METODE DE CERCETERE PSIHOLOGICE Cercetarea psihologic are ca obiect de studiu fenomenele i insuirile psihice.

Orice cunoatere, deci i cea psihologic se realizeaz utilizandu-se un ansamblu de metode care sunt ghidate in general de concepia cercettorilor i de principiile teoretico-tiinifice de la care acesta pornete, cu alte cuvinte, de metodologia cercetrii. Metoda nu este o structur dat i imuabil, in decursul timpului ea inregistrand modificri, corecii, perfecionri, devenind tot mai adecvat i mai eficient obiectului. Nici una dintre metodele de cercetare psihologic, oricat ar fi ea de elaborat i complex, nu este suficient singur pentru o cunoatere psihologic i tiinific a individului, ceea ce face ca experimentatorul s aib nevoie de o strategie de cercetare. Ca plan de aciune ordonat in vederea atingerii scopului propus, strategia de cercetare psihologic presupune parcurgerea urmtoarelor etape: 1. documentarea; 2. stabilirea scopului i a obiectivelor; 3. formarea ipotezelor de lucru; 4. alegerea i precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor; 5. specificarea condiiilor n care se va efectua cercetarea; 6. stabilirea modalitilor de prelucrare i interpretare a datelor i 7. validarea (msura in care concluziile pot fi generalizate). In cercetarea psihologic sunt utilizate mai frecvent urmtoarele strategii: 1. Strategia cercetrii genetice presupune studierea genezei i evoluiei fenomenelor psihice i a comportamentelor intr-un dublu plan filogenetic i ontogenetic; 2. Strategia cercetrii comparate surprinde, cu precdere, deosebirile calitative existente intre diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului uman cu cel animal, al adultului cu al copilului etc.; 3. Strategia cercetrii psihopatologice vizeaz studierea tulburrilor sau a devierilor funciilor psihice i comportamentale; 4. Strategia cercetrii longitudinale presupune urmrirea unui individ de-a lungul mai multor etape ale vieii lui; 5. Strategia cercetrii transversale implic cercetarea mai multor indivizi aflai la niveluri diferite de dezvoltare psihic. Metodele cele mai utilizate in strategiile de cercetare psihologic sunt: 1. METODA OBSERVAIEI Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosit nu numai in psihologie. Este frecvent utilizat deoarece este cel mai uor de aplicat din punct de vedere tehnic i nu necesit o aparatur sofisticat. Ca metod de cercetare a psihologiei, observaia const in urmrirea atent intenionat i inregistrarea exact, sistematic a diferitelor manifestri ale comportamentului individului, ca i a contextului situaional unde acesta se produce, in scopul sesizrii unor aspecte eseniale ale vieii psihice. Cuvantul observaie semnific tocmai constatarea exact a unui fenomen, cu ajutorul unor mijloace de investigaie i apoi studierea aprofundat a acestei constatri. Observatorul este doar un fotograf al faptului, iar observaia trebuie s redea exact natura faptului, fenomenului.

