Schizofrenia

Schizofrenia este o tulburare caracterizata prin idei delirante, halucinatii, dezorganizarea gndirii si retragere sociala. Indivizii cu schizofrenie pot auzi voci pe care alti oameni nu le aud sau pot crede ca altii le citesc gndurile, le controleaza mintea sau comploteaza sa le faca rau Persoanele care sufera de schizofrenie pot sa umble fara tinta, sa stea ore intregi fara sa se miste sau sa vorbeasca. Sarcinile zilnice cum ar fi igiena personala pot deveni foarte greu de realizat sau pot fi neglijate. Adesea schizofrenia interfereaza cu abilitatea de a gndi clar, de a distinge realitatea de fantezie, de a-si organiza emotiile, de a lua decizii si de a relationa cu altii. Tulburarea poate avea impact asupra unor aspecte legate de munca, familie si viata sociala ale persoanei afectate. Schizofrenia este perceputa tot mai mult ca un grup de boli mai degraba dect o singura tulburare, asa cum de exemplu cancerul se refera la mai multe boli inrudite. Aceasta tulburare poate sa afecteze pe absolut oricine. Se manifesta in general la sfrsitul adolescentei sau la inceputul vietii adulte. Care sunt simptomele? Exista un numar de semne si simptome caracteristice schizofreniei, dar manifestarea lor variaza foarte mult de la persoana la persoana Niciunul dintre simptome nu este caracteristic tuturor oamenilor. Prin urmare si tratamentul trebuie adaptat la experienta fiecarui individ. Simptomele schizofreniei sunt de doua tipuri: simptome pozitive si simptome negative. Simptomele pozitive se mai numesc si psihotice sau active. Ele arata un exces al functionarii normale si includ urmatoarele: Ideile delirante. Ideile delirante sunt credinte personale false, care nu sunt bazate pe fapte reale, dar sunt sustinute de catre individ cu o convingere extraordinara in ciuda a ceea ce cred altii si a evidentei dovezilor contrare. Continutul lor poate sa includa o varietate de teme: persecutia, religia, grandoarea personala, preocupari somatice, etc. De exemplu, o persoana care are idei delirante poate crede ca este spionata, chinuita, urmarita sau inselata (tematica de persecutie) sau poate sa creada ca anumite gesturi, comentarii, fragmente din carti, pasaje de la televizor ii sunt direct adresate (tematica de referinta). Ideile delirante pot fi bizare (credinta ca gndurile ti-au fost furate de catre o forta exterioara) sau realiste (credinta ca esti urmarit de politie). Ideile delirante apar intr-una din fazele schizofreniei la 90% din oamenii care sufera de aceasta tulburare. Halucinatiile. Halucinatiile pot sa apara in oricare dintre cele cinci simturi, dar de cele mai multe ori sunt auditive. Acestea sunt de obicei percepute ca voci distincte de gndurile persoanei. De exemplu, persoana poate auzi voci care ii repeta sau imita gndurile, se cearta sau ii comenteaza actiunile (adesea intr-o maniera critica) sau ii spun ce sa faca (halucinatii de comanda). Halucinatiile de orice fel apar la peste 70% din oamenii care au schizofrenie. Halucinatiile auditive apar la aproximativ 50% din oamenii cu schizofrenie, pe cnd cele vizuale apar in 15% din cazuri. Gndirea dezorganizata. Aceasta se manifesta de obicei prin vorbire anormala. De exemplu, in conversatie persoana sare de la un subiect la altul, inventeaza cuvinte noi, nu respecta structurile gramaticale si vorbeste foarte repede sau foarte lent. Comportamentul dezorganizat. Comportamentul dezorganizat se poate manifesta intr-o varietate de moduri. O persoana cu schizofrenie poate sa umble fara tinta, sa se comporte prostesc si sa devina imprevizibil de agitata. Poate de asemenea sa aiba un comportament neadecvat normelor sociale, cum ar fi sa poarte haine groase intr-o zi foarte calda, sa spuna cuvinte fara sens, sa vorbeasca tare sau sa injure in public. Comportamentul dezorganizat poate ingreuna desfasurarea activitatilor zilnice, organizarea meselor sau mentinerea igienei. Comportamentul catatonic. Acesta se refera la starea de rigiditate si imobilitate musculara, sau din contra la starile de agitatie motorie extrema. O persoana cu comportamente catatonice poate sa reactioneze foarte putin la mediu, iar uneori sa

