
n
2
+ 1
= x
n1
1
n
2
+ 1
+
n1
n
n
2
+ 1
x
n
.
Prima serie este convergenta pentru orice x R. A doua serie converge
absolut daca x (1, 1); pentru demonstrat ie se poate aplica criteriul ra-
portului:
lim
n
n+1
(n+1)
2
+1
n
n
2
+1
x
n+1
x
n
= [x[ < 1.
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca [x[ > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
b. Aplicand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut si uniform pe
orice compact [r, r] (1, 1):
n1
nx
n
+x
n
2
+ 1
n1
nr
n
+r
n
2
+ 1
, [x[ r,
iar ultima serie (numerica) este convergenta.
c. Seria derivatelor este:
n1
_
nx
n
+x
n
2
+ 1
_
=

n1
_
n
2
n
2
+ 1
x
n1
+
1
n
2
+ 1
_
=
=

n1
1
n
2
+ 1
+
n1
n
2
n
2
+ 1
x
n1
.
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. Sa se stabileasca natura seriei

n1
(f
n
f
n1
) daca :
a f
n
: [0, 1] R ; f
n
(x) = nx(1 x)
n
, n N.
b. f
n
: (0, 1] R, f
n
(x) =
e
nx
1 +e
nx
, n N.
Solut ie
a. Calculam sirul sumelor part iale
S
n
(x) =
n
k=1
(f
k
(x) f
k1
(x)) = f
n
(x) f
0
(x) = f
n
(x), x [0, 1].
Folosind exercit iul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu conver-
genta (la 0) dar nu este uniform convergenta.
b. Calculam sirul sumelor part iale:
S
n
(x) =
n
k=1
(f
k
(x) f
k1
(x)) = f
n
(x) f
0
(x) =
e
nx
1 +e
nx

1
2
.
Rezulta ca seria converge punctual la funct ia S(x) =
1
2
. Din evaluarea:
sup
x(0,1]
S
n
(x)
1
2
= sup
x(0,1]
e
nx
1 +e
nx
1
= sup
x(0,1]
1
1 +e
nx
=
1
2
,
rezulta ca seria nu este uniform convergenta .
27. Fie D
1
= z C [ [z[ = 1 cercul unitate si e ((D
1
) spat iul
Banach al funct iilor continue pe D
1
cu norma supremum. Fie, de asemenea,
1
(Z) spat iul Banach al sirurilor absolut sumabile cu norma | |
1
, (a se
vedea sect iunea teoretica a capitolului 2).
a. Sa se demonstreze ca pentru orice z D
1
si pentru orice sir x
1
(Z),
seria (de numere complexe)

nZ
x(n)z
n
este absolut convergenta.
b. Pentru orice x
1
(Z), notam cu Zx funct ia (corect denita, datorita
punctului a):
Zx : D
1
C, (Zx)(z) =

nZ
x(n)z
n
.
Funct ia Zx se numeste transformata Z (zet) a sirului x. Sa se demonstreze
ca Zx este funct ie continua.
c. Sa se demonstreze ca aplicat ia
Z :
1
(Z) ((D
1
), (Zx)(z) =

nZ
x(n)z
n
este liniara si continua.
d. Sa se demonstreze ca pentru orice siruri x, y
1
(Z) are loc egalitatea:
Z(x y) = (Zx) (Zy),
unde, x y este convolut ia sirurilor x si y, (cf. exercit iului 55, cap. 2).
e. Fie
1
(Z) un sir xat si e M
Z
operatorul de nmult ire cu funct ia
Z ( a se veda exercit iului 53 din capitolul 2):
M
Z
: ((D
1
) ((D
1
), M
Z
f = (Z)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolut ie cu (a se vedea exercit iul 55 din
capitolul 2):
C
:
1
(Z)
1
(Z), C
x = x.
Sa se demonstreze relat ia:
Z C
x = M
Z
Zx, x
1
(Z).
Solut ie
a. Fie z D
1
si e x
1
(Z); atunci:
nZ
x(n)z
n
nZ
[x(n)[ =| x |
1
< .
b. Fie x
1
(Z); pentru a demonstra ca funct ia Zx este continua pe D
1
este sucient sa demonstram ca seria

nZ
x(n)z
n
este uniform convergenta
pe D
1
. Pentru aceasta aplicam criteriul lui Weierstrass:
nZ
x(n)z
n
nZ
[x(n)[,
ultima serie ind o serie numerica absolut convergenta.
c. Liniaritatea o propunem ca exercit iu; pentru orice x
1
(Z), avem:
| Zx |
= sup
zD
1
[(Zx) (z)[ = sup
zD
1
nZ
x(n)z
n

sup
zD
1
nZ
[x(n)[ [z
n
[ =| x |
1
,
ceea ce arata ca Z este operator continuu.
d. Fie x, y
1
(Z) si z D
1
; atunci:
(Z(x y)) (z) =

nZ
(x y)(n) z
n
=

nZ
_
_
kZ
x(n k)y(k)
_
_
z
n
=
=

kZ
_
y(k)

nZ
x(n k) z
n
_
=

kZ
_
y(k)

mZ
x(m) z
km
_
=
=
_
mZ
x(m)z
m
_
_
_
kZ
y(k)z
k
_
_
= (Zx) (Zy) ,
comutarea seriilor (n n si k) ind permisa datorita faptului ca ambele sunt
absolut convergente.
e. Fie
1
(Z); atunci, pentru orice x
1
(Z), aplicand punctul d, rezulta:
ZC
x = Z( x) = (Z) (Zx) = M
Z
Zx,
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor
Sa se dezvolte n serie Mc Laurin urmatoarele funct ii precizandu-
se domeniul de convergent a (exercit iile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f(x) = e
x
Solut ie
Calculam derivatele funct iei si obt inem : (e
x
)
(n)
= e
x
, n N. Rezulta
e
x
=
n=0
1
n!
x
n
.
Pentru determinarea domeniului de convergent a folosim criteriul raportului
lim
n
x
n+1
(n + 1)!

n!
x
n
= lim
n
x
n + 1
= 0 < 1,
seria este convergenta pe R .
Restul de ordin n este : R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
, (0, x) sau (x, 0).

29. f(x) = chx
Solut ie
Din relat iile: (chx)
= shx si (shx)
= chx rezulta
(ch)
(2n)
(0) = ch(0) = 1 si (ch)
(2n+1)
= sh(0) = 0.
Rezulta seria
chx =

n0
1
(2n)!
x
2n
, x R.
30. f(x) = shx
Solut ie
Procedand ca mai sus, obt inem:
shx =

n0
1
(2n + 1)!
x
2n+1
, x R.
31. f(x) = sinx
Solut ie
Calculam derivata de ordin n a funct iei sinus:
(sinx)
(n)
= sin
_
x +n
2
_
, n N,
si deci sin
(2n)
(0) = 0 si sin
(2n+1)
(0) = (1)
n
. Rezulta
sinx =
n=0
(1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Pentru determinarea domeniului de convergent a folosim criteriul raportului
lim
n
x
2n+3
(2n + 3)!

(2n + 1)!
x
2n+1
= lim
n
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
= 0 < 1,
deci seria este convergenta pe R .
32. f(x) = cos x
Solut ie
Derivata de ordin n a funct iei cosinus este:
(cos x)
(n)
= cos
_
x +n
2
_
,
si deci
cos x =
n=0
(1)
n
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergenta pe R.
33. f(x) = (1 +x)
, R
Solut ie
Fie R; derivata de ordinul n a funct iei x (1 +x)
este:
((1 +x)
)
(n)
= ( 1)( 2)...( (n 1))(1 +x)
n
, n N.
Rezulta ca derivata de ordin n n zero este ( 1)( 2)...( (n 1))
si deci (seria binomiala):
(1 +x)
=

n0
( 1)( 2)...( n + 1)
n!
x
n
.
Domeniul de convergent a al seriei este [x[ < 1.
34. f(x) =
1
1 +x
Solut ie
1
1 +x
=

n0
(1)
n
x
n
, x (1, 1).
35. f(x) =

1 +x.
Solut ie
Caz particular al seriei binomiale: =
1
2
; rezulta:
1 +x =

n0
(1)
n1
1 3 5...(2n 3)
2
n
x
n
, [x[ < 1.
36. f(x) = ln(1 +x) ; sa se calculeze apoi suma seriei
n1
(1)
n+1
n
.
Solut ie
Derivata de ordin n a funct iei x ln(1 +x) este:
(ln(1 +x))
(n)
=
_
1
1 +x
_
(n1)
=
(1)
n1
(n 1)!
(1 +x)
n
, n N.
Rezulta seria:
ln(1 +x) =
n=1
(1)
n1
n
x
n
,
care este convergenta pe (1, 1].

In particular, se obt ine:
n1
(1)
n+1
n
= ln2.
37. f(x) = arctgx; sa se calculeze apoi suma seriei
n0
(1)
n
2n + 1
.
Solut ie
Dezvoltam n serie derivata funct iei:
(arctgx)
=
1
1 +x
2
=

n0
(1)
n
x
2n
, [x[ < 1.
Integrand termen cu termen, rezulta (convergent a n punctele 1 rezulta
aplicand criteriul lui Leibniz):
arctgx =

n0
(1)
n
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1].
In particular, se obt ine (seria Leibniz-Gregory):
n0
(1)
n
2n + 1
=

4
.
38. f(x) =
_
x
0
sint
t
dt
Solut ie
Aplicand dezvoltarea funct iei sinus si integrand termen cu termen, rezulta:
_
x
0
sint
t
dt =
n=0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 1)!
x
2n+1
Seria este convergenta pe R .
39. f(x) = sin
2
x
Solut ie
Liniarizand si aplicand dezvoltarea funct iei cosinus, se obt ine:
sin
2
x =
1 cos 2x
2
=
n=1
(1)
n1
2
2n1
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergenta pe R.
40. f(x) =
3
(1 x)(1 + 2x)
Solut ie
Descompunem funct ia n fract ii simple :
f(x) =
3
(1 x)(1 + 2x)
=
1
1 x
+
2
1 + 2x
=
n=0
x
n
+
n=0
(2)
n
x
n
.
Prima serie este convergenta pe (1, 1) iar a doua pe
_
1
2
,
1
2
_
. Rezulta:
3
(1 x)(1 + 2x)
=
n=0
(1 + (1)
n
2
n+1
)x
n
, [x[ <
1
2
.
41. f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
Solut ie
Descompunem funct ia n fract ii simple :
f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
=
1
1 +x
+
1
1 +x
2

x
1 +x
2
=
=
n=0
(1)
n
x
n
+
n=0
(1)
n
x
2n
n=0
(1)
n
x
2n+1
=
n=0
c
n
x
n
, [x[ < 1,
unde c
n
= 1 daca n = 4k , c
n
= 1 daca n = 4k + 1 si c
n
= 0 n rest.
42. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui x 1 funct ia
f : R 0 R, f(x) =
1
x
.
Solut ie
Derivata de ordin n este:
f
(n)
(x) =
(1)
n
n!
x
n+1
, deci f
(n)
(1) = (1)
n
n!, n N.
Rezulta
1
x
=
n=0
(1)
n
(x 1)
n
, x (0, 2).
43. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui x + 4 funct ia
f : R 2, 1 R, f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
.
Solut ie
Se descompune funct ia n fract ii simple si apoi se procedeaza ca la exercit iul
anterior (se calculeaza derivata de ordin n n x = 4):
f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
=
1
x + 1

1
x + 2
=
=
n=0
_
1
2
n+1

1
3
n+1
_
(x + 4)
n
, x (6, 2).
O alta metoda este de a aplica direct dezvoltarea funct iei
1
1 +x
translatata
n x = 4:
f(x) =
1
x + 1

1
x + 2
=
1
3
_
1
x+4
3
_
1
2
_
1
x+4
2
_ =
=
n0
1
3
n+1
(x + 4)
n
+
n0
1
2
n+1
(x + 4)
n
, [x + 4[ < 2.
44. Sa se determine aproximarile liniare si patratice ale urmatoarelor
funct ii n jurul punctelor indicate:
a. f(x) = xlnx n jurul punctului a = 1.
b. f(x) =
3
x + 1 sinx n jurul punctului a = 0.