Condiiile unei bune observaii Exist o serie de exigene care trebuie avute in vedere, pentru ca observaia s se caracterizeze prin eficien i obiectivitate: 1. stabilirea precis, clar a scopului urmrit. Este necesar ca observaia s se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, in care s se menioneze obiectivul urmrit, aspectul, latura sau comportamentul vizat; 2. selectarea formelor, care vor fi utilizate, a condiiilor i mijoacelor necesar e. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observaii folosite i condiiile de loc, timp, durat, deinregistrare a manifestrilor subiectului, aparatura folosit pentru inregistrare, elaborarea unui plan riguros al observaiei; 3. notarea imediat a observaiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsiunile este foarte important ca observaiile s se noteze dac este posibil chiar in timpul activitii, dac nu, imediat dup incheierea activitii; 4. necesitatea discreiei in sensul c subiectul nu trebuie s-i dea seama c este observat i ce aspecte sunt vizate; 5. s fie sistematic urmrind fenomenul propus in planul iniial, in pofida tentaiei de a-i indrepta atenia asupra unor aspecte mai spectaculoase; 6. s fie veridic inregistrandu-se doar faptele observate i nu supoziiile observatorului, prerile, comentariile acestuia. Este foarte important constatarea tendinei observatorului de a deforma faptele in funcie de orizonturile, dispoziiile mentale in care se afl acesta in momentul efecturii observaiei. Este necesar s se combat mai ales, aa-numitele efecte de anticipare profeia care se implinete. Ateptrile i anticiprile observatorului induc rezultate in conformitate cu acestea. Cercetrile au demonstrat c anticiprile profetului cresc probabilitatea ca evenimentul anticipat s se i produc (Masling, 1959); 7. datele reinute s permit un minimum de cuantificare i prelucrare statisticomatematic; 8. efectuarea unui numr optim de observaii in condiii cat mai variate; 9. posibilitatea repetrii observaiei pentru evidenierea semnificativului, esenialului. Avantajele observaiei Este vorba in primul rand de uurina aplicrii, economicitatea mijloacelor materiale necesare efecturii cercetrii, naturaleea i autenticitatea fenomenelor relevante. Observaia permite surprinderea manifestrilor comportamentale fireti ale individului in condiii obinuite de via. Ofer date de ordin calitativ. Dezavantajele observaiei Observatorul trebuie s atepte uneori mult timp pan se produce fenomenul vizat, fr a putea interveni in nici un fel. La aceasta se adaug imposibilitatea de a izola i controla variabilele. Mai mult decat atat, prezena observatorului poate determina intrarea in funciune a mecanismelor de aprare ale subiecilor care modific situaia global a campului social sau a comportamentelor celor observai, chiar fenomenul studiat pe ansamblu. 2. METODA EXPERIMENTULUI Introducerea experimentului ca metod specific de cercetare in psihologie in anul 1879 de ctre Wilhelm Wundt, a insemnat desprinderea psihologiei de filosofie i constituirea ei ca tiin de sine stttoare.

Experimentul este provocarea unui fapt psihic, in condiii bine determinate cu scopul de a verifica o ipotez. De la introducerea lui ca metod a psihologiei i pan in prezent, experimentul a cunoscut o evoluie continu atat sub aspectul sferei de extensiune (la inceput, se aplica doar in studiul proceselor senzoriale i motricitii, astzi se utilizeaz in cercetarea tuturor proceselor i funciilor psihice), cat i sub cel al structurii interne i al suportului tehnic (iniial aparatura folosit era simplist, preponderent mecanic, astzi este una ultrasofisticat, electronic i informatic). Urmtoarea definiie, mai complet, a experimentului sintetizeaz i principalele sale caracteristici: Experimentul este observarea i msurarea efectelor manipulrii unei variabile independente asupra variabilei dependente, ntr-o situaie n care aciunea altor factori (prezeni efectiv, dar strini studiului) este redus la minimum Aadar experimentul este o observaie provocat, controlat, iar conceptele de baz pe care le implic sunt: variabile; situaie experimental, manipulare experimental. Variabila semnific orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie