STRUCTURA SISTEMELOR BANCARE CONTEMPORANE

1. Necesitatea si specificul institutiilor de credit Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiarbancare, care functioneaza intr-o tara raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice. In general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde: Cadrul institutional- format din banca central, banci comerciale si alte institutii financiare Cadrul juridic format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.

asimilate acestora.

Sistemul financiar-bancar a cunoscut, in ultimile decenii, un complex proces de expansiune, diversificare si diferentiere institutionala, instrumental si procedural. S-a inregistrat desprinderea relative a fluxurilor si operatiunilor financiar-bancare de procesualitatea economiei reale, autonomizarea functionala si comportamentala a entitatilor financiar-bancare, precum si indicerea unei volatilitati si impredictibilitati in evolutia parametrilor si caracteristicilor monetare si financiare ale economiei reale. n viziunea economistului american Frederic Mishkin sistemul financiar reprezint un complex ce cuprinde diferite tipuri de instituii financiare: bnci, companii de asigurare, fonduri mutuale, companii financiare i bnci investiionale; toate acestea sunt riguros reglementate de guvern. Conform acestor viziuni instituiile financiare la rndul lor se clasific n instituii depozitare i instituii financiare nondepozitare. In epoca contemporana, locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica. Specificul activitii bancare i rolul acesteia n economia unei ri presupune un mod aparte de organizare, fiind domeniul cel mai reglementat. Reglementarea este dat n fiecare ar de legea bancar naional care are menirea de a crea condiiile unei concurene normale. Pentru rile U.E. cadrul legislativ este dat de Directivele Europene transpuse n Reglementri Naionale. Astfel institutiile de credit indeplinesc un dublu rol, primul dintre el fiind acela de intermediere financiar avnd menirea de a realiza legtura ntre cei care au nevoie de resurse financiare i cei care au excedente. n cadrul acestei intermedieri distribuirea de credite reprezint operaiunea de baz. Instituiile de credit au rol de intermediere n relaia economisire-investire, relaie decisiv pentru creterea economic. Dublul rol este dat de faptul ca institutiile de credit au un rol important n mecanismul de transmisie a politicii. Avand o mare disponibilitate pentru imprumuturi si depozituri, o banca se deosebeste de alte tipuri de institutii financiare. Depozitele reprezinta pentru o banca pasivul, iar imprumuturile activul.

Principala activitate a unei banci se poate defini ca fiind intermedierea intre depunatori si cei care imprumuta. Prin punerea in comun a activelor si pasivului, bancile se pot angaja in transformarea activelor. Aceasta activitate nu e unica doar bancilor. Si firmele de asigurari realizeaza astfel de schimbari. De asemenea fondurile mutuale atrag un numar mare de active, permitand investitorilor sa beneficieze de pe urma unor tranzactii. Spre deosebire de vanzatorul individual, banca detine informatii economice care o pot ajuta in luarea deciziilor pentru a efectua imprumuturi, avand acces privilegiat la informatiile cu privire la potentialii imprumutatori cu cont la banca. Nu e posibil ca aceste informatii sa fie vandute sau accesate de alte persoane, institutii, si astfel banca le foloseste cu scopul de a-si mari portofoliul de imprumuturi. Intre bancile specializate un loc important ocupa institutiile de credit specializate carora le-aa fost incredintata o emisiune de interes public: creditarea pe termen mediu si lung a unor ramuri, sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar, etc. O Institutie de Credit reprezinta societatea care atrage depozite, acorda credite sau emite moneda electronica. In aceasta categorie sunt incluse: bancile, bancile de economisire-creditare, bancile de credit ipotecar, organizatiile cooperatiste de credit si institutiile emitente de moneda elecronica. Funciile principale ale unei instituii de credit sunt: s atrag depozitele bneti ale clienilor, persoane fizice i juridice (atragerea fondurilor); O banc atrage bani de la clienii si, persoane fizice sau juridice prin conturi bancare, pltindu-le n schimb dobnd pentru depozitele constituite. Plata acestor dobnzi reprezint o cheltuial pentru banc. s permit clienilor s-i retrag banii sau s-i transfere n alte conturi (transferul fondurilor). Bncile furnizeaz i servicii privind plile prin transferul fondurilor (att electronic ct i prin instrumente de plat), n numele i la cererea clienilor lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision a crui mrime variaz n funcie de valoarea sumei i tehnica de transfer a banilor. s acorde mprumuturi clienilor care solicit credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor). Bancile imprumuta clientilor sume de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera imprumuturi atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Clientul trebuie sa plteasc un tarif pentru analizarea de ctre banc a oportunitii acordrii creditului i o dobnd pentru creditul primit. Aceste tarife i dobnzi reprezint un venit pentru banc. Sintetiznd, se poate spune c o banc este o companie care este autorizat de Banca Central s desfoare cele trei activiti menionate. Realizarea acestor funcii este mult uurat dac banca ndeplinete urmtoarele condiii referitoare la activitatea sa: menine ncrederea clienilor nregistreaz toate tranzaciile (menine evidena riguroas a operaiunilor) si asigur confidenialitatea bancar, dovedind discreie fa de afacerile clienilor.