fie complet inconstienta ( stuporul catatonic), sa aiba o postura rigida si rezistenta la eforturile de a fi mobilizata (negativism catatonic), poate lua posturi inadecvate sau bizare (postura catatonica) sau sa aiba activitate motorie excesiva, fara scop si fara stimul declansator (excitatie catatonica). Simptomele negative se mai numesc si simptome de deficit si reflecta o pierdere sau un deficit in functionarea normala. Izolarea, pierderea motivatiei. Acestea pot implica lipsa de energie, apatie si absenta interesului in ceea ce inainte erau activitati de rutina. Persoanele pot sa nu mai dea atentie ingrijirii si igienei personale, sa aiba dificultati de luare a deciziilor si sa le fie greu sa faca fata scolii, slujbei sau sarcinilor gospodariei. Pierderea sentimentelor sau inabilitatea de a simti placere . Aceasta se poate manifesta prin lipsa interesului in activitatile sociale si de recreere sau prin esecul de a dezvolta relatii de durata. Poate sa insemne ca lucruri simple, precum aprecierea unui apus, nu mai reprezinta o bucurie. Saracia limbajului. Persoana vorbeste extrem de putin iar vorbirea tinde sa fie vaga sau repetitiva. Persoanele care prezinta aceste simptome au nevoie de mult timp sa raspunda la intrebari sau nu raspund deloc. Aplatizarea afectiva este indicata de expresii faciale imobile, lipsa contactului vizual, limbaj corporal redus si putine miscari spontane. Persoana poate sa priveasca in gol si sa vorbeasca pe un ton inexpresiv. Afectul plat se refera la expresia exterioara a emotiilor si nu la experienta interioara. Unii indivizi cu schizofrenie manifesta simptome negative inainte si dupa un episod acut al tulburarii. Simptomele negative sunt greu de evaluat pentru ca pot fi cauzate de o varietate de alti factori, cum ar fi medicamentele sau demoralizarea produsa de o tulburare psihica. Este de asemenea posibil ca o persoana sa aiba schizofrenie si nu aiba nici un simptom in cea mai mare parte a timpului. n acest caz simptomele apar doar in episoadele acute. Subtipurile schizofreniei n functie de simptomele predominante exista cinci tipuri de shizofrenie. 1. Tipul Paranoid n cazul schizofreniei paranoide sunt dominante ideile delirante si halucinatiile. Ideile delirante sunt de regula de persecutie sau de grandoare, dar pot aparea si alte teme: gelozie, religiozitate sau legate de frica de a avea o boala fizica. Ideile pot fi multiple, dar au un nucleu care le leaga intre ele, iar halucinatiile sunt in raport cu continutul temei delirante. Toate acestea ii fac pe indivizii cu schizofrenie paranoida sa fie anxiosi, furiosi, sa se comporte cu raceala sau sa raspunda cu cearta. Individul poate sa se comporte ca si cum ar fi superior si protector si sa fie formal in interactiunile interpersonale. 2. Tipul Dezorganizat Dominante in tipul dezorganizat sunt limbajul dezorganizat, comportamentul dezorganizat si afectul plat sau inadecvat. Limbajul dezorganizat poate fi acompaniat de rs, care nu este in stransa legatura cu continutul limbajului. Dezorganizarea comportamentului (adica lipsa de orientare spre un scop) poate duce la o ruptura severa in capacitatea de a efectua activitatile vietii cotidiene (de ex: dusul, imbracatul sau prepararea mncarii). Este posibil sa apara si idei delirante si halucinatii insa sunt fragmentare si neorganizate intr-o tema coerenta. Indivizii cu schizofrenie dezorganizata prezinta manierisme si bizarerii de comportament. 3. Tipul Catatonic n tipul catatonic domina o tulburare psihomotorie marcata si care implica imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, repetarea automata a gesturilor sau a cuvintelor altora. Activitatea motorie excesiva este lipsita de scop si nu este influentata de stimuli externi. Poate exista un negativism extrem care se manifesta prin mentinerea unei posturi rigide in ciuda tuturor incercarilor de a fi miscat sau prin rezistenta la toate instructiunile. 4. Tipul Nediferentiat