calitativ, fie cantitativ cptand grade diferite de intensitate. In experiment sunt dou tipuri de variabile: variabile independente la care variaia este influenat direct de experimentator, pentru a-i observa consecinele; variabile dependente la care variaia este in funcie de variabila independent. Schema de baz a experimentului psihologic include urmtoarele secvene: variabila independent care se noteaz in general cu S stimul; variabila dependent care este notat cu R Rspuns iar relaia dintre ele apare: R = f(S). Cea mai cunoscut clasificare este cea care evideniaz trei tipuri de experiment: natural, de laborator i psiho-pedagogic. Experimentul natural se realizeaz in condiii naturale, fireti. Sarcina este i ea natural, pentru c subiectul ii desfoar activitatea sa obinuit. Desfurandu-se in condiii obinuite, reaciile subiectului nu vor fi influenate de ambian acesta fiind principalul avantaj al experimentului natural. Dezavantajul const in faptul c acest tip de experiment este mai imprecis i nu avem certitudinea c nu intervin i ali factori care s influeneze desfurarea fenomenului. Experimentul de laborator se realizeaz in condiii artificiale, deoarece presupune scoaterea subiectului din ambiana obinuit de via i introducerea lui intr-un laborator special amenajat in acest scop, cu aparatur adecvat, condiii i programe de desfurare bine determinate etc. Avantajul acestui tip de experiment const in faptul c este foarte precis i riguros prin dozarea i succesiunea precis a sarcinilor, realizarea unui control maxim al situaiei experimentale, eliminarea variabilelor ascunse care ar putea influena rezultatele. Dezavantajele sunt legate de caracterul artificial al experimentului de laborator. Condiiile de laborator fiind total diferite de cele din viaa real, se pune problema identitii comportamentului subiecilor in condiii de laborator i in condiiile concrete, naturale de via. De asemenea fora unor variabile care intervin in laborator este cu totul alta decat cea

din viaa real, subiectul putand s o sub sau supraaprecieze. Este posibil de asemenea ca uneori experimentatorul s sugereze in mod involuntar ce anume ateapt de la subiect, deformandu-i astfel reaciile, sau subiecii din dorina de a se prezenta intr-o lumin favorabil s reacioneze altfel decat in condiii obinuite. Experimentul psiho-pedagogic este o form particular a expe-rimentului natural, utilizat in cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmrind consemnarea situaiei existente la un moment dat i formativ, urmrind introducerea unor factori de progres in vederea imbuntirii performanelor. Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate cateva condiii: subiecii introdui in experiment s fie motivai corespunztor- dac nu exist o motivaie adecvat, atunci vom msura doar aparene. asigurarea reprezentativitii eantionului de subieci i stabilirea unor grupe experimentale echivalente. acelai experiment s se organizeze mai intai in condiiile naturale obinuite ale subiecilor, iar apoi s se repete in condiii de laborator. 3. METODA CONVORBIRII I INTERVIULUI Dac cele dou metode prezentate anterior investigheaz mai ales conduita i reaciile exterioare ale subiectului, metoda convorbirii i interviului permite sondarea vieii interioare, a inteniilor, opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiraiilor, conflictelor, prejudecilor, mentalitilor, sentimentelor, valorilor, statutului profesional, dorinelor ateptrilor, idealurilor, etc. Convorbirea este o discuie premeditat, angajat intre cercettor/psiholog i subiectul investigat, presupunand relaia direct, de tipul fa in fa, dar i sinceritatea deplin a subiectului. Convorbirea este o metod mai complicat i mai greu de invat deoarece in cadrul ei, influena reciproc dintre psiholog i subiect este mai mare decat in oricare alt metod i presupune o selecie a relatrilor fcute de subiect. De asemenea se bazeaz pe capacitatea subiectului de introspecie, de autoanaliz, necesitand o motivare corespunztoare a subiecilor. Exist mai multe tipuri de convorbire, in funcie de situaie alegandu-se dintre: 1. Convorbirea standardizat, dirijat, structurat, care se bazeaz pe formularea acelorai intrebri, in aceeai