Solut ie
a. Aproximarile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv 2.
Se calculeaza f(1) = 0, f
(1) = 1, f
(1) = 1. Rezulta:
T
1
(x) = f(1) +f
(1)(x 1) = x 1.
T
2
(x) = f(1) +f
(1)(x 1) +
1
2!
f
(1)(x 1)
2
= (x 1) +
1
2
(x 1)
2
.
b. Analog, se obt ine T
1
(x) = 1 +x si T
2
(x) = 1 +x +
1
2
x
2
.
45. Sa se demonstreze ca exista funct ii f (
(R) care nu se pot

dezvolta n serie Taylor.
Solut ie
Un exemplu uzual este funct ia
f : R R, f(x) =
_
e
1
x
2
daca x ,= 0
0 daca x = 0
Atunci f (
(R) si n plus funct ia f si toate derivatele ei n 0 sunt nule:

f
(n)
(0) = 0, n N. Daca funct ia s-ar putea dezvolta n serie Mc Laurin
ntr-o vecinatate 1 a originii, atunci
f(x) = f(0) +
f
(0)
1!
x +
f
(0)
2!
x
2
+.... = 0, x 1,
contradict ie: evident, funct ia f nu se anuleazan alte puncten afara originii.
46. Folosind dezvoltari limitate sa se calculeze urmatoarele limite:
a. lim
x0
1 cos x
2
x
2
sinx
2
b. lim
x0
ln(1 + 2x) sin2x + 2x
2
x
3
Solut ie
a. Consideram funct iile f(x) = 1 cos x
2
si g(x) = sinx
2
pe care le dez-
voltam in jurul lui 0. Obt inem:
f
(x) = 2xsinx
2
f
(0) = 0
f
(x) = 2 sinx
2
+ 4x
2
cos x
2
f
(0) = 0
f
(x) = 12xcos x
2
8x
3
sinx
2
f
(0) = 0
f
(4)
(x) = 12 cos x
2
48x
2
sinx
2
16x
4
cos x
2
f
(4)
(0) = 12
g
(x) = 2xcos x
2
g
(0) = 0
g
(x) = 2 cos x
2
4x
2
sinx
2
g
(0) = 2
Notam 0(x
k
) orice expresie care verica egalitatea lim
x0
0(x
k
)
x
k
= 0. Rezulta
lim
x0
1 cos x
2
x
2
sinx
2
= lim
x0
12x
4
4!
+ 0(x
4
)
2x
4
2!
+ 0(x
4
)
=
1
2
.
O alta metoda constan a aplica direct dezvoltarile funct iilor sinus si cosinus
(pana la gradul al treilea).
b. Consideram funct ia f(x) = ln(1 +2x) sin2x+2x
2
pe care o dezvoltam
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pana la ordinul al
treilea ale funct iei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvoltarile funct iilor
logaritm si sinus:
f(x) =

n1
(1)
n+1
2
n
n
x
n
n0
(1)
n
2
n
(2n + 1)!
x
2n+1
+ 2x
2
.
Rezulta:
lim
x0
ln(1 + 2x) sin2x + 2x
2
x
3
= lim
x0
16x
3
3!
+ 0(x
3
)
x
3
=
8
3
.
47. Sa se calculeze limita: lim
x0
_
2 +x
2x(e
x
1)

1
x
2
_
Solut ie
Scriem mai ntai limita sub forma:
lim
x0
_
2 +x
2x(e
x
1)

1
x
2
_
= lim
x0
x
2
+ 2x 2e
x
+ 2
2x
2
(e
x
1)
.
Consideram funct iile f(x) = x
2
+ 2x 2e
x
+ 2 si g(x) = e
x
1 pe care le
dezvoltam in jurul lui 0. Procedam ca n exercit iul precedent si obt inem :
lim
x0
_
2 +x
2x(e
x
1)

1
x
2
_
= lim
x0
x
3
3
+ 0(x
3
)
2x
3
+ 0(x
3
)
=
1
6
.
Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
3
integralele
48.
_ 1
2
0
sinx
x
dx.
Solut ie
Se dezvolta integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaza termen
cu termen si se aproximeaza seria alternata rezultata:
_ 1
2
0
sinx
x
dx =

n0
(1)
n
(2n + 1)!(2n + 1)2
2n+1
.
49.
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx.
Solut ie
Se procedeaza analog; rezulta:
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =

n1
(1)
n1
n
2
2
n
.
50.
_ 1
3
0
arctg
x
dx.
Solut ie
Analog, se obt ine:
_ 1
3
0
arctg
x
dx =

n0
(1)
n
(2n + 1)
2
3
2n+1
.
51.
_
1
0
e
x
2
dx.
Solut ie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT II ELEMENTARE 95
Analog, rezulta:
_
1
0
e
x
2
dx =

n0
(1)
n
n!(2n + 1)
.
3.4 Serii de puteri, funct ii elementare
Sa se calculeze raza de convergent a si mult imea de convergent a n
R pentru urmatoarele serii de puteri (exercit iile 52-62):
52.
n=0
x
n
Solut ie
Fie R raza de convergent a: R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergenta pe (1, 1) si divergenta pe (, 1)
(1, ) . Evident,
seria este uniform convergenta pe orice interval nchis [x[ r < 1. Daca
x 1, 1 se obt ine o serie divergenta.
53.
n=1
n
n
x
n
Solut ie
Fie R raza de convergent a: R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergenta pe (1, 1) si divergenta pe (, 1)
(1, ) . Evident,
seria este uniform convergenta pe orice interval nchis [x[ r < 1. Daca
x 1, 1 se obt ine o serie divergenta.
54.
n=1
(1)
n+1
x
n
n
Solut ie
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este absolut convergenta pe (1, 1), diver-
genta pe (, 1)
(1, ) si uniform convergenta pe [x[ r < 1. Daca

x = 1 se obt ine seria
n=1
1
n
care este divergenta, iar pentru x = 1 se
obt ine seria
n=1
(1)
n+1
n
care este o serie convergenta.
55.
n=1
n
n
x
n
n!
Solut ie
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n
n
n
(n + 1)!
n!(n + 1)
n+1
= lim
n
_
n
n + 1
_
n
=
1
e
.
Seria este absolut convergenta pe
_
1
e
,
1
e
_
si divergenta pe
(,
1
e
)
(
1
e
, ) . Seria este uniform convergenta pe [x[ r < e . Daca
x
_
1
e
,
1
e
_
se obt ine o serie divergenta (criteriul raportului).
56.
n=1
x
n
n
p
, p R
Solut ie
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1),
divergenta pentru x (, 1)
(1, ) si uniform convergenta pe [x[

r < 1. Daca x = 1 se obt ine seria
n=1
(1)
n
n
p
care este divergenta pentru
p 0 si convergenta pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obt ine seria
n=1
1
n
p
care este divergenta pentru p 1 si convergenta pentru p > 1. Prin urmare
mult imea de convergent a este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) daca p 0 .
57.
n=1
_
cos
1
n
_n
2
+2
n+2
x
n
Solut ie
R = 1 . Seria este absolut convergent a pe (1, 1), divergenta pe (, 1)
(1, )
si uniform convergenta pe [x[ r < 1. Daca x 1, 1 se obt ine o serie
divergenta (se aplica criteriul necesar).
58.
n=1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
x
n
, a > 0
Solut ie
Raza de convergent a este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (1, 1),
divergenta pe (, 1)
(1, ) si uniform convergenta pe [x[ r < 1.

Daca x = 1 obt inem seria
n1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
.
Cu criteriul Raabe-Duhamel obt inem:
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= a.
Seria este divergenta pentru a < 1 si convergenta pentru a > 1; daca a = 1
seria este seria armonica (divergenta). Daca x = 1 se obt ine o serie con-
vergenta (cu criteriul lui Leibniz).
59.
n=1
(x 1)
2n
n 9
n
Solut ie
divergenta pe (, 2)
(4, ) si uniform convergenta pe [x 1[ r < 3.

Daca x 2, 4 se obt ine seria armonica.
60.
n=1
(x + 3)
n
n
2
Solut ie
divergenta pe (, 4)
(2, ) si uniform convergenta pe [x+3[ r < 1.

Daca x 4, 2 se obt in seriile

n1
(1)
n
n
2
care sunt absolut convergente.
61.
n=1
(1)
n1
n
(x 2)
2n
Solut ie
R = 1. Seria este absolut convergenta pentru (x 2)
2
< 1, adica x (1, 3);
seria este divergenta pentru x (, 1)
(3, ) si uniform convergenta pe

(x 2)
2
r < 1. Daca x 1, 3 se obt ine seria

n1
(1)
n1
n
care este
convergenta.
62.
n=1
(1)
n+1
(2n 1)
2n
(3n 2)
2n
(x 1)
n
Solut ie
R =
9
4
. Seria este absolut convergenta pentru [x 1[ <
9
4
, adica x
_
5
4
,
13
4
_
; seria este divergenta pentru x
_
,
5
4
_
_
13
4
,
_
; seria este
uniform convergenta pe [x 1[ r <
9
4
. Daca x =
5
4
se obt ine se-
ria
n1
_
9
4
_
n
(2n 1)
2n
(3n 2)
2n
care este divergenta (criteriul necesar), iar daca
x =
13
4
se obt ine seria

n1
(1)
n+1
_
9
4
_
n
(2n 1)
2n
(3n 2)
2n
care este divergenta.
In exercit iile 63-68, sa se studieze convergent a urmatoarelor

serii de funct ii
63.
n=0
ln
n
x, x > 0
Solut ie
Cu schimbarea de variabila t = lnx se obt ine o serie de puteri cu raza de
convergent a R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria de puteri este absolut convergenta
pentru t (1, 1) si divergenta pentru t (, 1)
(1, ). Rezulta ca
seria init iala este convergenta daca si numai daca x
_
1
e
, e
_
. Evident, seria
este uniform convergenta pe [e
r
, e
r
], r < 1.
64.
n=1
_
1 +
1
n
_
n
2
e
nx
Solut ie
Cu schimbarea de variabila t = e
x
> 0 se obt ine o serie de puteri avand raza
de convergent a R = lim
n
n
_
1 +
1
n
_
n
2
= e. Seria este absolut convergenta
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergenta pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergenta pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obt ine o serie divergenta (se poate aplica criteriul necesar):
_
1 +
1
n
_
n
2
e
n
=
_
_
1 +
1
n
_
n
e
_
n
1.
65.

n1
1
n!x
n
Solut ie
Fie y = x
1
; seria de puteri

n1
1
n!
y
n
are raza de convergent a R = , deci
seria init iala converge pentru orice x ,= 0.
66.

n0
(1)
n+1
e
nsinx
Solut ie
Fie y = e
sinx
; seria de puteri

n0
(1)
n+1
y
n
are raza de convergent a R = 1
si converge daca si numai daca y (1, 1). Rezulta ca seria init iala converge
daca si numai daca sinx > 0, adica
x
_
kZ
(2k, (2k + 1)).
67.

n1
(1)
n
n
sin
n
x
Solut ie
Fie y = sinx; seria

n1
(1)
n
n
y
n
converge daca si numai daca y (1, 1],
deci seria init iala converge daca si numai daca x ,= (4k 1)
2
, k Z.
68.

n0
_
x
lnx
_
n
, x > 0
Solut ie
Fie y =
x
lnx
; seria converge daca si numai daca [y[ < 1, sau echivalent,
x < [ lnx[. Fie (0, 1) solut ia unica a ecuat iei x = lnx. Seria converge
daca si numai daca x (0, ).
Sa se gaseasca raza de convergent a si mult imea de convergent a
n C pentru urmatoarele serii de puteri (exercit iile 69-73):
69.

n1
z
n
n
p
, z C
Solut ie
Raza de convergent a este 1. Seria este absolut convergenta pentru orice
[z[ < 1 si divergenta pentru [z[ > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercit iul 11. Fie z = e
it
, t ,= k, k Z. Daca p 0, seria este diver-
genta (criteriul necesar); daca p > 1, seria este absolut convergenta. Daca
p (0, 1], seria este convergenta (part ile reala si imaginara sunt convergente
- se aplica criteriul Abel-Dirichlet).
70.
n=0
i
n
z
n
, z C
Solut ie
R = 1, deci discul de absolut convergent a al seriei este [z[ < 1. Daca [z[ = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergenta .
71.
n=0
(1 +ni)z
n
,z C
Solut ie
R = 1, deci discul de absolut convergent a al seriei este [z[ < 1 . Daca [z[ = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergenta.
72.
n=0
(z 2i)
n
n 3
n
, z C
Solut ie
R = 3, deci discul de absolut convergent a este [z2i[ < 3 . Daca [z2i[ = 3,
deci z 2i = 3e
i
se obt ine seria

n1
e
in
n
care a fost studiata n capitolul 1,
exercit iul 42.
73.
n=0
(1)
n
z
n+1
n + 1
, z C
Solut ie
R = 1, deci discul de absolut convergent a al seriei este [z[ < 1. Daca
[z[ = 1, z = e
i
se obt ine seria

n1
(1)
n+1
e
in
n
. Daca z = 1, seria este
divergenta ( seria armonica); pentru z ,= 1 seria este convergenta (criteriul
Abel-Dirichlet).
Sa se calculeze sumele seriilor de funct ii (exercit iile 74-80) :
74.

n0
x
2n
Solut ie
n0
x
2n
=

n0
(x
2
)
n
=
1
1 x
2
, [x[ < 1..
75.
n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
Solut ie
Raza de convergent a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raza de convergent a cu seria init iala si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calculam:
S
(x) =

n0
(1)
n
(x
2
)
n
=
1
1 +x
2
, [x[ < 1.
Rezulta S(x) = arctgx +C. Din S(0) = 0, rezulta C = 0.
76.
n=0
(n + 1)x
n
Solut ie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergent a cu
seria init iala (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obt ine:
_
x
0
S(x)dx =

n0
x
n+1
=
x
1 x
, [x[ < 1.
Rezulta S(x) =
1
(1 x)
2
.
77.
n=0
n
n + 1
_
x
2
_
n
Solut ie
Seria converge pentru x (2, 2) si e S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; e x (2, 2) 0;
S(x) =

n0
_
x
2
_
n
n0
1
n + 1
_
x
2
_
n
=
2
2 x

2
x
n0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
.
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T(x)) se calculeaza prin derivare
T
(x) =
_
_
n0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
_
_
=
1
2
n0
_
x
2
_
n
=
1
2(1
x
2
)
=
1
2 x
.
Rezulta:
T(x) =

n0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
= C ln(2 x).
Din T(0) = 0 rezulta C = ln2.