2. Selectie adversa si hazard moral Analiza influentei problemelor de asimetrie a informatiilor asupra comportamentelor economice ale institutiilor financiare poarta numele de teoria decident-agent. Conform lui Shelagh Heffernan in ,,Modern Banking aceasta teorie poate fi explicata prin natura contractelor intre: actionarii unei banci si conducere banca si oficiile sale banca si debitorii sai banca si depunatori

Dupa cum stim, informatia este o variabila strategica de prima importanta, cu distributie neuniforma in randul agentilor economici, care determina luarea deciziilor in planul vietii financiare. Costurile de tranzacie reprezint numai n parte motivul pentru care se apeleaz la intermedierea financiar. Un alt motiv este legat de faptul c participanii nu tiu destule despre ceilali pentru a se asigura mpotriva unor riscuri i pentru a lua o decizie corect. Aceast inegalitate se numete informaie asimetric. Informatie asimetrica reprezinta insuficienta informatiei unei parti despre celelalte implicate intr-o tranzactie pentru luare unei decizii corecte si eficiente. Acest concept este unul cu dosebita importanta pe piata financiara 2.1 Selectia adversa Selectia adversa se refera la un proces de piata in care rezultatele rele apar atunci cand cumparatorii si vanzatorii au acces la informatii diferite (informatii asimetrice). Astfel, bancile pot intampina numeroase probleme din cauza agentiilor. Aceasta teorie poate fi explicata prin natura contractelor intre actionarii unei banci si conducere, intre banca si oficiile sale, intre banca si debitorii sai si intre depunatori si banca. Aceste probleme apar deoarece conducerea sediului central nu poate observa si/sau nu are informatii corecte cu privire la activitatea agentiilor si sucursalelor. Solutia problemei selectiei adverse este eliminarea informatiei asimetrice prin cunoasterea detaliilor despre persoanele fizice sau juridice ce urmeaza a fi implicate intr-o tranzactie. In Statele Unite de exemplu, exista firme specializate in a oferii informatii precise despre potentialul viitorului partener. Dar acest sistem, al obtinerii de informatii pe cale privata, nu poate rezolva intreaga problema din cauza fenomenului calaretului liber,reprezentat de acei investitori ce urmaresc tranzactiile pe piata in vederea obtinerii de avantaje. Pa piata financiara, intermediarii financiari, cum ar fi bancile, joaca un rol foarte important in rezolvarea problemei selectiei adverse deoarece ei devin experti in producerea informatiei pentru a putea sorta firmele cu potential si cele fara. Selectia adversa intervine pe piata financiara numai in cazul in care cel ce a imprumutat numai poate plati. In acest caz ipoteca este cea mai la indemana solutie pentru recuperarea pierderii. Creditele