form i aceeai ordine pentru toi subiecii; 2. Convorbirea semistandardizat, semistructurat, in care intrebrile, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune intrebri suplimentare; 3. Convorbirea liber, spontan nu presupune folosirea unor intrebri prestabilite, acestea fiind formulate in funcie de situaia particular in care se desfoar; 4. Convorbirea psihanalitic, propus de S. Freud se bazeaz pe metoda asociaiei libere de idei i este folosit pentru analiza i interpretarea diferitelor probleme ale pacientului; 5. Convorbirea nondirectiv, propus de C. Rogers, creeaz condiiile psihologice care s faciliteze relatrile spontane ale subiectului fr ca acesta s fie permanent intrebat. Eficiena acestei metode este dat de respectarea unor condiii: 1. necesitatea desfurrii dup o structurare anterioar a intrebrilor de ctre experimentator; 2. intrebrile s vizeze culegerea cu anticipaie a unor informaii despre subiect, prin

folosirea altor metode observaia, analiza produselor activitii etc.; 3. preocuparea pentru anticiparea rspunsurilor subiectului de ctre experimentator, pentru a ti cum s se comporte in eventualele situaii neprevzute; 4. motivarea adecvat a subiecilor pentru a obine din partea acestora rspunsuri sincere. Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obinerii unor informaii numeroase i variate, direct de la surs, intr-un timp relativ scurt, precum i faptul c nu necesit aparatur sofisticat ori instalaii speciale. Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atat al experimentului, cat i al subiectului i din eventuala lips de receptivitate determinat de lipsa de motivare a subiectului. Alturi de convorbire se utilizeaz i interviul care se deosebete de aceasta doar prin faptul c in cadrul interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului, relaia fiind in acest caz univoc experimentatorul este cel care totdeauna pune intrebrile, iar subiectul totdeauna rspunde. 4. METODA ANCHETEI PSIHOLOGICE Ca metod de cercetare psihologic, ancheta presupune recoltarea sistematic a unor informaii despre viaa psihic a unui individ sau grup social i interpretarea acestora in vederea desprinderii semnificaiei lor psihocomportamentale. In principal exist dou forme ale acestei metode, care se folosesc in cercetarea psihologic: ancheta pe baz de chestionar i ancheta pe baz de interviu. Ancheta pe baz de chestionar const in folosirea chestionarului ca instrument de lucru i urmeaz in derularea sa mai multe etape: 1. etapa prealabil sau preancheta care presupune: stabilirea obiectului anchetei; documentarea; formularea ipotezei; determinarea universului (populaia) anchetei; eantionarea. 2. etapa I const in alegerea tehnicilor i redactarea chestionarului. Se impune in prima faz aplicarea unui pretest pentru a vedea dac a fost bine conceput chestionarul, dup care se poate redacta definitiv (chestionarul). Tot in aceast etap se vor stabili i modalitile de administrare ale chestionarului fie prin autoadministrare, fie prin intermediul personalului specializat. 3. etapa a II-a este rezervat desfurrii propriu-zise a cercetrii. 4. etapa a III-a prelucrarea datelor obinute. 5. etapa a IV-a analiza i interpretarea datelor precum i redactarea i comunicarea raportului final de anchet. Cele mai dificile i, totodat, cele mai importante momente ale anchetei pe baz de chestionar sunt alegerea eantionului, care trebuie neaprat s fie reprezentativ adic s reproduc la scar mic toate caracteristicile populaiei care urmeaz a fi investigat i redactarea intrebrilor, a chestionarului. Definit ca o succesiune logic i psihologic de ntrebri scrise sau imagini grafice cu funcie de stimuli, n raport cu ipotezele cercetrii, care prin administrarea de ctre operatorii de anchet sau prin autoadministrare, determin din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmeaz a fi nregistrat n scris (L. Chelcea, 1975), chestionarul necesit o deosebit atenie atat fa de coninutul intrebrilor, cat i fa de tipul, forma i ordinea lor. In formularea intrebrilor trebuie evitate greelile care pot interveni: intrebri prea generale, limbaj greoi, artificializat, cuvinte cu ineles dublu, intrebri tendenioase etc. Ancheta pe baz de interviu const in folosirea interviului ca relaionare experimentator-