In concluzie rezulta:
S(x) =
2
2 x

2
x
ln
2
2 x
, x (2, 2), x ,= 0 si S(0) = 0.
78.
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n1
Solut ie
Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este
8
3
;
e x (1, 1) 0. Coecientul
(n + 1)
3
n(n + 2)
se descompune n fract ii simple:
(n + 1)
3
n(n + 2)
= n + 1 +
1
2n
+
1
2(n + 2)
.
Rezulta (pentru x (1, 1) 0):
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n1
=

n1
x
n1
+
n1
nx
n1
+
n1
1
2n
x
n1
+
n1
1
2(n + 2)
x
n1
=
=
1
1 x
+
n1
(x
n
)
+
1
2x
n1
_
x
0
x
n1
dx +
1
2x
3
n1
_
x
0
x
n+1
dx =
=
1
1 x
+
_
_
n1
x
n
_
_
+
1
2x
_
x
0
_
_
n1
x
n1
_
_
dx +
1
2x
3
_
x
0
_
_
n1
x
n+1
_
_
dx =
=
1
1 x
+
_
x
1 x
_
+
1
2x
_
x
0
_
1
1 x
_
dx +
1
2x
3
_
x
0
_
x
2
1 x
_
dx =
=
1
1 x
+
1
(1 x)
2
+
1
2x
ln
1
1 x
+
1
2x
3
_
x
x
2
2
+ ln
1
1 x
_
.
79.

n1
nx
n
Solut ie
Se face substitut ia y = x
1
, x ,= 0. Suma seriei (de puteri)

n1
ny
n
se
calculeaza prin derivarea seriei

n1
y
n
si apoi nmult ire cu y; rezulta:
n1
ny
n
=
y
(1 y)
2
, y (1, 1).
Rezulta:
n0
nx
n
=
x
(x 1)
2
, x (, 1) (1, ).
80.

n1
(4n 3)x
(4n3)
Solut ie
Se procedeaza analog cu exercit iul precedent.
81. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero
funct ia f(x) = arcsinx si apoi sa se demonstreze
1 +
n1
1 3 5... (2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
=

2
.
Solut ie
Dezvoltam n serie derivata funct iei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul =
1
2
):
(arcsinx)
=
1
1 x
2
= 1 +
n1
1 3 5... (2n 1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, [x[ < 1.
Integrand termen cu termen (de la 0 la x), obt inem:
arcsinx = x +
n1
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1].
Convergent a n punctele 1 se stabileste cu criteriul lui Leibniz.
Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) =

2
.
82. Sa se dezvolte n serie de puteri centrate n zero funct ia
f(x) = ln
_
x +
_
1 +x
2
_
si apoi sa se demonstreze:
1 +
n1
(1)
n
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
= ln(1 +
2).
Solut ie
Procedam analog cu exercit iul anterior:
_
ln(x +
_
1 +x
2
_
=
1
1 +x
2
=
= 1 +
n1
(1)
n
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, [x[ < 1.
Rezulta dezvoltarea:
ln(x +
_
1 +x
2
) =
= x +
n1
(1)
n
1 3 5...(2n 1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1].
In particular pentru x = 1 obt inem suma seriei date: ln(1 +
2).
Folosind serii de puteri sa se calculeze sumele urmatoarelor
serii de numere (exercit iile 83-90):
83.

n1
(1)
n+1
n
Solut ie
Suma este ln2.
84.
n0
(1)
n
2n + 1
Solut ie
Suma este arctg1 =

4
.
85.

n0
(1)
n
2
2n
n!
Solut ie
Suma este e
1
4
.
86.

n0
(1)
n
(2n + 1)3
n
Solut ie
Suma este

3 arctg(
1
3
) =

3
6
.
87.
n=0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
Solut ie
Fie dezvoltarea:
arctg x =
n=0
(1)
n
2n + 1
x
2n+1
x (1, 1).
Primitiva care se anuleaza n 0 este:
_
x
0
arctgx =

n0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
.
Calculand (prin part i) integrala, rezulta:
xarctgx
1
2
ln(x
2
+ 1) =

n0
(1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
,
deci suma ceruta este

4

1
2
ln2.
88.
n=0
n + 1
4
n
Solut ie
Raza de convergent a a seriei
n=0
(n + 1)x
n
este 1 si
n=0
(n + 1)x
n
=
n=0
(x
n+1
)
=
_

n=0
x
n+1
_
=
=
_
x
1 x
_
=
1
(1 x)
2
, x (1, 1).
In particular, pentru x =
1
4
rezulta
n=0
n + 1
4
n
=
16
9
.
89.

n1
(1)
n
(2n + 1)
2
Solut ie
Din dezvoltarea funct iei arctg:
arctgx =

n0
(1)
n
2n + 1
x
2n+1
, x [1, 1],
rezulta
_
1
0
arctgx
x
dx =

n0
(1)
n
(2n + 1)
2
.
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.
90.

n0
(1)
n
3n + 1
Solut ie
Seria de puteri

n0
(1)
n
3n + 1
x
3n+1
converge pentru orice x (1, 1]; integrand
termen cu termen, se obt ine:
n0
(1)
n
3n + 1
= lim
x1
n0
(1)
n
3n + 1
x
3n+1
=
= lim
x1
_
x
0
n0
(1)
n
x
3n
dx = lim
x1
_
x
0
dx
1 +x
3
=
= lim
x1
_
1
6
ln
(x + 1)
2
x
2
x + 1
+
1
3
arctg
2x 1
3
+

3
18
_
=
1
3
ln2 +

3
9
.
Capitolul 4
Funct ii diferent iabile
Derivate part iale, diferent iala
Fie D o submult ime deschisa n R
n
si e f : D R. Fie a D si s R
n
un versor arbitrar. Se spune ca f este derivabila n punctul a dupa direct ia
s daca exista n R limita:
lim
t0
f(a +ts) f(a)
t
.
Daca exista, aceasta limita se noteaza
df
ds
(a) si se numeste derivata lui f
dupa s n punctul a. Se spune ca f are derivata part iala n punctul a
n raport cu variabila x
k
daca exista
df
de
k
(a), care n acest caz se noteaza
f
x
k
(a). Funct ia f se zice derivabila part ial pe D daca pentru orice a D
si pentru orice k 1, 2, .., n exista
f
x
k
(a). Funct iile
f
x
k
: D R
se numesc derivatele part iale ale lui f. Funct ia f se zice de clasa C
1
pe D
(se noteaza f C
1
(D)) daca toate derivatele part iale
f
x
k
exista si sunt
funct ii continue pe D.
Presupunem ca f C
1
(D); pentru orice a D, vectorul
grad
a
f =
_
f
x
1
(a),
f
x
2
(a), ...,
f
x
n
(a)
_
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT II DIFERENT IABILE
se numeste gradientul lui f n punctul a. Are loc formula:
df
ds
(a) = s grad
a
f, s R
n
.
Fie F : D R
m
, F = (f
1
, f
2
, .., f
m
). Presupunand ca exista toate
derivatele part iale
f
i
x
j
(a), se poate deni matricea jacobiana a aplicat iei F
n punctul a prin:
J
F
(a) =
_
f
i
x
j
(a)
_
1im,1jn
.
Daca m = n, atunci matricea este patratica si determinantul ei se numeste
jacobianul funct iilor f
1
, f
2
, .., f
n
n punctul a si se noteaza
det (J
F
(a)) =
D(f
1
, f
2
, .., f
n
)
D(x
1
, x
2
, .., x
n
)
.
Funct ia F se numeste de clasa C
1
pe mult imea D daca toate componen-
tele sale, f
1
, .., f
m
sunt de clasa C
1
.
Diferent iala
Aplicat ia F : D R
m
se numeste diferent iabila n punctul a D daca
exista o aplicat ie liniara DF(a) : R
n
R
m
astfel ncat
lim
xa
F(x) F(a) DF(a)(x a)
| x a |
= 0.
Daca exista, aplicat ia DF(a) se numeste diferent iala lui F n punctul a.
Legatura dintre derivate part iale si diferent iala
i. Daca F este diferent iabila n punctul a atunci F este derivabila part ial n
a.

In acest caz, matricea (n baza canonica) a aplicat iei liniare DF(a) este
matricea jacobiana a lui F n a, deci
DF(a)x = J
F
(a)x
T
, x R
n
.
Daca f : D R este diferent iabila n a D, atunci
Df(a) : R
n
R,
Df(a)(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
f
x
1
(a)x
1
+
f
x
2
(a)x
2
+... +
f
x
n
(a)x
n
,
sau, notand cu dx
j
proiect ia pe componenta j, diferent iala se scrie sub forma:
Df(a) =
f
x
1
(a)dx
1
+
f
x
2
(a)dx
2
+... +
f
x
n
(a)dx
n
.
ii. Daca F C
1
(D) atunci F este diferent iabila n orice a D.
Diferent iala funct iei compuse
Fie A R
n
si B R
m
doua mult imi deschise si e F : A B,
G : B R
k
. Daca F este diferent iabila n a A si G este diferent iabila n
b = F(a) B atunci compunerea G F este diferent iabila n a si
D(G F)(a) = DG(b) DF(a).
Relat ia dintre matricele jacobiene asociate este
J
GF
(a) = J
G
(b)J
F
(a).
Derivate part iale de ordin superior
Funct ia f : D R se numeste de clasa C
2
pe D daca f C
1
(D) si
f
x
k
C
1
(D), k 1, 2, .., n. Funct iile

x
j
_
f
x
k
_
se numesc derivatele
part iale de ordinul al doilea si se noteaza

2
f
x
j
x
k
.

In cazul particular j = k,
se foloseste notat ia

2
f
x
2
k
.
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Daca f C
2
(D), atunci
2
f
x
j
x
k
(a) =

2
f
x
k
x
j
(a), j, k 1, 2, .., n, a D.
Diferent iala a doua
Fie f C
2
(D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetrica)
H
f
(a) =
_

2
f
x
i
x
j
_
1i,jn
.
Diferent iala a doua a funct iei f n punctul a este forma patratica
D
2
f(a) : R
n
R, D
2
f(a)(h
1
, h
2
, .., h
n
) =
n
i=1
n
j=1
2
f
x
i
x
j
(a)h
i
h
j
.
Polinomul Taylor
Fie D o submult ime deschisa din R
n
, e f : D R o funct ie de clasa (
m
si
e a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) D. Notam
f(a) = Df(a)(x a) =
n
k=0
f
x
k
(a)(x
k
a
k
).
Puterea simbolica [f(a)]
(k)
se deneste ca ind puterea k a polinomului
f(a) cu convent iile
_
f
x
1
(a)
_
p
1
_
f
x
2
(a)
_
p
2
...
_
f
x
n
(a)
_
pn
=

k
f
x
p
1
1
x
p
2
2
...x
pn
n
(a),
p
1
, p
2
, ...p
n
0, 1, ..., k astfel ncat p
1
+p
2
+...p
n
= k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat funct iei f n punctul a este, prin
denit ie:
T
m
(f, a)(x) = f(a) +
1
1!
f(a) +
1
2!
[f(a)]
(2)
+... +
1
m!
[f(a)]
(m)
, x D,
iar restul de ordin m este R
m
(f, a)(x) = f(x) T
m
(f, a)(x).
De exemplu, daca n = 2, (a
1
, a
2
) = (a, b), atunci:
T
1
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x a)
f
x
(a, b) + (y b)
f
y
(a, b),
T
2
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x a)
f
x
(a, b) + (y b)
f
y
(a, b)+
+
1
2!
_
(x a)
2
2
f
x
2
(a, b) + 2(x a)(y b)

