Secretul Vraciului Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 1. Un vizitator neasteptat 9 2. Ramas-bun de la Chipenden 23 3. Acasa 33 4. Casa de iarna 47 5. Ce zace dedesubt 79 6. O poama tare rea 104 7. Aruncatorul-de-pietre 123 8. ntoarcerea aruncatorului-de-pietre 9. Prevestirile mortii 162 10. Vesti rele 176 11. Camera mamei 200 12. Necromantie 216 13. nselaciune si tradare 237 14. nzapezit 262 15. Jos n pivnita 284 16. Sus la mansarda 298 17. Adevarurile de acasa 312 18. Capela mortilor 329 19. Pinea rotunda 355 20. Golgoth 372 21. Capcana 384 22. Cum e cel mai bine 399 23. napoi la Chipenden 408

149

Cel mai nalt deal din Comitat ESTE NVALUIT N MISTER. Se ZICE CA UN OM A MURIT AICI NTR-O APRIGA BATALIE, N TIMP CE NCERCA SA SUPUNA UN D EMON CARE AMENINTA NTREAGA LUME. Apoi gheturile au venit din nou peste Pamnt, IAR CND S-AU RETRAS, PNA SI FORMA DEALURILOR, PNA SI NUMELE TRGURILOR DIN VALE SE SC HIMBASERA. Astfel, pe vrful cel mai nalt DIN LANTUL DEALURILOR, N-A RAMAS NICIUN SEMN DIN CE S-A NTMPLAT ODINIOARA. Doar numele i s-a pastrat. I SE SPUNE Wardstone Lespedea care pecetluieste raul.

UN vizitator neasteptat Era o noapte de noiembrie, neagra si nghetata, iar Alice si cu mine stateam la focul din bucatarie, mpreuna cu magistrul meu, Vr aciul. Vremea se racea din ce n ce mai tare si stiam ca n orice zi, de acum ncolo, Vraciul putea hotar ca era timpul sa ne mutam n casa lui de iarna", din mohortul Ang

lezarke. Eu nu eram deloc nerabdator sa plecam. Eram ucenicul Vraciului numai din prima vara ncoace si e drept ca nu vazusem niciodata casa din Anglezarke, dar cu sigura nta nu ma ardea curiozitatea. Mi-era bine si cald n casa din Chipenden si, dac-ar fi fost dupa mine, mai degraba aici mi-as fi petrecut iama. Mi-am ridicat ochii din cartea cu verbele latinesti pe care ma cazneam sa le nv at, si Alice mi-a ntlnit privirea. Statea pe un scaunel scund, aproape de vatra, c u fata scaldata n lumina dogortoare a focului. Ea mi-a zmbit, si eu i-am raspuns to t cu un zmbet. Alice era celalalt motiv pentru care n-as fi vrut sa mai plecam di n Chipenden. mi era cel mai apropiat prie-ten pe care l avusesem vreodata si mi sal vase viata de mai multe ori, n ultimele cteva luni. Chiar ma bucuram ca locuia si ea aici, cu noi. Facea singuratatea vietii de vraci mult mai usor de ndurat. Dar magistrul meu mi spusese, ntre patru ochi, ca, foarte curnd, urma sa ne despartim. El, unul, niciodata nu avusese cu adevarat ncredere n Alice, din pricina ca proven ea dintr-o familie de vrajitoare. De asemenea, se temea ca va ncepe sa-mi distrag a atentia de la lectiile mele, de aceea, cnd Vraciul si cu mine urma sa plecam la Anglezarke, Alice nu avea sa ne nsoteasca. Biata Alice nu stia de hotarrea aceast a, iar eu nu avusesem inima sa i-o spun, asa ca, deocamdata, ma bucuram doar de n ca una dintre pretioasele noastre seri mpreuna la Chipenden. Dar, dupa cum s-a dovedit, avea sa fie chiar ultima noastra seara din anul ace la, caci, pe cnd eu si Alice stateam citind la lumina focului, iar Vraciul motaia n jiltul sau, dangatul clopotului care ne anunta un vizita-tor ne tulbura deodat a tihna. La auzul acelui sunet deloc bine-venit, mi s-a taiat toata pofta de via ta. Nu nsem-na dect un singur lucru: o noua misiune pentru Vraci. Vedeti dumneavoastra, nimeni nu venea vreodata pna sus, la casa Vraciului. Si a sta n primul rnd pen-tru ca ar fi fost sfsiat bucati-bucatele de duhul domes-tic ca re pazea casa si gradinile. De aceea, n pofida nserarii si-a vntului rece, era sarc ina mea sa cobor pna la clopotul din plcul de salcii, ca sa aflu cine avea nevoie de ajutor. Mi-era cald si bine nauntru, dupa cina de mai devre-me, iar Vraciul probabil ca mi-a simtit lipsa de chef de-a ma dezlipi de locul meu. A clatinat din cap de p arca ar fi fost dezamagit de mine si ochii lui verzi au sclipit amenintator. Misca-te pna jos, baiete, a mrit el. E o noapte urta si oricine o fi acolo, nu se face sa fie lasat sa astepte. Cnd m-am ridicat si mi-am luat haina, Alice mi-a aruncat un zmbet fugar, de ntele gere. i parea rau pentru mine, dar i-am vazut cumva si multumirea ca ea ramnea ase zata la gura sobei, ncalzindu-si minile, n vreme ce eu trebuia sa ies afara, n vntul taios. Am tras usa cu hotarre dupa mine si, cu un felinar n mna stnga, am pornit prin gra dina de la apus, apoi n josul dealului, nfruntnd vntul care se straduia din rasputer i sa-mi smulga haina de pe mine. n cele din urma, am ajuns la salciile plngatoare de la rascruce. Era ntuneric si felinarul meu arunca umbre nelinistitoare, prefacn d trunchiurile si ramurile salci-ilor n bratele cu gheare si fetele unor spiridus i rauta-ciosi. Deasupra capului meu, crengile golase dansau si tremurau n vntul scn cind si tnguindu-se ca o cobe prevestitoare de moarte. nsa genul acesta de lucruri pe mine nu ma nelinistea prea tare. Mai fusesem pe n tuneric n acest loc si, prin calatoriile mele cu Vraciul, ma confrun-tasem cu ase menea grozavii, ca voua vi s-ar fi facut parul maciuca. De aceea, nu ma puteam nf ricosa acum de cteva umbre; ma asteptam sa ma ntlnesc cu cineva mult mai speriat de ct eram eu. Probabil vreun argat de la vreo ferma, trimis de tatal lui, chinu-it de vreo fantoma si disperat sa primeasca ajutor; un baiat probabil ngrozit de fap tul ca s-a apropiat la mai putin de o jumatate de mila de domeniul Vraciului. Dar la salciile plngatoare nu astepta un baiat, si atunci m-am oprit locului, u luit. Acolo, sub frnghia clopotului, statea o silueta nalta, nfasurata ntr-o mantie n tunecata, cu gluga, tinnd un toiag n mna stnga. Era un alt vraci! Omul nu s-a clintit, asa ca m-am apropiat de el, pna la vreo doi pasi distanta. Avea umerii largi si era o idee mai nalt dect magistrul meu, dar din fata nu i-am putut deslusi mare lucru, caci si-o tinea ascunsa n umbra. A vorbit el primul, m ai nainte de a ma prezenta. Fara ndoiala ca el sta frumusel la caldurica, n vreme ce tu umbli prin frigul de

afara, zise strainul, cu un sarcasm evident n glas. Nu s-a schimbat nimic! Dumneavoastra sunteti domnul Arkwright? I-am ntrebat. Eu sunt Tom Ward, ucenicu l domnului John Gregory... Presupunerea mea era destul de ntemeiata. Magistrul meu, John Gregory, era sing urul vraci pe care-l cunoscusem vreodata, dar stiam ca mai erau si altii, cel ma i apropiat fiind Bill Arkwright, care si desfasura activitatea dincolo de Caster, ocupndu-se de regiu-nile de la hotarul de nord al Comitatului. Prin urmare, era foarte probabil ca el sa fi fost acela desi nu puteam ghici de ce venise dupa aj utor. Strainul si dadu gluga la o parte, descoperindu-si fata si scotnd la iveala o ba rba neagra, nspicata cu smocuri carunte, si o claie deasa de par negru, argintat pe la tmple. Cu gura zmbea, dar ochii lui erau reci si taiosi. Nu-i treaba ta cine sunt eu, baiete. Magistrul tau ma cunoaste prea bine! Cu aceste cuvinte, si vr mna sub mantie, scoase un plic si mi-l ntinse. L-am ntors d e pe o parte pe cealalta, cercetndu-l rapid. Fusese sigilat cu ceara si i era adre sat Lui John Gregory. Ei bine, du-te odata, baiete. Da-i scrisoarea si avertizeaza-1 ca o sa ne ntlnim curnd. l astept sa vina la Anglezarke! M-am supus ndemnului sau, vrnd scrisoarea n buzunarul pantalonilor, foarte multumi t sa o iau din loc, fiindca nu ma simteam defel n largul meu n prezenta lui. Dar, dupa ce m-am ntors si m-am ndepartat ctiva pasi, am aruncat, din curiozitate, o pri vire napoi. Spre surprinderea mea, nu mai era nici urma de strain. Desi, la rndul sau, nu avusese timp sa faca mai mult de ctiva pasi, disparuse deja n padurice. Intrigat, am luat-o mai repede la picior, grabit sa ma ntorc n casa si sa scap d e vntul aspru, nghetat. Ma ntrebam oare ce putea fi n scrisoare. Glasul strainului a vusese un ton amenintator si, din spusele sale, nu reiesea ca el si magistrul me u vor avea o ntlnire pri-etenoasa, ba dimpotriva! Cu aceste gnduri nvrtindu-mi-se n cap, am trecut de banca unde Vraciul mi preda lec tiile, cnd era vreme frumoasa, si am ajuns la primul rnd de copaci din gradina de apus. Dar atunci am auzit ceva care m-a facut sa-mi tin respiratia de frica. Un asurzitor raget de mnie a rasunat din bezna de sub copaci. Att de salbatic si de nspaimntator, nct am ncremenit n loc. Era un miorlait patrunzator, care se putea a uzi de la cteva mile departare si pe care l mai auzisem si nainte. Stiam ca asa fac ea duhul domestic al Vraciului cnd apara gradina. Dar de cine o apara? Oare fuses em urmarit? M-am ntors si-am ridicat felinarul, ncercnd sa deslusesc ceva prin ntuneric. Poate ca strainul era chiar n spatele meu! N-am vazut nimic, asa ca mi-am ciulit urech ea, pndind vreun zgomot, ct de mic. Dar tot ce-am putut auzi au fost vaietul vntulu i printre copaci si latratul unui cine de la o ferma din departare. n cele din urm a, usurat ca barem nu fusesem urmarit, mi-am continuat drumul. Nici n-am apucat sa fac un pas, si mritul de mnie a rasunat din nou, de data acea sta, mult mai aproape. A nceput sa mi se ridice parul n vrful capului si sa ma simt nca si mai nfricosat, fi indca mi-am dat seama ca furia duhului era ndreptata chiar asupra mea. Dar de ce sa fi fost suparat pe mine? Nu facusem nimic rau. Am ramas neclintit, nendraznind sa mai naintez, temndu-ma ca si cea mai mica misc are din partea mea l-ar fi provocat sa ma atace. Cum am mai spus, era o noapte g eroasa, dar fruntea mi se acoperise de broboane de sudoare si ma simteam cu adev arat n primejdie. Nu e dect Tom! am strigat spre padure, ntr-un trziu. Nicio teama. Aduc doar o scr isoare pentru magistrul meu... S-a auzit un mrit drept raspuns, de data aceasta mult mai mblnzit si mai ndepartat, asa ca, dupa vreo ctiva pasi sovaielnici, am rupt-o la fuga. Cnd am ajuns aproape de casa, Vraciul statea n cadrul usii din spate, cu toiagul n mna. l auzise pe duh si venise sa vada ce se ntmpla. Esti teafar, baiete? mi striga el, de departe. Da, i-am raspuns n acelasi mod. Duhul era furios, dar nu stiu de ce. Acum s-a p otolit, totusi. Cu un semn din cap, Vraciul a intrat din nou n casa, lasndu-si toiagul dupa usa. Cnd am intrat si eu n bucatarie, el statea cu spatele la foc, ncalzindu-si picioa

rele. Am scos plicul din buzunar. Am gasit un strain, jos, la rascruce, mbracat ca un vraci, i-am povestit eu, nti nzndu-i scrisoarea. Nu mi-a spus cum l cheama, dar mi-a cerut sa-ti dau asta... Vraciul facu iute un pas nainte si-mi smulse scrisoarea din mna. Numaidect, lumnar ea de pe masa ncepu sa plpie, focul se stinse n vatra si o neasteptata pala de frig umplu bucataria toate semnele ca duhului nca nu-i trecuse supararea. Alice paru s periata si aproape cazu de pe scaunel. nsa Vraciul, cu ochii holbati, desfacu pli cul si ncepu sa citeasca. La sfrsit, se ncrunta si toata fruntea i se ncreti de ngrijorare. Murmurnd ceva cu voce foarte scazuta, azvrli scrisoarea n foc, unde fu cuprinsa imediat de flacari, chircindu-se si nnegrindu-se nainte de a cadea, scrum, n spatele gratarului. M-am uitat la el, uluit. Chipul i era schimonosit de furie si tremura din cap pna-n pic ioare. O sa plecam la casa mea din Anglezarke, mine, dis-de-dimineata, mai nainte sa se strice vremea de tot, anunta el, aspru, uitndu-se tinta la Alice, dar tu o sa vi i cu noi doar o bucata de drum, fato. O sa te lasam lnga Adlington. Adlington? am zis eu. Acolo unde locuieste acum fratele dumitale, Andrew, nu-i asa? Da, baiete, asa e, dar ea n-o sa stea acolo. La marginea trgului, se afla un fe rmier si nevasta lui, care, dupa socotelile mele, mi sunt putin datori. Au avut m ai multi fii, dar le-au murit toti, n afara de unul. Apoi, ca tragedia sa fie mai mare, singura lor fiica le-a murit necata. Baiatul care le-a ramas e acum mai mu lt plecat de acasa, la lucru caci, desi sanatatea mamei sale e din ce n ce mai su breda, o poate scoate la capat, cu putin ajutor. Asadar, fato, acolo va fi noua ta casa. Alice se uita la Vraci, cu ochii mari de uimire. Noua mea casa? Nu-i drept! exclama ea. De ce nu pot sa stau si eu cu voi? N-am facut tot ce mi-ai spus dumneata? Alice nu calcase niciodata strmb din toamna, de cnd Vraciul i ngaduise sa locuiasc a mpreuna cu noi, la Chipenden. si platise gazduirea facnd copii la unele carti din biblioteca Vraciului si mpartasindu-mi multe dintre lucrurile pe care le nvatase de la matusa ei, vrajitoarea Osoasa Lizzie, ca eu sa le notez si sa-mi sporesc c unostintele despre vrajitorie. Ba da, fato, ai facut ce ti-am cerut si, n aceasta privinta, n-am de ce ma plnge , zise Vraciul. nsa nu asta e problema. Pregatirea pentru a deveni un vraci este o treaba anevoioasa: ultimul lucru de care are nevoie Tom este sa fie smintit de la nvatatura de o fata ca tine. n viata unui vraci nu e loc pentru o femeie. De f apt, acesta este ntr-adevar singurul lucru pe care-l avem noi n comun cu preotii. Dar de unde ti-a venit ideea asta, asa, dintr-odata? Eu I-am ajutat pe Tom, nu l-am smintit de la nvatatura! protesta Alice. Si nici c-as fi putut munci mai cu rvna. Ti-a scris cineva sa-ti spuna ca-i pe dos de cum credeai? ntreba ea, mnioasa , aratnd catre focul din vatra, unde cazuse scrisoarea arsa. Ce? ntreba Vraciul, ridicndu-si sprncenele a mirare, dar apoi si dadu seama repede la ce se referea. Nu, binenteles ca nu. Ct priveste corespondenta mea privata, nu -i treaba ta. Oricum, eu am luat o hotarre, zise el, tintuind-o cu o privire grea . Asa ca n-avem ce mai discuta. O sa ncepi o viata noua. Este o sansa la fel de b una ca oricare alta sa-ti gasesti locul potrivit n lumea asta, fato. Si va fi, de altfel, si ultima ta sansa! Fara vreun cuvnt sau macar o privire catre mine, Alice se ntoarse cu spatele si urca apasat scara pna n dormitor. M-am ridicat si-am dat sa ma duc dupa ea, ca sa-i spun cteva cuvinte de mngiere, dar Vraciul m-a chemat napoi. Tu rami aici, baiete! Trebuie sa stam putin de vorba, nainte sa te duci sus, asa ca ia loc! I-am dat ascultare si m-am asezat, din nou, la gura sobei. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-o sa ma faca sa ma razgndesc! ntelege asta acum si o sa usurezi situatia, ncepu Vraciul. Se prea poate, am zis eu, dar erau si alte moduri de a i-o spune. Chiar nu put eai sa-i dai vestea cu un pic mai multa blndete? Mi-au picat pe cap mai multe lucruri pentru care sa-mi fac griji dect sentiment ele unei fete, raspunse Vraciul.

Nu era chip sa-i contrazici cnd se afla ntr-o astfel de dispozitie, asa ca nu mi -am mai racit gura de pomana. Nu-mi placea, dar n-aveam ce-i face. Stiam ca magi strul meu luase cu multe saptamni n urma hotarrea sa o trimita pe Alice n alta parte si ca nu avea de gnd sa si-o schimbe acum. Eu, unul, oricum nu pricepeam de ce t rebuia sa mergem la Anglezarke. Si de ce trebuia sa plecam acum, asa, deodata? S a fi avut legatura cu strainul si cu ce i scrisese el n scrisoare? Si duhul domest ic se purtase foarte ciudat. Sa fi fost pentru ca aduceam scrisoarea aceea? Strainul a zis ca te asteapta la Anglezarke, mi-am dat eu fru liber la gura. Nu mi s-a parut prea pri-etenos. Cine era? Vraciul se uita la mine si, pentru o clipa, am crezut ca n-o sa-mi raspunda. A poi a clatinat din nou din cap si a mormait ceva n barba, nainte de a vorbi. l cheama Morgan si a fost, cndva, ucenicul meu. Un ucenic care n-a reusit, trebu ie sa adaug, chiar daca a studiat sub ndrumarea mea aproape trei ani. Dupa cum st ii, nu toti ucenicii mei au izbutit sa-si ncheie pregatirea. El pur si simplu n-a fost potrivit pentru meseria asta si de aceea a ramas cu ranchiuna, atta tot. Pr obabil ca n-ai sa-i vezi, cnd o sa fim acolo, dar, daca se ntmpla sa-i ntlnesti, fere ste-te de el. Nu aduce dect necazuri, baiete. Acum, du-te sus, la tine: dupa cum am spus, o sa pornim la drum devreme, mine dimineata. De ce trebuie sa mergem la Anglezarke pe timpul iernii? I-am ntrebat. N-am pute a sa ramnem aici? Nu ne-ar fi mai bine n casa asta? Mi se parea ca plecarea n-avea niciun sens. Ai pus destule ntrebari pentru ziua de azi! zise Vraciul, cu iritare n glas. Dar o sa-ti spun ceva sa tii minte. Noi nu facem ntotdeauna un lucru sau altul pentr u ca vrem noi sa-i facem. Si daca tu urmaresti numai sa-ti fie tie bine, atunci asta nu-i o ndeletnicire pentru tine. Ca-ti place sau nu, oamenii au nevoie de no mai ales cnd se lungesc noptile. Este nevoie de noi, ei bine, de-aia ne d i acolo ucem! Acum, treci la culcare. Sa nu mai aud un cuvnt! Nu primisem raspunsul pe care-l asteptasem, dar Vraciul avea un motiv ntemeiat pentru tot ce facea, iar eu eram doar un ucenic si aveam o multime de nvatat. Asa dar, cu un semn spasit din cap, m-am dus la culcare.

Ramas-bun de la chipendeN Alice statea pe scara, n fata camerei mele, astep- tndu-ma. Lumnarea de lnga ea dese na umbre miscatoare pe usa. Nu vreau sa plec de aici, Tom, zise ea, ridicndu-se n picioare. Am fost fericita a ici, chiar am fost. Casa lui de iarna ar fi fost urmatorul lucru bun. Mos Gregor y n-a fost drept cu mine! mi pare rau, Alice, de acord cu tine, dar el a hotart. Nu pot sa fac nimic. Vedeam ca ncepuse sa plnga, dar nu stiam ce altceva sa spun. Deodata, m-a prins de mna stnga si m-a strns cu putere. De ce trebuie sa fie mereu asa? ntreba ea. De ce uraste att de tare femeile si fet ele? Cred ca a suferit n tinerete, i-am spus eu, cu blndete. Aflasem de curnd unele aman unte despre viata magistrului meu, dar pna n clipa aceea le tinusem pentru mine. U ite, o sa-ti povestesc ceva, Alice, dar trebuie sa-mi promiti ca n-ai sa mai spu i nimanui si ca nu-i vei marturisi niciodata Vraciului ca de la mine stii! Promit, sopti ea, cu ochii mari. Ei bine, ti amintesti momentul n care era gata sa te arunce n put, cnd am venit de l a Priestown? Alice ncuviinta, dnd din cap. Magistrul meu rezolva problemele cu vrajitoarele rel e tinndu-le nchise de vii n niste puturi. Voise s-o nchida si pe Alice ntr-unul, nu d emult, cu toate ca ea n-o merita cu adevarat. ti amintesti ce i-am strigat eu? am ntrebat-o. N-am putut auzi prea bine, Tom. Ma zbateam si eram ngrozita, dar indiferent ce ioi fi spus, a mers, fiindca s-a razgndit. O sa-ti fiu vesnic recunoscatoare pentr u asta. I-am adus aminte ca pe Meg n-o vrse ntr-un put, asa ca n-ar fi trebuit sa-ti faca n

ici tie una ca asta! Meg? ma ntrerupse Alice. Cine e Meg? N-am mai auzit de ea pna acum... Meg este o vrajitoare. Am citit despre ea ntr-unul dintre jurnalele Vraciului. Cnd era el tnar, s-a ndra-gostit de ea. Cred ca ea i-a frnt inima. Ba, mai mult, nca ma i traieste, undeva, prin Anglezarke. Meg si mai cum? Meg Skelton... Nu! Nu se poate. Meg a venit pe-aici din tari straine, dar s-a ntors acasa la ea, cu ani n urma. Toata lumea stie asta. Era o vrajitoare lamia si si dorea sa fie d in nou printre neamurile sale. Aflasem destul de multe despre vrajitoarele lamia, dintr-o carte din biblioteca Vraciului. Cele mai multe veneau din Grecia, unde locuise cndva si mama, iar, n st area lor naturala, se hraneau cu snge de om. Ei bine, Alice, ai dreptate cnd spui ca nu e de bastina din Comitatul nostru, dar Vraciul spune ca ea se mai afla nca aici, iar eu am s-o ntlnesc n iarna asta. Din ct e stiu eu, n-ar fi putut sa traiasca n casa asta... Nu fi prost, Tom. Asta nu-i prea greu de crezut, nu? Ce femeie cu mintea ntreaga ar trai cu el? Nu e att de hain, Alice, i-am reamintit eu. Amndoi am trait n aceeasi casa cu el saptamni n sir si ne-a fost destul de bine! Daca Meg locuieste n casa lui de acolo, zise Alice, cu un zmbet rautacios pe fat a, sa nu te mire dac-ai s-o gasesti ngropata ntr-un put. I-am zmbit si eu. Pai, o sa aflam cnd o sa ajungem acolo, am zise eu. Nu, Tom. Tu o sa afli. Eu o sa locuiesc n alta parte, ti amintesti? Dar nu e chi ar att de rau, pentru ca Adlington e aproape de Anglezarke, zise ea. Nu-i mult de mers, asa ca vei putea sa ma vizitezi, Tom. O sa vii? O sa faci asta? n felul as ta, n-o sa mai fiu att de singura... Cu toate ca nu eram sigur ca Vraciul m-ar lasa s-o vizitez, voiam s-o fac sa s e simta mai bine. Deodata, mi-am adus aminte de Andrew. O, si Andrew? am zis eu. El este singurul frate care i-a mai ramas Vraciului s i n prezent locuieste si munceste n Adlington. Magistrul meu cu siguranta ca va do ri sa-i vada, din cnd n cnd, din moment ce vor sta att de aproape. Si atunci, probab il ca ma va lua si pe mine. O sa ne facem aparitia prin sat toata ziua buna ziua , sunt convins, asa ca o sa am o multime de prilejuri sa te vad. Alice mi-a zmbit si mi-a dat drumul la mna. Atunci, ai grija s-o faci, Tom. Eu o sa te astept. Nu ma lasa sa astept degeab a. Si ti multumesc pentru ca mi-ai povestit toata treaba aia despre Mos Gregory. n dragostit de o vrajitoare, ai? Cine ar fi banuit ce zace n el? Cu acestea, si lua lumnarea de jos si urca scarile, ntr-adevar, avea sa-mi lipsea sca Alice, dar sa nasco-cesc vreun pretext ca s-o vad probabil ca avea sa fie ma i greu dect o lasasem sa creada. Vraciul mai mult ca sigur n-avea sa fie de acord . Nu avea prea multa rabdare cu fetele si ma prevenise n mai multe rnduri sa fiu c u bagare de seama fata de ele. i povestisem destule lui Alice despre magistrul me u, poate chiar prea multe, dar mai erau o gramada de taine n viata Vraciului, nu numai Meg. Avusese o legatura si cu o alta femeie, Emily Burns, care la acea vre me era deja logodita cu celalalt frate al lui. Fratele acela era mort acum, dar scandalul de atunci vrse discordia n familia sa, provocnd o multime de necazuri. Des pre Emily se presupunea ca traieste, de asemenea, undeva lnga Anglezarke. ntotdeau na o poveste are doua fete si nu puteam sa-i judec pe Vraci pna ce nu aflam mai m ulte; totusi, erau de doua ori mai multe femei dect au vreodata majoritatea barba Vraciul traise ceva, nu gluma! tilor din Comitat n toata viata lor Am intrat n odaia mea si am pus lumnarea pe masuta de lnga pat. Pe peretele de la picioarele sale erau scrise o multime de nume, scrijelite de catre fostii uceni ci. Unii si ncheiasera cu succes pregatirea cu Vraciul: numele lui Bill Arkwright figura si el acolo, n coltul din stnga, sus. El fusese ucenic al Vraciului naintea mea. Multi cedasera si nu-si mai dusesera pregatirea pna la capat. Unii chiar mur isera. Numele lui Billy Bradley era n celalalt colt. Si el fusese ucenic naintea m ea, dar facuse o greseala si se alesese cu degetele muscate de un duh rau. Billy murise din pri-cina socului si a pierderii de snge.