cu ipoteca sunt frecvente datorita riscului scazut de pierdere, avantajele fiind si de partea debitorului care obtine imprumutul mai usor si beneficiaza de anuitati scazute. Acelasi rol, de garantie, il joaca si diferenta dintre activul si pasivul unei societati a carei valoare determina posibilitatea obtinerii uni credit. 2.2 Hazardul moral Hazardul moral este definit ca fiind riscul ca unul dintre parteneri sa nu fie de buna credinta, sa fi oferit informatii false despre active, pasive, capacitate de plata sau sa-si schimbe comportamentul odata ce tranzactia a avut loc. Hazardul moral este o alta problema daca subiectul, un consumator, depoziteaza bani la o sucursala a unei banci. Acesta apare oricand, ca rezultat a incheierii unui contract, stimulenta celor doua parti se schimba, astfel riscul contractului se modifica. Depozitorii pot sa nu monitorizeze activitatea bancii destul de aproape din mai multe motive. Primul, costul monitorizarii bancii ar fi foarte mic, cu cat e mai mare si mai difersificat portofoliul de imprumuturi. Totusi, exista pierderi de imprumuturi, iar miza imprumuturilor va insemna ca variabilitatea pierderilor e aproape de zero. Al doilea motiv, asigurarea depozitului reduce dorinta de monitorizare a bancii. Daca o banca poate fi sigura ca o persoana care are depozit nu poate sau alege sa nu monitorizeze activitatea bancii odata, atunci banca va incerca sa investeasca in alte active mai riscante, iar daca ar fi monitorizata, nu ar face acest lucru. Actionarii de obicei monitorizeaza activitatea bancii, pentru a se asigura ca exista o rata acceptabila pentru retragerea investitiei. Deponentii pot beneficia din aceasta monitorizare. Totusi, chiar si actionarii intampina probleme la agentii, daca managerii isi folosesc la maxim functiile in scop propriu, determinand comportamente manageriale care nu sunt in conformitate cu interesele actionarilor. Exista multe cazuri in care managerii bancilor maresc imprumuturile pentru a creste cota bancii masurata prin valoarea activului datorita corelatiei oportune dintre firma si conducerea bancii,iar aceste actiuni nu sunt in interesul actionarilor Asadar, fenomenul hazard moral reprezinta o problema de informatie asimetrica ce ia nastere dupa incheierea tranzactiei, spre deosebire de fenomenul selectiei adverse. Problema hazardului moral poate aparea de fiecare data cand doua parti ajung la o intelegere. Fiecare dintre ele poate avea sansa unui profit in cazul in care isi schimba comportamentul fata de cel initial. Relatiile dintre banci pot ajuta la minimizarea problemei selectiei adverse. Persoana care imprumuta si cel care primeste imprumutul au un asa zis contract daca exista o neintelegere intre ambele parti, dar trece ceva timp pana cand un astfel de contract sa se realizeze si diverse caracteristici trec neobservate. Dupa o perioada de timp, clientul unei banci se bazeaza ca banca ii va oferi serviciile financiare dorite. Banca depinde de persoanele care imprumuta pe termen lung pentru a-si corecta imprumuturile proprii si sa aiba acces la alte servicii financiare. Un contract de colaborare imbunatateste fluxul de informatii intre parti si permite imprumutatorilor sa primeasca informatii specifice despre cei care imprumuta.