2
f
xy
(a, b) + (y b)
2
2
f
y
2
(a, b)
_
.
In general, pentru m N:
T
m
(f, (a, b))(x, y) =
m
k=0
1
k!
[f(a, b)]
(k)
,
unde
[f(a, b)]
(k)
=
k
i=0
C
i
k
(x a)
ki
(y b)
i

k
f
x
ki
y
i
(a, b).
Polinoamele T
1
(f, a) si T
2
(f, a) se numesc aproximarea liniara si, respectiv,
aproximarea patratica a funct iei f n jurul punctului a.
Formula lui Taylor
In condit iile de mai sus, e r > 0 astfel ncat B(a, r) D. Atunci, pentru
orice x B(a, r), exista [a, x] astfel ncat
f(x) = T
m
(f, a) +
1
m!
[f()]
(m)
.
In particular, rezulta ca
lim
xa
R
m
(f, a)(x)
| x a |
m
= 0.
Extreme locale
Fie D o submult ime deschisa n R
n
si f : D R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru funct ia f daca exista o vecinatate
V D a punctului a astfel ncat f(x) f(a) 0, x V (maxim local) sau
f(x) f(a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f daca f este diferent iabila
n a si Df(a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notat iile de mai sus, daca a D este punct de extrem local pentru f si
funct ia f este diferent iabila n a, atunci a este punct critic al lui f.
Condit ii suciente de extrem local
Fie f C
2
(D) si e a D un punct critic pentru f. Daca forma patratica
D
2
f(a) este pozitiv denita (respectiv negativ denita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f. Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorsme
Fie A, B doi deschisi din R
n
. O aplicat ie f : A B se numeste difeomor-
sm daca este bijectiva, de clasa C
1
si cu inversa de clasa C
1
.
Teorema funct iei inverse
Daca intr-un punct a A diferent iala Df(a) este izomorsm liniar (sau,
echivalent, det (J
f
(a)) ,= 0), atunci f este difeomorsm local n jurul lui
a, adica exista V vecinatate a lui a si W vecinatate a lui f(a) astfel ncat
restrict ia f : V W sa e difeomorsm.
Teorema funct iilor implicite
Fie A R
n
si B R
m
doua mult imi deschise.
Notam x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) A, y = (y
1
, y
2
, .., y
m
) B si (x, y) AB.
Fie F : A B R
m
, F(x, y) = (f
1
(x, y), f
2
(x, y), .., f
m
(x, y)) o funct ie de
clasa C
1
. Fie (a, b) AB astfel ncat
F(a, b) = 0 si
D(f
1
, f
2
, .., f
m
)
D(y
1
, y
2
, .., y
m
)
,= 0.
Atunci exista V A vecinatate deschisa a lui a si W B vecinatate deschisa
a lui b si o unica funct ie : V W cu proprietat ile:
C
1
(V ), (a) = b si F(x, (x)) = 0, x V.
Extreme cu legaturi
Fie M R
p
o submult ime nevida si a M. Fie f o funct ie denita pe o
vecinatate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu legatura M (sau extrem condit ionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrict ia lui f la M, sau, echivalent, daca exista V o vecinatate a
lui a astfel ncat
f(x) f(a) sau f(x) f(a), x V M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submult ime deschisa din R
n+m
si e f : D R o funct ie de clasa
C
1
(D). Notam D (x, y) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) variabilele din D.
Fie g
k
: D R, k 1, 2, ..., m funct ii de clasa C
1
(D) si e
M = (x, y) D [ g
k
(x, y) = 0, 1 k m.
Daca (a, b) M este punct de extrem local pentru f cu legatura M astfel
ncat
D(g
1
, g
2
, ..., g
m
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
m
)
(a, b) ,= 0,
atunci exista = (
1
,
2
, ...,
m
) R
m
astfel ncat (a, b) sa e punct critic
al funct iei
F(x, y, ) = f(x, y) +
1
g
1
(x, y) +
2
g
2
(x, y) +... +
m
g
m
(x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solut ie a sistemului de n + 2m ecuat ii cu n + 2m
necunoscute:
F
x
j
= 0,
F
y
k
= 0, g
k
= 0, j 1, 2, ..., n, k 1, 2, ..., m.
4.2 Derivate part iale si diferent iala
1. Fie f : R
2
R, f(x, y) = 2x
3
y e
x
2
. Sa se calculeze, cu denit ia,
derivatele part iale de ordinul ntai ale lui f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solut ie
Observam ca f este continuan cele doua puncte. Aplicand denit ia, obt inem:
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
e
x
2
+ 1
x
= 0.
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= 0.
4.2. DERIVATE PART IALE SI DIFERENT IALA 113
f
x
(1, 1) = lim
x1
f(x, 1) f(1, 1)
x + 1
= lim
x1
2x
3
e
x
2
+ 2 +e
x + 1
= 6 + 2e.
f
y
(1, 1) = lim
y1
f(1, y) f(1, 1)
y 1
= 2.
2. a. Sa se studieze existent a derivatelor part iale n origine pentru
funct ia
f(x, y, z) =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
b. Este funct ia g : R
2
R, g(x, y) = x
_
x
2
+y
2
de clasa (
1
(R
2
) ?
Solut ie
a. Aplicand denit ia, se obt ine:
lim
x0
f(x, 0, 0) f(0, 0, 0)
x
= lim
x0
[x[
x
.
Limita de mai sus nu exista, deci funct ia f nu are derivate part iale n origine.
b. Pentru orice (x, y) ,= (0, 0), avem:
g
x
(x, y) =
2x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
,
g
y
(x, y) =
xy
_
x
2
+y
2
.
In origine derivatele part iale exista si sunt nule:

g
x
(0, 0) = lim
x0
x[x[
x
= 0,
g
y
(0, 0) = 0.
Vericam daca derivatele part iale sunt continue (n origine):
lim
(x,y)(0,0)
g
x
(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
2x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece
2x
2
+y
2
x
2
+y
2
2
_
x
2
+y
2
;
lim
(x,y)(0,0)
g
y
(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
xy
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece
xy
x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
. Rezulta ca f (
1
(R
2
).
3. Folosind denit ia, sa se calculeze derivatele part iale de ordinul al
doilea ale funct iilor urmatoare, n punctele indicate:
a. f : R
2
R, f(x, y) =
_
x
2
+y
2
n (1, 0) si (1, 1).
b. g : R
3
r, g(x, y, z) = xe
yz
n (0, 0, 0) si (1, 1, 1).
Solut ie
a. Se calculeaza mai ntai derivatele part iale de ordinul ntai ntr-un punct
arbitrar (x, y) ,= (0, 0):
f
x
(x, y) =
x
_
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
y
_
x
2
+y
2
.
Calculam acum derivatele part iale de ordinul al doilea (cu denit ia):
2
f
x
2
(1, 0) = lim
x1
f
x
(x, 0)
f
x
(1, 0)
x 1
= lim
x1
x
x
2
1
x 1
= 0.
2
f
y
2
(1, 0) = lim
y0
f
y
(1, y)
f
y
(1, 0)
y
= lim
y0
y
y
_
1 +y
2
= 1.
2
f
xy
(1, 0) = lim
x1
f
y
(x, 0)
f
y
(1, 0)
x 1
= 0.
2
f
yx
(1, 0) = lim
y0
f
x
(1, y)
f
x
(1, 0)
y
= lim
y0
1
1+y
2
1
y
= 0.
Analog se calculeaza si n punctul (1, 1).
b. Derivatele part iale de ordinul ntai ntr-un punct arbitrar sunt:
g
x
(x, y, z) = e
yz
,
g
y
(x, y, z) = xze
yz
,
g
z
(x, y, z) = xye
yz
.
In (0, 0, 0) toate derivatele part iale de ordinul al doilea sunt nule.

In punctul
(1, 1, 1), avem:
2
g
x
2
(1, 1, 1) = 0,

2
g
yx
(1, 1, 1) = e =

2
g
zx
(1, 1, 1),
celelalte calculandu-se analog.
4. Fie f : R
3
R
2
, f(x, y, z) = (x
2
yz, y
2
z
2
). Sa se calculeze,
folosind denit ia, derivata dupa direct ia h = (
1
3
,
2
3
,
2
3
) a funct iei f n punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solut ie
Aplicand denit ia, obt inem:
df
dh
(1, 1, 2) = lim
t0
f
_
(1, 1, 2) +t(
1
3
,
2
3
,
2
3
)
_
f(1, 1, 2)
t
=
= lim
t0
_
1
4
3
t
1
3
t
2
, 3
4
3
t
_
(1, 3)
t
=
_
4
3
,
4
3
_
.
5. Fie f : R
3
R
2
, f(x, y, z) = (x
3
y
3
, x
3
+y
3
+z
3
). Sa se calculeze
derivata dupa direct ia h =
1
6
(1, 1, 2) a lui f n punctul (1, 1, 1).
Solut ie
Se aplica denit ia (ca n exercit iul precedent).
6. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor funct ii:
a. f : R
2
(0, 0) R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. g : R
3
(0, 0, 0) R, g(x, y, z) = ln(x
2
+y
2
+z
2
).
c. h : R
2
(0, 0) R, h(x, y) =
1
_
x
2
+y
2
.
d. k : R
3
(0, 0, 0) R, k(x, y, z) =
1
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ie
Laplacianul unei funct ii f de n variabile, este, prin denit ie:
f =

2
f
x
2
1
+

2
f
x
2
2
+... +

2
f
x
2
n
.
O funct ie al carei laplacian este nul se numeste funct ie armonica.
a. Calculam derivatele part iale:
f
x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2
2
f
x
2
(x, y) =
2y
2
2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,
2
f
y
2
(x, y) =
2x
2
2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
si deci f = 0.
b. Derivatele part iale:
g
x
(x, y, z) =
2x
x
2
+y
2
+z
2
,
2
g
x
2
(x, y, z) =
2y
2
+ 2z
2
2x
2
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
,
si deci g =
2
x
2
+y
2
+z
2
.
c. Derivatele part iale:
h
x
(x, y) =
x
_
(x
2
+y
2
)
3
,
2
h
x
2
(x, y) =
2x
2
y
2
_
(x
2
+y
2
)
5
,
si deci h =
1
_
(x
2
+y
2
)
3
.
d. Derivatele part iale:
k
x
(x, y, z) =
x
_
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,
2
k
x
2
(x, y, z) =
2x
2
y
2
z
2
_
(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
si deci k = 0.
7. Sa se calculeze laplacianul funct iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)
1
.
b. g(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
1
.
Solut ie
a.

2
f
x
2
(x, y) =
6x
2
2y
2
(x
2
+y
2
)
3
, deci f = 4(x
2
+y
2
)
2
.
b.

2
g
x
2
(x, y, z) =
6x
2
2(y
2
+z
2
)
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
, deci g = 2(x
2
+y
2
+z
2
)
2
.
8. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se demonstreze ca f este continu a, are derivate part iale de ordinul ntai
n orice punct si nu este diferent iabila n origine.
Solut ie
Din inegalitatea: [f(x, y)[ [x[ rezulta lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0, deci funct ia
este continua. Este evident ca n orice punct (x, y) ,= (0, 0) funct ia are
derivate part iale de ordinul ntai; studiind existent a lorn origine (cu denit ia),
obt inem:
f
x
(0, 0) =
f
y
(0, 0) = 0.
Demonstram acum ca f nu este diferent iabila n origine; daca ar , atunci
diferent iala sa ar aplicat ia identic nula deoarece:
df(0, 0)(x, y) =
f
x
(0, 0)x +
f
y
(0, 0)y = 0.
Din denit ia diferent iabilitat ii ar trebui ca:
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) df(0, 0)(x, y)
_
x
2
+y
2
= lim
(x,y)(0,)
xy
x
2
+y
2
= 0,
contradict ie cu faptul ca aceasta limita nu exista. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. Sa se studieze continuitatea si existent a derivatelor part iale n origine
pentru funct iile:
a. f(x, y) =
_
_
_
x
3
y
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
x
3
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
.
Solut ie
a. lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x
3
y
_
x
2
+y
2
=
= lim
0
(
2
cos
3
sin)
= sin,
deci funct ia nu este continua n origine.
Studiem acum existent a derivatelor part iale:
lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
x
3
x[x[
= 0,
lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= lim
y0
y
y [y[
= ,
deci f nu este derivabila part ial n raport cu y n origine.
b. Din inegalitatea: [f(x, y)[
_
x
2
+y
2
, rezulta ca funct ia g este continua
n origine.
Studiem acum existent a derivatelor part iale:
lim
x0
g(x, 0) g(0, 0)
x
= lim
x0
x
2
[x[
= 0,
lim
y0
g(0, y) g(0, 0)
y
= lim
y0
y
[y[
.
Ultima limita nu exista, deci g nu este derivabila part ial n raport cu y n
origine.
10. Sa se demonstreze ca urmatoarele funct ii sunt diferent iabile n orig-
ine dar nu sunt de clasa (
1
:
a. f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
xy
2
x
2
+y
4
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
c. h(x, y, z) =
_
_
_
xy
2
z
x
2
+y
4
+z
2
daca (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
0 daca (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ie
a. Calculand derivatele part iale de ordinul ntai, se obt ine:
f
x
(x, y) =
_
2xsin
1
x
2
+y
2

2x
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
y
(x, y) =
_
2y sin
1
x
2
+y
2

2y
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele part iale sunt continue n orice punct (x, y) ,= (0, 0), dar n orig-
ine nu sunt continue deoarece lim
(x,y)(0,0)
f
x
(x, y) nu exista (se pot folosi
coordonatele polare). Am demonstrat deci ca f nu este de clasa (
1
pe R
2
.
Studiem diferent iabilitatea n origine (n rest, derivatele part iale ind con-
tinue, funct ia este diferent iabila):
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) df(0, 0)(x, y)
_
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
_
x
2
+y
2
sin
1
x
2
+y
2
= 0,
deci f este diferent iabila n origine.
b.