Am studiat cu atentie peretele, n seara aceea. Din cte stiam eu, toti cei care s tatusera vreodata n acea odaie si scrisesera numele pe perete, inclusiv eu. Numele meu era foarte mic, pentru ca nu mai ramasese prea mult loc, dar era. Totusi, d upa cum puteam vedea, un nume lipsea. Am cercetat peretele cu grija, ca sa fiu s igur, dar am avut dreptate: nu era scris niciun Morgan". De ce oare? Vraciul recu noscuse ca fusese ucenicul lui, si atunci de ce nu-si adaugase si el numele acol o? Prin ce era Morgan att de diferit? n dimineata urmatoare, dupa o gustare n graba, ne-am facut bagajele si ne-am pre gatit de plecare. Chiar nainte sa iesim din casa, m-am strecurat napoi n bucatarie, ca sa-mi iau la revedere de la duhul domestic al Vraciului. ti multumesc pentru toate mesele pe care mi le-ai pregatit, am zis eu cu glas t are, n gol. Nu eram sigur ca Vraciul ar fi fost ncntat de faptul ca eu facusem un drum speci al pna la bucatarie ca sa spun multumesc: ntotdeauna sustinea ca nu trebuie sa fii prea apropiat de ajutorul tocmit". n orice caz, am fost sigur ca duhul mi-a apreciat lauda, pentru ca, ndata ce-am terminat de vorbit, I-am auzit torcnd ca o pisica sub masa de la bucatarie, dar a tt de tare, ca toate oalele si tigaile au nceput sa zanganeasca. Duhul era invizib il, n cea mai mare parte a timpului, dar uneori se arata sub forma unui urias mot an portocaliu. Am sovait, adunndu-mi curajul, si-am vorbit din nou. Nu stiam cum va reactiona duhul la ceea ce aveam sa-i spun. mi pare rau daca te-am enervat aseara. Nu faceam dect ce mi se ceruse. Scrisoare a te-a suparat? Duhul nu era n stare sa vorbeasca, asa ca nu ma asteptam sa primesc un raspuns n cuvinte. i pusesem ntrebarea numai din instinct. Din sentimentul ca asa trebuia s a procedez. Deodata, o pala de vnt cobor pe horn n camin. Am simtit un slab miros de funingin e, si apoi o foaie de hrtie zbura de dupa gratar si ateriza pe covorasul din fata vetrei. M-am apropiat si am ridicat-o de jos. Era arsa pe la colturi si o parte din ea s-a farmitat n minile mele, dar am nteles ca era ceea ce mai ramasese din sc risoarea pe care o adusesem de la Morgan. Se mai vedeau cteva cuvinte pe acel petic scorojit de hrtie si m-am uitat cteva c lipe lung la ele, nainte de a putea citi: Da-mi ce mi apartine sau o sa te fac sa regreti ziua-n care t e-ai nascut . Poti sa ncepi prin..." Asta era tot, dar mi-a fost de-ajuns sa pricep ca Morgan l ameninta pe magistru l meu. nsa care sa fi fost pricina? i luase Vraciul ceva lui Morgan? Ceva care, de drept, i apartinea lui? Nu puteam crede ca Vraciul ar fi furat. Nu era n firea lu i. Era cu totul absurd. Sirul gndurilor mi-a fost ntrerupt de strigatul Vraciului, de la usa din fata. Hai odata, baiete! Ce faci? Nu mai tndali! N-avem toata ziua la dispozitie! Am mototolit hrtia si-am aruncat-o napoi n vatra, mi-am luat toiagul si am alerga t la usa. Alice era deja afara, dar Vraciul era n prag, masurndu-ma banuitor din o chi, cu doi saci de calatorie la picioare. Nu ne luaseram prea multe lucruri, to tusi eu trebuia sa i car pe amndoi. ntre timp, Vraciul mi daruise un sac al meu, cu toate ca, deocamdata, n-aveam pr ea multe de pus n el. Tot ce continea se reducea la un lant de argint, pe care-l primisem de la mama, o cutie cu iasca si un amnar cadoul pe care mi-l daduse tat a cnd plecasem de acasa , caietele mele si cteva haine. Multe dintre sosetele mele fusesera crpite ndelung ca sa mai fie bune de purtat, dar Vraciul mi cumparase o ha ina noua de iarna, din piele de oaie, foarte calduroasa, pe care o mbracasem pe s ub pelerina. Aveam si un toiag al meu unul nou, pe care magistrul meu mi-l ciopl ise cu mna lui dintr-un lemn de scorus-de-munte, cel mai bun mpotriva majoritatii vrajitoarelor. Vraciul, cu toata parerea lui proasta despre Alice, fusese marinimos n privinta mbracamintei. i cumparase si ei o haina noua de iarna, una din lna neagra, care i a jungea aproape pna la glezne si care avea si gluga, ca sa nu-i nghete urechile. Frigul nu parea sa-i deranjeze pe Vraci, care purta aceeasi pelerina cu gluga

pe care o purtase si-n primavara, si peste vara. N-o dusese stralucit cu sanatat ea n ultimele luni, dar acum parea pe deplin refacut si puternic ca-n zilele lui bune. Vraciul ncuie usa din fata casei, cata spre soarele de iarna si pomi la drum, c u pasi ndrjiti. Am ridicat sacii n spinare si l-am urmat, mergnd ct puteam eu de repe de, iar Alice se tinu dupa mine. Ah, apropo, baiete! mi striga Vraciul peste umar. O sa trecem pe la ferma tatalui tau, n drumul nostru spre miazazi. mi mai da toreaza nca zece guinee, restul de plata pentru ucenicia ta! Fusesem trist ca paraseam Chipendenul. Prinsesem drag de casa si de gradinile de acolo si ma mhnise gndul ca Alice si cu mine urma sa ne despartim. Dar iata ca mi se oferea prilejul de a-i vedea pe mama si pe tata. Si atunci, cu inima tresa ltnd de bucurie, am capatat o noua vigoare n pasii mei. Ma duceam acasa! AcasA n timp ce ne ndreptam spre miazazi, tot aruncam cte o privire n urma, la dealuri. A tta vreme ma plimbasem pe ele, aproape de nori, nct unele mi-erau ca niste prieteni buni, n special Vrful Parlick, care era primul de lnga casa de vara a Vraciului. D ar la sfrsitul celei de-a doua zile de calatorie, uriasele dealuri dragi nu se ma i vedeau dect ca o panglica subtire, purpurie, la orizont, iar eu eram foarte buc uros de noua mea haina. Petrecuseram deja o noapte foarte chinuita, drdind ntr-un h ambar fara acoperis, si, cu toate ca vntul nu mai batea si soarele stralucea slab , mi se parea ca se face tot mai frig, cu fiecare ceas. n cele din urma, ne apropiaram de casa, iar nerabdarea mea de a-mi rentlni famili a crescu si mai mult. Abia asteptam sa-i vad pe tata. La ultima mea vizita, tocm ai si revenise dintr-o boala grava, dar erau putine sanse sa se mai nsanatoseasca pe deplin. Oricum, avusese de gnd sa se retraga, la nceputul iernii, si sa lase fe rma pe minile fratelui meu mai mare, Jack. nsa boala precipitase lucrurile. Vraciu l o numise ferma tatalui meu, dar nu mai era a lui. Deodata, la picioarele noastre, am zarit hambarul, curtea si casa fermei parin testi, cu fuiorul de fum iesind pe horn. Mozaicul ogoarelor care o nconjurau, cu copacii desfrunziti, arata pustiu si nghetat, si m-am simtit si mai dornic sa-mi n calzesc minile la focul din bucatarie. Magistrul meu se opri n capul drumeagului care ducea spre casa. Ei bine, baiete, nu cred ca fratele tau si nevasta lui vor fi prea bucurosi sa ne vada. ndeletnicirea de vraci i supara de obicei pe oameni, asa ca n-o sa-i nvin ovatim acum pe ei. Du-te numai tu si adu-mi banii, fata si cu mine o sa te astep tam aici. Nu ma ndoiesc ca ti-ai dorit foarte mult sa-ti mai vezi familia, dar nu zabovi mai mult de o ora. Ct timp o sa te ncalzesti tu la gura focului, noua o sa ne nghete ciolanele aici, afara! Avea dreptate: fratele meu Jack si nevasta lui nu puteau suferi ndeletnicirea d e vraci si ma prevenisera, mai demult, sa nu le-o aduc la usa lor. Asadar, i-am lasat pe Alice si pe Vraci si am strabatut n fuga drumeagul pna la ferma. Cnd am de schis poarta, cinii au nceput sa latre si, de dupa coltul hambarului, a iesit Jack . Nu ne aveam prea bine, de cnd devenisem ucenicul Vraciului, dar pentru nceput a parut fericit sa ma vada si un rnjet larg i-a nflorit pe fata. Ma bucur sa te vad, Tom, zise el, petrecndu-si bratul pe dupa umerii mei. Si eu ma bucur sa te vad, Jack. Dar tata ce mai face? am ntrebat eu. Zmbetul se topi de pe fata fratelui meu la fel de repede precum se ivise. Ca sa-ti spun drept, Tom, nu cred ca face mai bine ca ultima oara cnd ai mai da t pe-aici. n unele zile, parca i e mai bine, dar, dimineata, de cum se scoala, atta tuseste si scuipa, ca de-abia mai poate sa rasufle. E trist sa-l auzi. Am vrea sa-i ajutam, dar nu putem face nimic. Am clatinat cu amaraciune din cap. Bietul tata. Sunt n drum spre sud, pentru iarna, I-am nstiintat eu, si am trecut p e aici doar ca sa cer restul de bani pe care tata i datoreaza Vraciului. Mi-as fi dorit sa pot sta mai mult, dar n-am cum. Magistrul meu ma asteapta la capatul d rumeagului. ntr-o ora, trebuie sa plecam mai departe. Nu i-am pomenit de Alice. Jack stia ca era nepoata unei vrajitoare si n-o privea

cu ochi buni.si mai ncrucisasera sabiile o data si n-as fi vrut sa se repete figu ra. Fratele meu se ntoarse si se uita napoi, n lungul drumului, dupa care ma masura cu privirea din cap pna-n picioare. Esti oricum costumat ca aia din breasla ta, zise el, cu un rnjet. Avea dreptate. i lasasem sacii lui Alice, dar cu pelerina mea neagra si cu toiagu l, aratam ca o copie la scara redusa a magistrului meu. ti place haina mea? I-am ntrebat eu, deschein- du-mi pelerina, ca s-o vada cum tre buie. Pare calduroasa. Domnul Gregory mi-a cumparat-o. A zis ca o sa am nevoie. Are o casa tocmai n Angl ezarke, nu departe de Adlington. Acolo ne vom petrece iarna si e amarnic de frig prin partile alea. Da, o sa fie tare frig pe acolo, ntr-adevar poti sa fii sigur de asta! Mai sigu r dect mine. Ei, mai bine m-as ntoarce la treburile mele, zise Jack. N-o face pe m ama sa astepte. A fost chiar vesela si vorbareata astazi. Trebuie sa fi stiut ea ca vii. Cu acestea, Jack porni napoi, traversnd curtea si oprindu-se la coltul hambarulu i, ca sa-mi faca un semn cu mna. I-am raspuns la fel si m-am ndreptat catre usa de la bucatarie. Era foarte probabil ca mama sa fi stiut ca vin. Avea un dar al ei de a presimti lucrurile acestea. ndeplinind rolul de moasa si de tamaduitoare, s tia adesea dinainte cnd venea cineva sa-i ceara ajutorul. Am deschis usa din spatele casei si am gasit-o n balansoarul ei, lnga camin. Dra periile erau trase, fiindca suporta greu lumina soarelui. Cnd am intrat n bucatari e, mi-a zmbit. Ma bucur sa te vad, fiule. nti de toate, vino ncoace si da-mi o mbratisare, si apo i poti sa-mi povestesti ce-ai mai facut! M-am apropiat si ea m-a strns n brate. Apoi mi-am tras un scaun, la foc, lnga ea. Se ntmplasera o multime de lucruri din toamna, de cnd o vazusem ultima oara, dar i trimisesem o scrisoare lunga, povestindu-i toate primejdiile pe care eu si magis trul meu le nfruntaseram n ultima parte a misiunii noastre din Priestown. Ai primit scrisoarea mea, mama? Da, Tom, am primit-o si mi pare nespus de rau ca nu ti-am raspuns, dar a fost m ulta treaba de facut pe aici si stiam ca vei trece pe la noi, n drumul tau spre s ud. Cum se descurca Alice? Pna la urma, s-a schimbat definitiv n bine, mama, si a fost foarte fericita, ct a locuit mpreuna cu noi, la Chipenden, dar necazul e ca Vraciul tot nu are ncredere n ea. Acum mergem la casa lui de iarna, dar Alice o sa stea la o ferma din vecin atate, cu niste oameni pe care nu i-a mai vazut vreodata. Poate ca ti se pare o cruzime, raspunse mama, dar sunt sigura ca domnul Gregor y stie ce face. Totul e spre binele vostru, al tuturor. Ct despre Anglezarke, sa ai grija pe acolo, fiule! Este un tinut salbatic si pustiu. Si eu cred ca Alice a fost expediata cam cu nepasare. Jack mi-a spus despre tata. Este att de grav cum te asteptai tu, mama? am ntreba t. Ultima oara cnd o vazusem, si ascunsese temerile fata de Jack, dar mie mi daduse de nteles ca viata tatalui meu se apropia de sfrsit. Nadajduiesc ca a mai capatat un strop de putere. O sa aiba nevoie de ngrijiri f oarte atente, ca sa treaca de iarna asta, despre care banuiesc ca va fi mai grea dect oricare dintre cele pe care le-am apucat de cnd am venit n Comitat. Acum e n o daia lui si doarme. O sa te duc sus, sa-l vezi, peste vreo cteva minute. Jack pare mult mai vesel, totusi, am zis eu, ncercnd sa nviorez atmosfera. Probab il s-a obisnuit cu gndul de a avea un vraci n familie. Mama zmbi larg. Asa ar trebui, dar eu banuiesc ca veselia lui e mai degraba legata de faptul c a Ellie asteapta iarasi un copil, si o sa fie un baiat, de asta data sunt sigura de asta. Jack si-a dorit dintotdeauna un fiu. Cineva care sa mosteneasca ferma, ntr-o buna zi. M-am bucurat pentru Jack. Mama nu gresea niciodata n previziuni din astea. Atun ci mi-am dat seama ca era multa liniste n casa. Parca prea multa.

Unde este Ellie? am ntrebat. mi pare rau, Tom, dar n-ai ales bine ziua de vizita. Aproape n fiecare miercuri se duce pe la mama si tatal ei, lund-o si pe micuta Mary cu ea. O, dac-ai vedea-o pe fetita acum! E bine dezvoltata, pentru cele opt luni ale sale, si merge n pat ru labe att de repede, ca-ti trebuie si-o pereche de ochi la spate ca s-o suprave ghezi! Oricum, stiu ca magistrul tau te asteapta si e cam frig afara, asa ca hai sa mergem sus, sa-l vezi pe tatal tau. Tata dormea adnc, dar avea patru perne la spate, asa nct aproape ca sedea n capul oa selor. Respira mai usor n pozitia asta, zise mama. nca mai are congestie pulmonara. Tata respira zgomotos; fata i era cenusie si pe frunte i stralucea un sir de brobo ane de naduseala. Fara ndoiala ca arata ntr-adevar foarte rau mai curnd o umbra a b arbatului puternic si nfloritor care, odinioara, conducea ferma de unul singur, c a tata iubitor a sapte fii ce era. Uite, Tom, stiu ca ti-ar placea sa-i spui vreo doua vorbe, dar n-a dormit deloc noaptea trecuta. Ar fi mai bine daca nu I-am trezi acum. Ce zici? Fireste, mama, am ncuviintat eu, dar mi parea rau ca nu puteam vorbi cu tata. Era att de bolnav si stiam ca s-ar putea sa nu-l mai vad niciodata. Bine, atunci, da-i numai o sarutare, fiule, si sa-i lasam n somnul sau... Am facut ochii mari la mama. Nu-mi puteam aminti ultima oara cnd l sarutasem pe ta ta. O bataie usoara pe umar sau o strngere rapida de mna, asta era tot, de obicei. Haide, Tom, saruta-1 pe frunte, starui mama. Si ureaza-i sanatate. O fi el ado rmit, dar o parte din el tot o sa auda ce-i spui si-o sa-i faca sa se simta bine . M-am uitat lung la mama si ochii ni s-au ntlnit. Avea o privire de fier si am si mtit taria vointei sale. Atunci, am facut ntocmai cum mi ceruse. M-am aplecat pest e pat si I-am sarutat pe tata, atingndu-i usor fruntea fierbinte si umeda. Am sim tit un miros ciudat, dar nu mi-am dat seama ce putea fi. Ca un parfum de flori. Un soi de flori pe care nu I-am recunoscut. Fa-te bine repede, tata, i-am soptit eu, foarte ncet. O sa vin din nou, n primav ara, si-o sa vorbim atunci. Gura mi s-a uscat dintr-odata si, cnd mi-am umezit buzele, am dat de sarea de p e fruntea lui. Mama a zmbit trist si mi-a aratat spre usa dormitorului. n timp ce o urmam afara, n spatele nostru tata a nceput sa tuseasca si sa se nece. M-am ntors ngrijorat si, n clipa aceea, a deschis ochii si s-a uitat la mine. Tom! Tom, chiar tu esti? a ntrebat el, nainte de a fi cuprins de un alt acces de tuse. Mama s-a strecurat repede pe lnga mine, din pragul usii, aplecndu-se ngrijorata d easupra lui, mngin-du-l blnd pe frunte, pna cnd tusea i s-a potolit. Tom chiar este aici, i zise ea, dar nu trebuie sa te istovesti acum cu vorba. Muncesti cu rvna, baiete? Magistrul tau e multumit de tine? ma ntreba tata, dar vocea i era firava si dogita, de parca i ramasese ceva n gt. Desigur, tata, i-am raspuns eu, cu un zmbet, dar acum am plecat mpreuna, sa petr ecem iarna la casa lui din Anglezarke. Deodata, tata paru speriat. Oh, mi-ar fi placut sa nu va duceti acolo, fiule, zise el, aruncnd o privire sp re mama. Se spun povesti ciudate despre locurile acelea si niciuna nu-i de bine. Trebuie sa fii cu ochii n patru, cnd umbli pe acolo. Vezi sa stai pe lnga magistru l tau si sa nu-i iesi niciodata din vorba. N-o sa patesc nimic, tata. Nu-ti face griji. n fiecare zi nvat mai multe. Sunt sigur de asta, fiule. Trebuie sa marturisesc ca am avut oarecare ndoieli, cnd a fost sa te dau n ucenicie la un vraci, dar mama ta a avut dreptate. Este o nd eletnicire grea, dar cineva trebuie s-o faca. Ea mi-a povestit despre toate ispr avile tale de pna acum si sunt cu adevarat mndru ca am un fiu att de curajos. Totus i, nu tin mai mult la unul dintre voi dect la ceilalti. Sapte fii am avut, toti n iste flacai minunati. i iubesc la fel pe toti si sunt mndru de fiecare n parte, dar presimt ca tu s-ar putea sa te dovedesti cel mai vrednic dintre ei. I-am zmbit si att, nestiind ce sa-i spun. Mi-a zmbit si tata, apoi a nchis ochii s i, n cteva clipe, ritmul respiratiei sale s-a schimbat, alunecnd din nou n somn. Mam a mi-a facut semn spre usa si am iesit amndoi din odaie.