3. Structura sistemelor bancare In principalele tari dezvolate sistemele bancare sunt eterogene si cuprind o diversa tipologie de banci, dar manifesta tendinta de uniformizare in contextual de globalizare financiara Sistemul bancar al unei tari este format din Banca Centrala si bancile din sistemul bancar, care in functie de natura lor sunt: banci comerciale (de depozit, universale) , banci de afaceri, banci si institutii specializate de credit Din punct de vedere al organizarii activitatii bancare si al gradului de specializare exista doua tipuri de sisteme bancare: 1. Sisteme bancare ale Europei Continentale, mai putin specializate si care functioneaza dupa

modelul bancii universale. 2. Sisteme bancare bazate pe modelul American, bazat pana nu demult pe principiul unei

specializari stricte a institutiilor bancare / de credit. Asistam astazi la diluarea acestei caracteristici mergandu-se spre universalizarea activitatii bancare. Rolul Bancii Centrale decurge din monopolul asupra emisiunii monetare si din calitatea acesteia de autoritate monetara a statului. Indeplinirea acestui dublu rol se realizeaza prin exercitarea urmatoarelor functii: Functia de emisiune. Monopolul asupra emisiunii monetare isi are originea in vechiul drept

de batere a monedei. Dobandirea acestui monopol de catre Banca Centrala a reprezentat unul din momentele esentiale ale constructiei statelor modern. Functia de banca a statului. In toate tarile Banca Centrala este banca statului, aceasta detine

si administreaza conturile statului care figureaza in pasivul bilantului acesteia si ale caror solduri nu pot fi debitoare. Dac n pasiv apar conturile trezoreriei statului, n activul bilanului bncii centrale figureaz creanele asupra trezoreriei, respectiv mprumuturile acordate acesteia n contrapartid cu titlurile achiziionate. Functia de banca a bancilor. Banca Centrala are calitatea de imprumutator de ultima instant

sau de ultim rang, bancile comerciale refinantandu-se, asigurandu-si lichiditatile de care au nevoie. Banca Centrala intervine pe piata monetara pentru mentinerea nivelului masei monetare si pentru mentinerea ratei dobanzii in limitele fixate prin programul sau monetar. Functia de centru valutar si administrare a rezervelor. Banca Centrala, ca autoritate

monetara a statului, constituie si administreaza rezervele sale monetare oficiale Functia de supraveghere prudentiala. Prin aceasta functie se exercita controlul asupra

bancilor din sistem in scopul asigurarii stabilitatii si viabilitatii acestuia.

4. Evoluii i perspective privind sistemul bancar din Romnia Sistemul bancar din Romania a fost organizat pe 2 etape: A. emisiune. B. La baza, bancile comerciale, care, de fapt, erau banci universale efectuand toate tipurile de La varf, Banca Nationala a Romaniei ca banca centrala a statului roman, organ unic de

operatiuni bancare. Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata in anul 1880 si este cea mai importanta banca infiintata, iar din punct de vedere organizatoric a fost conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei. Infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a creat premisele pentru aparitia si altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc. Banca Nationala a Romaniei s-a constituit ca importanta institutie destinata creditarii activitatii economice si comerciale, scontarii dar si operatiunilor cu instrumente financiare. Banca Nationala a Romaniei este membra a Comitetului European al Supraveghetorilor Bancari. Perincipalele obiective ale acestui comitet sunt: promovarea convergentei practicilor de supraveghere si a cooperarii intre autoritatiile de supraveghere din Statele Membre. Banca Nationala a Romaniei este prezenta in colegiile de supraveghetori. Principalele obiective ale acestor structuri sunt:facilitarea schimbului de informatii, opinii si evaluari intre supraveghetori, asigurarea unei intelegeri comune a profilului de risc al grupului, realizarea coordonarii activitatii de analiza si evaluare a riscului (Pilonul II), planificarea si coordonarea activitatilor de supraveghere in situatii normale si de criza. Pana la sfarsitul anului 1989, sistemul bancar romanesc oferea un numar limitat de servicii si produse bancare. In anul 1989 in Romania existau 4 banci: Banca Nationala a Romaniei, Banca Romana de Comert Exterior, Banca de Investitii si Banca Agricola, la care se adauga si C.E.C.-UL. Perioada 1990-1999 n pofida eforturilor ntreprinse n aceast perioad, sistemul bancar romnesc o fost extrem de fragil i nu si-a exercitat eficient rolul de intermediar financiar. Cauzele care au generat aceast fragilitate a sistemul bancar sunt multiple, mai importante fiind: Cadrul macroeconomic instabil, caracterizat prin: rate mari i variabile ale inflaiei variaii semnificative ale activitii economice rate de dobnzi volatile micri ample ale cursului de schimb