In puncte (x, y) ,= (0, 0) derivatele part iale sunt:
g
x
(x, y) =
y
6
(x
2
+y
4
)
_
x
2
+y
4
.,
g
y
(x, y) =
2xy
5
(x
2
+y
4
)
_
x
2
+y
4
.
Evident, (cu denit ia), n origine derivatele part iale sunt nule.
Derivatele part iale nu sunt continue n origine; demonstram pentru
g
x
:
lim
x0
g
x
(x, 0) = 0,
lim
y0
g
x
(y
2
, y) =
1
2
,
deci lim
(x,y)(0,0)
g
x
nu exista.
Demonstram ca g este diferent iabila n origine:
lim
(x,y)(0,0)
g(x, y) g(0, 0)
_
x
2
+y
2
= lim
(x,y)(0,0)
xy
2
_
x
2
+y
4
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece:
x
_
x
2
+y
4
1 si
lim
(x,y)(0,0)
y
2
_
x
2
+y
2
= 0.
c. Lasam ca exercit iu faptul ca h nu este de clasa (
1
; demonstram ca h este
diferent iabila n origine. Derivatele part iale n origine sunt toate nule (se
aplica denit ia); diferent iabilitatea:
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) f(0, 0, 0)
_
x
2
+y
2
+z
2
=
= lim
(x,y,z)(0,0,0)
xy
2
z
_
x
2
+y
4
+z
2
_
x
2
+y
2
+z
2
= 0,
deoarece:

xz
_
x
2
+y
4
+z
2
1 si
lim
(x,y,z)(0,0,0)
y
2
_
x
2
+y
2
+z
2
= 0.
11. Sa se demonstreze ca urmatoarele funct ii nu sunt continue n orig-
ine, totusi au derivate partiale n acest punct.
a. f(x, y) =
_
xy
2
x
2
+y
4
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
e
_
x
2
y
2
+
y
2
x
2
_
daca xy ,= 0
0 daca xy = 0
Solut ie
a. Pentru a demonstra ca funct ia nu este continua n origine, se pot con-
sidera sirurile: (x
n
, y
n
) = (
1
n
2
,
1
n
) (0, 0) si (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
) (0, 0);
atunci:
lim
n
f(x
n
, y
n
) =
1
2
,
lim
n
f(x
n
, y
n
) = 0.
Derivatele part iale:
f
x
(0, 0) =
f
y
(0, 0) = 0.
b. Pentru a demonstra ca funct ia nu este continua n origine, calculam:
lim
x0
g(x, mx) = lim
x0
e
_
x
2
(mx)
2
+
(mx)
2
x
2
_
= e
_
1
m
2
+m
2
_
,
deci limita nu exista (depinde de m).
Derivatele part iale n origine sunt ambele nule (rezulta direct din denit ia
funct iei).
12. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n orice
punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f de clasa (
2
pe R
2
?
Solut ie
a. Derivatele part iale de ordinul nt ai sunt:
f
x
(x, y) =
_
y sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
y
(x, y) =
_
xsin
x
2
y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaza ca
f
x
si
f
y
sunt continue, deci f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ia are derivate part iale de ordinul al doilea n orice punct
(x, y) ,= (0, 0); studiem existent a derivatelor mixte n origine (cu denit ia):
2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
xsin1
x
= sin1;

2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
y sin(1)
y
= sin1.
Funct ia nu este de clasa (
2
pe R
2
; daca ar fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul al doilea ar
trebuit sa e egale.
13. Fie funct ia: f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa (
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n orice
punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f de clasa (
2
pe R
2
?
Solut ie
Derivatele part iale de ordinul ntai sunt:
f
x
(x, y) =
_
y
5
x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
x
(x, y) =
_
3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele part iale de ordinul al doilea n origine:
2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0)
x
= 0,
2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
f
x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ia nu este de clasa C
2
(R
2
).
14. Sa se studieze existent a derivatelor part iale si a diferent ialei n orig-
ine pentru funct ia: f(x, y) =
_
xy
2
yx
2
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Funct ia are derivate part iale n orice punct, dar nu este diferent iabila n
origine.
15. Fie f : R
3
R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
determine versorul s stiind ca
df
ds
(a) este maxim.
Solut ie
df
ds
(a) = s grad
a
f =| s | | grad
a
f | cos

(s, grad
a
f) =
=| grad
a
f | cos

(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ine atunci cand s are aceeasi direct ie si acelasi sens cu
grad
a
f. Rezulta: grad
a
f = (1, 1, 1) s =
1
3
(1, 1, 1).
16. Fie f : R
3
R ; f(x, y, z) = xy
2
2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
determine versorul s stiind ca
df
ds
(a) este minim.
Solut ie
Repetand rationamentul din exercit iul anterior, rezulta ca minimul se obt ine
atunci cand s are aceeasi direct ie si sens opus cu grad
a
f.
Rezulta: grad
a
f = (1, 0, 4) s =
1
17
(1, 0, 4).
17. Sa se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilin-
drice si sferice.
Solut ie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y) = ( cos , sin), (, ) (0, ) (0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar (, ) este:
D(x, y)
D(, )
= det
_
cos sin
sin cos
_
=
Transformarea n coordonate cilindrice este
(x, y, z) = ( cos , sin, z), (, , z) (0, ) (0, 2) R.
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(, , z)
= det
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_ = .
Transformarea n coordonate sferice este
(x, y, z) = ( sin cos , sin sin, cos ), (, , ) (0, )(0, )(0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(, , )
= det
_
_
_
sin cos cos cos sin sin
sin sin cos sin sin cos
cos sin 0
_
_
_ =
2
sin.
18. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) = e
x+y
. Sa se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat funct iei f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solut ie
Fie m, k N, k m n. Se calculeaza
m
f
x
k
y
mk
(x, y) = e
x+y
si deci
m
f
x
k
y
mk
(0, 0) = 1,

m
f
x
k
y
mk
(1, 1) = 1.
Rezulta
T
n
(f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1!
(x +y) +
1
2!
(x +y)
2
+... +
1
n!
(x +y)
n
.
T
n
(f, (1, 1))(x, y) = 1 +
1
1!
((x 1) + (y + 1))+
+
1
2!
((x 1)
2
+ 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)
2
) +.. +
1
n!
((x 1) + (y + 1))
n
=
= T
n
(f, (0, 0)).
19. Sa se calculeze aproximarea liniara n jurul originii a funct iei
f(x, y, z) =
x + 1
(y + 1)(z + 1)
Solut ie
Se calculeaza
f
x
(0, 0, 0) =
1
2
,
f
y
(0, 0, 0) =
f
z
(0, 0, 0) =
1
2
.
Aproximarea ceruta este polinomul Taylor de gradul ntai:
T
1
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 +
1
2
(x y z).
20. Sa se calculeze aproximativ
1, 01
3
0, 97 , folosind polinomul Taylor

de gradul 2 asociat funct iei f(x, y) =

x
3
y n punctul (1, 1).

Solut ie
Se calculeaza
f
x
(1, 1) =
1
2
,
f
y
(1, 1) =
1
3
,

2
f
x
2
(1, 1) =
1
4
,
2
f
xy
(1, 1) =
1
6
,

2
f
y
2
(1, 1) =
2
9
.
Aproximarea de ordinul 2 a funct iei f n jurul punctului (1, 1) este
f(1 +h, 1 +k) f(1, 1) +
1
1!
_
f
x
(1, 1)h +
f
y
(1, 1)k
_
+
+
1
2!
_
2
f
x
2
(1, 1)h
2
+ 2

2
f
xy
(1, 1)hk +

2
f
y
2
(1, 1)k
2
_
.
In particular pentru h = 0, 1 si k = 0, 3, obt inem valoarea aproximativa

ceruta.
21. Sa se determine aproximarea liniara a funct iei f(x, y) = x
2
e
x
2
+y
2
n
jurul punctului (1, 1).
Solut ie
Se calculeaza polinomul Taylor de gradul ntai.
22. Sa se calculeze aproximativ e
0,2 4
1, 02.
Solut ie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat funct iei
f(x, y) = e
x
4
y.
23. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al funct iei
f(x, y) = e
2x+y
n origine.
Solut ie
Derivatele part iale de ordinul k sunt:
k
f
x
kj
y
j
(x, y) = 2
kj
e
2x+y
, j 0, 1, ..., k.
Rezulta:
1
k!
k
j=0
C
j
k
k
f
x
kj
y
j
(0, 0)x
kj
y
j
=
1
k!
k
j=0
C
j
k
2
kj
x
kj
y
j
,
deci polinomul Taylor de gradul n n origine este:
T
n
(f, (0, 0))(x, y) =
n
k=0
1
k!
k
j=0
C
j
k
2
kj
x
kj
y
j
.
24. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al funct iei
f(x, y, z) = e
x+y+z
n origine.
Solut ie
Analog cu exercit iul anterior:
m
f
x
i
y
j
z
k
(x, y, z) = e
x+y+z
, m = i +j +k.
Rezulta:
T
n
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n
k=0
1
k!
(x +y +z)
k
.
25. Sa se calculeze diferent ialele funct iilor:
a. f : R
2
(x, y) [ x = 0, f(x, y) = arctg
y
x
.
b. g : R
2
(x, y) [ y = 0, g(x, y) = arctg
x
y
.
Solut ie
Intr-un punct (x, y) R

2
(x, y) [ xy ,= 0, din domeniul comun al funct iilor
f si g diferent ialele sunt egale:
df(x, y) = dg(x, y) =
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
4.3 Diferent iala funct iei compuse
26. Fie f (
2
(R
2
) si e g : R
2
R, g(x, y) = f(x
2
+ y
2
, x
2
y
2
). Sa se
calculeze derivatele part iale de ordinul ntai si al doilea ale funct iei g.
Solut ie
Fie u = x
2
+y
2
si v = x
2
y
2
; derivatele part iale ale funct iilor u si v sunt:
u
x
= 2x,
u
y
= 2y,
v
x
= 2x,
v
y
= 2y. Rezulta:
g
x
=
f
u
u
x
+
f
v
v
x
= 2x
_
f
u
+
f
v
_
g
y
=
f
u
u
y
+
f
v
v
y
= 2y
_
f
u

f
v
_
.
Derivatele part iale de ordinul al doilea:
2
g
x
2
=

x
_
g
x
_
=

x
_
2x
_
f
u
+
f
v
__
=
= 2
_
f
u
+
f
v
_
+ 2x
_
2
f
u
2
u
x
+

2
f
vu
v
x
+

2
f
uv
u
x
+

2
f
v
2
v
x
_
=
= 2
_
f
u
+
f
v
_
+ 4x
2
_
2
f
u
2
+ 2

2
f
uv
+

2
f
v
2
_
.
2
g
xy
=

2
g
yx
=

y
_
g
x
_
=

y
_
2x
_
f
u
+
f
v
__
=
= 2x
_
2
f
u
2
u
y
+

2
f
vu
v
y
+

2
f
uv
u
y
+

2
f
v
2
v
y
_
= 4xy
_
2
f
u
2

2
f
v
2
_
.
2
g
y
2
=

y
_
g
y
_
=

y
_
2y
_
f
u

f
v
__
=
= 2
_
f
u

f
v
_
+ 2y
_
2
f
u
2
u
y
+

2
f
vu
v
y

2
f
uv
u
y

2
f
v
2
v
y
_
=
= 2
_
f
u

f
v
_
+ 4y
2
_
2
f
u
2
2

2
f
uv
+

2
f
v
2
_
.
27. Fie r =
_
x
2
+y
2
+z
2
si e f (
1
(R). Sa se calculeze laplacianul
funct iilor g(x, y, z) = f
_
1
r
_
si h(x, y, z) = f(r).
4.3. DIFERENT IALA FUNCT IEI COMPUSE 127
Solut ie
Calculam mai ntai:
x
_
1
r
_
=
x
r
3
,

x
(r) =
x
r
Derivatele part iale ale funct iei g:
g
x
= f
_
1
r
__
x
r
3
_
,

2
g
x
2
= f
_
1
r
__
x
r
3
_
2
f
_
1
r
_
_
3x
2
r
2
r
5
_
Rezulta g =
1
r
4
f
_
1
r
_
. Derivatele part iale ale funct iei h:
h
x
= f
(r)
x
r
,

2
h
x
2
= f
(r)
x
2
r
2
+f
(r)
r
2
x
2
r
3
,
deci h = f
(r) +
2
r
f
(r).
28. Daca f (
2
(R
3
) si u(x, y) = f(x
2
+y
2
, x
2
y
2
, 2xy) sa se calculeze
derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei u.
Solut ie
Fie p = x
2
+y
2
, q = x
2
y
2
si r = 2xy.
u
x
=
f
p
p
x
+
f
q
q
x
+
f
r
r
x
= 2x
f
p
+ 2x
f
q
+ 2y
f
r
u
y
=
f
p
p
y
+
f
q
q
y
+
f
r
r
y
= 2y
f
p
2y
f
q
+ 2x
f
r
2
u
x
2
= 2
f
p
+ 2x
_
2
f
p
2
p
x
+