Cnd ne-am asezat din nou n bucatarie, am ntre-bat-o pe mama despre mirosul acela ciudat. Acuma, daca tot m-ai ntrebat, n-o sa-ti ascund adevarul, Tom, zise ea. Pe lnga f aptul ca esti al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, ai mai mostenit si cteva ns usiri de la mine. Amndoi putem simti asa-numitele prevestiri ale mortii". Ei, miro sul pe care l-ai simtit tu e un semn ca moartea s-a apropiat... Am simtit ca mi se pune un nod n gt si lacrimile au nceput sa-mi joace n ochi. Num aidect, mama a venit spre mine, petrecndu-si bratul pe dupa umerii mei. O, Tom, ncearca sa nu te mhnesti. Asta nu nseamna neaparat ca tatal tau va muri p este o saptamna, peste o luna sau chiar peste un an. Dar, cu ct mai puternic este mirosul, cu att mai aproape este moartea. Cnd cineva se nsanatoseste pe deplin, mir osul dispare. La fel e si cu tatal tau. n unele zile, mirosul abia se mai simte. Eu fac tot ce pot pentru el si nca mai exista speranta. n orice caz, asta este; ti -am spus si uite asa ai mai nvatat ceva. Multumesc, mama, am zis eu, cu tristete, prega- tindu-ma de plecare. Ei, acuma nu te grabi sa pleci n starea asta, zise mama, cu glas blnd si mngietor. M ai stai putin, aici, lnga foc, pna fac eu niste sendvisuri s-aveti pe drum. I-am dat ascultare, iar ea a pregatit repede un pachet cu sendvisuri cu sunca si came de pui, pentru noi trei. N-am uitat nimic? ntreba ea, cnd mi ntinse pachetul. Banii domnului Gregory! am raspuns eu. mi iesisera cu desavrsire din minte. Asteapta aici, Tom, zise ea. Numai ct ma duc sus, n camera mea, sa ti-i aduc. Prin camera mea" nu se referea la dormitorul pe care l mpartea cu tata, ci la odaia ncuiata de lnga podul casei, unde-si tinea lucrurile ei. Eu intrasem acolo o sing ura data de cnd nvatasem sa merg, si anume atunci cnd mi daruise lantul ei de argint . Nimeni altcineva nu pasise vreodata nauntru. Nici macar tata. Erau o multime de scrinuri si de cufere acolo, dar n-aveam nicio idee despre c e ar fi putut contine. Din ceea ce tocmai spusese mama, se parea ca erau si bani acolo. Din banii mamei se cumparase, de pilda, ferma pe care o aveam noi. Ea i a dusese, din tara ei de bastina, Grecia. Cnd mi-am luat ramas-bun de la mama, pe lnga pachetul cu sendvisuri mi-a mai pus n palma si cele zece guinee. Cnd si-a ridicat privirile, am citit ngrijorare n ochi i ei. O sa fie o iarna lunga, aspra si cruda, fiule. Toate semnele o arata. Rndunelel e si-au luat zborul spre miazazi cu aproape o luna mai devreme dect de obicei, ia r prima bruma a picat pe cnd trandafirii mei mai erau nca n floare ceva ce n-am mai vazut pna acum. O sa fie greu de tot si nu cred ca vreunii dintre noi vom iesi n eatinsi din iama asta. Si nici ca se putea un loc mai nefericit de a o petrece c a Anglezarke. Tatal tau si-a facut griji pentru tine, fiule, la fel si eu. Si sf aturile lui sunt bune. Asadar, tine minte cuvintele mele. Nu exista nicio ndoiala ca puterile ntunericului cresc si mai ales n tinutul acela dospeste o influenta m alefica deosebita. Anglezarke este locul unde, cu mult timp n urma, au fost adora ti Vechii Zei, iar, pe timpul iernii, unii dintre ei ncep sa se trezeasca din amo rtire. Cel mai rau dintre toti a fost Golgoth, pe care unii l numeau Stapnul Ierni i. Asa ca tine-te aproape de magistrul tau. El este singurul prieten adevarat pe care-l ai. Trebuie sa va ajutati unul pe altul. Bine, dar Alice? Mama clatina din cap. Poate ca va fi bine, poate ca nu. Vezi tu, acolo, n podisul acela pustiu si nghe tat, o sa fiti mai aproape de ntuneric dect n oricare alt loc din Comitat, asadar, asta va fi din nou o piatra de ncercare pentru Alice. Nadajduiesc sa treaca, pna l a urma, cu bine, dar nu pot prevedea rezultatul. Tu sa faci cum ti-am spus. Sa-t i vezi de treaba si sa stai pe lnga magistrul tau. Asta conteaza. Ne-am mai mbratisat o data, apoi i-am spus la revedere si am plecat, strabatnd d in nou drumeagul dintre cmpuri. Casa de iarnA Cu ct ne apropiam de Anglezarke, cu att vremea se burzuluia mai tare. ncepuse sa pl oua si vntul rece de sud-est prinsese puteri pna cnd ajunsese sa ne biciuiasca drep

t n fata, gonind pe sub norii josi si mohorti, apasatori, atrnnd ca o masa de plumb deasupra capetelor noastre. Mai trziu, vntul turba de-a dreptul, iar ploaia se pre facu n lapovita si zloata. Pamntul deveni mocirlos sub picioarele noastre, ngreunndu -ne grozav mersul. Ca sa fie si mai rau, ne tot rataceam printre mlastinile cu p apuris des si printre smrcurile nselatoare, de-a fost nevoie de toate cunostintele de orientare ale Vraciului ca sa ne scoata la liman. Dar, n dimineata celei de-a treia zi, ploaia se rari si norii se ridicara destu l ct sa zarim lantul dealurilor sumbre din fata noastra. Iata! zise Vraciul, aratnd spre zare cu toiagul sau. Acolo e Anglezarke. Iar di ncolo, cam la vreo patru mile mai spre sud arata el, n continuare este Blackrod. Eram prea departe ca sa vedem satul. Am crezut ca deslusesc vreo cteva fuioare de fum, dar se poate sa fi fost doar norii. Cum e la Blackrod? am ntrebat eu. Magistrul meu pomenise de mai multe ori de acest sat, asa ca mi nchipuisem ca av ea sa fie locul de unde voi cumpara proviziile noastre saptamnale. Nu este la fel de primitor ca la Chipenden, asa ca mai bine stai departe, zise Vraciul. Oamenii sunt aspri si periculosi, si traiesc n clanuri. Acolo m-am nasc ut, asa ca stiu ce spun. Nee! Adlington este, fara discutie, o asezare mult mai draguta si, de aici, nu mai avem mult de mers. Cam la vreo mila distanta spre no rd se afla ferma unde o sa te lasam pe tine, fato, zise el, ntorcndu-se spre Alice . Ferma Straja Mlastinii, asa i se spune. O sa locuiesti cu domnul si doamna Hur st, proprietarii. Cam la un ceas dupa aceea, ajungeam la gospodaria unei ferme izolate, n apropie re de un lac ntins. Cnd Vraciul s-a ndreptat catre poarta, cinii au nceput sa latre; peste putin timp, statea n curte, vorbind cu un fermier batrn, care nu parea prea n cntat sa-i vada. Cinci minute mai trziu, li se alatura si nevasta fer-mierului. Ni ciunul dintre ei nu zmbi macar o data. N-o sa fiu bine-venita aici, asta-i sigur! zise Alice, lasndu-si colturile guri i n jos. Poate ca n-o sa fie chiar att de rau, am zis eu, ncercnd sa le gasesc niste scuze . Nu uita ca ei au pierdut o fiica. Unii oameni nu si revin niciodata dintr-o tra gedie ca asta. Pe cnd asteptam, m-am uitat la ferma cu mai multa atentie. Nu avea o nfatisare p rea nfloritoare si majori-tatea acareturilor erau paraginite. Hambarul era nclinat ntr-o rna si parea ca urmatoarea furtuna o sa-i puna la pamnt. Totul n jur arata si nistru. Nu m-am putut opri sa nu-mi fac gnduri negre si despre lacul din vecinata te. Era o ntindere posomorta de apa plumburie, marginita de mlastina, n capatul ndepartat, si cu doar cteva salcii sfrijite pe malul apropiat. Oare acolo se necase f iica lor? Asta nsemna ca, ori de cte ori se uitau pe fereastra, sotii Hurst si amin teau nenorocirea ntmplata. Dupa alte cteva minute, Vraciul se ntoarse si ne facu semn sa venim lnga ei, drep t pentru care ne-am croit drum cu greu prin glodul din curte. El este ucenicul meu, Tom, zise Vraciul, prezen- tndu-ma batrnului fermier si ne vestei sale. Am zmbit si am spus buna ziua. Amndoi au dat din cap catre mine, dar nu mi-au nto rs zmbetul. Si ea este tnara Alice, continua Vraciul. Este foarte muncitoare si o sa va fie de mare ajutor prin curte. Fiti autoritari, dar buni, si n-o sa va dea batai de cap. Ei o masurara pe Alice din cap pna-n picioare, dar nu zisera nimic; dupa un scu rt salut din cap n directia lor si umbra unui zmbet fugar, Alice si pironi priviril e asupra pantofilor ei cu vrf ascutit. mi era clar ca era nefericita; sederea ei l a familia Hurst nu ncepea foarte promitator. N-o puteam nvinovati. Cei doi aratau jalnic si deznadajduiti, de parca ar fi fost zdrobiti de viata. Obrazul si frunt ea domnului Hurst erau brazdate de cute adnci, care sugerau ca era mai obisnuit s a se ncrunte dect sa rda. L-ati mai vazut pe Morgan, n ultima vreme? ntreba Vraciul. La rostirea neasteptata a numelui Morgan, mi-am ridicat repede ochii si am vazut sprnceana stnga a domnului Hurst ncretindu-se si ncepnd sa se zbata. Parea foarte ne rvos. Poate chiar speriat. Oare era vorba despre acelasi Morgan care mi daduse mi

e scrisoarea pentru Vraci? Nu, chiar deloc, raspunse doamna Hurst, posaca, fara sa se uite n ochii Vraciului . Mai doarme aici, n cte o noapte, dar vine si pleaca dupa cum are pofta. n ultima vreme, a fost mai mult plecat. Cnd a trecut pe aici ultima oara? Acum vreo doua saptamni. Poate mai mult... Ei bine, cnd mai vine n vizita pe la voi, anuntati-l ca as vrea sa stau de vorba c u el. Spuneti-i sa ma caute acasa. Bine, o sa-i spunem. Sa nu uitati. Ei, si acuma, noi o sa ne vedem de drum. Vraciul se ntoarse sa plece, iar eu mi-am ridicat toiagul si cei doi saci si l-am urmat. Alice veni n fuga dupa mine si ma prinse de brat, silindu-ma sa ma opresc . Nu uita ce mi-ai promis, mi-a soptit ea la urechea stnga. Sa vii sa ma vezi si sa nu lasi sa treaca mai mult de o saptamna. Ma bizui pe tine, sa stii! O sa vin sa te vad, nicio grija, i-am zis eu, adaugnd un zmbet. Cu acestea, se ntoarse napoi la cei doi Hurst si i-am urmarit cu privirea pe toti trei intrnd n curtea fermei. Chiar mi parea rau pentru Alice, dar n-aveam ce face. Lasnd n urma ferma Straja Mlastinii, i-am marturisit Vraciului ce ma framnta. Nu pareau prea ncntati s-o primeasca pe Alice la ei, am zis eu, asteptndu-ma ca el sa ma contrazica. Spre stupoarea mea, fu de acord cu mine. Da, e adevarat, n-au fost deloc ncntati. Dar n-au prea avut cum sa se mpotriveasca. Vezi tu, Hurst mi datoreaza o suma frumusica. n doua rnduri le-am curatat casa de niste duhuri care le faceau necazuri. Si nca n-am primit niciun sfant pentru oste neala mea. Iar eu m-am nvoit sa le anulez datoria, daca o primesc pe Alice la ei. Nu-mi puteam crede urechilor. Dar nu-i drept fata de Alice! am zis eu. S-ar putea sa se poarte foarte urt cu ea . Fata aceea si poate purta si singura de grija, dupa cum bine stii, zise el, cu un zmbet rautacios. De altfel, fara ndoiala ca nu vei fi n stare sa te tii departe de ea si vei trece, din cnd n cnd pe acolo, sa vezi cum o mai duce. Cnd am deschis gura sa protestez, rnjetul Vraciului se labarta att de mult, nct capat a nfatisarea unui lup flamnd care-si deschide falcile ca sa apuce capul prazii. Ei, n-am dreptate? Am dat din cap. Asa m-am gndit si eu, baiete. Am nceput sa te cunosc destul de bine. Asa ca nu-ti face prea multe griji pentru fata. Mai bine ai grija de tine. Se pare c-o sa fie o iarna grea. Una care o sa ne puna la ncercare pna la ultimul strop de putere di n noi. Anglezarke nu este un loc pentru cei nevolnici si slabi de inima! Mai era ceva care ma nedumerea, asa ca m-am hotart sa-i spun tot ce aveam n gusa. Te-am auzit ntrebndu-i pe sotii Hurst despre cineva pe nume Morgan, am nceput eu. E ste acelasi Morgan care ti-a trimis scrisoarea? Ei, sper din toata inima sa nu fie doi, baiete! Unul nseamna si-asa destula batai e de cap. Vasazica, uneori sta la ferma celor doi Hurst? Asa face, baiete, ceea ce este de nteles, avnd n vedere ca este fiul lor. Ai trimis-o pe Alice sa stea cu parintii lui Morgan! am exclamat eu, uluit. Da. Si stiu ce fac, asa ca destul cu ntrebarile. Hai sa ne vedem de drumul nost ru. E musai sa ajungem la tinta mai nainte de caderea serii. Din prima clipa n care le-am vazut mai de aproape, mi placuse nfatisarea dealuril or care mprejmuiau Chipendenul, dar cele de la Anglezarke erau cumva diferite. Nas fi putut spune exact de ce, dar cu ct ne apropiam, cu att deveneam mai posac. Poate ca mi se tragea de la faptul ca vedeam aceste locuri la sfrsitul anului, cnd era vreme urta si iama batea la usa. Sau poate ca era tocmai din pricina ntunec atului podis cu lantul sau de dealuri pietroase si aride, ridicndu-se naintea mea ca o dihanie uriasa si greoaie, cu norii nvaluindu-i ca un giulgiu crestele sale sumbre. Cel mai probabil, era din cauza ca toata lumea mi-l vorbise de rau si-mi spusese ct de aspra urma sa fie iama aici. Indiferent de motiv, m-am simtit si m ai abatut cnd am dat cu ochii de casa Vraciului, sinistra locuinta n care aveam sa

-mi petrec urmatoarele cteva luni. Ne-am ndreptat spre ea tinndu-ne de firul apei unui pru, naintnd catre izvoarele sal e, urcnd prin ceea ce Vraciul numea defileu" un soi de ravena n platoul muntos, o v ale adnca si ngusta, cu pante abrupte de o parte si de alta. La nceput, pantele acestea erau doar grohotis, dar pietroaielor pravalite le-au luat curnd locul peticele de iarba deasa si stncile golase, iar peretii ntunecati ai defileului pareau sa se uneasca deasupra capetel or noastre. Dupa vreo douazeci de minute, defileul cotea la stnga, dupa care ti rasarea deod ata naintea ochilor casa Vraciului, lipita cu spatele de stnca din dreapta noastra . Tata spunea mereu ca prima impresie pe care ti-o faci despre ceva este aproape ntotdeauna cea corecta, asa ca ultimul fior de curaj mi pieri ca un fum. Era dupa -amiaza trziu si lumina deja ncepuse sa se cearna, asa ca a fost mai presus de voi nta mea. Casa era mai mare si mai impunatoare dect cea de la Chipenden, dar era c onstruita dintr-o piatra mai ntu-necata, care i dadea o nfatisare deosebit de lugub ra. Pe lnga aceasta, ferestrele erau mici, ceea ce, mpre-una cu faptul ca salasul fusese cladit ntr-un defileu, cu siguranta i faceau odaile foarte ntunecoase. Era u na dintre cele mai neprimitoare locuinte pe care le vazusem pna atunci n viata mea . Totusi, cel mai rau lucru era ca nu avea nicio gradina. Cum am mai spus, era l ipita de stnca din spatele ei; n fata, dupa vreo cinci sau sase pasi, ajungeai la medul prului, care nu era prea larg, dar parea foarte adnc si foarte rece. Daca mai faceai vreo treizeci de pasi, cu pietricelele scrsnindu-ti sub talpi, dadeai cu nasul de stn-ca de vizavi. Asta daca reuseai sa treci prul, calcnd pe alunecoasele p ietre de sprijin fara sa cazi n el. Nu se vedea niciun fuior de fum iesind pe horn, ceea ce dadea de nteles ca nu v om avea parte de un foc de bun venit. Acasa, la Chipenden, duhul domestic al Vra ciului ntotdeauna stia cnd ne ntorceam si nu numai ca toata casa ar fi fost deja nca lzita, dar o mncare fierbinte, aburinda, ne-ar fi asteptat pe masa din bucatarie. Sus, la mare naltime, peretii defileului pareau sa se ntlneasca deasupra casei, u nde se mai vedea doar o fsie ngusta de cer. M-am nfiorat, pentru ca n defileu era ch iar mai frig dect fusese pe pantele mai joase ale podisului si mi-am dat seama ca , acolo, chiar si n tim-pul verii, soarele nu se arata mai mult de o ora pe zi. A sta m-a facut sa apreciez si mai mult ce avusesem la Chipenden: paduri, pajisti, dealuri nalte si cer vast deasupra capului. De acolo priveam n jos spre lume; aic i eram ca prinsi ntr-un put lung, adnc si ngust. Am aruncat o privire nelinistita spre crestele negre ale defileului, acolo und e ntlneau cerul. Oricine sau orice ar fi putut sta la pnda acolo, urmarindu-ne fara ca noi sa ne dam seama. Ei bine, baiete, am ajuns. Aceasta este casa mea de iarna. Avem multe de facut : obositi sau nu, trebuie sa ne-apucam de treaba! Mai mult napustindu-se dect mergnd spre usa de la intrare, Vraciul ocoli casa, s pre o mica portiune de teren pavat cu dale de piatra, din spate. La trei pasi de usa din spate, se nalta stnca pe care picura apa, mpodobind-o cu turturi ca dintii unui balaur din povestile pe care obisnuia sa mi le spuna unchiul meu. Binenteles, ntr-o gura scuipnd flacari, dintii aceia s-ar fi prefacut n abur ct ai clipi; n acest cotlon nghetat din spatele casei, turturii rezistau cea mai mare pa rte a anului si, odata cu venirea zapezii, n-am mai fi scapat de ei pna trziu, n pr imavara. ntotdeauna aici folosim usa din spate, baiete, zise Vraciul, scotnd din buzunar cheia pe care fratele sau Andrew, lacatusul, o mesterise special pentru el. Deschidea majoritatea usilor, daca ncuietoarea nu era foarte complicata. Aveam si eu o cheie asemanatoare si nu o data mi se dovedise foarte folositoare. Cheia se ntepeni n broasca si, cnd o mpinse s-o deschida, usa paru sa se mpotriveas ca. Odata nauntru, am fost coplesit de ct de ntuneric era, dar Vraciul si sprijini t oiagul de perete, scoase o lumnare din sacul sau si o aprinse. Pune sacii de calatorie acolo, zise el, aratndu-mi catre un raft scund, lnga usa din spate. I-am dat ascultare si apoi mi-am lasat toiagul n colt, lnga al Vraciului, dupa c are I-am urmat n casa.

Mama ar fi ramas fara grai vaznd n ce hal arata bucataria. Acum nu mai aveam nic io ndoiala ca aici nu mai era niciun duh domestic care sa se ocupe de gospodarie. Era limpede ca nimeni nu venise sa vada de casa, de cnd o parasise Vraciul, la s frsitul iernii trecute. Praful se asternuse pe toate obiectele si de tavan atrnau pnze lungi de paianjen. n spalatorul de vase era o gramada mare de farfurii murdar e si pe masa zacea o jumatate de pine, nverzita de mucegai. n plus, se simtea un va g miros dulceag, neplacut, de parca ntr-un colt ntunecat putrezea ceva, cu ncetul. Lnga foc era un balansoar asemanator cu al mamei de acasa, de la ferma noastra. P e spatarul sau era asezat un sal cafeniu, care arata foarte jegos. M-am ntrebat a l cui putea fi. Ei bine, baiete, zise Vraciul, sa trecem la treaba. O sa ncepem cu ncalzirea bat rnei case, pna sus. Cnd terminam, ne-apucam de curatenie. Lnga casa era un sopron mare de lemn, ticsit cu carbune. N-am vrut sa ma gndesc cum fusese adus atta mangal pna n inima defileului. La Chipenden eram trimis eu dup a proviziile saptamnale, dar speram n secret ca aducerea sacilor cu carbuni nu va fi una dintre sarcinile mele de aici. Am gasit doua cosuri mari de carbune, pe care le-am umplut amndoi si le-am adus napoi n bucatarie. Stii cum s-aprinzi un foc de carbuni? ntreba Vraciul. Am ncuviintat cu un semn din cap. Iarna, acasa la mine, la ferma, prima mea mis iune, dimineata, era sa aprind focul n bucatarie. Atunci e bine, zise Vraciul. Te ocupi de asta de aici, iar eu o sa ma ngrijesc de cel din salon. Sunt trei-sprezece sobe n aceasta casa veche, dar daca aprin-de m sase, o sa fie de-ajuns sa nceapa sa ncalzeasca lucrurile pe aici. Dupa vreo ora, izbutiseram sa aprindem cele sase focuri: unul n bucatarie, unul n salon, unul n ceea ce Vraciul numea camera sa de lucru", care se afla la parter, si cte unul n fiecare dintre cele trei dormitoare de la primul etaj. Mai erau alt e sapte dormitoare, inclusiv o mansarda, dar nu ne-am ostenit sa facem focul sin ele. Bine, baiete, iata un bun nceput, zise Vraciul. Acum o sa mergem sa aducem nist e apa. Carnd fiecare cte un urcior mare de pamnt, am iesit din nou afara, pe usa din spa te, si am dat ocol casei pna n fata, de unde Vraciul m-a condus spre pru. Apa era ntr -adevar adnca, asa cum apreci-asem eu, si a fost usor sa ne umplem urcioarele; si era rece si att de limpede, nct se vedeau pietrele de pe fund. Era un pru linistit a bia de scotea un mur-mur pe drumul lui prin defileu. Tocmai n clipa n care terminasem de umplut urciorul meu, am simtit o miscare und eva, sus. N-am putut vedea propriu-zis nimic; a fost mai mult senzatia ca suntem urmariti si, cnd mi-am ridicat privirile spre locul unde vrful stncii ntunecate se contura pe cerul plumburiu, n-am zarit nimic. Nu te uita n sus, baiete, suiera Vraciul, cu o enervare nabusita n glas. Nu-i da satisfactie. Prefa-te ca n-ai bagat de seama. Cine e? am ntrebat eu, nelinistit, n timp ce-l urmam pe Vraci spre casa. Greu de spus. Eu nu m-am uitat, asa ca nu stiu sigur, zise Vraciul, oprindu-se deodata n loc si punndu-si urciorul pe pamnt. Apoi a schimbat brusc subiectul. Ce parere ai de casa? ntreba el. Tata ma nvatase sa spun adevarul ori de cte ori era cu putinta si stiam ca Vraciul nu era omul care sa se simta jignit cu una, cu doua. Mai degraba stau n vrful unui deal, dect ca furnica, ntr-o crapatura adnca dintre dou a pietre de pavaj, i-am raspuns eu. Deocamdata, mi place mai mult casa dumitale d in Chipenden. Si mie, baiete, si mie, zise Vraciul. Am venit aici numai pentru ca asa trebuia. Suntem chiar pe muchie, aici, la hotarul ntunericului, si e un loc neplacut sa-t i petreci iarna n el. Exista unele creaturi prin tinutul asta la care nu suport n ici sa ma gndesc prea mult, dar daca noi nu le putem nfrunta, atunci cine s-o faca ? Ce soi de creaturi? am ntrebat eu, amintindu-mi ce-mi spusese mama, dar curios sa vad ce avea sa-mi spuna Vraciul. O, sunt duhuri rele, vrajitoare, stafii si spectre din belsug, iar vreo cteva sim t de un soi chiar mai rau...