n acest caz pot aparea simptome de la mai multe tipuri de schizofrenie. 5. Tipul Rezidual La indivizii care sunt diagnosticati cu acest tip al tulburarii a existat cel putin un episod de schizofrenie, dar in prezent nu se manifesta simptomele psihotice, pozitive. Ei continua sa prezinte simptome negative ori doua sau mai multe simptome pozitive atenuate. Daca sunt prezente idei delirante sau halucinatii, acestea nu sunt proeminente. Care sunt cauzele posibile? Nu se cunosc deocamdata cauzele exacte ale schizofreniei. Simptomele par sa fie cauzate de un dezechilibru biochimic in creier, anumite schimbari biologice in functiile cheie ale creierului , cum sunt cele care guverneaza perceptiile, emotiile si comportamentele. Cercetatorii cred ca neurotransmitatorii acestora (dopamina, serotonina si altii) sunt in exces sau in deficit fata de nivelul normal si au un rol in declansarea si mentinerea acestei boli. Sistemul limbic (sediul emotiilor), talamusul (centrul de transmitere a mesajelor) si alte regiuni ale creierului ar putea de asemenea sa fie afectate. Activitatea acestor substante chimice care se numesc neurotransmitatori este in mare parte reglata de gene si se pare ca anumiti factori genetici joaca un rol in aparitia schizofreniei. Si factorii de mediu ar putea avea o influenta. Cu toate ca nu exista un acord intre cercetatori, s-ar parea ca traumatismele dinaintea sau din timpul nasterii, locul nasterii si infectiile virale pot contribui la dezvoltarea tulburarii. Ce poti face? Chiar daca este vorba de o maladie grava a creierului, schizofrenia se poate trata si vindeca intr-o oarecare masura. Iata cteva idei de tratament: Sprijin pentru recuperare/preventia revenirii bolii. Exista un acord tot mai mare asupra efectului benefic al discutiilor cu persoane care au trecut prin aceeasi experienta cu boala. Este recomandat sa intrati in contact cu persoane aflate intr-o situatie similara, fie ca este vorba de indivizi sau de grupuri, si sa impartasiti experientele legate de boala. Se pare ca acest lucru ajuta la recuperare. Sprijinul familiei. Este bine ca familia sa ceara informatii si sfaturi de la persoane avizate sau sa urmeze programe educationale pentru a dezvolta si forma abilitati de a face fata tulburarii unei persoane apropiate. Spitalizarea. Persoanele care manifesta simptome acute de schizofrenie pot necesita tratament intensiv, inclusiv spitalizare. Internarea este necesara pentru a trata halucinatiile sau ideile delirante severe, gndurile suicidale grave, pentru a suplini incapacitatea de a se ingriji sau pentru a trata problemele serioase cu drogurile sau alcoolul. Spitalizarea poate sa fie esentiala pentru a-i proteja pe oameni sa se raneasca sau sa-i raneasca pe ceilalti. Medicatia. Medicamentele principale pentru schizofrenie se numesc antipsihotice. Antipsihoticele ajuta la ameliorarea simptomelor pozitive prin corectarea dezechilibrului substanltelor chimice care fac posibila comunicarea dintre celulele creierului. La fel ca in cazul tratamentelor medicamentoase pentru alte boli fizice, e posibil ca multi pacienti cu tulburari mentale severe sa trebuiasca sa incerce mai multe antipsihotice diferite inainte de a gasi acel medicament sau acea combinatie de medicamente care are cele mai bune efecte. Toate medicamentele au efecte secundare. Medicamente diferite produc efecte secundare diferite si oamenii difera in functie de numarul si severitatea efectelor secundare pe care le experimenteaza. Efectele secundare pot fi tratate prin schimbarea dozei sau a medicamentului, sau tratarea directa a efectului secundar cu un alt medicament. Persoanele care se gndesc sa schimbe tratamentul cu medicamente trebuie sa aiba informatii corecte, sa ia in considerare riscurile si beneficiile si sa se consulte cu doctorul si familia pentru a lua un tratament sigur si eficient. Reabilitarea psihosociala. Cercetarile arata ca indivizii cu schizofrenie care frecventeaza programe structurate de reabilitare psihosociala si in acelasi timp isi continua tratamentul medical, fac cel mai bine fata la boala. Astfel de programe pot sa ajute pe cei afectati sa se descurce in afara spitalului si sa traiasca independent.

Tratamentele disponibile pot ameliora simptomele tulburarii dar majoritatea persoanelor cu schizofrenie trebuie sa faca fata la simptome reziduale pe toata durata vietii.