2
f
pq
q
x
+

2
f
pr
r
x
_
+ 2
f
q
+
+2x
_

2
f
qp
p
x
+

2
f
q
2
q
x
_
+
+2x
_

2
f
qr
r
x
_
+ 2y
_

2
f
rp
p
x
+

2
f
rq
q
x
+

2
f
r
2
r
x
_
=
= 4x
2
_
2
f
p
2
+

2
f
q
2
+ 2

2
f
pq
_
+4xy
_

2
f
pr
+

2
f
qr
_
+4y
2
2
f
r
2
+2
f
p
+2
f
q
2
u
xy
= 4xy
_
2
f
p
2

2
f
q
2
+

2
f
r
2
_
+ 4(x
2
+y
2
)

2
f
pr
+
+4(x
2
y
2
)

2
f
qr
+ 2
f
r
2
u
y
2
= 4y
2
_
2
f
p
2
+

2
f
q
2
2

2
f
pq
_
+ 4xy
_

2
f
pr

2
f
qr
_
+
+4x
2
2
f
r
2
+ 2
f
p
2
f
q
.
29. Fie a R si e g si h doua funct ii de clasa (
2
pe R. Sa se demon-
streze ca f(x, y) = g(x ay) +h(x +ay) verica ecuat ia coardei vibrante:
2
f
y
2
a
2
2
f
x
2
= 0.
Solut ie Calcul direct.
30. Sa se ae f (
2
(R) stiind ca funct ia u(x, y) = f(x
2
y
2
) este
armonica pe R
2
.
Solut ie
O funct ie este armonica daca satisface relat ia

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0.
u
x
= 2xf
(x
2
y
2
) ;

2
u
x
2
= 2f
(x
2
y
2
) + 4x
2
f
(x
2
y
2
).
u
y
= 2yf
(x
2
y
2
) ;

2
u
y
2
= 2f
(x
2
y
2
) + 4y
2
f
(x
2
y
2
)
Inlocuind n

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, rezulta 4(x
2
+ y
2
)f
(x
2
y
2
) = 0; n nal se
obt ine f(t) = at +b, cu a, b R arbitrar xate.
31. Sa se ae f (
2
(R) stiind ca funct ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonica.
Solut ie
v
x
=
y
x
2
f
(
y
x
) ;

2
v
x
2
=
2y
x
3
f
(
y
x
) +
y
2
x
4
f
(
y
x
)
v
y
=
1
x
f
(
y
x
) ;

2
v
y
2
=
1
x
2
f
(
y
x
).
Inlocuind n ecuat ia data, rezulta:

x
2
+y
2
x
4
f
(
y
x
) +
2y
x
3
f
(
y
x
) = 0.
Notand t =
y
x
se obt ine (dupa calcule):
f
(t)
f
(t)
=
2t
t
2
+ 1
,
si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b R arbitrar xate.
32. Sa se demonstreze ca laplacianul n coordonate polare este:
f =

2
f
2
+
1
2
f
2
+
1
.
Solut ie
Fie f C
2
(R
2
), x = cos , y = sin.
x
= cos ,
x
= sin,
y
= sin,
y
= cos .
f
=
f
x
x
+
f
y
y
=
f
x
cos +
f
y
sin
f
=
f
x
x
+
f
y
y
=
f
x
( sin) +
f
y
cos .
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele
f
x
si
f
y
), rezulta:
f
x
=
f
cos
f
sin
,
f
y
=
f
sin +
f
cos
2
f
x
2
=

x
_
f
x
_
= cos

_
f
x
_
sin
_
f
x
_
=
=

2
f
2
cos
2
2

2
f
sincos
+

2
f
2
sin
2
2
+
f
sin
2
+
+2
f
sincos
2
.
2
f
y
2
=

2
f
2
sin
2
+ 2

2
f
sincos
+

2
f
2
cos
2
2
+
f
cos
2

2
f
sincos
2
.
In concluzie:
f =

2
f
2
+
1
2
f
2
+
1
.
33. Fie ecuat ia diferent iala x
2
d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ia
daca se face schimbarea de variabile (x, y) (t, y), unde x = e
t
?
Solut ie
Calculam
dy
dx
si
d
2
y
dx
2
n funct ie de
dy
dt
si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezulta t = lnx si
deci
dt
dx
=
1
x
= e
t
; rezulta:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dt
e
t
_
=
d
dt
_
dy
dt
e
t
_
dt
dx
= e
2t
_
d
2
y
dt
2

dy
dt
_
.
Ecuat ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
34. Sa se demonstreze ca funct ia z(x, y) = xy +xe
y
x
verica ecuat ia
x
z
x
+
z
y
= xy +z.
Solut ie
Se calculeaza derivatele part iale de ordinul ntai ale lui z.
35. Ce devine ecuat ia x
2
y
+ 2xy
+
1
x
2
y = 0 daca se face schimbarea
de variabile (x, y) (t, y), unde t =
1
x
.
Solut ie
Se calculeaza
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
1
x
2
dy
dt
= t
2
dy
dt
, etc.
36. Ce devine ecuat ia x
2
2
z
x
2
y
2
2
z
y
2
= 0 prin schimbarea de variabile
(x, y) (u, v), unde u = xy, v =
x
y
.
Solut ie
Se calculeaza:
z
x
=
z
u
u
x
+
z
v
v
x
= y
z
u
+
1
y
z
v
, etc.
37. Sa se determine funct iile z = z(x, y) care verica ecuat ia
x
2
z
x
+y
2
z
y
= z
2
,
folosind schimbarea de variabile:
(x, y, z) (u, v, w), unde, u = x, v =
1
y

1
x
, w =
1
z

1
x
.
Solut ie
O metoda consta n a calcula mai ntai x, y si z n funct ie de u, v si w; se
obt ine:
x = u, y =
u
uv + 1
, z =
u
uw + 1
.
Se calculeaza acum derivatele part iale ale lui u si v n raport cu x si y:
u
x
= 1,
u
y
= 0,
v
x
=
1
x
2
=
1
u
2
,
v
y
=
1
y
2
=
_
uv + 1
u
_
2
.
z
x
=

x
_
u
uw + 1
_
=

u
_
u
uw + 1
_
u
x
+

v
_
u
uw + 1
_
v
x
=
=
1 u
2 w
u

w
v
(uw + 1)
2
.
z
y
=

y
_
u
uw + 1
_
=

u
_
u
uw + 1
_
u
y
+

v
_
u
uw + 1
_
v
y
=
=
_
uv + 1
uw + 1
_
2
w
v
.
Inlocuind n ecuat ia init iala, se obt ine:

w
u
= 0. Rezulta deci ca w este o
funct ie constanta n raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct ie arbitrara de clasa (
1
pe R. Rezulta
1
z

1
x
= f
_
1
y

1
x
_
,
deci
z(x, y) =
x
1 +xf
_
1
y

1
x
_.
O alta metoda consta n a calcula:
w
x
=
1
z
2
z
x
+
1
x
2
,
w
y
=
1
z
2
z
y
si deci
z
x
= z
2
w
x
+
z
2
x
2
,
z
y
= z
2
w
y
.
Se calculeaza apoi
w
x
=
w
u
u
x
+
w
v
v
x
, etc.
38. Fie f C
1
(R) si n N. Sa se demonstreze ca funct ia
z(x, y) = x
n
f
_
y
x
2
_
verica ecuat ia:
x
z
x
+ 2y
z
y
= nz.
Solut ie
z
x
= nx
n1
f
_
y
x
2
_
2yx
n3
f
_
y
x
2
_
,
z
y
= x
n2
f
_
y
x
2
_
.
39. O funct ie f : D R se numeste omogena de grad r pe D daca
f(t(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = t
r
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), t R
, (x
1
, x
2
, ..., x
n
) D.
Sa se arate ca orice funct ie omogena de grad r pe R
3
satisface relat iile:
a. x
f
x
+y
f
y
+z
f
z
= rf.
b.
_
x

x
+y

y
+z

z
_
2
f = r(r 1)f.
Solut ie
a. Derivand n raport cu t relat ia
f(tx, ty, tz) = t
r
f(x, y, z),
rezulta:
x
f
x
(tx, ty, tz) +y
f
y
(tx, ty, tz) +z
f
z
(tx, ty, tz) = rt
r1
f(x, y, z) ()
In particular pentru t = 1, se obt ine relat ia de la punctul a.

b. Se deriveaza n continuare relat ia () n raport cu t.
40. Operatori diferent iali
Fie V = Pi +Qj +Rk un camp de vectori de clasa (
2
pe un deschis U R
3
si f (
2
(U) (camp scalar). Operatorii diferent iali de ordinul ntai sunt
gradientul, divergent a si rotorul, denit i pentru orice a U astfel:
(gradf)(a) = (f)(a) =
f
x
(a)i +
f
y
(a)j +
f
z
(a)k.
(divV )(a) = (V )(a) =
P
x
(a) +
Q
y
(a) +
R
z
(a).
(rotV )(a) = (V )(a) =
=
_
R
y
(a)
Q
z
(a)
_
i +
_
P
z
(a)
R
x
(a)
_
j +
_
Q
x
(a)
P
y
(a)
_
k.
In cele ce urmeaza vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ie si cu

r =
_
x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un camp scalar.
Pentru orice campuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g de
clasa C
2
, au loc relat iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV V rotW.
d. rot(fV ) = frotV V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dupa direct ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW WdivV +
dV
dW
dW
dV
.
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr
= r
2
r, R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
+

2
f
z
2
.
Solut ie
Calcul direct.
41. Sa se calculeze divergent a campului vectorial
V = r +
k r
r
4
r,
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).
Solut ie
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
42. Sa se calculeze rotorul campului vectorial V =
1
r
(k r).
Solut ie
rotV = rot
_
1
r
_
k r
_
_
=
1
r
rot(k r) (k r) grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
43. Sa se verice ca urmatoarele transformari sunt difeomorsme si sa
se calculeze jacobianul transformarii inverse:
a. F : (0, ) (0, 2) R
2
(0, 0), F(, ) = ( cos , sin).
b. G : R
2
(0, 0) R
2
(0, 0), G(x, y) =
_
x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2
_
.
Solut ie
a. Fie x = cos , y = sin; atunci
D(x, y)
D(, )
= ,= 0, iar iacobianul
transformarii inverse este
D(, )
D(x, y)
=
_
D(x, y)
D(, )
_
1
=
1
.
b. Fie u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
. Atunci
D(u, v)
D(x, y)
=
1
(x
2
+y
2
)
2
si
D(x, y)
D(u, v)
= (x
2
+y
2
)
2
.
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicat ia
F : (x, y) R
2
[ x > 0, y > 0 (x, y) R
2
[ y > 0, F(x, y) = (xy, 3y).
Sa se demonstreze ca F este un difeomorsm.
Solut ie
Se demonstreaza ca F este bijectiva. Evident, F este de clasa (
1
. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y ,= 0, deci F este difeomorsm. Se poate cal-
cula si transformarea inversa: F
1
(x, y) =
_
3x
y
,
y
2
_
.
45. Sa se demonstreze ca aplicat ia
f : (0, ) (0, ) (x, y) R
2
[ x > 0, f(x, y) =
_
xy,
1
2
_
y
2
x
2
_
_
este un difeomorsm si sa se calculeze inversa.
Solut ie
Faptul ca f este difeomorsm local rezulta din faptul ca iacobianul este
nenul n orice punct: det (J
f
(x, y)) = x
2
+y
2
,= 0.
Se arata ca f este o biject ie si
f
1
(x, y) =
_
_
_
_
x
2
+y
2
y,
x
_
_
x
2
+y
2
y
_
_
.
4.4 Extreme locale
46. Sa se calculeze extremele locale ale funct iilor:
a. f : R
2
R, f(x, y) = x
3
+y
3
6xy.
b. g : R
2
R, g(x, y) = x
3
+ 8y
3
2xy.
c. h : R
2
R, h(x, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Solut ie
a. Punctele critice ale funct iei f sunt solut iile sistemului:
_
f
x
= 0
f
y
= 0
, adica
_
3x
2
6y = 0
3y
2
6x = 0
Rezulta doua puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
sunt puncte de extrem, se calculeaza matricea hessiana (mai ntai ntr-un
punct arbitrar):
H
f
(x, y) =
_
_
2
f
x
2
2
f
xy
2
f
yx
2
f
y
2
_
_
=
_
6x 6
6 6y
_
In punctele critice se obt ine:

H
f
(0, 0) =
_
0 6
6 0
_
si H
f
(2, 2) =
_
12 6
6 12
_
Valorile proprii ale matricei H
f
(0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei H
f
(2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) si (
1
3
,
1
6
). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Mult imea punctelor critice este: (0, y) [ y R (1,
1
3
). Punctul
(1,
1
3
) este punct de minim (matricea hessiana are valorile proprii pozi-
tive).