Ca Golgoth? i-am sugerat eu. Da, Golgoth. Am impresia ca mama ta ti-a povestit totul despre el. Am dreptate? Mi-a pomenit de el cnd am anuntat-o ca ne ndreptam spre Anglezarke, dar n-a spus prea multe. Numai ca, uneori, se trezeste din amortire, iarna. Asa face, baiete, si o sa-ti mbogatesc cunostintele despre el cu un alt prilej, mai nimerit. Acum, uita-te la asta, zise el, aratnd catre hornul cel mare al sem ineu-lui, de unde un fum gros si cafeniu se ridica n vazduh prin doua rnduri de bu rlane cilindrice. mpungea nervos cu degetul n aer spre fum. Suntem aici sa tinem s teagul sus, baiete! Am cautat din ochi steagul. N-am vazut dect fumul. Vreau sa spun ca prin nsusi faptul ca ne aflam aici, declaram ca teritoriul ast a ne apartine noua si nu ntunericului, mi explica Vraciul. Sa nfrunti ntune-ricul, m ai ales la Anglezarke, este o treaba grea, dar este de datoria noastra si merita din plin. n orice caz, ncheie el, ridicndu-si urciorul, hai sa mergem naun-tru si s a ncepem sa facem curat. Pentru urmatoarele doua ore, chiar nu mi-am vazut capul de treaba, frecnd, matu rnd, lustruind si iesind afara ca sa scot nori de praf din covoare. n cele din urm a, dupa ce am spalat vasele murdare si le-am sters, Vraciul mi-a cerut sa fac pa turile n cele trei camere de la primul etaj. Trei paturi? am ntrebat eu, creznd ca poate n-am auzit bine. Da, baiete, trei, iar cnd termini, ai face bine sa te duci sa te speli n urechi! D a-i drumul! Nu sta acolo cu gura cascata. Nu avem toata ziua la dispozitie. Atunci, ridicnd din umeri, am facut cum mi s-a poruncit. Astemuturile erau umede, dar am scos cearsafurile si le-am ntins sa se usuce la foc. La sfrsit, rupt de ob oseala, am cobort la parter. Pe cnd treceam prin fata scarilor ce duceau n pivnita, am auzit ceva ce mi-a zbrlit parul pe ceafa. De jos, venea ceva care suna ca un lung suspin nfiorator, urmat aproape imediat d e un tipat stins. Am asteptat n capul scarilor, la gura ntunecata, ciulind urechea , dar zgomotele nu s-au repetat. Oare mi se nazarise? ntors n bucatarie, l-am gasit pe Vraci spalndu-se pe mini n spalatorul de vase. Am auzit ceva strignd din pivnita, i-am spus eu. Este o stafie? le-am izgonit eu pe toate, de ani Nu, baiete, acum nu mai sunt stafii n casa asta buni. Nu, trebuie sa fi fost Meg. Fara ndoiala ca se trezeste. Nu eram sigur ca n-am nteles gresit. Mi se spusese ca am s-o ntlnesc pe Meg si stia m ca era o vrajitoare lamia care traia pe undeva prin Anglezarke. De asemenea, c hiar ma asteptasem, ntru ctva, s-o gasesc locuind n casa Vraciului. Dar vaznd-o para sita si rece, mi iesise din minte aceasta posibilitate. De ce ar fi dormit ea aco lo, jos, ntr-o pivnita ngrozitor de rece? Eram curios, dar n-aveam de gnd sa pun ntr ebari ntr-un moment nepotrivit. Uneori, Vraciul avea chef sa raspunda si ma invita sa iau loc, sa-mi scot carn etelul, sa-mi nmoi penita n cerneala, pregatindu-ma sa scriu. Alteori, nu voia sami mpartaseasca nimic, iar acum vedeam clar expresia hotarta sclipind n ochii lui v erzi, asa ca mi-am tinut gura, ct a aprins el o lumnare. Apoi I-am urmat, cobornd scarile de piatra, n pivnita. Nu eram propriu-zis speri at, pentru ca el stia bine ce face, dar cu siguranta eram foarte tulburat. Nicio data nu mai ntlnisem o vrajitoare lamia si, cu toate ca citisem putin despre ele, nu-mi puteam nchipui la ce sa ma astept. Si cum de reusise ea sa supravietuiasca acolo, n bezna si n frig, toata primavara, vara si toamna? Mncnd limacsi, viermi, in secte si rme, ca vrajitoarele nchise n puturile Vraciului? La primul cot al scarilor, am dat de o poarta cu gratii ncrucisate, care ne nchi dea calea. n spatele ei, treptele deveneau brusc mult mai late, nct patru persoane ar fi putut cobor una lnga alta. Nu mai vazusem niciodata niste trepte de pivnita att de late. Nu prea departe de poarta, am zarit o usa n zid si m-am ntrebat ce-o.f i n spatele ei. Vraciul a scos o cheie din buzunar si a vrt-o n ncuietoarea portii. N u era cheia pe care o folosea de obicei. E o ncuietoare complicata? am ntrebat. Cred si eu ca este, baiete, raspunse el. Mult mai complicata dect majoritatea. Daca o sa ai vreodata nevoie de cheia asta, o gasesti pe ultimul raft de sus al dulapului de carti de lnga usa camerei mele de lucru. Cnd deschise poarta, aceasta scoase un zanganit att de puternic, nct paru sa vibre

ze prin pietrele zidului n sus si n jos, de parca toata casa ar fi fost un clopot urias. Fierul le opreste pe cele mai multe dintre ele sa treaca de punctul acesta, da r, chiar daca nu, putem auzi n caz ca se ntmpla ceva si de sus, din odaile noastre. Poarta asta e mai buna ca un cine de paza. Cele mai multe ce? Si de ce sunt treptele att de late? am ntrebat eu. Toate la rndul lor, ma repezi Vraciul. ntrebarile si raspunsurile pot veni si ma i trziu. Mai nti trebuie s-o vedem pe Meg. Pe cnd continuam sa coborm treptele, am nceput sa aud zgomote slabe de jos. Un ge amat si apoi ceea ce parea un rcit slab, care mi-au sporit si mai tare ncordarea. N u mi-a luat mult sa mi dau seama ca partea de sub pamnt a casei era tot att de mare ca si cea de deasupra: de fiecare data cnd scarile coteau, dadeam peste o usa de lemn, ngropata n zid, si, la a treia cotitura, am ajuns la un mic palier cu trei usi. Vraciul se opri n fata celei din mijloc si se ntoarse catre mine. Asteapta aici, baiete, zise el. Primul lucru cnd se trezeste, Meg face ntotdeaun a o scurta criza de nervi. Va trebui sa-i dam timp sa se obisnuiasca si cu tine. Cu aceste cuvinte, mi-a ntins lumnarea, a rasucit cheia n broasca si a pasit n ntun eric, nchiznd usa n urma lui. Am ramas afara vreo zece minute si nu ma sfiesc sa va spun ca era destul de nfi orator pe scarile alea. Si asta n primul rnd pentru ca, pe masura ce cobo- rseram, frigul devenise tot mai muscator. Apoi si pentru ca puteam auzi mai multe zgomot e tulburatoare venind de jos, de dupa urmatorul cot al scarilor, unde nu mai put eam vedea. Cele mai multe erau niste soapte slabe, dar o data am crezut ca aud u n mrit ndepartat, ca si cum cineva sau ceva ar fi fost foarte suparat. Apoi s-au auzit niste zgomote nabusite din ncaperea n care intrase Vraciul. Magis trul meu parea sa vorbeasca linistit, dar ferm, iar, la un moment dat, am auzit o femeie plngnd. Nu dupa multa vreme, si-au cobort glasurile pna la soapta, de parca niciunul dintre ei nu voia sa aud eu ce discutau. n cele din urma, usa s-a deschis cu un scrtit. n prag a aparut Vraciul, urmat de c ineva, care a iesit pe palier. Ea este Meg, a zis magistrul meu, facnd un pas n laturi, ca s-o pot vedea bine. O sa-ti placa, baiete. Este probabil cea mai buna bucatareasa din ntreg Comitatul . Meg ma cerceta cu privirea din cap pna-n picioare, parnd uluita. M-am uitat si e u la ea, cuprins de o mare mirare. Vedeti dumneavoastra, era aproape cea mai fru moasa femeie pe care o vazusem vreodata si purta pantofi cu vrful ascutit. Cnd ven isem prima oara la Chipenden, la prima mea lectie, Vraciul ma prevenise despre p ericolul de a sta de vorba cu fetele care purtau pantofi cu vrful ascutit. Fie co stiau si ele, fie ca nu, mi spusese el mie, unele dintre ele puteau fi vrajitoa re. Eu nu tinusem atunci seama de avertismentul sau si statusem de vorba cu Alice, care ma vrse n tot soiul de necazuri, mai nainte de a ma ajuta, tot ea, sa ies teaf ar din ele. Si acum, poftim! Magistrul meu si nesocotea propriul sfat! Numai ca M ochii, pome eg nu era o fata, ci era o femeie, si toate trasaturile chipului sau tii, obrajii erau att de fara cusur, nct nu te puteai abtine sa nu te zgiesti ca vit elul la poarta noua. Totusi, parul i stirbea farmecul. Era argintiu, cum te astepti sa vezi la o per soana mult mai n vrsta. Nu era mai nalta dect mine, abia de-i ajungea la umar Vraciu lui. Daca te uitai mai bine la ea, ai fi zis ca dormise luni de zile n frig si um ezeala prin par i atrnau cteva fire de paianjen si pe rochia ei, de un purpuriu dec olorat, se zareau pete de mucegai. Exista mai multe feluri de vrajitoare, si umplusem pagini bune din caietul meu de notite cu ceea ce ma nvatase Vraciul despre ele. Dar am descoperit ca tot ce stiam despre vrajitoarele lamia se reducea la ce citisem pe furate din cartile g asite n biblioteca Vraciului, prin care n-ar fi trebuit sa-mi bag nasul. Vrajitoarele lamia venisera de peste mari, iar n tara lor de bastina se hraneau cu snge de om. Se stie ca, n starea lor naturala, sunt salbatice, adica nu seaman a deloc cu oamenii si toate au corpul acoperit cu solzi si gheare groase n loc de degete. Dar, ncetul cu ncetul, si schimba forma si, cu ct stau mai mult printre oam

eni, cu att nfatisarea lor devine mai aproape de cea omeneasca. Dupa o vreme, se t ransforma n ceea ce se cheama lamii domestice", care arata ca femeile oamenilor, n afara de o fsie de solzi verzi si galbeni care le acopera toata sira spinarii. Un ele chiar devin vrajitoare benigne, adica nu mai sunt rele. Oare Meg devenise bu na? Sa fi fost acesta un alt motiv pentru care Vraciul nu ncheiase socotelile cu ea, nchiznd-o ntr-un put, cum facuse cu Osoasa Lizzie? Ei bine, Meg, zise Vraciul, el e Tom, ucenicul meu. Este un baiat bun, asa ca voi doi ar trebui sa va ntelegeti bine. Meg si ntinse bratul. Am crezut ca vrea sa dea mna cu mine, dar nainte ca degetele noastre sa se atinga, si trase brusc mna napoi de parca s-ar fi ars si o expresie n grijorata i se ivi n ochi. Unde-i Billy? ntreba ea, cu vocea matasoasa, dar tremurata de nesiguranta. mi pl acea Billy. Stiam ca vorbea de Billy Bradley, ucenicul Vraciului de dinaintea mea, care mu rise. Billy nu mai e, Meg, i explica blnd Vraciul. Ti-am povestit deja. Nu-ti face gri ji. Viata merge nainte. Va trebui sa te obisnuiesti cu Tom, de acuma. Dar asta nseamna nca un nume de tinut minte, se vaita Meg, cu tristete. Mai meri ta efortul, din moment ce niciunul dintre ei nu rezista prea mult? Meg nu s-a apucat imediat sa ne gateasca. Am fost trimis sa mai aduc apa de la pru si a trebuit sa mai bat de vreo zece or i drumul n sus si-n jos, pna cnd Meg a fost, n sfrsit, multumita. Apoi, folosind doua dintre vetrele n care aprinseseram focul, s-a apucat sa ncalzeasca apa, dar, spre marea mea dezamagire, am vazut ca nu era pentru a pregati cina. L-am ajutat pe Vraci sa traga un mare cazan de fier pentru facut baie si l-am umplut cu apa fierbinte. Era pentru Meg. Noi doi o sa asteptam n salon, a zis Vraciul, ca s-o lasam putin pe Meg singura . A stat luni de zile jos, n pivnita, si vrea sa se primeneasca nitel. Am bombanit n sinea mea ca, daca magistrul meu n-ar fi ncuiat-o acolo, ea ar fi putut sa pastreze casa curata si ncalzita pentru ntoarcerea lui obisnuita de iarna de ce n-o lua Vraciul pe Meg . Si, binenteles, asta m-a condus la o alta ntrebare cu el, la casa lui de vara din Chipenden? Acesta este salonul, a zis magistrul meu, deschiznd o usa si poftindu-ma nauntru . Aici stam noi de vorba, de obicei. Aici i primim pe oamenii care vin sa ne cear a ajutorul. Sa ai un salon era o veche traditie n Comitat. De regula, este cea mai buna oda ie din casa, ct mai eleganta ti da mna s-o faci, si se foloseste rareori, pentru ca ntotdeauna este tinuta curata si mpodobita, gata sa primeasca musafirii. Vraciul nu avea un salon dincolo, la Chipenden, pentru ca prefera sa-i tina pe oameni la distanta de casa lui. De aceea toti trebuiau sa vina pna la rascruce, la salciil e batrne, sa bata clopotul si sa astepte. Aici se parea ca regulile erau altele. Acasa la mine, la ferma, nici noi nu ne batuseram capul cu un salon, pentru ca sapte fii nsemnau o familie numeroasa si, cnd locuiseram toti acasa, avuse-seram nevoie de toate odaile, ca sa stam n ele. Oricum, mama, care nu era din Comitat, credea ca sa ai un salon era chiar o idee prosteasca. La ce bun sa ai o camera dichisita, pe care abia daca o folosesti de cteva ori n viata?" spunea ea mereu. Oamenii ne pot lua si asa cum suntem." Salonul Vraciului nu era chiar att de dichisit, dar canapelele tocite si vechi erau confortabile, cum pareau a fi si cele doua fotolii, iar ncaperea se ncalzise binisor, asa ca, de ndata ce m-am asezat, am nceput sa trag la somn. Avusesem o zi lunga si merseseram pe jos mile ntregi. Mi-am nabusit un cascat, dar nu-l puteam pacali pe Vraci. Voiam sa-ti predau nca o lectie de latina, dar pentru asta ai nevoie de o minte l impede, zise el. Imediat dupa cina, ar fi mai bine sa te duci direct la culcare, dar sa te trezesti devreme si sa-ti repeti verbele. Am dat din cap. Si nca ceva, zise magistrul meu, deschiznd dulapul de vase de lnga camin. Scoase de acolo o sticla mare, maronie, si o ntinse spre mine, ca s-o vad mai bine. Stii c e-i asta? ntreba el, ridicnd sprncenele. Am dat din umeri, apoi am vazut eticheta de pe sticla si am citit cu voce tare:

Ceai de ierburi. Niciodata sa nu ai ncredere doar n eticheta de pe o sticla, zise Vraciul. Vreau ca primul lucru pe care sa-i faci n fiecare dimineata sa torni o jumatate de deget din licoarea asta ntr-o cana, s-o umpli cu apa clocotita, sa amesteci bine si sa i-o dai lui Meg. Apoi vreau sa astepti pe lnga ea, pna cnd bea totul, pna la ultima picatura. O sa dureze ceva, pentru ca i place sa-i soarba pe ndelete, cu nghitituri mici. Aceasta va fi cea mai importanta dintre sarcinile tale zilnice. ntotdeauna sa-i spui ca este cana ei obisnuita de ceai de ierburi, care sa-i mentina ncheie turile suple si oasele puternice. Asta o face fericita. Ce e, de fapt? am ntrebat eu. Vraciul n-a raspuns imediat. Dupa cum stii, Meg este o vrajitoare lamia, zise el, ntr-un trziu, dar bautura a sta o face sa uite ce este. Pentru toti oamenii este periculos si suparator sa-s i aminteasca cine sunt ei cu adevarat, asa ca sper ca tie nu ti se va ntmpla nicio data, baiete. Si va fi deosebit de periculos pentru noi toti, daca Meg si va amin ti cine este si ce poate face ea. De aceea o tii n pivnita si departe de Chipenden? Da, ca sa fie n siguranta. Si nu-i pot lasa pe oameni sa afle ca ea este nca aic i. Nimeni n-ar ntelege. Mai sunt ctiva, prin partile astea de lume, care si aduc bi ne aminte de ce este ea n stare chiar daca ea, una, nu poate. Dar cum de poate sta fara mncare toata vara? n starea de salbaticie, vrajitoarele lamia pot, uneori, sa o duca fara mncare an i de-a rndul, n afara de insecte, larve sau cte un sobolan, doi. Chiar si atunci cnd sunt domestice, cum e Meg, sa flamnzeasca luni n sir nu e nicio problema. Si, n af ara de faptul ca o face sa doarma, o doza mai mare din licoarea asta contine si multe substante hranitoare, asa ca Meg nu pateste nimic rau. n orice caz, baiete, sunt sigur ca o sa-ti placa. Este o bucatareasa minunata, cum o sa-ti dai seama imediat, zise Vraciul, la fel cum este si o persoana metodica si foarte ordonat a. ntotdeauna si tine oalele si tigaile curate luna, ca noi, si le asaza n dulapul de vase exact n locul n care i place ei sa le aiba. Si tacmurile la fel. ntotdeauna s unt curate, n sertar, cutitele la stnga, furculitele la dreapta. M-am ntrebat ce-ar fi zis de mizeria pe care o gasiseram noi. Poate ca de aceea Vraciul se straduise atta sa se asigure ca e totul curat si ordonat. Ei bine, baiete, am vorbit destul. Hai sa mergem sa vedem ce mai face... Dupa baie, fata lui Meg, frecata cu ndrjire, capatase o culoare trandafirie sana toasa si arata mai tnara si mai draguta ca niciodata si, cu tot parul ei argintiu , nu i-ai fi dat dect jumatate din vrsta Vraciului. Acum purta o rochie curata, ca fenie, de aceeasi culoare cu ochii ei, ncheiata la spate cu nasturi albi. N-am pu tut zari prea bine, dar mi s-a parut ca erau facuti din os! Nu mi-a placut sa ma gndesc la asta. Daca erau din os, de unde proveneau? Spre marea mea dezamagire, n-a gatit nimic pentru cina. Cum ar fi putut, cnd n c asa nu era nimic de mncare, n afara de o jumatate de pine mucegaita? Asadar, a trebuit sa ne multumim cu ultima bucata de brnza pe care o luase Vrac iul la el pentru calatorie. Era o brnza buna, de la noi din Comitat, cu o crusta galben-deschis, dar nu era nicicum n stare sa sature trei persoane. Ne-am asezat la masa din bucatarie, rontaind din ea ct puteam de ncet, ca sa pre lungim ct mai mult cina. N-am vorbit prea mult nu ma puteam gndi dect la micul deju n de a doua zi. De ndata ce se lumineaza de ziua, pot sa ma duc eu sa cumpar provizii pentru o saptamna, i-am sugerat Vraciului. Sa ma duc la Adlington sau la Blackrod? Ba o sa te tii departe de amndoua satele astea, baiete, zise Vraciul. Mai ales de Blackrod. Adusul proviziilor este una din treburile pe care n-o sa le mai ai de facut, ct o sa stam aici. Nu-ti mai face griji. Tot ce ai nevoie este sa te cu lci devreme, asa ca du-te n odaia ta, acum. A ta este cea care da n fata casei hai , du-te si trage un somn bun. Meg si cu mine mai avem cteva lucruri sa ne spunem. M-am supus si m-am dus direct la culcare. Odaia mea era mult mai mare dect cea pe care o avusesem la Chipenden, dar avea, la fel ca si cealalta, numai un pat, un scaun si un foarte mic scrin. Daca fereastra ar fi dat spre partea din spate, n-as fi vazut nimic dect peretele gol de stnca din dosul casei. Din fericire, dad ea spre partea din fata si, n clipa n care am ridicat geamul de jos, am putut auzi

un sipot slab de la prul din apropiere si tnguirea vntului trecnd peste acoperis. No rii se risipisera si o Luna plina stralucea pe bolta, revarsndu-si lumina n tot de fileul si rasfrngndu-se n pru. Urma sa fie o noapte rece, geroasa. Mi-am scos capul pe fereastra, ca sa vad mai bine. Luna statea chiar n vrful stnc ii din fata, parnd imposibil de mare. Perfect conturata pe discul ei, am vazut si lueta cuiva ngenunchind pe stnca si privind n jos. Ct ai clipi, silueta disparu, nsa nu nainte sa deslusesc ca purta o pelerina cu gluga! Am ramas cu ochii atintiti asupra stncii vreo cteva momente, dar silueta n-a mai aparut. Sa fi fost Morgan? Si daca da, de ce ne iscodea? Oare tot Morgan fusese cel care ne urmarise cnd aduseseram apa de la pru? M-am dezbracat si m-am suit n pat. Eram obosit, totusi somnul se lasa asteptat. Vechea casa scrtia si trosnea pe la toate colturile, si, la un moment dat, am auz it niste bolboroseli aproape de picioarele patului. Probabil erau doar soarecii pe sub scndurile dusumelei, dar, fiind eu al saptelea fiu al unui al saptelea fiu , este foarte posibil sa fi auzit ceva cu totul diferit. n ciuda acestora, n sfrsit am izbutit sa adorm nsa m-am trezit deodata, n crucea no ptii. Am ramas nemiscat si ngrijorat, ntrebndu-ma de ce oare ma trezisem asa de bru sc. Era o bezna adnca de nu se vedea nimic n jur, dar am simtit ca era ceva n nereg ula. De buna seama ca auzisem un anumit zgomot. De asta eram convins. N-a trebuit sa astept prea mult pna sa-i aud din nou. Doua sunete diferite, car e-au nceput usor, crescnd treptat n putere, cu fiecare secunda. Unul era un soi de bzit nazal ascutit, iar celalalt era un uruit mult mai profund, de parca ar fi ros togolit cineva niste pietroaie uriase pe povrnisul unui munte. Numai ca pareau sa vina de undeva de sub casa, si devenira att de intense, ca s e zgltiau geamurile, ba parca si peretii ncepusera sa tremure si sa vibreze. Mi s-a facut frica. Daca s-ar fi ntetit, fara ndoiala ca ntreaga casa s-ar fi prabusit. N u stiam ce putea fi, totusi mi-a fulgerat prin minte un gnd. Oare nu cumva era un cutremur, care facea ca ntregul defileu sa se pravaleasca peste casa? Ce zace dedesubT Cutremure mai fusesera, dar foarte rar prin Comitat. Nimeni nu-si aducea aminte de vreunul mai serios. Totusi, casa se zgltia n asemenea hal, nct eram de-a dreptul s periat. M-am mbracat n graba, mi-am tras cizmele n picioare si-am cobort la parter. Primul lucru pe care l-am observat a fost ca usa de la pivnita era deschisa. N iste zgomote slabe veneau de jos si atunci, curios, am cobort vreo doua trepte. U ruitul era mai puternic acolo, si apoi am deslusit foarte clar un tipat ascutit, mai curnd de animal dect de om. Dar numaidect dupa aceea am auzit poarta trntindu-se si o cheie rasucindu-se n br oasca. O lumnare a licarit n ntunericul din josul scarii si apoi niste pasi s-au ap ropiat. Pentru o secunda am nlemnit de spaima, ntrebndu-ma cine sa fie, dar l-am za rit curnd pe Vraci. Ce s-a ntmplat? am ntrebat eu, gndindu-ma ca se nfruntase cu vreo creatura acolo, jos . Vraciul se uita la mine cu o expresie surprinsa. De ce esti treaz la ora asta? ntreba el. Pleaca de aici, napoi n pat, imediat! Mi s-a parut ca aud pe cineva strignd dupa ajutor, i-am raspuns eu. Si de la ce a pornit tot vuietul de adineauri? A fost cutremur? Nu, baiete, n-a fost cutremur. Dar nici ceva care sa te intereseze pe tine! Iar pe mine ma preocupa altceva n momentul asta, dect sa-ti raspund tie la ntrebari. O sa se termine totul n cteva clipe, asa ca du-te napoi n camera ta si o sa-ti poveste sc totul, mine dimineata, zise el, mpingndu-ma n sus pe scari si ncuind usa n urma lui . Tonul vocii sale mi-a spus ca n-avea niciun rost sa starui, asa ca m-am ntors n od aia mea, nca ngrijorat de modul n care casa continua sa tremure si sa zbrnie. Ei bine, casa nu s-a prabusit si, dupa cum fagaduise Vraciul, totul se linisti d in nou. Am reusit sa adorm, dar m-am trezit cam cu vreo ora nainte de rasaritul s oarelui si am cobort n bucatarie. Meg dormea n balansoarul ei si nu eram sigur daca acolo fusese toata noaptea sau daca se strecurase tiptil din odaia ei, cnd ncepus