subiect. Este vorba de un dialog intre participani, care se centreaz asupra temei de cercetare, fiecare participant pstrandu-i locul de emitor sau de receptor. Interviul poate fi conceput aa cum am vzut, atat ca metod integrat altor metode mai mari, cat i ca metod de sine stttoare, cu legile i caracteristicile sale proprii. Avantaje: Ambele forme de anchet, permit investigarea unui numr mare de subieci intr-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, precum i prelucrarea rapid, mai ales cand exist rspunsuri precodificate la intrebri. Dezavantaje: Este posibil apariia unor deformri subiective atat din partea experimentatorului, cat i a subiecilor mai ales c aceast metod se bazeaz pe capacitatea de autocunoatere i autoanaliz. Este de asemenea posibil ca subiecii, chiar bine intenionai s furnizeze informaii iluzorii, neadecvate in raport cu fenomenul investigat. 5. METODA BIOGRAFIC (ANAMNEZA) Contribuie alturi de alte metode la stabilirea profilului personalitii subiectului, dar i la explicarea comportamentului actual al acestuia. Metoda biografic vizeaz strangerea informaiilor despre principalele evenimente trite de individ in existena sa, despre relaiile i semnificaia lor in vederea cunoaterii istoriei personale a subiectului. Se concentreaz asupra succesiunii diferitelor evenimente din viaa individului, relaiilor dintre evenimentele cauz i evenimentele efect, dintre evenimentele scop i cele mijloc. Cauzometria i cauzograma, ca variante mai noi ale metodei, au ca scop tocmai surprinderea relaiilor dintre evenimente. Exist o dificultate intampinat in folosirea acestei metode cea a msurrii, in care indicaiile biografice ar putea fi convertite in date tiinifice. Experimentatorul dispune de dou categorii de procedee de analiz a datelor, obinute prin metoda biografic: procedee cantitative (selective) analizandu-se cursul vieii subiectului in intregime; procedee calitative (integrale) analizandu-se o microunitate biografic, de exemplu o zi obinuit din viaa individului, din momentul trezirii i pan la cel al culcrii. Informaia primar poate fi recoltat pe cale indirect sau direct. Calea indirect const in studiul documentelor (fie colare, profesionale, caracterizri, recomandri, jurnale, date de familie etc.) i in discuii cu persoane cu care subiectul studiat se afl in relaii semnificative (rude, prieteni, colegi, efi, subalterni etc.). Pentru a inelege comportamentul actual al subiectului i relaionarea lui cu ceilali, este necesar s ne concentrm atenia asupra perioadelor modale ale psihogenezei: varsta de 3 ani constituirea contiinei de sine i a Eului; varsta de 6/7 ani adaptarea i integrarea colar; varsta de 12/14 ani pubertatea i profundele sale transformri; varsta de 16/18 ani adolescena, afirmarea Eului, structurarea liniei i a idealului de via. Calea direct const in obinerea datelor care ne intereseaz de la insui subiectul pe care ni l-am ales spre studiu, in cadrul unor convorbiri sau interviuri speciale. Se tie c oamenii difer foarte mult intre ei in ceea ce privete deschiderea, disponibilitatea de a-i relata in mod obiectiv i sincer trecutul. De aceea psihologul trebuie s aib in vedere cateva exigene metodologice:

 determinarea prealabil a apartenenei tipologice a personalitii subiectului; stabilirea strategiei dialogului (pe baza tipologiei stabilite) in vederea obinerii datelor i informaiilor necesare; catigarea increderii subiectului i inlturarea barierelor cognitiv-afective care ar putea frana rspunsurile la intrebri; pstrarea unei distane necesare, prin neimplicare afectiv pentru a disocia din relatrile individului, realul de imaginar, sinceritatea de simulare; inregistrarea doar a evenimentelor semnificative modale pe care le-a trit subiectul i care prin coninutul sau impactul avut, au marcat cursul devenirii ulterioare a profilului personalitii; manifestarea prudenei, chiar suspiciunii in legtur cu datele furnizate de subiect (sau de ceilali) i neaprat verificarea acestor informaii prin alte metode. Avantajele decurg din naturaleea i autenticitatea datelor furnizate de aceast metod. Dezavantajele sunt date de faptul c fiind o metod de reconstituire a vieii unui individ, pornind de la diverse surse, este posibil ca aceast reconstituire s fie incomplet sau chiar voit deformat. 