In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessiana nu decide (exista o
valoare proprie nula). Se evalueaza semnul diferent ei
f(x, y) f(0, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza sucient de mica, de exemplu
y
2
), pe care diferent a f(x, y)f(0, y) este
pozitiva, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferent a
f(x, y) f(0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o vecinatate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. Sa se determine extremele locale ale funct iilor:
a. f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 6y 6z, (x, y, z) R
3
.
b. g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
xy +x 2z, (x, y, z) R
3
.
c. h(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+z, x ,= 0, y ,= 0, z ,= 0.
Solut ie
a. Funct ia f are un singur punct critic, (1, 3, 3). Matricea hessiana
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (1, 3, 3) este minim
local.
b. Funct ia g are punctul critic (
2
3
,
1
3
, 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) si (1, 1, 1). Matricea hessiana ntr-un
punct arbitrar este
H
h
(x, y, z) =
_
_
_
2
x
3

1
y
2
0
1
y
2
2x
y
3

1
z
2
0
1
z
2
2y
z
3
_
_
_
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
48. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iilor
f : R
2
R, f(x, y) = xy si g : R
3
R, g(x, y, z) = xyz.
Solut ie
Singurul punct critic al funct iei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferent a f(x, y) f(0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o
vecinatate a originii. Punctele critice ale funct iei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), x, y, z R.
Funct ia nu are puncte de extrem.
a. f : (0, 2) (0, 2) R, f(x, y) = sinxsiny sin(x +y).
b. g : (0, )
3
R, g(x, y, z) = sinx + siny + sinz sin(x +y +z).
Solut ie
a. Punctele critice sunt solut iile sistemului:
_
f
x
= cos xsiny sin(x +y) + sinxsiny cos(x +y) = siny sin(2x +y) = 0
f
y
= sinxcos y sin(x +y) + sinxsiny cos(x +y) = sinxsin(x + 2y) = 0
Rezulta punctele critice: (x
1
, y
1
) = (, ) si (x
2
, y
2
) =
_
3
,

3
_
.
Derivatele part iale de ordinul al doilea:
2
f
x
2
= 2 siny cos(2x +y),
2
f
y
2
= 2 sinxcos(x + 2y),
2
f
xy
= sin(2x + 2y).
Punctul (x
2
, y
2
) este maxim local:
rt s
2
=
=

2
f
x
2
_
3
,

3
_

2
f
y
2
_
3
,

3
_
_

2
f
xy
_
3
,

3
_
_
2
=
9
4
> 0, r =
3 < 0.
In punctul (x
1
, y
1
) = (, ), derivatele part iale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferent ei f(x, y)f(, ) = sinxsiny sin(x+y)
n jurul punctului (, ). Se poate face acest lucru e folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, e direct, observand ca pentru x < , y < diferent a
este negativa, iar pentru puncte x > , y > diferent a este pozitiva.
Rezulta ca (x
1
, y
1
) nu este extrem local.
In particular, rezulta inegalitatea

sinxsiny sin(x +y)
_
3
2
_
3
, x, y (0, )
b. Se calculeaza punctele critice ale funct iei g:
_
_
g
x
= cos x cos(x +y +z) = 0
g
y
= cos y cos(x +y +z) = 0
g
z
= cos z cos(x +y +z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Deoarece funct ia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obt ine
cos x = cos 3x, adica 2 sinxsin2x = 0, cu singura solut ie x =

2
. Rezulta
punctul critic (x, y, z) =
_
2
,

2
,

2
_
. Derivatele part iale de ordinul al doilea
sunt:
2
g
x
2
= sinx + sin(x +y +z),

2
g
y
2
= siny + sin(x +y +z),
2
g
z
2
= sinz + sin(x +y +z),
2
g
xy
=

2
g
yz
=

2
g
xz
= sin(x +y +z).
In punctul critic matricea hessiana este

_
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_. Polinomul car-
acteristic P() =
3
+6
2
+9 +4 are toate radacinile strict negative, deci
_
2
,

2
,

2
_
este punct de maxim. Se observa ca este un maxim global.
50. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iilor:
a. f(x, y) = 3xy
2
x
3
15x 36x + 9, (x, y) R
2
.
b. f(x, y) = y
4
8y
3
+ 18y
2
8y +x
3
3x
2
3x, (x, y) R
2
.
c. f(x, y) = 4xy x
4
y
4
, (x, y) R
2
.
Solut ie
a. Punctele critice sunt (x
1
, y
1
) = (2, 3), (x
2
, y
2
) = (2, 3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x
1
, y
1
) = (1+
2, 2), (x
2
, y
2
) = (1+
2, 2+
3), (x
3
, y
3
) = (1+
2, 2
3),
(x
4
, y
4
) = (1
2, 2), (x
5
, y
5
) = (1
2, 2+
3), (x
6
, y
6
) = (1
2, 2
3).
Punctele de extrem sunt (x
2
, y
2
), (x
3
, y
3
) (minime) si (x
4
, y
4
) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (1, 1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.
a. f : (0, ) (0, ) R , f(x, y) = 4x
2
+
2
xy
2
+y
2
b. f : R
2
(0, 0) R , f(x, y) =
x+y
x
2
+y
2
.
Solut ie
a. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
) =
_
1
2
,
2
_
.
In punctul critic matricea hessiana este

_
24 4
2
4
2 8
_
.
1
= 24 > 0 si
2
= 24832 > 0 deci
_
1
2
,
2
_
este punct de minim local si f
_
1
2
,
2
_
= 4.
b. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie punctele critice
(x, x), x R
Matricea hessiana intr-un punct critic este

H
f
(x, x) =
_
_
x
2
2|x|
3
x
2
2|x|
3
x
2
2|x|
3
x
2
2|x|
3
_
_
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim si f
min
=
2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si f
max
=

2.
a. f : R
2
R, f(x, y) = x
4
+y
4
2x
2
+ 4xy 2y
2
b. f : R
3
R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 3z
2
xy +yz + 2xz
Solut ie
a. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie punctele critice
(x
1
, y
1
) = (0, 0); (x
2
, y
2
) = (
2,
2); (x
3
, y
3
) = (
2,
2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este

_
12x
2
4 4
4 12y
2
4
_
Punctele (
2,
2); (
2,
2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-

trem.
b. Funct ia f este de clasa (
2
si are in domeniul de denit ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0).
Matricea hessiana n punctul critic este
_
_
_
2 1 2
1 2 1
2 1 6
_
_
_.
1
= 2 > 0,
2
= 3 > 0 si
3
= 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si f
min
= 0.
53. Sa se determine extremele locale ale funct iei:
F : R
2
R, f(x, y) = x
3
+ 3xy 15x 12y.
Solut ie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (2, 1); folosind matricea hessiana, se
decide natura acestor puncte.
54. Sa se determine extremele globale ale funct iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
x
2
y
2
,
b. g(x, y) =
2x+y
x
2
+y
2
.
Solut ie
Se trece la coordonate polare si se reduce problema la a determina extremele
unor funct ii de o singura variabila reala.
55. Sa se determine extremele locale ale funct iei:
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, denita pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ie
Se determina punctele critice si apoi, folosind matricea hessiana, se decide
natura lor.
56. Sa se determine extremele funct iilor:
a. f(x, y) = xy
_
1 x
2
y
2
, denita pentru x
2
+y
2
< 1.
4.5. FUNCT II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 +e
y
) cos x ye
y
, (x, y) R
2
.
Solut ie
a. Punctele critice sunt (0, 0), (
3
3
,
3
3
), (
3
3
,
3
3
).
b. Punctele critice sunt (2n, 0) si ((2n + 1), 2), n Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. Sa se determine extremele urmatoarelor funct ii:
a. f(x, y, z) = xy ln(x
2
+y
2
).
b. g(x, y, z) = 2x
2
+ 2xy 5y
2
+ 6x + 6y.
Solut ie
a. Puncte de maxim: (
1
2e
,
1
2e
), (
1
2e
,
1
2e
);
puncte de minim: (
1
2e
,
1
2e
), (
1
2e
,
1
2e
).
b. Funct ia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Funct ii implicite
58. Funct ia z = z(x, y) este denita implicit de ecuat ia
(y +z) sinz y(x +z) = 0.
Sa se calculeze expresia:
E = (z sinz)
z
x
y
2
z
y
.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = (y + z) sinz y(x + z). Funct ia z = z(x, y) exista n
vecinatatea punctelor cu proprietatea
F
z
,= 0, adica
sinz + (y +z) cos z y ,= 0.
In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele part iale ale funct iei z, derivand
relat ia F(x, y, z) = 0 n raport cu x si respectiv y, (z este funct ie de x si y):
z
x
sinz + (y +z) cos z
z
x
y
_
1 +
z
x
_
= 0,
deci:
z
x
=
y
sinz + (y +z) cos z y
.
_
1 +
z
y
_
sinz + (y +z) cos z
z
y
(x +z) y
z
y
= 0,
deci
z
y
=
x +z sinz
.
Inlocuind
z
x
si
z
y
cu valorile obt inute mai sus n expresia E, se obt ine
E =
yF(x, y, z)
= 0.
59. Fie g (
1
(R
2
) si e funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
g(y
2
x
2
, z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y
z
x
+x
z
y
.
Solut ie
Fie funct ia F(x, y, z) = g(y
2
x
2
, z xy). Notam u = y
2
x
2
si v = z xy.
Condit ia de existent a a funct iei z = z(x, y) este
F
z
,= 0, adica
g
v
,= 0.

In
aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele part iale ale funct iei z:
g
u
(2x) +
g
v
_
z
x
y
_
= 0
z
x
=
2x
g
u
+y
g
v
g
v
.
2y
g
u
+
g
v
_
z
y
x
_
= 0
z
y
=
x
g
v
2y
g
u
g
v
.
Inlocuind, se obt ine: E = x

2
+y
2
.
60. Fie a R si e funct ia z = z(x, y) denita de ecuat ia
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
Sa se calculeze diferent iala ntai si diferent iala a doua ale funct iei z.
Solut ie
Fie funct ia F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
a
2
. Funct ia z = z(x, y) exista n
vecinatatea punctelor cu proprietatea
F
z
,= 0, adica z ,= 0. Exista deci
doua submult imi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o funct ie
z: semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z > 0 si semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z < 0.
Vom calcula diferent ialele funct iei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
z
x
= 0
z
x
=
x
z
=
x
_
a
2
x
2
y
2
.
Analog,
z
y
=
y
z
=
y
_
a
2
x
2
y
2
si deci
dz =
x
z
dx
y
z
dy =
x
_
a
2
x
2
y
2
dx
y
_
a
2
x
2
y
2
dy.
Diferent iala a doua:
2 + 2
_
z
x
_
2
+ 2z
2
z
x
2
= 0,
deci:
2
z
x
2
=
x
2
+z
2
z
3
=
y
2
a
2
z
3
=
y
2
a
2
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
.
2
z
y
z
x
+ 2z

2
z
xy
= 0,
deci
2
z
xy
=
z
x
z
y
z
=
xy
z
3
=
xy
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
.
In concluzie:
d
2
z =
y
2
a
2
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
dx
2
2xy
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
dxdy+
x
2
a
2
_
(a
2
x
2
y
2
)
3
dy
2
61. Funct iile u = u(x, y) si v = v(x, y) sunt denite implicit de sistemul
de ecuat ii u +v = x +y, ux +vy = 1. Sa se calculeze derivatele part iale de
ordinul ntai si al doilea ale funct iilor u si v.
Solut ie
Fie F : R
4
R
2
, F(x, y, u, v) = (u + v x y, ux + vy 1). Notand
f(x, y, u, v) = u + v x y si g(x, y, u, v) = ux + vy 1, condit ia de
existent a a funct iilor u si v este
D(f,g)
D(u,v)
,= 0, adica y x ,= 0.

In aceasta
ipoteza, derivand n raport cu x si respectiv y relat iile f = 0, g = 0, se
obt ine:
u
x
+
v
x
= 1 si u +x
u
x
+y
v
x
= 0,
u
y
+
v
y
= 1 si x
u
y
+v +y
v
y
= 0,
de unde rezulta:
u
x
=
u +y
y x
,
v
x
=
u +x
x y
,
u
y
=
v +y
y x
,
v
y
=
v +x
x y
.
Pentru a calcula derivatele part iale de ordinul al doilea, se deriveaza n
continuare n raport cu x si respectiv y:
2
u
x
2
+

2
v
x
2
= 0, si 2
u
x
+x
2
u
x
2
+y
2
v
x
2
= 0,
de unde rezulta
2
u
x
2
=
2
u
x
y x
=
2(u +y)
(y x)
2
.
Analog se calculeaza si celelalte derivate part iale de ordinul al doilea.
62. Fie F C
2
(R
2
). Funct ia y = y(x) este denita implicit de ecuat ia
F(sinx +y, cos y +x) = 0.
Sa se determine y
n punctele critice ale lui y.