era zgomotele. Nu sforaia propriu-zis, dar, de fiecare data cnd sufla aerul din p iept, scotea si un fluierat slab. Umblnd cu bagare de seama, ca sa nu fac prea mult zgomot si s-o trezesc, am mai pus niste carbuni pe foc si, curnd, acesta a nceput sa arda mai vioi. Dupa aceea, m-am asezat pe un scaunel lnga vatra si m-am apucat sa repet verbele latinesti. Aveam doua caiete la mine: unul pentru a nota tot ce mi preda Vraciul despre duhu ri rele si alte treburi de-ale vracilor, iar celalalt pentru lectiile mele de la tina. Mama ma nvatase greaca si asta ma scutise de osteneala de a studia si limba ace asta pe deasupra, totusi ma straduiam s-o scot la capat si cu latina, dar verbel e, mai ales, mi dadeau mari batai de cap. Multe dintre cartile Vraciului erau scr ise n latina, asa ca trebuia sa muncesc din greu ca s-o nvat. Am nceput de la prima pagina, cu primul verb pe care mi-l predase Vraciul. Ma nv atase sa retin verbele latinesti dupa un soi de schema. Nu era un lucru lipsit d e importanta, pentru ca terminatia fiecarui cuvnt este diferita dupa ceea ce dore sti sa exprimi. De asemenea, mi prindea bine sa le recit cu voce tare, pentru ca, dupa cum mi explicase Vraciul, asta ma ajuta sa le fixez n memorie. Nu voiam s-o trezesc pe Meg, asa ca le ziceam n soapta. Amo, amas, amat, am spus eu, fara sa ma uit n caiet, recitnd primele trei cuvint e care nsemnau iubesc, iubesti, iubeste". Odinioara si eu iubeam pe cineva, am auzit o voce dinspre balansoar, dar acum nici nu-mi mai pot aminti cine era. M-a speriat att de tare, nct aproape ca am scapat caietul din mna si-am cazut de p e scaunel. Meg se uita mai degraba spre foc dect spre mine, avnd zugravita pe chip o expresie cumva ntre buimaceala si tristete. Buna dimineata, Meg, am zis eu, schitnd un zmbet. Ai dormit bine? ti multumesc de ntrebare, Billy, raspunse Meg, dar n-am dormit deloc bine. Au fo st o gramada de zgomote puternice si am ncercat toata noaptea sa-mi aduc aminte c eva, care mi s-a tot nvrtit prin cap. E un gnd foarte rapid si alunecos, si pur si simplu n-am izbutit sa-i fixez. Totusi, nu ma dau usor batuta, asa ca am sa stau aici, n fata focului, pna cnd mi se iveste din nou n minte. Auzind acestea, m-am simtit alarmat. Daca Meg si amintea cine era? Daca si dadea seama ca era o vrajitoare lamia? Trebuia sa actionez rapid, mai nainte de a fi p rea trziu. Nu-ti face griji n privinta asta, Meg, am zis eu, lasnd caietul deoparte si sari nd n picioare. O sa-ti pregatesc ceva cald de baut. Am umplut repede ibricul cu apa si l-am atrnat de crligul din camin, astfel nct, c um spunea tata, focul sa-i ncinga fundul. Apoi am luat o cana curata si m-am dus cu ea n salon. Acolo, am scos sticla maronie din dulapul de vase si am turnat n ca na o jumatate de deget de licoare. Dupa aceea, m-am ntors n bucatarie si am astept at sa fiarba apa din ibric, nainte de a umple cana aproape pna la buza si de a ame steca bine totul, dupa cum ma instruise Vraciul. Poftim, Meg, iata ceaiul tau de ierburi. O sa te ajute sa nu-ti ntepeneasca nche ieturile si sa-ti ntareasca oasele. Multumesc, Billy, zise ea, cu un zmbet. Primi cana si ncepu sa sufle n ea, apoi s orbi ncet, o nghititura, continund sa se uite tinta n foc. Este delicios, mai zise e a, dupa un timp. Esti ntr-adevar un baiat bun. Era exact ce-mi trebuia sa-mi dezm orteasca batrnele mele oase, dimineata... M-am ntristat cnd a spus asta. Pe de-o parte, nu eram deloc mndru de ceea ce facu sem. Ea statuse treaza cea mai mare parte a noptii, ncercnd sa-si aduca aminte cev a, si acum bautura avea sa-i slabeasca memoria si mai tare. n timp ce ea se aplec a nainte, sorbindu-si ncet licoarea, am facut un pas n spatele ei, ca sa ma lamures c de ceva care nu-mi daduse pace, cu o seara nainte. M-am uitat cu atentie la cei treisprezece nasturi albi, care i nchideau rochia d e la gt pna n talie. Binenteles, nu puteam fi absolut sigur, dar n mare m-am convins. Fiecare nasture era facut dintr-un os. Meg nu era o vrajitoare care sa practic e magia oaselor, era o vrajitoare lamia, o categorie care nu era de bastina din Comitat. Si-atunci, m-am ntrebat, de unde avusese oase ca sa-si faca nasturi? Sa fi fost de la victimele pe care le ucisese n trecut? Si, dedesubtul nasturilor ac elora, sub rochie, stiam ca trebuia sa aiba, ca orice vrajitoare lamia, o fsie de

solzi verzi si galbeni, de-a lungul sirei spinarii. Curnd dupa aceea, s-a auzit batnd cineva la usa din spate. M-am dus eu sa raspun d, pentru ca magistrul meu nca mai dormea, dupa noaptea zbuciumata pe care o avus ese. Afara era un barbat care purta o ciudata caciula de piele, cu clapete pentru u rechi care-i veneau pna mai jos de perciuni. Avea un felinar n mna dreapta, iar cu stnga, tinea frul unui calut mpovarat cu att de multi saci fumurii, ca era de mirare cum nu i se ndoiau picioarele. 'Neata, tinere, i-am adus domnului Gregory ce-a comandat, zise el, daruindu-mi un zmbet crispat. Tu trebuie sa fii noul sau ucenic. Era dragut si celalalt, Bil ly, si mi-a parut rau cnd am auzit ce i s-a ntmplat. Pe mine ma cheama Tom, am zis eu, prezentndu-ma politicos. Bine, Tom, ma bucur de cunostinta. Pe mine ma cheama Shanks. Fii bun si spunei stapnului tau ca i-am adus provizii n plus si ca o sa le dublez, n fiecare saptamn a, pna cnd s-o strica vremea. Se pare c-o sa fie o iarna rea si, cnd o da zapada, s -ar putea sa treaca mult pna o sa mai pot razbi pna aici. Am dat din cap, am zmbit si apoi mi-am ridicat privirile. Era nca ntuneric, dar t ocmai ncepea sa se crape de ziua, iar fsia de cer era acoperita, n cea mai mare par te, de nori cenusii, mnati dinspre apus. n clipa aceea, Meg veni si ea n prag, lnga mine. Ramase putin n spatele meu, dar Shanks o vazu bine, pentru ca ochii mai-mai ca-i iesira din orbite si se trase grabit doi pasi napoi, aproape dnd peste ponei . Mi-era foarte clar ca se speriase, dar, fiindca Meg se ntorsese nauntru, se mai linisti putin, iar eu l-am ajutat sa descarce sacii. n timp ce despovaram calutul , iesi Vraciul si i plati omului. Cnd Shanks se ntoarse sa plece, Vraciul l conduse prin defileu, vreo treizeci de pasi. Vorbeau ceva, dar erau mult prea departe de mine ca sa prind toate cuvinte le discutiei lor. Totusi, era despre Meg, de asta puteam fi sigur, fiindca i-am auzit numele n doua rnduri. L-am auzit clar pe Shanks zicnd: Ne-ai spus ca ai terminat-o cu ea!", la care Vr aciul i-a raspuns: O tin destul de n siguranta, nu va faceti voi griji. mi cunosc e u prea bine meseria, asa ca nu e treaba voastra. Si te-as sfatui sa nu mai spui la nimeni, daca vrei sa-ti fie bine!" Magistrul meu nu parea deloc multumit cnd se ntoarse. Veni direct la mine. I-ai dat lui Meg ceaiul ei de ierburi? ma descusu el, banuitor. Am facut ntocmai cum mi-ai spus, de ndata ce s-a trezit. A iesit pe afara? continua el sa ma ntrebe. Nu, dar a venit la usa si a stat n spatele meu. Shanks a vazut-o si se pare ca l-a speriat. Pacat ca a vazut-o, totusi, zise Vraciul. De obicei nu se arata asa, pur si si mplu. Nu n ultimii ani, cel putin. Poate ca trebuie sa crestem doza. Cum ti-am ma i spus si aseara, baiete, Meg a facut, odinioara, o gramada de necazuri prin Com itat. Lumea se temea de ea si nca se mai teme. Pna azi, localnicii nu stiau ca ea e libera prin casa. Daca ar fi fost sa iasa pe afara, n-as mai fi auzit niciodat a de ea. Oamenii de pe aici sunt ncapatnati: odata ce au nhatat prada n falci, nu-i mai dau drumul cu una, cu doua. Dar Shanks o sa-ti tina gura. l platesc destul de gras. Shanks este bacanul? am ntrebat eu. Nu, baiete, el este tmplarul de prin partile locului si mesterul de sicrie. Sin gura persoana din Adlington care are curajul sa se aventureze pna aici. L-am tocm it sa-mi faca toate cumparaturile si sa mi le aduca acasa. Dupa asta, am bagat sacii la adapost, nauntru, iar Vraciul l-a deschis pe cel m ai mare si i-a dat lui Meg cele de trebuinta pentru a ne pregati masa de diminea ta. Baconul a fost mai gustos dect cel pe care izbutea sa-l gateasca duhul domestic al Vraciului, chiar si n diminetile lui bune, iar Meg prajise gogosi de cartofi si facuse omleta cu brnza Vraciul nu exagerase cnd spusese ca era o bucatareasa pr iceputa. Pe cnd nfulecam ca lupii din micul nostru dejun, l-am ntrebat despre ciuda tele zgomote de peste noapte. Deocamdata, nu mai e cazul sa-ti faci griji, mi spuse el, ndesndu-si n gura o gogo

asa mare si nghitind-o. Casa asta e construita pe o artera, asa ca ne putem astep ta s-avem probleme, din cnd n cnd. Uneori, un cutremur de la mii de mile departare poate provoca tulburari pe o ntreaga ncrengatura de artere. Duhurile rele se pot v edea silite sa se mute din locurile n care au trait linistite ani de zile. Noapte a trecuta, un duh a trecut pe sub noi. A trebuit sa cobor pna n pivnita, sa vad da ca totul e n regula. Vraciul mi povestise despre artere pe cnd eram dincolo, la Chipenden. Erau niste linii de forta de sub pamnt, ca niste drumuri, pe care unele tipuri de duhuri le puteau folosi pentru a se deplasa rapid dintr-un loc n altul. Sa tii minte ca asta nseamna, uneori, necazuri la suprafata pamntului, continua el. Cnd si stabilesc brlogul la o noua adresa, adesea ncep prin a le face pocinoage oamenilor uneori foarte periculoase si asta nseamna o misiune pentru noi, vracii. Asculta-ma pe mine, baiete, se prea poate sa ne confruntam cu un duh, prin apro piere, n nu mai mult de o saptamna! Dupa micul dejun, ne-am dus n camera de lucru a Vraciului, pentru lectia mea de latina. Era o ncapere micuta, cu doua scaune de lemn cu spatar drept, cu o masa mare, un scaunel ratacit, cu trei picioare, etajere goale si o multime de dulapu ri nalte pentru carti, afumate de vreme. Era si cam rece, de asemenea focul de cu seara era acum doar un morman de cenusa alburie n vatra. Ia loc, baiete. Scaunele simt tari, dar nu se face sa stai prea comod cnd nveti. Ca sa nu te apuce cumva somnul, zise Vraciul, aruncndu-mi o privire taioasa. M-am uitat n jur, la dulapurile de carti. Camera era ntunecoasa, luminata doar d e lumina plumburie care intra pe fereastra si de vreo doua lumnari, asa ca nu obs ervasem pna n clipa aceea ca rafturile erau goale. Unde sunt cartile? am ntrebat eu. Dincolo, la Chipenden unde credeai, baiete? Nu prea avea rost sa le tin aici, la frig si umezeala. Cartile nu se mpaca deloc cu astfel de conditii. Nu, va treb ui sa ne descurcam numai cu cele pe care le-am adus cu noi si probabil sa mai sc riem noi nsine vreo cteva, ct timp stam pe aici. Nu poti doar sa citesti cartile si sa lasi sarcina scrierii lor pe seama altora. Stiam ca Vraciul adusese chiar o multime de carti, care i mpovarasera foarte tar e sacul, n vreme ce eu mi adusesem doar caietele de notite. n urmatoarea ora, m-am luptat cu verbele latinesti. A fost o munca grea si m-am bucurat cnd Vraciul a pr opus sa luam o pauza, dar nu si pentru ce a urmat. A tras scaunelul cu trei picioare lnga dulapul de carti cel mai aproape de usa. Apoi s-a urcat pe el si a pipait cu degetele pe polita de sus. Ei bine, baiete, zise el, ridicnd cheia, cu o expresie foarte hotarta pe chip, n -o mai putem amna. Hai sa coborm si sa ne uitam n pivnita. Dar, mai nti, o sa mergem sa vedem daca Meg se simte bine. Nu vreau sa stie si ea ca ne ducem acolo, jos. Ar putea s-o tulbure. Nu-i place nici sa se gndeasca la treptele alea! Aceste cuvinte m-au facut nerabdator si deopotriva m-au speriat. Ardeam de cur iozitate sa aflu ce era jos, n pivnita, dar, n acelasi timp, stiam ca nu va fi ctus i de putin o experienta placuta. Am gasit-o pe Meg n bucatarie. Terminase de spalat vasele si acum se odihnea n f ata focului, picotind din nou. Deocamdata, e destul de fericita, zise Vraciul. Pe lnga faptul ca-i ntuneca memo ria, potiunea o face si sa doarma mult. nainte sa coborm treptele de piatra, ne-am aprins fiecare cte o lumnare, apoi Vrac iul a luat-o nainte. De data asta, m-am uitat mai cu atentie la ce era n jur, ncercn d sa-mi fixez bine n memorie cum arata partea aceasta, de sub pamnt, a casei. Nu c oborsem eu n prea multe pivnite, dar aveam senzatia ca aceasta era cea mai nfricosa toare si mai neobisnuita dintre toate. Dupa ce descuie poarta de fier, Vraciul se ntoarse si ma batu usurel pe umar. Meg intra rareori n camera mea de lucru, zise el, dar, orice s-ar ntmpla, sa n-o lasi niciodata sa puna mna pe cheia asta! Am dat din cap n semn c-am nteles, urmarindu-l apoi cum ncuia poarta n spatele nos tru. Am privit n jos... De ce treptele mai de jos sunt att de largi? am ntrebat eu. Asa a trebuit, baiete. S-au carat diverse lucruri pe scarile astea, pna jos. Lu cratorii au avut nevoie de loc ca sa treaca...

Ce lucratori? Fierarii si pietrarii, fireste cei pe care ne bizuim noi n ndeletnicirea noastra! n timp ce coboram asa, Vraciul primul si eu dupa el, lumnarea mea a nceput sa plpie, alungindu-i umbra pe zid n sus, si, n ciuda ecoului ghetelor noastre pe treptele d e piatra, am auzit primele zgomote slabe venind din adncuri. Au fost un suspin si o tuse necata, venind de la distanta. Cu siguranta mai era ceva sau cineva acolo , jos! n total, erau patru etaje, sub pamnt. Primele doua aveau cte o singura usa de acces , ncastrata n piatra, dar apoi am ajuns la cel de-al treilea, care avea trei usi, dupa cum vazusem si cu o seara nainte. Asta de la mijloc, dupa cum stii, da spre locul unde doarme Meg de obicei, cnd su nt eu plecat, zise Vraciul. Acum ea primise o camera sus, lnga a Vraciului, probabil pentru ca astfel s-o poa ta tine sub observatie desi, daca era sa tinem cont de dovada din noaptea trecuta, ea prefera sa doarma n balansoarul ei, aproape de foc. Pe celelalte nu le folosesc prea des, zise Vraciul, dar pot fi foarte utile pent ru a tine o vrajitoare sub cheie, n deplina siguranta, pna cnd sunt gata toate cele lalte aranjamente... Vrei sa spui pna cnd i se pregateste un put? Da, baiete, asta vreau sa spun. Dupa cum ai vazut, pe aici nu-i ca la Chipende n. Nu ma bucur de o gradina, asa ca trebuie sa ma folosesc de pivnita... Cel de-al patrulea si cel mai de jos etaj era, binenteles, pivnita propriu-zisa . Chiar mai nainte de a trece de ultimul cot si de a ne aparea n raza vizuala, am auzit niste lucruri de mi-a tremurat mna n care tineam lumnarea, iar umbra Vraciulu i a nceput sa danseze draceste. Erau soapte si gemete si, cel mai rau dintre toate, un rcit slab. Fiind al sapte lea fiu al unui al saptelea fiu, pot auzi lucruri pe care cei mai multi dintre o ameni nu le aud, dar niciodata nu m-am obisnuit cu ele. Doar ca, n unele zile, su nt mai curajos dect ceilalti, asta-i tot ce pot spune. Vraciul parea destul de li nistit, dar el facea treburi dintr-astea de o viata. Pivnita era mare, chiar mai mare dect ma asteptasem, cu mult mai ntinsa dect part erul casei. Pe un perete siroia apa, iar tavanul scund de deasupra mustea de ume zeala, nct m-am ntrebat daca nu ne aflam cumva la marginea prului sau chiar sub albia lui. Partea uscata a tavanului era acoperita de pnze de paianjen, att de dese si de nt retaiate, ca o armata de paianjeni trebuie sa fi muncit la ele. Daca numai unul sau doi tesusera toata pnzatura aceea, n-as fi vrut sa-i ntlnesc. Am stat o gramada de vreme cu ochii la tavan si la pereti, pentru ca voiam sa amn momentul n care aveam sa ma uit la podea. Dar, dupa un timp, am simtit ochii V raciului atintiti asupra mea, asa ca n-am mai avut ncotro si am facut efortul de a privi n jos. Am vazut ceea ce vazusem si n cele doua gradini ale Vraciului de la Chipenden. Presupun ca erau foarte asemanatoare, dar, daca mormintele si puturile de acolo erau risipite printre copaci, prin crengile carora soarele mai patrundea uneori, stropind pamntul cu pete de lumina, aici erau mult mai multe si m-am simtit prin s ca n cursa, nchis ntre cei patru pereti si tavanul scund, plin cu pnze de paianjen i. Erau, n total, noua morminte de vrajitoare, fiecare marcat cu o lespede, n fata careia, pe o suprafata de sase picioare, pamntul era nconjurat de pietre mai mici. Prinse cu piroane de aceste pietre, si acoperind fiecare palma de pamnt, erau tr eisprezece drugi grosi de fier. Acestia fusesera pusi acolo pentru a mpiedica vra jitoarele moarte de dedesubtul lor sa scormoneasca si sa-si sape un drum pna la s uprafata. Apoi, de-a lungul unuia dintre peretii pivnitei, se vedeau niste lespezi mult mai grele si mai mari. Acestea erau n numar de trei si pe fiecare mesterul pietra r cioplise exact acelasi semn:

Litera greceasca beta spunea oricui stia sa citeasca semnele vracilor ca duhur ile fusesera nchise, n buna regula, sub ele, iar cifra romana I, din coltul din dr eapta jos, spunea ca erau niste duhuri de prim rang, niste monstri periculosi, n stare sa ucida un om mai repede dect ai clipi din ochi. Nimic nou, pna aici, mi-am zis eu n gnd, si, cum Vraciul era priceput n meseria lui, n-aveam de ce ma teme de duhurile rele care erau nchise acolo. Exista, de asemenea, si doua vrajitoare vii, zise Vraciul, si aici este cea di nti, continua el, aratndu-mi catre un put ntunecat, cu gura patrata si cu un ghizd de pietre mici, peste care erau ncrucisati treisprezece drugi de fier, oprind-o s a iasa afara. Uita-te n coltul lespezii, zise el, aratnd n jos. Am observat atunci ceva ce nu mai vazusem nainte, nici macar pe cele de la Chip enden. Vraciul si apropie lumnarea, ca sa cercetez mai bine. Era un semn, mult mai mic dect cel de pe lespezile duhurilor rele, urmat de numele vrajitoarei.