In acest context, bncile au ntmpinat dificulti majore n evaluarea riscurilor asumate fapt ce a condus la deteriorarea calitii portofoliului lor de credite, la erodarea capitalului. Practici bancare nesntoase: sisteme deficitare de clasificare a mprumuturilor i de

constituire a provizioanelor; portofolii de credite concentrate asupra unui sector economic sau a unui

numr redus de debitori; volum mare de mprumuturi acordate unor persoane afalate n aa numita relaie special cu banca; mprumuturi acordate pe baza de garanii supraevaluate; lipsa unor sisteme adecvate de analiza a riscului de credit sau dorina de a deveni o banc mare (prea mare); rennoirea mprumuturilor neperformante i capitalizarea dobnzilor aferente lor ceea ce genera obinerea de profituri artificiale. Reglementarea i supravegherea ineficient Guvernana slab a bncilor i absena unei discipline de pia efective

Perioada 2000 - prezent n aceast perioad asistm la un proces amplu de asanare a sistemului bancar, restructurare i consolidare. Astzi sistemul bancar romnesc este n msur s fac fa unor ocuri majore, riscul sistemic fiind foarte sczut ,cel puin pe termen scurt i mediu. Caracteristicile care ne permit s afirmm c sistemul bancar romnesc este unul sntos sunt: In prezent sunt predominante bncile private i ndeosebi cele cu capital strin, din rile A crescut gradul de intermdiere exprimat n principal prin creterea ponderii creditului Asistm la o cretere a gradului de concentrare a activitii bancare. Sistemul nostru bancar are un nivel ridicat al lichiditii i un bin nivel de solvabilitate, Asistm ndeosebi n ultimii ani la o expansiune puternic a creditului negurvernamental i

dezvoltate din Europa.

negurvernamental n PIB, de la 3-4% n 1999 la peste 30% n prezent.

ambii indicatori situndu-se peste limitele normale de pruden bancar. ndeosebi a celui destinat populaiei. Factorii care au generat aceast evoluie sunt: creterea PIB-ului reducerea inflaiei stabilizarea macroeconomic creterea gradului de monetizare a economiei creterea gradului de ncredere n bnci liberalizare sustenabilitatea deficitului de cont curent aflat n cretere reducerea comparativ cu prima perioade deficitului bugetar i prin aceast a

reducerea finanrii acesteia de ctre bnci prin achiziia de titluri de stat. In concluzie, evolutia sistemului bancar, privita n ansamblu, nu poate fi detasata de situatia generala a economiei nationale, cu fluctuatiile acesteia, att la nivel microeconomic, ct si macroeconomic. Astfel, transformarile specifice perioadei de tranzitie, mediul economic inflationist, legislatia bancara precum si problemele de natura manageriala nregistrate la nivelul anumitor societati bancare au contribuit la mentinerea unui nivel scazut al gradului de intermediere financiara

Bibliografie
Frederic Mishkin The Economics of Money, Banking and Financial markets (cap 8 si 10) Shelagh Heffernan Modern Banking (cap 1) www.bnr.ro (Prezentari, "Evolutia sistemului bancar romanesc"-dl. Florin Georgescu) http://www.scribd.com/doc/55422825/5/Rolul-%C5%9Fi-func%C5%A3iile-institu%C5%A3iilor-decredit http://facultate.regielive.ro/cursuri/banci/institutii-de-credit-76452.html http://facultate.regielive.ro/proiecte/finante/structura-sistemelor-bancare-contemporane-21043.html http://www.e-referate.ro/referate/Istoricul_sistemului_bancar_din_Romania2008-11-25.html