Solut ie
Fie u = sinx + y, v = cos y + x. Condit ia de existent a a funct iei y este
F
u

F
v
siny ,= 0. Derivand ecuat ia F(u, v) = 0 n raport cu x, rezulta:
() (y
+ cos x)
F
u
+ (1 y
siny)
F
v
= 0.
Se obt ine:
y
=
F
u
cos x +
F
v
F
v

F
u
.
Derivand relat ia () n raport cu x si nlocuind y
= 0, rezulta ( n punctele
critice):
y
2
F
u
2
cos
2
x 2

2
F
uv
cos x

2
F
v
2
+
F
u
sinx
F
u

F
v
siny
.
63. Funct iile y = y(x) si z = z(x) sunt denite implicit de sistemul
_
sinx + siny + sinz = a
x
2
+y
2
+z
2
= b
, a, b R.
Sa se calculeze y
si z
.
Solut ie
Fie f(x, y, z) = sinx + siny + sinz a, g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
b si
F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)). Condit ia de existent a pentru funct iile y
si z este
D(f,g)
D(y,z)
,= 0 2z cos y 2y cos z ,= 0. Derivand ecuat iile f = 0,
g = 0 n funct ie de x , rezulta:
()
_
cos x +y
cos y +z
cos z = 0
2x + 2yy
+ 2zz
= 0
Solut ia sistemului este
y
=
xcos z z cos x
z cos y y cos z
, z
=
y cos x xcos y
z cos y y cos z
.
Derivand relat iile ()n funct ie de x, rezulta:
_
y
cos y (y
)
2
siny +z
cos z (z
)
2
sinz = sinx
2(y
)
2
+ 2yy
+ 2(z
)
2
+ 2zz
= 2
Rezolvand sistemul, rezulta y
si z
.
64. Funct iile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt denite implicit
de sistemul de ecuat ii
_
_
u + lnv = x
v lnu = y
z = 2u +v
Sa se calculeze
z
x
,

2
u
xy
,

2
v
y
2
.
Solut ie
Fie funct iile:
f(x, y, u, v, z) = u + lnv x,
g(x, y, u, v, z) = v lnu y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si e F = (f, g, h). Condit ia de existent a a funct iilor u, v, z este
D(f, g, h)
D(u, v, z)
,= 0 1 +
1
uv
,= 0.
Derivand relat iile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u
x
=
uv
1 +uv
,
v
x
=
v
1 +uv
,
z
x
=
2uv +v
1 +uv
.
Derivand relat iile f = 0, g = 0 n raport cu y, rezulta:
()
_
u
y
+
1
v
v
y
= 0
1
u
u
y
+
v
y
= 1
.
Solut ia sistemului este:
u
y
=
u
1 +uv
,
v
y
=
uv
1 +uv
.
Derivand relat iile () n raport cu x, rezulta
_

2
u
xy

1
v
2
v
x
v
y
+
1
v
2
v
xy
= 0
2
v
xy
+
1
u
2
u
x
u
y

1
u
2
u
xy
= 0
Rezolvand sistemul, rezulta
2
u
xy
=
uv(u 1)
(1 +uv)
3
.
Analog se calculeaza si

2
v
y
2
.
65. Fie g C
1
(R) si e funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
xyz = e
g(z)
. Sa se demonstreze ca z nu are puncte critice.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = xyz e
g(z)
; condit ia de existent a a funct iei z este
f
z
,= 0 xy g
(z)e
g(z)
,= 0.
Derivand ecuat ia F = 0 n raport cu x se obt ine:
yz +xy
z
x
e
g(z)
g
(z)
z
x
= 0.
Rezulta
z
x
=
yz
xy g
(z)e
g(z)
si analog,
z
y
=
xz
xy g
(z)e
g(z)
.
Sistemul
_
_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0
nu are solut ii, deci z nu are puncte critice.
66. Sa se determine extremele funct iei y = y(x) denite implicit de
ecuat ia x
3
+y
3
2xy = 0.
Solut ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
2xy. Funct ia y = y(x) este denita n vecinatatea
punctelor pentru care
F
y
,= 0, adica 3y
2
2x ,= 0.

In aceasta ipoteza, se
determina punctele critice ale funct iei y:
3x
2
+ 3y
2
y
2y 2xy
= 0 y
(x) =
2y 3x
2
3y
2
2x
.
Punctele critice sunt solut iile sistemului:
_
_
y
= 0
F = 0
F
y
,= 0
_
2y 3x
2
= 0
x
3
+y
3
2xy = 0
3y
2
2x ,= 0
_
y =
3x
2
2
x
3
_
27x
3
16
_
= 0
F
y
,= 0
.
Unica solut ie este (x, y) =
_
2
3
2
3
,
2
3
4
3
_
. Pentru a decide daca x =
2
3
2
3
este
punct de extrem local pentru y, vom calcula y
_
2
3
2
3
_
:
6x + 6y
_
y
_
2
+ 3y
2
y
2y
2y
2xy
= 0, y
(
2
3
2
3
) = 3 < 0,
deci x =
2
3
2
3
este maxim local pentru y si y(
2
3
2
3
) =
2
3
4
3
.
67. Sa se determine extremele funct iei z = z(x, y), denite implicit de
ecuat ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z +20(x
2
+y
2
) 8(xy +x+y); condit ia de existent a a
funct iei z este
F
z
,= 0, adica 3z
2
+1 ,= 0. Evident, condit ia este ndeplinita
pentru orice x, y, z R. Derivatele part iale de ordinul ntai ale lui z:
3z
2
z
x
+
z
x
+ 40x 8(y + 1) = 0
z
x
=
8(y + 1) 40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
z
y
+
z
y
+ 40y 8(x + 1) = 0
z
y
=
8(x + 1) 40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct iei z sunt solut iile sistemului:
_
_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0
_
8(y+1)40x
3z
2
+1
= 0
8(x+1)40y
3z
2
+1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0
Unica solut ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide daca el
este punct de extrem local, se calculeaza derivatele part iale ale funct iei z.
6z
_
z
x
_
2
+ 3z
2
2
z
x
2
+

2
z
x
2
+ 40 = 0

2
z
x
2
=
40
3z
2
+ 1
.
6z
_
z
y
_
2
+ 3z
2
2
z
y
2
+

2
z
y
2
+ 40 = 0

2
z
y
2
=
40
3z
2
+ 1
.
6z
z
y
z
x
+ 3z
2

2
z
xy
+

2
z
xy
8 = 0

2
z
xy
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezulta
2
z
x
2
(
1
4
,
1
4
) = 10,

2
z
y
2
(
1
4
,
1
4
) = 10,

2
z
xy
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci n punctul (
1
4
,
1
4
), funct ia z are un maxim local.
68. Fie a R, a ,= 0; sa se determine extremele locale ale funct iei
z = z(x, y) denite implicit de ecuat ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
x
2
z
2
.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
a
2
+x
2
+z
2
; Condit ia de existent a a funct iei z
este
F
z
,= 0, adica z ,= 0.

In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele part iale
ale funct iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2x + 2z
z
x
_
+ 2x + 2z
z
x
= 0
z
x
=
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2y + 2z
z
y
_
+ 2z
z
y
= 0,
de unde rezulta
z
y
=
2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul
_
_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =
_
_
0, 0,
1 +
1 + 4a
2
2
_
_
si
(x
2
, y
2
, z
2
) =
_
_
0, 0,
1 +
1 + 4a
2
2
_
_
.
Se observa ca este vericata condit ia z ,= 0. Derivatele part iale de ordinul
al doilea:
_
2x + 2z
z
x
_
2
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2
z
x
+ 2z
2
z
x
2
_
+2+2
z
x
+2z

2
x
2
= 0,
de unde rezulta

2
z
x
2
=
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2z
2
z
y
2
_
+ 2z
2
z
y
2
= 0,
de unde rezulta

2
z
y
2
=
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
_
2x + 2z
z
x
__
2y + 2z
z
x
_
+
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2
z
x
z
y
+ 2z
2
z
x
y
_
+ 2
z
x
z
y
+ 2z

2
z
xy
= 0,
de unde rezulta

2
z
xy
=
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculand derivatele part iale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezulta:
r =

2
z
x
2
(0, 0) =
1
z
, s =

2
z
xy
(0, 0) = 0, t =

2
z
y
2
(0, 0) =
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (si pentru z
1
si pentru z
2
), rezulta ca atat z
1
cat si z
2
au extreme locale n (0, 0). Funct ia z
1
satisface condit ia r < 0, deci
are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n acest punct este
z
1
(0, 0) =
1 +
1 + 4a
2
2
.
Funct ia z
2
satisface condit ia r > 0, deci are un minim local n (0, 0), iar
valoarea ei n acest punct este
z
2
(0, 0) =
1 +
1 + 4a
2
2
.
69. Sa se determine extremele locale ale funct iei y = y(x) denite im-
plicit de ecuat ia x
3
+y
3
3x
2
y 3 = 0.
Solut ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
3x
2
y3. Condit ia de existent a pentru y este
F
y
,= 0,
adica 3y
2
3x
2
,= 0.

In aceasta ipoteza, se calculeaza y
:
3x
2
+ 3y
2
y
6xy 3x
2
y
= 0 y
(x) =
2xy x
2
y
2
x
2
,
deci punctele critice ale funct iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3
3, x
2
= 2, y
2
(2) = 1.
6x + 6y(y
)
2
+ 3y
2
y
6y 12xy
3x
2
y
= 0
y
(x) =
2x + 2y 2y(y
)
2
+ 4xy
y
2
x
2
.
Rezulta y
(0) =
2
3
3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local si y
(2) =
2
3
, deci
x
2
= 2 este maxim local.
70. Sa se determine punctele de extrem ale funct iei y = y(x) denite
implicit de ecuat ia x
2
+y
2
e
2arctg
x
y
, y ,= 0.
Solut ie
Condit ia de existent a a funct iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
,= 0.
Se obt ine
y
=
2ye
arctg
x
y
x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=
2
2
, x
2
=
2
2
.
In aceste puncte y(x

1
) = x
1
si y(x
2

Limbă

MirceaOlteanu-Analiza Matematica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MirceaOlteanu-Analiza Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

@

In acest caz, numarul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim

, atunci obt inem criteriul de comparat ie la

sin(nx) cos(n + 1)x

(x) < 0 pentru x sucient de mare, deci sirul a

Inmult ind egalitatea de mai sus cu

Insumam acum cele doua egalitat i grupand termenii astfel:

n > 100 n = 4, deci S

In acest caz a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim

N astfel ncat d(x

) doua spat ii metrice.

> 0 astfel ncat x X cu proprietatea d(x, a) <

(f(x), f(a)) < .

> 0 astfel ncat d(x, y) <

(f(x), f(y)) < .

In plus, are loc formula (evaluarea erorii):

(Z) = x : Z C ; x sir marginit . Cu operat iile uzuale,

In cazul X = Y , notam L(X) = L(X, X).

In continuare presupunem ca X este spat iu Banach.

N astfel ncat d(x

este convergent si n raport cu distant a d

15 x este contract ie pe [1, 2]

)). Fie aplicat ia

(F(f), F(g)) = sup

(x) ,= 0, x [a, b]. Presupunem ca ecuat ia f(x) = 0 are o solut ie

(x)[ k < 1 (pentru ca g sa e contract ie) este echivalenta cu

(x)[ < k(f

(x)[ 1, rezulta, (aplicand teorema lui Lagrange):

) al funct iilor continue (reale)

Impart im intervalele diviziunii n doua grupe:

) consideram operatorul (demult ire

, f ([a, b], x [a, b],

< . Consideram operatorul:

In concluzie, operatorul S L(([a, b]); n plus, au loc egalitat ile:

: ([a, b] ([a, b], M

este operator liniar si continuu si | M

coincide cu imaginea funct iei :

) = (x) [ x [a, b].

are valori proprii daca si numai daca exista intervale

. Inegalitatea inversa rezulta ca n

) = A prin dubla incluziune. Daca

) = A astfel ncat exista f ([a, b] cu proprietatea

)f = 0; daca funct ia nu este constanta pe nici un interval,

este injectiv, deci

. Sa presupunem acum ca exista J [a, b]

; pentru aceasta, consideram o funct ie neidentic nula f

f = f. Se poate demonstra ca pro-

este funct ionala liniara si continua pe ([a, b] si

este liniar si continuu.

In plus, are loc inegalitatea:

Intr-o formulare echivalenta, sirul f

([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca

. Sa se studieze convergent a sirului u

R, denit prin relat ia de recurent a:

, (0, x) sau (x, 0).

In particular, se obt ine (seria Leibniz-Gregory):

x + 1 sinx n jurul punctului a = 0.

(R) care nu se pot

(R) si n plus funct ia f si toate derivatele ei n 0 sunt nule:

(1, ) si uniform convergenta pe [x[ r < 1. Daca

(1, ) si uniform convergenta pe [x[

(1, ) si uniform convergenta pe [x[ r < 1.

(4, ) si uniform convergenta pe [x 1[ r < 3.