Semnul reprezinta litera greceasca sigma, pentru ca noi le notam pe toate vraj itoarele cu s" de la satanice, adica unelte ale Raului. Sunt att de multe tipuri nct , fiind femei si parsive, sunt adesea greu de categorisit cu precizie, zise Vrac iul. Chiar mai mult dect un duh rau, o vrajitoare are o personalitate care se poa te schimba, n timp. Prin urmare, trebuie sa cauti sa-i cunosti povestea vietii ei iar povestea completa despre fiecare, nchisa ori libera, o gasesti scrisa n bibli oteca de dincolo, de la Chipenden. Stiam ca asta era adevarat, cel putin despre Meg. Desi era scris foarte putin despre ea n biblioteca Vraciului, n-am comentat n niciun fel. Deodata, am auzit o miscare usoara venind dinspre bezna unui put si am sarit imediat un pas napoi. Bessy este o vrajitoare de prim rang? l-am ntrebat eu, tulburat, pe Vraci, pent ru ca soiul acesta de vrajitoare era cel mai periculos si putea ucide. Nu este m arcat pe lespede... Toate vrajitoarele si duhurile din aceasta pivnita sunt de prim rang, raspunse Vraciul, si eu le-am nchis pe toate, asa ca n-avea rost sa-i pun pe mesterul pie trar sa mai ciopleasca si asta, dar nu trebuie sa-ti fie frica de nimic aici, ba iete. Batrna Bessy sta de mult nchisa. Probabil c-am deranjat-o si s-a ntors pe par tea cealalta, n somn. Acum, vino mai ncoace si uita-te la asta... Era un alt put de vrajitoare, identic cu primul, dar deodata m-au trecut fiori reci. Ceva mi-a spus ca, indiferent cine se afla n putul acela, era mult mai per iculoasa dect Bessy, care dormea si care doar ncerca sa se simta ct mai bine, n pamnt ul rece si umed. Poti sa te uiti si mai de aproape, baiete, zise Vraciul, ca sa vezi cu cine an ume avem de a face. Ridica lumnarea si arunca o privire n put, dar ia seama sa-ti tii picioarele ct mai departe de marginea lui. Nu ma tragea deloc inima s-o fac, dar glasul Vraciului sunase ferm. Era o poru nca. Sa ma uit n put facea parte din pregatirea mea de ucenic, asa ca n-aveam de ales. M-am aplecat, avnd grija sa-mi tin talpile ct mai departe de drugii de fier, si am ridicat lumnarea ca sa arunce n put o lumina galbena, tremuratoare. Chiar n clip a aceea, am auzit un zgomot venind de jos si ceva, destul de mare, tsni dincolo d e drugi si traversa podeaua catre cel mai apropiat cotlon ntunecat. Parea sa aiba viata, ca si cum ar fi venit catarndu-se pe peretele putului, mai repede ca gndul ! Tine lumnarea drept deasupra drugilor si uita-te cum trebuie! porunci Vraciul. I-am dat ascultare, ntinzndu-mi bratul. La nceput, tot ce am putut zari au fost d oi ochi plini de cruzime, uitndu-se fix la mine, ca doua puncte de foc, din prici na flacarii lumnarii reflectate n ei. Cnd m-am uitat mai atent, am vazut o uriasa f ata, numai piele si os, ncadrata de o claie de par carunt si soios, si, ghemuit s ub ea, un trup acoperit cu solzi. Avea patru membre, toate mai curnd niste brate dect niste picioare, cu mini lungi, terminate cu gheare ascutite. M-am nfiorat si am nceput sa tremur att de tare, nct a fost ct pe-aci sa scap lumnar a printre drugi. Am facut un pas napoi, dar prea grabit, caci mi-am pierdut echil ibrul si era gata sa cad gramada, daca nu ma prindea Vraciul de un umar, sprijin

indu-ma. Nu-i prea placuta la vedere, nu-i asa, baiete? murmura el, clatinnd din cap. Ce a de acolo, de jos, este o vrajitoare lamia. Avea o nfatisare destul de omeneasca , acum douazeci de ani si mai bine, cnd am vrt-o aici. Acum a devenit din nou salba tica. Asa se ntmpla cnd nchizi o lamia ntr-un put. Lipsita de tovarasia oamenilor, se ntoarce, ncetul cu ncetul la forma originara. Si, chiar dupa attia ani, este nca foa rte puternica. De aceea am pus o poarta de fier pe scara. Daca reuseste vreodata sa iasa de aici, sa mai dea de un obstacol, care s-o mai tina putin n loc. Si as ta nu-i tot, baiete. Vezi tu, un put obisnuit de vrajitoare nu-i de ajuns pentru una ca ea. Are zabrele de fier att pe laturi, ct si pe fundul gropii, ngropate sub un strat de pamnt. Este cu adevarat ca ntr-o cusca. Asta ca sa nu mai punem la so coteala un strat de sare si de fier, dincolo de zabrele. Poate sapa repede si fo arte adnc, folosindu-se de toate cele patru brate cu gheare, prin urmare, numai a sa putem s-o mpiedicam sa mai iasa afara! n orice caz, stii cine este? Era o ntrebare cel putin ciudata. M-am uitat pe lespede, citind numele gravat aco lo: Marcia Skelton Probabil ca Vraciul a observat expresia de pe chipul meu, cnd m-am prins, pentru ca a zmbit cu cruzime. Da, baiete. Este sora lui Meg... Si Meg stie ca sora sa e aici? am ntrebat. A stiut, cndva, dar acum nu-si mai poate aminti, de aceea e mai bine s-o mentin em n uitarea ei. Acuma, vino ncoace mai am ceva sa-ti arat. Ma conduse printre pietre catre ungherul cel mai ndepartat, care parea cel mai uscat loc din pivnita; tavanul era mai putin ncarcat de pnze de paianjeni. Acolo e ra un put deschis, gata sa fie folosit, iar capacul statea alaturi, pe pamnt, ast eptnd sa fie pus la locul lui. Atunci am vazut, pentru prima oara, cum era construit capacul pentru un put de vrajitoare. Pietrele de la exterior erau cimentate una de alta, formnd un soi de rama patrata, si niste piroane lungi erau trecute prin ele, dintr-un capat n cel alalt, ca sa fie mai sigur ca nu se vor deplasa. Cei treisprezece drugi de otel aveau, de asemenea, niste piroane lungi, fixate cu piulite, nfipte n pietre. Totul era foarte ingenios si, pentru un astfel de capac, trebuia ca fierarul si ciopl itorul n piatra, care l lucrau mpreuna, sa fie foarte priceputi. Deodata, am ncremenit si am ramas cu gura cascata, nct m-a observat si Vraciul. D e data aceasta nu era niciun semn, nsa pe coltul cel mai apropiat al lespezii sta tea deja scris:

Care crezi ca e cea mai buna solutie, baiete? ntreba Vraciul. Ceaiul de ierburi sau asta? Pentru ca trebuie sa fie ori una, ori cealalta. Ceaiul de ierburi, am ngaimat eu, aproape n soapta. Bine, asadar, acum stii de ce nu ai voie sa uiti sa i-l dai, n fiecare dimineat a. Daca uiti tu, ea si va aduce aminte cine este, si n-as vrea s-o aduc aici, jos . Mi-a stat pe limba sa-i ntreb ceva, n clipa aceea, dar n-am facut-o, pentru ca s tiam ca Vraciului nu i-ar fi placut. Voiam sa stiu de ce leacul, care era destul de bun pentru o vrajitoare, nu era la fel de bun si pentru toate celelalte. Cu toate acestea, am simtit ca nu aveam chiar dreptate sa ma plng: nu puteam sa uit ct de aproape de ntuneric ajunsese, o data, Alice. Att de aproape, nct Vraciul se gndi se ca ar fi cel mai bine s-o nchida si pe ea ntr-un put. Se oprise doar fiindca i a mintisem eu cum pe Meg o lasase libera. n noaptea aceea, am descoperit ca mi-e greu sa adorm. mi vuia capul din pricina celor vazute si a faptului ca-mi dadusem seama unde ma aflam. La viata mea, vazu sem nu putine lucruri nfricosatoare, dar sa locuiesc ntr-o casa cu morminte de vra jitoare, cu duhuri legate si vrajitoare vii n pivnita mi tinea somnul departe de p leoape. n cele din urma, m-am hotart sa cobor n vr-ful picioarelor pna jos. mi lasasem

caietele cu nsemnari n bucatarie si-l voiam pe cel de latina: stiam ca o jumatate de ora de uitat n plictisitoarea lista cu substantive si verbe ma va trimite cu siguranta la culcare. Chiar mai nainte de a ajunge la picioarele scarii, am auzit niste zgomote la ca re nu ma asteptam. Cineva plngea ncetisor n bucatarie si Vraciul vorbea cu voce sca zuta. Cnd am ajuns la usa bucatariei, n-am mai intrat era ntredeschisa si ceea ce am zarit m-a tintuit locului. Meg sedea n balansoarul ei, aproape de camin. si tinea capul n palme, iar umerii i se scuturau de suspine. Vraciul era aplecat spre ea, vorbindu-i blnd si mngindu-i parul. Chipul sau, luminat de lumnare, era pe jumatate ntors n directia mea si ave a zugravita o expresie pe care nu i-o mai vazusem niciodata. Semana cu aceea de pe fata mare si bolovanoasa a fratelui meu Jack, care se mblnzea uneori, cnd se uit a la nevasta lui, Ellie. Atunci, n timp ce priveam, spre marea mea uimire, o lacrima se prelinse din och iul stng al magistrului meu si i cobor pe obraz, pna n coltul gurii. M-am simtit prost sa mai iscodesc n continuare, asa ca m-am ntors n odaia mea. O POAMA TARE ReA Zilele au nceput, curnd, sa intre ntr-o oarecare rutina. Dimineata, sarcina mea era sa fac focul n sobele de la parter si sa aduc apa proa spata de la pru. Din doua n doua zile trebuia sa aprind focul n toata casa, sa nu se faca prea multa umezeala. Cnd aprindeam focul n odaile de dormit, datoria mea era sa deschid fereastra fiecareia si s-o aerisesc vreo zece minute. Dar mai nti, tre buia sa scot cenusa din vatra, si atta urcam si cobo-ram pe scari, ca ma bucuram cnd terminam. Cel mai greu era la mansarda, binenteles, si ntotdeauna nce-peam cu ea , nainte sa-mi oboseasca picioarele prea tare. Mansarda era o ncapere mare, cea mai mare din casa, foarte spatioasa. N-avea de ct o fereastra, de fapt un urias luminator n tavan. nauntru nu era alta mobila, n af ara de un pupitru masiv, din lemn de mahon, ntotdeauna ncuiat. Pe placa de bronz a ncu-ietorii, n jurul gaurii cheii, era lucrata n relief o penta-grama, o stea cu c inci colturi nscrisa n trei cercuri concentrice. Stiam ca pentagramele erau folosi te pentru a-i proteja pe magicieni cnd invocau demonii si m-am ntrebat de ce oare placuta avea un astfel de desen. Pupitrul parea foarte scump si, de asemenea, m-am ntrebat ce putea fi nauntru si de ce Vraciul nu-l aducea n camera lui de lucru de la parter, care ar fi fost un loc mult mai potrivit pentru acea piesa de mobilier, unde ar fi fost mult mai u tila. N-am prins niciodata prilejul sa-i ntreb ceva despre pupitrul acela. Si, cnd n sfrsit am vorbit despre el, era deja prea trziu. Dupa ce aeriseam mansarda, uni continuam munca mai jos, ocupndu-ma de un etaj o data. Cele trei dormi-toare de sub mansarda nu erau mobilate. Doua dintre ele e rau spre partea din fata a casei si imul, n spate. Ca-mera din spate era cea mai urta si mai ntunecoasa din toata casa, pentru ca n-avea dect o singura fereastra, c are se deschidea drept catre peretele stncii. Cnd am ridicat geamul si am aruncat o privire afara, roca umeda era att de aproape ca as fi putut s-o ating cu mna. n s tnca era un fel de terasa, cu o poteca de la ea spre vrf. Aveam impresia ca ar fi fost cu putinta sa iesi pe fereas-tra si sa te cateri pna la terasa aceea. Nu ca as fi fost eu destul de curajos ca sa ncerc! O singura miscare gresita si mi-as f i mprastiat creierii pe dalele de piatra de jos. Dupa ce aprindeam focurile n camine, i dadeam lui Meg ceaiul ei de ierburi, apoi mi repetam verbele la latina pna la vremea micului dejun, pe care l luam mult mai trziu dect la Chipenden. Dupa aceea, urmau lectiile, care acopereau cea mai mare p arte a zilei, dar, pe la sfrsitul dupa-amiezii, de obicei faceam o plimbare cu Vr aciul, nu mai mult de douazeci de minute, pna la iesirea din defileu, unde acesta se deschidea spre pantele mai scunde ale depresiunii. n pofida faptului ca era o munca grea sa ma ngrijesc de focul din sobe, la Chipenden faceam mult mai mult e xercitiu fizic si ncepusem sa nu mai am stare. n fiecare dimineata, aerul parea ma i rece, iar Vraciul mi-a spus ca nu mai era mult pna la prima zapada. ntr-o dimineata, magistrul meu pleca la Adlington, ca sa-i vada pe fratele lui,

Andrew, lacatusul. Cnd l-am ntrebat daca puteam sa-l nsotesc, m-a refuzat. Nu, baiete, cineva trebuie sa n-o scape din ochi pe Meg. Pe lnga asta, am ceva de vorbit cu Andrew. Problemele de familie sunt private. Si trebuie sa-l pun la curent cu ce s-a mai ntmplat... Din acestea am dedus ca Vraciul voia sa-i povesteasca fratelui sau, pe ndelete, tot ce ni se ntmplase n Priestown, cnd magistrul meu fusese la un pas de a muri ars pe rug de catre Inchizitor. De ndata ce ne ntorseseram la Chipenden, Vraciul trim isese o scrisoare la Adlington, anuntndu-1 pe fratele sau ca era teafar, dar acum probabil ca voia sa-i dea amanunte. Am fost foarte dezamagit ca m-a lasat acasa mi doream nespus sa aflu cum o mai duce Alice , dar n-am avut de ales, caci, cu tot ceaiul de ierburi, Meg chiar tre buia sa fie supravegheata cu atentie. Vraciul si facea griji n special ca ar fi pu tut iesi din casa, ratacindu-se pe coclauri, asa ca trebuia sa ma asigur ca ambe le usi, si cea din fata, si cea din spatele casei, ramn ncuiate. Avnd n vedere ce sa ntmplat, ceea ce a facut ea a fost absolut neasteptat... Era trziu, spre sfrsitul dupa-amiezii, iar eu ma aflam n camera de lucru a Vraciu lui, facndu-mi temele. Cam la fiecare cincisprezece minute ma duceam sa vad daca Meg e n regula. De obicei, o gaseam motaind n fata focului; ori asa, ori pregatind legumele pentru masa. Dar, de data asta, cnd am venit n control, n-am mai gasit-o n bucatarie. Am dat fuga mai nti la usile de intrare, pentru orice eventualitate, dar amndoua erau ncuiate. Dupa ce m-am uitat si n salon, am urcat la etaj. Ma asteptam s-o gas esc n odaia sa, dar dupa ce am batut, cum n-am primit niciun raspuns, am deschis usa. Camera era goala. Cu ct urcam mai sus pe scari, cautnd-o din camera n camera, cu att mai nelinistit n cepeam sa ma simt. Cnd am descoperit ca si mansarda era goala, am intrat n panica. Dar atunci am tras aer adnc n piept. Gndeste!" mi-am poruncit eu n minte. Unde n alta parte mai putea fi Meg? Mai ramasese un singur loc si anume pe scarile care duceau jos, n pivnita. Nu-m i prea venea sa cred, fiindca Vraciul mi spusese ca lui Meg i se facea rau numai gndindu-se la scarile acelea. M-am dus mai nti n camera lui de lucru, urcndu-ma pe sc aunel, ca sa caut cheia de pe raftul de sus al dulapului de carti. N-ar fi avut cum sa ia cheia fara s-o vad eu, dar am vrut sa verific oricum. Cheia se afla nca acolo. Cu un suspin de usurare, am aprins o lumnare si am cobort spre pivnita. Am auzit poarta cu mult nainte de a fi ajuns la ea. Zanganea puternic, trimitndu-s i bubuiturile n ecou, din perete n perete, cutremurnd toata casa. Daca nu m-as fi a steptat s-o gasesc pe Meg acolo, as fi zis ca vreuna dintre creaturi a urcat din pivnita si acum ncerca sa iasa. Dar era ntr-adevar Meg. Se agatase strns cu minile de gratii si lacrimile i siroiau pe obraji. La lumina lumnarii, am vazut-o zgltind poarta. Dupa forta cu care o face a, m-am convins ca era nca foarte puternica. Haide, Meg, am zis eu, blnd, hai sa ne ntoarcem sus. E frig si trage aici, jos. Da ca nu esti atenta, o sa racesti. Dar e cineva acolo jos, Billy. Cineva acolo jos care are nevoie de ajutor. Nu e nimeni acolo jos, i-am raspuns eu, constient ca minteam. Sora ei, Marcia, lamia salbatica, era ntr-adevar acolo, nchisa n putul ei. Oare Meg ncepuse sa-si aduca aminte? Dar eu sunt sigura ca este, Billy. Nu-mi pot aminti cum o cheama, dar e acolo jo s si are nevoie de mine. Te rog, deschide poarta si ajuta-ma. Lasa-ma sa cobor s i sa ma uit. De ce nu vii si tu cu mine, sa tii lumnarea? Nu pot, Meg. Stii, n-am cheie ca sa descui poarta. Haide, te rog. Vino napoi n buc atarie... Oare John stie unde este cheia? ntreba Meg. Probabil. De ce nu-l ntrebi pe el, cnd se ntoarce? Da, Billy, asta-i o idee buna. Atunci, asa facem! Meg mi zmbi printre lacrimi si urca scarile. Am condus-o n bucatarie si am ajutat-o sa se aseze n balansoarul ei, lnga foc. Stai aici si ncalzeste-te, Meg. O sa ma duc sa-ti mai pregatesc o cana de ceai de ierburi. Ai nevoie sa bei ceva fierbinte, dupa ce ai fost pe scarile acelea rec i si pline de umezeala...

Meg si bause deja doza obisnuita pe ziua aceea si nu voiam sa-mi asum riscul de-a o mbolnavi, asa ca am pus doar o cantitate mica de licoare n cana si am amestecat -o cu apa fierbinte. Mi-a multumit si l-a baut pe tot. Pna sa se ntoarca Vraciul, adormise deja. Cnd i-am povestit ce se ntmplase, el a clatinat din cap. Nu-mi place deloc treaba asta, baiete! De acum ncolo, doza ei de dimineata trebui e sa fie de trei degete pe fundul canii. N-as fi vrut s-o fac, dar n-am ncotro. Arata foarte plouat. Rareori l mai vazusem att de abatut. Dar curnd am aflat ca nu era asa numai din pricina lui Meg. Am primit niste vesti rele, baiete, mi-a zis el, lasndu-se sa cada obosit ntr-un scaun, la gura focului din bucatarie. Emily Burns a murit. E ngropata de mai bin e de o luna. Nu stiam ce sa spun. Trecusera ani buni de cnd fusese mpreuna cu Emily. De atunc i, Meg fusese femeia din viata lui. De ce era oare att de trist? mi pare rau, am biguit eu. Dar nici pe jumatate ct mi pare mie, baiete, zise Vraciul, gtuit. A fost o femeie buna Emily. A dus o viata grea, dar s-a straduit ct a putut, fara sa se plnga. Lu mea e mai saraca acum, cnd ea nu mai e! Cnd piere cel bun, uneori se dezlantuie ce l rau, care altminteri ar fi fost tinut n fru! Ma pregateam sa-i ntreb ce-a vrut sa spuna prin cuvintele acelea misterioase, d ar n clipa aceea Meg a nceput sa se trezeasca si, cnd a deschis ochii, am tacut amnd oi, iar el n-a mai pomenit de Emily a doua oara. La micul dejun din cea de-a opta dimineata de cnd sosiseram la Anglezarke, Vrac iul si-a dat farfuria deoparte, a laudat-o pe Meg pentru ce gatise si apoi s-a nt ors spre mine. Ei bine, baiete, cred ca a venit timpul sa te duci sa vezi cum se descurca fat a. Crezi ca nimeresti drumul? Am dat din cap, ncercnd sa nu zmbesc prea larg, si, n mai putin de zece minute, st rabateam defileul si ieseam spre coline, sub cerul liber. Am luat-o pe la nord d e Adlington, spre ferma Straja Mlastinii, unde statea Alice. Cnd Vraciul hotarse sa venim la casa lui de iarna, mi nchipuisem ca vremea o sa se strice imediat, si, ntr-adevar, se facuse din ce n ce mai frig, dar, n ziua aceea, parea sa se fi ndreptat. Desi era o dimineata rece, geroasa, soarele stralucea, aerul era curat si puteam vedea pna la multe mile departare. Era genul de diminea ta n care te bucuri ca traiesti. Probabil ca Alice m-a zarit cobornd dealul, fiindca a iesit din curtea fermei s i a venit naintea mea. Dincolo de hotarele fermei era o padurice si m-a asteptat acolo, la umbra copacilor. Era foarte ncruntata, asa ca am stiut nainte sa deschid a gura ca nu era multumita de noua ei casa. Nu e drept, Tom! Mosu' Gregory nici ca se putea sa-mi gaseasca un loc mai pros t n care sa stau! Nu-i deloc vesel sa locuiesti cu batrnii Hurst! E chiar att de rau, Alice? am ntrebat eu. Era mai bine la Pendle, si asta spune multe. Pendle era locul unde traiau cele mai multe vrajitoare din familia lui Alice. Ea nu-l putea suferi, pentru ca ai ei o chinuisera. Se poarta rau cu tine, Alice? am ntrebat-o eu, ngrijorat deodata. Alice clatina din cap. N-au ridicat mna la mine pna acum. Dar nici nu-mi vorbesc dect foarte putin. Si n u mi-a luat mult sa ma dumiresc de ce sunt att de muti si de nefericiti. E din pr icina fiului aluia al lor ala de-l cheama Morgan, despre care a ntrebat Mos Grego ry. E crud si badaran, asta-i. Adevarata poama rea. Ce mai fiu e si asta, care-s i bate propriul tata si se rasteste la maica-sa pna o face sa plnga? Nid macar nu le spune mama si tata. Bosorogule" si babo" sunt singurele dragalasenii pe care le primesc din partea lui. Sunt speriati de el, asta-i, si l-au mintit pe Mos Greg ory, pentru ca Morgan vine mai mereu pe capul lor. Le e frica de vizitele lui, a sta-i. Eu n-am nicio treaba, dar nu mai pot nghiti multa vreme situatia. Daca tre buie, ntr-un fel sau altul, gasesc eu ac de cojocul lui. Nu face nimic, deocamdata, i-am spus eu. Lasa-ma sa vorbesc mai nti cu Vraciul. Nu cred ca el o sa dea fuga sa m-ajute. Socotesc ca Mosu' Gregory mi-a facut-o dinadins. Fiul ala al lor este unul din breasla lui. Poarta pelerina cu gluga s

i cara un toiag dupa el! I-o fi cerut sa tina ochii pe mine. Dar el nu e un vraci, Alice. Ce altceva ar putea fi? Este unul dintre fostii ucenici ai Vraciului, care n-a reusit sa-si ncheie pregat irea. Ti-aduci aminte de ultima seara la Chipenden, cnd am adus eu scrisoarea ace ea si Vraciul si-a iesit de-a binelea din fire? N-am avut cnd sa-ti spun, dar scr isoarea era de la Morgan. l ameninta pe Vraci. Zicea ca magistrul meu i-a luat ce va ce-i apartine. Ei bine, e-o poama foarte rea, fara ndoiala, continua Alice. Si nu numai ca vine mereu pe acasa. n unele nopti, coboara dealul si se duce la lac. L-am urmarit eu, noaptea trecuta. Sta chiar pe marginea malului si se uita fix la apa. Uneori, si misca gura de parc-ar vorbi cu cineva. n lacul ala s-a necat sora lui,nu-i asa? P robabil ca sta de vorba cu stafia ei. Nu m-as mira ca el s-o fi necat! Si si bate tatal? am ntrebat eu. Asta ma tulburase mai mult ca orice. M-am gndit la tatal meu si mi s-a pus un nod n gt. Cum putea cineva sa ridice mna asupra propriului sau parinte? Alice confirma, dnd din cap. S-au hrjit n doua rnduri, de cnd sunt eu aici. Da' rau. Prima oara, batrnul domn Hur st a ncercat sa-l dea afara din casa si s-au luptat. Cum Morgan e si mai tnar, si mai puternic, ti dai tu seama cine a iesit mai sifonat. A doua oara, l-a trt pe tai ca-sau pe scari, n odaia de sus, si l-a ncuiat acolo. Batrnul a nceput sa plnga. Asta nu mi-a placut deloc. M-a facut sa-mi aduc aminte cum era pe cnd locuiam cu fami lia mea, la Pendle. Poate ca, daca o sa-i spui lui Mos Gregory ct de rau e, o sa ma lase sa vin si sa stau si eu cu voi. Nu cred c-o sa-ti placa prea mult nici sus, la Anglezarke. Pivnita e plina de puturi si Vraciul are doua vrajitoare vii acolo, iar una dintre ele este sora lu i Meg, si ea tot o vrajitoare lamia. M-am ngrozit numai cnd m-am uitat printre dru gi la ea n put. Dar si mai mila mi-e de Meg. Ai avut dreptate, n privinta ei. Chia r locuieste n aceeasi casa cu Vraciul, dar o tine amortita cu o licoare, ca sa nu -si aduca aminte cine e. Mai bine de jumatate de an sta ncuiata ntr-o ncapere de su b pamnt, aproape de pivnita. E foarte trist sa vezi asta. Dar Vraciul n-are de al es. Ori o tine asa, ori o vra n put, ca pe sora ei. Nu-i drept sa tii o vrajitoare ntr-un put. Niciodata nu merita una ca asta. Dar tot mai bine as fi acolo, cu voi, dect sa trebuiasca sa-i vad pe Morgan aproape n fiecare zi. Ma simt singura, Tom. mi lipsesti! Si tu-mi lipsesti mie, Alice, dar deocamdata nu pot face nimic. Totusi, o sa-i p ovestesc Vraciului ce mi-ai zis si o sa-i mai ntreb o data. O sa fac tot ce-mi va sta n puteri, promit. Vasazica, Morgan e acum acolo? am ntrebat eu, cu un semn di n cap catre ferma. Alice clatina din cap. Nu l-am mai vazut de ieri. O sa se ntoarca el, curnd, fara ndoiala. Pe urma, n-am mai stat mult de vorba, fiindca doamna Hurst, nevasta fermierului, a iesit n pragul usii din spatele casei si a nceput s-o strige pe Alice, asa ca a trebuit sa ne despartim. Alice s-a bosumflat si si-a ridicat ochii spre cer. O sa mai vin sa te vad, curnd! i-am zis eu, cnd s-a ntors sa plece. Chiar sa vii, Tom. Dar nu uita sa-i ntrebi pe Mos Gregory ce te-am rugat! Nu m-am ntors direct la casa Vraciului. Am urcat pna sus, pe crestele muntoase, ac olo unde vntul putea sa-mi mai smulga pnzele de paianjen din minte. Prima mea impr esie a fost ca partea de sus a podisului era destul de tesita, iar privelistea n u era nici pe departe la fel de frumoasa ca a dealurilor de la Chipenden. Nici nf atisarea cmpurilor si satelor de jos nu era att de spectaculoasa. Totusi, erau niste vrfuri mai nalte spre sud si spre est, iar dincolo de Angleza rke, chiar mai multe creste muntoase. n linie dreapta, spre sud, erau Winter Hill si Rivington, dincolo de ele, Smithhills, iar spre est, Podisul Turton si Podis ul Darwen. Stiam lucrurile acestea pentru ca studiasem hartile Vraciului nainte s avnd grija sa le mpaturesc la loc cum tre-buia, dupa aceea. Asadar, aveam a plecam deja o idee despre cum arata zona. Erau multe de explorat si m-am hota-rt sa-i nt reb pe Vraci daca mi-as putea lua vreo doua zile libere, mai nainte ca iama sa se nstapneasca de-a binelea. M-am gndit ca probabil o sa-mi dea voie, pentru ca facea