6. Metoda analizei produselor activitii Trsturile personalitii umane, capacitile, disponibilitile, potenele sale, se exteriorizeaz nu doar in conduite nonverbale, motorii sau expresiv-emoionale, ci i in produsele activitii. Analiza psihologic a produselor activitii compuneri, desene, creaii literare, sau de orice fel, obiecte realizate, modul de rezolvare a unor probleme etc. furnizeaz informaii despre insuirile psihice ale persoanei, constituind reale surse de cunoatere tiinific a individului. Produsul activitii devine un fel de oglind a creatorului su, iar prin analiza psihologic a obiectului, aflm multe lucruri despre insui creatorul su. Cu ajutorul acestei metode putem cunoate atat caracteristicile psihice ale unor persoane in via, cat i ale unor personaliti disprute. Folosirea acestei metode presupune un exerciiu indelungat i mai ales elaborarea i utilizarea unor grile speciale de decodificare prin care s se evidenieze relaiile dintre diferitele elemente ale produsului activitii i diferitele structuri ale personalitii. Pentru aceasta este necesar introducerea unor criterii atat de ordin cantitativ (numr, frecven), cat i calitativ (originalitate, nivel de performan, valoare utilitar, valoare estetic etc.). In general produsele de ordin literar-artistic sunt relevante mai ales pentru componentele motivaional-afective i morale ale personalitii, in timp ce produsele de ordin tiinific i tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-instrumental i motordexteritatea. 7. Metodele psihometrice Metodele psihometrice sunt modalitile de msurare a capacitilor psihice ale individului in vederea stabilirii prezenei sau absenei lor i mai ales a nivelului i gradului de dezvoltare. Prin intermediul acestor metode se urmrete stabilirea unui diagnostic pe baza cruia s se poat formula un prognostic asupra evoluiei viitoare. Cea mai cunoscut dintre metodele psihometrice este metoda testelor psihologice. Dac iniial testele msurau doar dezvoltarea intelectual a copiilor, mai tarziu au fost extinse la determinarea aptitudinilor in vederea seleciei profesionale, iar astzi sunt 12 folosite in legtur cu toate funciile psihice i in toate domeniile de activitate.

Testul este o prob relativ scurt, standardizat care vizeaz determinarea cat mai exact a unor insuiri psihice. Pentru a fi util, testul trebuie s intruneasc nite caliti: validitatea vizeaz gradul in care testul msoar ceea ce i-a propus; fidelitatea se refer la stabilitatea in timp a rezultatelor, adic obinerea de rezultate relativ asemntoare la o nou aplicare; standardizarea presupune s ofere aceleai condiii subiecilor supui examinrii fr a-i favoriza pe unii i defavoriza pe alii (aceleai sarcini, aceleai instruciuni, aceleai modaliti de cotare i interpretare a rezultatelor); etalonarea const in stabilirea unui etalon, adic a unor uniti de msur a rezultatelor obinute. Condiii de utilizare eficient a testelor: crearea unor teste sau adaptarea celor existente la condiiile socioculturale ale populaiei investigate; utilizarea nu doar a unui singur test, ci a unei baterii de teste i apoi corelarea rezultatelor obinute cu cele ale altor metode; stabilirea unor legturi ntre rezultatele obinute la teste cu cele din activitatea practic. Ca i celelalte metode, testele au avantaje care rezid din capacitatea de a msura obiectiv i standardizat o anumit capacitate psihic, in funcie de aceasta permiand diagnoza nivelului de dezvoltare a acesteia, dar i dezavantaje deoarece nu iau in considerare modul in care se obine rezultatul, ci doar rezultatul; de multe ori testele conin confuzii i ambiguiti, clasificrile sunt rigide, unii autori ignor deosebirile de nivel cultural al subiecilor etc. Testul este nu numai o metod de sine stttoare, ci poate constitui i o important surs de probe pentru experimentul psihologic, caz in care nici modul de aplicare, nici interpretarea rezultatelor nu se vor mai conforma instruciunilor standardizate, ci logicii interne a modelului experimental, ipotezelor i obiectivelor acestuia.