parte din ndeletnicirea unui vraci sa cunoasca bine geografia Comitatului, ca sa poata ajunge repede dintr-un loc ntr-altul si sa-si gaseasca drumul, cnd cineva t rimitea dupa ajutor. Am mers mai departe pna cnd am zarit un mic deal rotund ca o cupola, n departare, chiar n vrful podisului. Parea facut de mna omului si am ghicit ca era un tumul, o colina funerara pentru vreo capetenie din vechime. Tocmai cnd ma pregateam sa ma ntorc, o silueta s-a ivit n vrful lui. Tinea un toiag n mna stnga si purta o pelerina , cu gluga trasa pe cap. Fara ndoiala ca era Morgan! Aparitia lui pe tumul a fost asa de brusca nct ti venea sa crezi ca s-a ntrupat di n vaporii de aer. Totusi, bunul-simt mi spunea ca urcase pur si simplu pe partea cealalta a dealului. Dar ce facea acolo? Nu puteam sa-mi dau seama. Parea ca executa un soi de dans ! Se repezea de colo-colo si-si flutura bratele n aer. Apoi, dintr-odata, a scos un urlet de mnie si a izbit cu toiagul n pamnt. Era furios. Dar din ce cauza? n clipa urmatoare, o fsie de ceata mnata de vnt dinspre est mi l-a ascuns vederii, asa ca am luat-o la picior. Cu siguranta n-aveam niciun chef sa-i ntl-nesc. Mai a les n starea n care se afla! N-am mai stat mult sus, pe creste. n orice caz, daca ma ntorceam la o ora rezona bila, aveam mai multe sanse ca Vraciul sa ma mai lase curnd sa ma duc s-o vad pe Alice. Si voiam sa ma ntorc si ca sa-i povestesc ce aflasem. Astfel, dupa masa noastra de prnz, i-am raportat magistrului meu ca l vazusem pe Morgan, sus, pe crestele podisului, precum si tot ce spusese Alice despre el. Vraciul s-a scarpinat n barba si a oftat. Fata are dreptate. Morgan este o poama rea, asta-i sigur. Se mbraca n haine de v raci si unii mai saraci cu duhul chiar l cred vraci, acum. Dar i-a lipsit discipl ina pentru a stapni ndeletnicirea noastra. A fost si lenes, pe deasupra, si i place a sa dea rasol. Avea aproape optsprezece ani cnd a plecat de la mine, si pna atunc i nu se dovedise bun de nimic. si nchipuia ca este un mag si lua bani de la oameni i simpli si cinstiti, care sunt cel mai usor de tras pe sfoara. Am ncercat sa-i o presc s-o apuce pe cai rele, dar se pare ca sunt unii oameni care pur si simplu refuza sa fie ajutati. Un mag? am ntrebat eu, fiindca nu cunosteam cuvntul. Este o alta denumire pentru un magician sau un vrajitor, baiete. Cineva care p ractica asa-zisa magie. Se ocupa uneori si de vindecari, dar specialitatea lui e ste necromantia. Necromantia? Asta ce-i? am ntrebat eu. Nu-l mai auzisem pe Vraci folosind cuvntul acela pna atunci si mi-am dat seama c a o sa am multe lucruri de notat n caietul meu de nsemnari, dupa discutia noastra. Gndeste-te, baiete. Vine din greceste, asa ca ar trebui sa deduci singur ce nsea mna. Pai, necros nseamna cadavru", am zis eu, dupa ce-am chibzuit putin. Asadar, pres upun ca e ceva n legatura cu mortii. Bravo, baiete! Morgan este un mag care se foloseste de morti, ca sa-i ajute si sa-i dea putere. Cum? am ntrebat eu. Ei bine, dupa cum stii, spectrele si stafiile fac si ele parte din domeniul no stru. Dar n vreme ce noi le tinem o cuvntare si le convingem sa-si vada de drumul lor, el face pe dos. Se slujeste de spiritele mortilor. Le foloseste ca iscoade. Le ncurajeaza sa ramna prizoniere pe pamnt ca sa i ndeplineasca lui dorintele si sai ajute sa-si umple buzunarele cu arginti. Uneori chiar pacalindu-i pe oameni cnd sunt la necaz si vulnerabili. Adica, nu-i dect un sarlatan? Nu, el chiar vorbeste cu mortii. Asa ca baga la cap si tine minte bine: Morgan este un individ periculos si pactele lui cu ntunericul i-au adus niste puteri fo arte reale si foarte periculoase, de care ar trebui sa ne temem. Este si violent , de asemenea, si i-ar face foarte mult rau cuiva care i-ar sta n cale. Asa ca ti ne-te departe de el, baiete. De ce l-ai lasat pna acum si nu l-ai oprit mai nainte? am ntrebat eu. N-ar fi tre buit sa-i pui la punct cu multi ani n urma? E o poveste lunga, zise magistrul meu. Probabil ar fi trebuit s-o fac, dar n-a

m gasit prilejul, pe atunci. O sa-i punem curnd la punct si pe el. Tu ncearca sa s tai departe de el pna cnd o sa fim gata sa-i nfruntam si nceteaza sa-mi spui tu mie cum sa-mi fac treaba! Mi-am plecat spasit fruntea, iar magistrul meu m-a batut usurel pe brat. Haide, baiete, n-ai facut nimic rau. Ai dreptate n ceea ce spui. Ma bucur sa va d ca-ti pui mintea la con-tributie. Iar fata a facut bine cnd l-a iscodit si a va zut ca vorbea cu stafia surorii lui. Este exact motivul pen-tru care am pus-o pe ea sa stea acolo, ca sa observe lucruri din acestea! Dar nu-i drept! am protestat eu. Stiai ca Alice o sa o duca greu la ferma aceea. Stiam ca n-o s-o duca tocmai ca-n puf, baiete. Dar fata trebuie sa ispaseasca pentru ce a facut n trecut si este mai mult dect n stare sa-si poarte de grija si s ingura. Totusi, dupa ce-o sa ncheiem socotelile cu Morgan, aceea va fi o casa cu mult mai fericita. Dar, mai nti, trebuie sa-i gasim. Alice zice ca batrnii Hurst au mintit. Morgan vine des pe la ferma. E si acum acolo? Ea a zis ca nu mereu, dar ca, daca-i plecat, se poate ntoarce n orice moment. Atunci, poate ca de acolo ar trebui sa ne ncepem cautarile, mine, zise Vraciul, ca znd pe gnduri. Cum tacerea se prelungea, mi-am tinut promisiunea facuta lui Alice, desi stiam c a era pierdere de vreme sa-i ntreb. Nu s-ar putea ca Alice sa stea din nou mpreuna cu noi? am ntrebat eu. O duce chiar mizerabil. E o cruzime s-o lasam acolo, cnd este destul loc si pentru ea aici. De ce mi pui o ntrebare la care cunosti deja raspunsul? zise Vraciul, aruncndu-mi o privire mnioasa. Nu vorbi prosteste. Daca-ti lasi inima sa-ti conduca mintea, at s-ar putea s unci ntunericul te va nvinge de fiecare data. Tine minte asta, baiete a-ti salveze viata, ntr-o buna zi. Si avem deja destule vrajitoare vii aici. Deci, cam asa se sfrsise cu pledoaria mea pentru Alice. nsa n-am vizitat ferma fam iliei Hurst n ziua urmatoare. S-a ntmplat ceva care a schimbat totul. Aruncatorul-de-pietrE ndata dupa micul dejun, un argat nalt si matahalos bubui n usa din dos cu amndoi p umnii, de parca ar fi fost n primejdie de moarte. - Ce vrei sa-i faci, dihanie? striga Vraciul, deschiznd usa de perete. Vrei s-o darmi, guguman fara pereche? Flacaul se opri si se facu rosu ca sfecla. - Te-am cautat jos, n sat, zise el, aratnd n urma, catre Adlington. Un tmplar a ies it din curte si mi-a aratat drumul ncoace. El mi-a spus sa bat tare la usa din do s. - Da, dar a zis sa bati, nu s-o pisezi de s-o faci aschii, zise Vraciul, furios . Ei, si, ce treaba ai cu mine? - M-a trimis tata. A zis sa vii imediat. E o treaba urta. Moarte de om. - Si cine-i taica-tau? ntreba Vraciul. - Henry Luddock. Stam la Ferma de Piatra, aproape de Strunga Oilor. - L-am cunoscut pe tatal tau si am mai lucrat o data pentru el. Esti cumva Will iam? - Eu sunt, da... - Ei bine, William, ultima oara cnd am fost pe la Ferma de Piatra, erai doar un prunc n scutece. Acum, mi dau seama ca esti necajit, asa ca intra si odihneste-ti putin picioarele. Apoi trage aer n piept, linisteste-te si ncepe cu nceputul. Vreau toate amanuntele, asa ca spune tot si nu lasa nimic deoparte, i porunci Vraciul. Cnd am trecut prin bucatarie ca sa ajungem n salon, n-am vazut nici urma de Meg. Cnd nu avea treaba, i statea n obicei sa se odihneasca n balansoar, ncalzindu-si minile la focul din bucatarie. M-am ntrebat daca se ascundea cumva pentru ca avea m vizitatori cum ar fi trebuit sa faca si cnd venise Shanks cu proviziile de la b acan. Odata ajunsi n salon, William ncepu sa depene ntmplarile care ncepusera prost s i apoi o luasera razna de tot. Se parea ca un duh rau, probabil cel pe care magi

strul meu si cu mine l auziseram trecnd pe artera, cu vreo cteva nopti nainte, se in stalase la Ferma de Piatra, pornindu-se pe rele si facnd galagie, n timpul noptii. Zanganise oalele si tigaile prin bucatarie, ciocanise la usa din fata si busise n pereti de vreo cteva ori. Att mi-a fost de-ajuns ca sa-mi dau seama ce fel de du h era, dupa nsemnarile pe care le facusem despre duhuri rele. Era un duh-care-bate-la-usa, asa ca deja ghicisem ce avea sa urmeze n povestire a lui William.n dimineata urmatoare, duhul se apucase sa dea cu pietre. La nceput, erau doar niste pietricele mici, cu care arunca n geamuri, le rostogolea pe tigl e sau le lasa sa cada pe hornul sobei. Apoi, trecuse la pietre mai mari. Mult ma i mari. Vraciul ma nvatase ca un duh-care-bate-la-usa se transforma uneori ntr-un arunca tor-de-pietre. n sta-diul acesta, duhul este foarte nabadaios si foarte periculos de nfruntat. Omul care murise era un pastor angajat de Henry Luddock. i gasisera corpul nensufletit, la poalele crestelor podisului. - I-a mprastiat creierii, ne-a spus William, cu un pietroi mai mare dect capul lui. - Sunteti siguri ca n-a fost un accident? ntreba Vraciul. Poate ca a calcat el gresit, pe cnd umbla pe culme, a cazut si s-a lovit singur. - Suntem foarte siguri: zacea ntins pe spate, cu bolovanul peste el. Pe urma, n timp ce i aduceam corpul jos, a nceput sa ploua cu pietre n jurul nostru. A fost d e groaza. Eu am crezut c-o sa mor. Asadar, vii sa ne ajuti? Te rugam. Altminteri tata o sa-si piarda mintile de ngrijorare. E multa treaba de facut, dar nu mai p oate nimeni iesi afara din casa. -Bine, du-te acasa si spune-i tatalui tau ca vin. Ct despre treburi, mulgeti v acile si faceti numai ce-i musai. Oile si pot vedea si singure de grija, cel puti n pna o sa dea zapada, asa ca nu va apropiati de dealuri. Dupa plecarea lui William, Vraciul se ntoarse catre mine si clatina din cap, cu gravitate. -E o poveste urta, baiete. Aruncatorii-de-pietre fac necazuri, dar foarte rar o moara, asa ca acesta este unul crud, care ar putea foarte bine sa repete figura. M-am mai ocupat de vreo doi sau trei ca asta, la viata mea, si de fiecare data s-a sfrsit cu cel putin o durere de cap suparatoare, drept rasplata pentru ostene ala mea. E altfel dect se procedeaza cu un spintecator, dar uneori poate fi la fe l de periculos. Au fost si vraci care au murit, ucisi de aruncatori-de-pietre. Eu nfruntasem un spintecator, n toamna. Vraciul fusese bolnav si ma vazusem sili t sa fac totul fara el, ajutat de un tapinar si de tovarasul lui. Fusese destul de nfricosator, pentru ca spintecatorii si ucid prada. Si povestea de acum era nfri cosatoare, dar ntr-alt fel. Nu prea aveai ce sa faci ca sa te aperi de bolovani c are cadeau din cer! -Ei bine, cineva trebuie s-o faca! am zis eu, cu un zmbet si afisnd o mina curajoa sa. Vraciul ncuviinta, cu gravitate. -Cu siguranta, baiete, asa ca hai sa-i dam de cap. Mai trebuia sa facem ceva nainte de a pleca. Vraciul m-a condus napoi n salon si mi-a cerut sa iau din dulap sticla maronie cu eticheta pe care scria Ceai de ierburi". -Mai pregateste-i lui Meg o portie, baiete, zise Vraciul. Numai ca, de data acea sta, fa-o concentrata. Toarna cam de vreo patru degete. O sa mearga, pentru ca a r trebui sa ne ntoarcem pna-ntr-o saptamna. I-am ascultat ndemnul, punnd aproape patru degete din potiunea ntunecata. Apoi am p us ibricul la fiert si am umplut cana pna la buza cu apa fierbinte. -Bea asta, Meg, i spuse Vraciul, ntinzndu-i cana aburinda. O sa ai nevoie, pentru c a se raceste vremea si s-ar putea sa-ti dea junghiuri prin oase. -Meg i-a zmbit si, n vreo zece minute, bause toata cana si deja ncepuse sa motaie. Vraciul mi-a dat cheia de la poarta scarilor din pivnita si mi-a cerut s-o iau na inte. Apoi a luat-o pe Meg n brate ca pe un copil si a cobort dupa mine. Am descuiat poarta, am cobort treptele si am asteptat n fata usii din mijloc, pe palierul cu trei usi, ct timp ce magistrul meu o duse pe Meg n ntunericul de dinau ntru. Lasase usa deschisa, asa ca am putut auzi tot ce i-a spus. -Noapte buna, iubirea mea, a zis el. Sa visezi despre gradina noastra.

Sunt sigur ca n-ar fi trebuit sa aud asta, dar am auzit-o si m-am simtit putin stingherit sa-i aud, dintre toti oamenii de pe lume, tocmai pe magistrul meu vo rbind astfel. Si de care gradina vorbea Vraciul? Vreuna dintre gradinile de la Chipenden? Da ca era asa, speram ca se referea la gradina dinspre apus, cea cu vedere spre dea luri. La celelalte doua, cu puturile lor pentru duhuri si cu mormintele pentru v rajitoare, n-avea cum sa se gndeasca. Meg nu i-a raspuns nimic, dar Vraciul probabil c-a trezit-o cnd a iesit si a ncu iat usa, pentru ca ea a nceput deodata sa plnga ca un copil speriat de ntuneric. Au zind-o, Vraciul s-a oprit si a asteptat lnga usa multa vreme, pna cnd plnsul s-a sti ns, n cele din urma, si-a fost nlocuit de un alt sunet, mult mai slab: fluieratul respiratiei lui Meg, iesind printre dinti. -Acum e bine, i-am zis eu, linistit, magistrului meu. A adormit. i aud sforaitu l. -Nu, baiete! a zis Vraciul, aruncndu-mi una dintre privirile sale ucigatoare. E mai mult cntat, dect sforait! -Ei bine, mie mi suna clar a sforait si tot ce-am putut gndi a fost ca Vraciul n u suferea nici cea mai mica critica la adresa lui Meg. Oricum, acestea fiind zis e, ne-am ntors din nou sus, am ncuiat usa n urma noastra si ne-am facut bagajul pen tru calatorie. Am pornit catre est, naintnd prin defileu pna cnd deveni att de ngust nct aproape c aseam prin pru, iar deasupra crestetelor noastre cerul nu se mai vedea dect ca o cr apatura subtire. Apoi, spre surpriza mea, am ajuns la niste trepte taiate n stnca. Erau nguste, abrupte si alunecoase, din pricina pojghitei de gheata care le aco perea. Eu caram sacul greu al Vraciului, ceea ce nsemna ca, daca alunecam, n-avea m dect o singura mna libera cu care sa ma tin. Urmndu-l pe magistrul meu, am izbutit sa ajung, ntreg, pna n vrf si cu siguranta ca efortul a meritat, pentru ca m-am trezit din nou n aer liber, cu spatii larg des chise de jur mprejur. Vntul sufla cu atta putere de-ar fi putut sa ne zboare pna din colo de dealuri, iar norii erau negri si amenintatori, gonind pe deasupra capete lor noastre, att de aproape nct parea ca, daca ridicai mna, i atingeai. Cum v-am mai spus, fiind un podis, Anglezarke avea si creste muntoase, dar era u mult mai tesite dect cele pe care le lasaseram noi n urma, la Chipenden. Totusi, erau cteva culmi, despartite de vai, unele dintre ele avnd forme foarte ciudate. Una, mai ales, iesea n evi-denta pentru ca era un gorgan nu foarte mare, dar prea rotund si prea simetric ca sa fie natural. Cnd am tre-cut pe lnga el, I-am recuno scut deodata ca fiind acelasi tumul pe care l zarisem pe fiul lui Hurst. -Aici l-am vazut pe Morgan, i-am spus Vraciului. Statea chiar pe vrful asta. -Nu ma ndoiesc, baiete. A fost dintotdeauna fascinat de tumulul asta si urca me reu pe el. Oamenii i spun Pinea Rotunda... ntelegi, din pricina formei sale, zise V raciul, sprijinindu-se n toiag. A fost construit n vechime, de catre primii oameni care au venit din apus n Comitat. Au debarcat la Heysham, dupa cum stii. -La ce folosea? am ntrebat eu. -Sunt putini cei care stiu exact, dar multi cei att de smintiti nct sa-si dea cu presupusul. Majoritatea crede ca este doar un tumul n care a fost nmormntat un rege din vechime, cu armura lui ntreaga si cu tot aurul pe care l-a avut. Unii mai la comi au sapat gropi adnci, nsa, drept rasplata pentru truda lor, n-au gasit nimic. Stii ce nseamna numele Anglezarke, baiete? Am clatinat din cap si m-am nfiorat. Ei bine, nseamna templul pagn". Tot podisul a fost o uriasa biserica, deschisa ca tre cer, unde locuitorii de odinioara se nchinau Vechilor Zei. Si, dupa cum ti-a povestit mama ta, cel mai puternic dintre acesti zei se numea Golgoth, care nseam na Stapnul Iernii. Tumulul asta, spun unii, a fost altarul lui. La nceput, Golgoth era o puternica forta a elementelor naturii, un spirit al naturii caruia i place a frigul. Dar, din pricina ca a fost slujit att de multa vreme si cu atta ardoare, a devenit nfumurat si pretentios, uneori ntrziind mult timp dupa sfrsitul anotimpul ui care i fusese menit si amenintnd sa tina pamntul n ghearele nghetului si zapezii ct e anul de lung. Unii chiar cred ca puterea lui Golgoth a adus ultima Era Glacia ra. Cine poate stii adevarul? n orice caz, n miezul iernii, la solstitiu,temndu-se ca nghetul nu se va mai sfrsi vreodata si ca primavara nu se va mai ntoarce nicicnd,

oamenii s-au apucat sa-i aduca jertfe, ca sa-i mblnzeasca. Jertfe de snge, sacrifi cii de vieti pentru ca asa-i omul, nu se nvata minte niciodata. Animale? am ntrebat. Oameni, baiete... i ucideau pentru ca, ghiftuit de sngele acelor victime, Golgot h sa se duca, multumit, la culcare si sa doarma adnc, ngaduindu-i primaverii sa se ntoarca. Oasele celor sacrificati nca se mai vad si-n zilele noastre. Daca sapi o riunde, pe-o raza de o mila n jurul locului acestuia, dai imediat de o multime de oase... Tumulul asta a fost dintotdeauna nca un motiv de ngrijorare pentru mine n privinta lui Morgan. Pur si simplu nu poate sta departe de locul acesta si a fos t mereu interesat de Golgoth mult prea interesat, pentru gustul meu si probabil ca nca mai e. Vezi tu, unii oameni cred ca Golgoth ar putea fi cheia de a obtine suprema putere magica si, daca un mag ca Morgan ar izbuti sa capteze puterea lui Golgoth, atunci ntunericul ar putea subjuga ntreg Comitatul. Si dumneata crezi ca Golgoth mai bntuie nca pe aici, pe undeva, prin podis... Da. Se zice ca doarme pe undeva la mare adncime sub podisul asta. Si de aceea i nteresul lui Morgan pentru Golgoth este att de periculos. Problema este, baiete, ca Vechii Zei au crescut n putere cnd au fost venerati de oamenii fara minte. Pute rea lui Golgoth s-a stins, cnd venerarea a ncetat, si atunci a cazut ntr-un somn gr eu. Un somn din care noi nu vrem sa se trezeasca. -Dar de ce oamenii au ncetat sa i se mai nchine? Parca le era teama ca iarna nu se va mai sfrsi vreodata, nu? -Da, baiete, e adevarat, dar uneori apar alte considerente, mai importante. Pr obabil un trib mai puternic, venernd un alt zeu, a venit aici, n podis. Sau poate ca recolta s-a mputinat si oamenii au trebuit sa se mute ntr-o zona mai fertila. M otivul s-a pierdut n negura timpului, dar cert este ca, acum, Golgoth doarme. Si asa vreau sa ramna. Prin urmare, tine-te departe de locurile astea, baiete, astai sfatul meu. Si o sa ncercam sa-i tinem la distanta si pe Morgan. Acuma, nsa, hai sa mergem, ca ziua e scurta, asa ca mai bine ne-am grabi. Cu aceste cuvinte, Vraciul pomi nainte si, o ora mai trziu, coboram din podis si ne ndreptam spre miazanoapte, ajungnd la Ferma de Piatra pe nserat. William, baiat ul fermierului, ne astepta n capul drumului si ne-a condus, peste deal, spre ferm a, n vreme ce lumina zilei se mputina tot mai mult. Dar, nainte de a intra n gospoda ria fermei, Vraciul starui sa ne duca n locul unde fusese gasit oierul mort. O poteca de la poarta din spate a curtii fermei pornea drept spre brul de piatr a al podisului, care se contura ntunecat si amenintator pe cerul cenusiu. Cum vntu l nu mai sufla, norii se trau ca melcii si pareau grei de zapada. La vreo doua sute de pasi, ajunseram la un defileu cu mult mai mic dect cel n ca re se afla casa Vraciului, dar la fel de posomort si de sinistru. Era doar un hog as ngust, plin de namol si de pietre, taiat de un izvor cu ape iuti si putin adnci . Nu era mare lucru de vazut, dar nu ma simteam deloc n largul meu. Nici William: si rostogolea ochii n cap si se tot ntorcea brusc, de parca s-ar fi temut ca l-ar fi putut ataca cineva pe la spate. Era caraghios sa-i vezi, dar eram prea speria t ca sa schitez macar un zmbet. -Asadar, asta e locul? ntreba Vraciul, cnd William se opri. William dadu din cap si arata un petic de pamnt pe care smocurile de iarba erau strivite. -Si ala e pietroiul pe care i l-am ridicat de pe cap, zise tnarul, aratnd spre u n bolovan de piatra cenusie. Doi oameni de-abia I-am ridicat! Bolovanul era mare si ma uitam la el ncruntat, ngrozit la gndul ca asa ceva ar pu tea cadea din cer. Acum ntelegeam ct de periculos putea fi un duh aruncator-de-pie tre. n clipa aceea, dintr-odata, a nceput sa ploua cu pietre. Prima a fost mica, scotn d un zgomot att de slab, cnd a lovit iarba, nct abia l-am putut auzi, acoperit de cl ipocitul izvorului. Mi-am ridicat privirile spre cer, la tanc ct sa am timp sa va d venind una mult mai mare, trecnd cu putin pe lnga capul meu. Curnd, pietroaie de toate marimile rapaiau n jurul nostru, unele destul de mari ct sa ne raneasca grav . Vraciul ne facu semn cu toiagul napoi, spre ferma si, spre mirarea mea, ncepu so ia spre iesirea din defileu. Ne-am miscat repede si eu m-am caznit sa tin pasu

l, caci, cu fiecare metru, sacul din spinare devenea mai greu si noroiul mai alu necos sub picioare. Abia cnd am ajuns la curtea fermei ne-am oprit, ca sa ne mai tragem rasuflarea. Pietrele nu mai cadeau, dar una dintre ele facuse deja un rau. Pe fruntea Vrac iului se vedea o crestatura din care siroia sngele. Nu era adnca si nu-i ameninta sanatatea, dar faptul ca fusese ranit astfel ma ngrijora. Aruncatorul-de-pietre ucisese deja un om, si totusi, magistrul meu care trecus e pragul jumatatii vietii avea sa se confrunte cu el. Stiam ca, ziua urmatoare, va avea ntr-adevar nevoie de ucenicul lui. Stiam ca va fi o zi nfricosatoare. Henry Luddock ne-a ntmpinat calduros, cnd am ajuns napoi la ferma. Curnd, eram asez ati n fata unui foc bun de lemne, n bucataria lui. El era un barbat vnjos, jovial, cu obrajii rumeni, care nu se lasase coplesit de amenintarea unui duh rau. i pare a rau de moartea pastorului pe care-l tocmise, dar se arata ndatoritor si respect uos fata de noi si voia sa-si joace rolul de gazda buna, ospatndu-ne cu o cina co pioasa. -Multumim pentru propunere, Henry, i spuse Vraciul, refuzndu-l politicos. Este f oarte dragut din partea ta, dar noi nu lucram niciodata cu burta plina. Nu ne-ar aduce dect necazuri. Tu nsa poti sa-ti vezi de treaba si sa mannci tot ce doresti. Spre marea mea tristete, a fost exact ceea ce familia Luddock a facut. S-au as ezat si-au nceput sa nfulece din cte-o portie generoasa de placinta de vitel, n timp ce o amarta de mbucatura de brnza decolorata si un pahar de apa de fiecare a fost toata cina pe care a ngaduit-o Vraciul pentru noi doi. Asadar, mi-am molfait brnza, gndindu-ma la Alice, n casa aceea n care era att de ne fericita. Daca n-ar fi fost acest duh rau, Vraciul poate s-ar fi ocupat de Morga n si ar fi ndreptat lucrurile acolo. Dar cu un aruncator-de-pietre de nfruntat, ci ne stie cnd avea sa mai ajunga si acolo. Nu erau odai libere n casa, iar Vraciul si cu mine am petrecut o noapte chinuit a, nveliti cu o patura fiecare, pe podea, n bucatarie, aproape de taciunii din vat ra, nghetati de frig si cu oasele ntepenite, a doua zi dimineata ne-am trezit cu m ult nainte de revarsatul zorilor si-am pornit spre cel mai apropiat sat, pe nume Belmont. Am tinut-o tot la vale, drept pentru care naintam cu spor, dar stiam ca n scurta vreme aveam sa ne ntoarcem si sa refacem drumul, pas cu pas, urcnd pna la f erma. doar o rascruce cu o jumatate de duzina de case si fi Belmont nu era prea mare eraria la care ne-am oprit noi. Fierarul nu s-a aratat prea bucuros sa ne vada, dar asta probabil pentru ca vizita noastra l-a dat jos din pat. Era nalt si mpanat cu muschi, ca majori-tatea fierarilor, cu siguranta un om cu care nu era de glu mit, dar care se uita la Vraci cu precautie si nu parea tocmai n largul lui. Stia prea bine cu ce se ndeletnicea magistrul meu. -Am nevoie de un topor nou, i-a zis Vraciul. Fierarul i-a facut semn spre peretele din spatele cuptorului, unde o multime d e fiare de topor erau atrnate la vedere, deja faurite, gata de a fi slefuite si a scutite. Vraciul alese repede, aratnd catre cel mai mare. Era un topor urias, cu lama du bla, iar fierarul l-a masurat rapid din priviri pe magistrul meu, de parca l-ar fi cntarit sa vada daca era ndeajuns de vnjos si de puternic ca sa-i mnuiasca. Apoi, fara sa mai piarda vremea, dadu din cap, mormai ceva si se apuca de lucr u. Am stat lnga cuptor, cascnd gura la fierarul care a ncins fierul de topor, l-a b atut cu ciocanul pe nicovala, modelndu-1 si scufundndu-l din cnd n cnd ntr-o caldare c u apa, unde sfria puternic si scotea un nor de aburi. L-a fixat apoi cu ciocanul ntr-o coada lunga de lemn, nainte de a-l ascuti pe pi atra de tocila, scotnd scntei. Cu totul, a durat aproape un ceas pna cnd fierarul sa fie n sfrsit multumit si sa i-l ntinda magistrului meu. Acum, mai am nevoie si de un scut mare, a zis Vraciul. Trebuie sa fie destul d e mare ca sa apere doua persoane, totusi destul de usor ca baiatul sa-i poata ti ne la un brat distanta deasupra capului. Fierarul a parut surprins, dar a intrat n pravalia lui si s-a ntors cu un scut m are, rotund. Era facut din lemn, prins ntr-o rama de metal. Si la mijloc avea, de asemenea, o bucata de fier mai umflata, care se termina cu un tugui, dar pe car e fierarul se apuca s-o dea jos, nlocuind-o cu un miez tot de lemn, ca sa faca sc

utul mai usor. Apoi, a acoperit partea exterioara a scutului cu tabla. Apucndu-l de margini, eram n stare sa tin scutul deasupra capului meu cu ambele mini ntinse. Vraciul nsa a spus ca nu-i bine, fiindca as fi putut fi ranit la deget e si atunci as fi scapat scutul. Prin urmare, obisnuita curea de piele a fost nlo cuita cu doua mnere de lemn, fixate chiar pe rama discului, pe partea interioara. -Bun, hai sa vedem ce poti, a zis Vraciul. M-a pus sa tin scutul n diferite pozitii si nclinat n mai multe feluri, dupa care , n sfrsit multumit, i-a platit fierarului si ne-am ntors spre Ferma de Piatra. Am pornit nentrziat spre defileu. Vraciul a fost nevoit sa-si lase toiagul, fiin dca avea minile ocupate cu toporul si sacul lui. Eu ma luptam cu scutul cel greu, bucuros ca nu ma pusese sa-i car tot eu si sacul. Am urcat pna cnd am ajuns la ta psanul pe care murise pastorul. Acolo, Vraciul s-a oprit si s-a uitat patrunzato r n ochii mei. -Acum trebuie sa te arati curajos, baiete. Foarte curajos. Si trebuie sa ne mi scam repede. Duhul salasluieste sub radacinile unui paducel, uite colo. Trebuie sa taiem copacul si sa-l ardem, ca sa-l scoatem afara din brlog. -De unde stii? am ntrebat eu. Duhurile aruncatoare de pietre traiesc de obicei sub radacini de copaci? -Traiesc oriunde le place. Dar, n general, duhurile rele traiesc prin defileuri si, n special, sub radacinile arborilor de paducel. Pastorul a fost ucis la intr area n defileu, chiar aici. Si eu stiu ca exista un arbore de paducel putin mai s us, pentru ca exact acolo m-am luptat cu ultimul duh, n urma cu aproape nouasprez ece ani, cnd John era doar un copil n scutece, iar Morgan era ucenicul meu. Dar ai ci e o problema, pentru ca, n timp ce duhul de atunci a ascultat de vorba buna, l undu-si talpasita cnd i-am cerut-o, acesta de acum este un aruncator-de-pietre cru d, care deja a ucis, asa ca vorbele nu vor fi de-ajuns. Dupa acestea, ndreptndu-ne catre nord, am intrat tinndu-ne pe latura dinspre apus a defileului, Vraciul mergnd cu pasi iuti naintea mea; curnd, amndoi rasuflam greu. Namolul de la intrare fu nlocuit, treptat, de grohotis, prin care naintam cu difi cultate. La nceput, am mers pe marginea de sus a defileului, dar apoi Vraciul a cobort, l und-o prin valul de pietre sfarmate de la baza pantei, pna am ajuns la izvor. Nu er a prea adnc, nici prea lat, dar curgea vijelios printre pietre, repezindu-se la v ale cu atta putere nct ar fi fost greu sa-i traversam. Am continuat sa urcam n sens invers curgerii lui, ambele sale maluri ridicndu-se, din ce n ce mai abrupte, pna cn d doar o fsie ngusta de cer se mai putu zari deasupra crestetelor noastre. Atunci, n pofida zgomotului izvorului, am auzit primele pietricele caznd n apa, chiar n fat a noastra. Era ceva la care ma asteptasem si, curnd, urmara si altele, silindu-ma sa iau s cutul din spinare si sa ncerc sa-i tin deasupra capetelor noastre. Vraciul era ma i nalt ca mine, asa ca a trebuit sa ma ntind si, nu dupa multa vreme, au nceput sa ma doara umerii si bratele. Chiar si asa, tinndu-l ct de sus mi ngaduiau bratele, Vr aciul tot era silit sa se aplece si amndoi naintam chinuit. Peste putin timp, am zarit arborele de paducel. Nu era deosebit de mare, dar e ra foarte batrn, negru si chircit, cu radacini noduroase iesite n afara, care sema nau cu niste gheare. Statea sfidator, ca unul care supravietuise capriciilor vre mii timp de un secol sau poate mai mult. Era locul potrivit pentru salasul unui duh rau, mai ales un aruncator-de-pietre ca acesta, care evita tovarasia oamenil or si caruia i place sa fie singur. Pietrele care cadeau deveneau din ce n ce mai mari si, tocmai cnd ajungeam la co pac, una mai mare dect pumnul meu a pocnit cu atta putere n scut, nct aproape ca m-a surzit. -Tine-l bine, baiete! a strigat Vraciul. Atunci, ploaia de pietre a ncetat. -Acolo... mi-a aratat magistrul meu si, n umbra de sub crengile copacilor, am p utut zari duhul ncepnd sa se ntrupeze. Vraciul mi spusese ca acest tip de duh era, de fapt, un spirit si nu avea un tr up de carne, snge si oase;nsa, uneori, cnd ncerca sa-i sperie pe oameni, se acoperea cu lucruri care l faceau vizibil ochilor omenesti. Acesta de acum se folosea de pietrele si noroiul de sub copac. Le-am vazut ridicndu-se deodata, ntr-o uriasa tr

omba uda, si lipindu-se de trupul duhului care se arata astfel ochilor nostri. Nu era o priveliste placuta. Avea sase brate enorme care, presupun, erau foart e nimerite pentru a azvrli cu pietre. Nu era de mirare ca putea arunca att de mult e, cu o asemenea viteza. Capul, la fel, era urias, iar fata acoperita cu noroi, mzga si pietricele mai mici care, cnd se ncrunta la noi, se miscara ntocmai de parca dedesubt avea loc un cutremur. n loc de gura avea o despicatura ntunecata si doua gauri negre uriase, acolo unde ar fi trebuit sa fie ochii. Nelundu-l n seama pe duh, fara sa mai piarda nicio clipa, caci ploaia de pietre rencepuse sa cada, Vraciul se duse drept la copac, lovindu-l cu toporul ndata ce a junse la el. Batrnul copac noduros era rezistent si a fost nevoie de mai multe lo vituri de topor ca sa-i nlature crengile. l pierdusem din vedere pe duh, prea ocup at sa tin scutul deasupra si sa parez cele mai mari pietre care veneau peste noi . Scutul parea sa devina din clipa n clipa mai greu, iar bratele mi tremurau de ef ortul de a-1 tine sus. Vraciul ataca trunchiul, izbind cu furie. Am nteles atunci de ce alesese un top or cu dublu tais: lovea si n fata si n spate, descriind arcuri largi, ca de coasa, de am nceput sa ma tem pentru viata mea. Uitndu-te la el, n-ai fi ghicit niciodat a ca era att de puternic. Nu mai era de mult tnar, dar mi-am dat seama atunci, din felul n care lama toporului musca adnc n lemn, ca, n ciuda vrstei sale si a bolii ca re abia de curnd i trecuse, era totusi cel putin la fel de puternic ca fierarul si facea ct doi ca tata. Vraciul nu reteza copacul ct sa cada la pamnt, ci i despica trunchiul, apoi lasa toporul jos si scotoci prin sacul lui de piele. Nu vedeam prea bine ce anume fac ea, din pricina faptului ca pietrele curgeau acum mai nver-sunat ca niciodata. Am privit cu coada ochiului si am vazut ca duhul ncepuse sa se valureasca si sa se n tinda: vine uriase de muschi se umflau, erupnd pretutindeni pe trupul lui, ca fur unculele coapte. Si, dupa ce nca un nor de noroi si de pietricele se ridica n aer, am vazut ca aproape si dublase dimensiunile. Atunci s-au ntmplat doua lucruri, imu l dupa altul, ntr-o succesiune rapida. Primul a fost un urias bolovan care a cazut din cer n dreapta noastra si s-a ngr opat pe jumatate n pamnt. Daca ar fi aterizat peste noi, scutul ar fi fost inutil. Amndoi am fi fost striviti. Al doilea a fost copacul care a izbucnit deodata n fl acari. Dupa cum am spus, n-am avut timp sa vad cum a izbutit Vraciul sa-i dea fo c, dar rezultatul a fost ntr-adevar uluitor. Copacul s-a aprins cu un puternic vjit si flacarile s-au naltat pna la cer, trosnind si mprastiind scntei n toate directiil e. Cnd m-am uitat n stnga, duhul disparuse, si atunci, cu minile tremurnde, am cobort s cutul si l-am sprijinit cu marginea de pamnt. Abia l lasasem jos, ca Vraciul si-a ridicat sacul, si-a pus toporul pe umar si, fara niciun cuvnt sau privire napoi, a pornit spre iesirea din defileu. -Vino, baiete! striga el dupa mine. Nu tndali! Atunci mi-am ridicat scutul si l-am urmat, fara sa risc sa ma mai uit o data n spate. Dupa o vreme, Vraciul a ncetinit pasul si l-am putut prinde din urma. -Asta a fost? am ntrebat eu. S-a terminat? -Nu fi prost! a zis el, clatinnd din cap. Este abia nceputul. A fost numai primul pas. Ferma lui Henry Luddock este n siguranta de acum, dar duhul ala o sa loveasc a din nou, n alta parte, si foarte curnd. O sa urmeze o multime de lucruri mult ma i rele! M-am simtit dezamagit, fiindca mi nchipuisem ca primejdia se sfrsise si misiunea no astra se ncheiase. Ma asteptam, plin de nadejde, la o masa fierbinte si gustoasa, dar iata ca Vraciul mi spulbera visele, pentru ca trebuia sa postim n continuare. ndata ce-am ajuns napoi, i-a spus lui Henry Luddock ca-l scapase de duh. Fermierul i-a multumit si i-a fagaduit sa-i plateasca n toamna ce vine, imediat dupa recol ta; cinci minute mai trziu, eram pe drum spre casa de iarna a Vraciului. Esti sigur ca duhul ala o sa se ntoarca? Eu chiar am crezut ca l-am alungat, iam spus Vraciului, n timp ce strabateam podisul, cu vntul suflndu-ne naprasnic n spi nare. -Adevarul e ca treaba e pe jumatate facuta, baiete, dar partea cea mai rea urm eaza sa vina. ntocmai cum o veverita si ngroapa ghindele ca sa le mannce mai trziu, u

n duh si face rezerve de putere acolo unde salasluieste. Din fericire, acestea iau pierit, au ars odata cu paducelul. Am cstigat prima mare batalie, dar dupa vre o doua zile, n care si va aduna noi puteri, o sa nceapa sa chinuiasca pe altcineva. -Asadar, o sa-l nchidem ntr-un put? -Nu, baiete. Cnd un aruncator-de-pietre ucide att de fara motiv, trebuie sa fie nimicit definitiv! -De unde o sa-si ia noi puteri? -Din teama, baiete, din teama o sa si le ia. Un aruncator-de-pietre se hranest e din teama celor pe care i chinuieste. Unele familii sarmane din apropiere vor a vea o noapte de groaza. Nu stiu unde o sa se duca si pe cine va alege, asa ca nu pot face nimic n aceasta privinta si nu pot da niciun sfat. Este unul dintre luc rurile pe care trebuie sa le acceptam. Ca si uciderea acelui batrn copac nevinova t. N-am vrut s-o fac, dar n-am avut ncotro. Duhul acela o sa se miste n continuare , o sa adune puteri si, peste o zi sau doua, o sa-si gaseasca iar un loc bun de a-si face o vizuina. Si atunci iar o sa vina cineva si-o sa ne ceara ajutorul. -De ce a devenit duhul att de crud la primul lui salas? am ntrebat eu. De ce a u cis? -Pai, oamenii de ce ucid? facu Vraciul. Unii o fac, altii nu. Si unii care ncep bine sfrsesc rau. Dupa cum cred eu, aruncatorul asta de pietre a fost menit, ini tial, sa fie doar un duh-care-bate-la-usi si care da trcoale caselor, speriind oa menii cu ciocanituri si bufnituri n timpul noptii. Dar a vrut mai mult, a vrut o n treaga panta de deal numai a lui si atunci si-a pus n cap sa-i goneasca pe bietul Henry Luddock si pe familia sa afara din ferma lor. Dar acum, din pricina ca iam distrus brlogul, o sa aiba nevoie de unul nou. Asadar, o sa se mute mai depart e pe artera. Am dat din cap. -Ei, poate ca asta o sa te mai nveseleasca putin, zise el, scotnd o bucata de brn za ngalbenita din buzunar. Rupse din ea o bucatica si mai mica si mi-o ntinse. Mes tec-o, ma ndemna el, dar n-o nghiti dintr-odata. Odata ntorsi la casa Vraciului, am adus-o pe Meg din pivnita si am reintrat n ru tina treburilor gospodaresti si a lectiilor. Totusi, era o mare diferenta. Fiind ca asteptam ca duhul sa faca iarasi necazuri, postul nostru continua. Era un chi n pentru mine s-o vad pe Meg gatind numai pentru ea, n vreme ce noi flamnzeam. Tre i zile ne-am nfometat asa, nct stomacul meu ncepuse sa creada ca-mi fusese taiat gtul , dar, n cele din urma, n cea de-a patra zi pe la prnz, se auzi o bataie puternica n usa din spate... -Ei bine, du-te si raspunde, baiete! porunci Vraciul. Fara ndoiala ca au sosit vestile pe care le asteptam. I-am dat ascultare, dar, spre uluirea mea, cnd am deschis usa, am gasit-o pe Al ice n fata ei. Batrnul domn Hurst m-a trimis, a zis Alice. Sunt necazuri cu un duh rau la ferm a Straja Mlastinii. Ei? N-ai de gnd sa ma inviti nauntru? ntoarcerea aruncatorului-de-pietrE Vraciul avusese dreptate n prezicerile lui, dar a fost la fel de uluit ca si mine cnd am condus-o pe vizitatoarea noastra n bucatarie. -Duhul s-a ntors la ferma lui Hurst, i-am spus eu. Domnul Hurst cere ajutor. -Vino n salon, fato. O sa vorbim acolo, a zis el, ntorcndu-se s-o conduca. Alice mi-a zmbit, dar nu nainte de a arunca o privire spre Meg, care statea cu spa tele la noi, ncalzindu-si minile la foc. -Ia loc, i-a spus magistrul meu lui Alice, nchiznd usa salonului. Acum, povesteste -mi toata tarasenia, ncepe cu nceputul si nu te grabi. -N-am prea multe de povestit, raspunse Alice. Tom mi-a spus destule despre duh uri rele ca sa fiu sigura ca acela de-acolo este un aruncator-de-pietre. Azvrle c nu se mai poate iesi din casa. Mi-am pus viata n p u bolovani n ferma de cteva zile rimejdie ca sa vin sa va chem. Curtea e plina de bolovani. Nu cred c-a mai ramas vreun geam ntreg si a spart trei olane din cosul sobei. E de mirare ca n-a fost nimeni ranit.

-Si Morgan n-a ncercat sa faca nimic sa-i opreasca? a ntrebat Vraciul. L-am nvata t aproape toate lucrurile de baza despre duhurile rele. -Nu l-am mai vazut de cteva zile. Mai bine, c-am scapat de belea! -Se pare ca este exact ce asteptam, am zis eu. -Da, si mie mi se pare la fel. Mai bine pregateste ceaiul de ierburi. Sa-l fac i la fel de concentrat ca si data trecuta. M-am ridicat si-am deschis dulapul de lnga camin, scotnd sticla maronie. Cnd m-am ntors, am surprins o expresie de dezaprobare pe chipul lui Alice. Si Vraciul o v azuse. -Fara ndoiala, baiatul te-a pus la curent cu toate chestiunile mele personale. Prin urmare, stii ce o sa faca acum si de ce este nevoie de asta. Asa ca lasa ca utatura asta piezisa! Alice nu raspunse, dar veni dupa mine n bucatarie si ma privi cum pregatesc ceaiu l de ierburi, n timp ce Vraciul se duse n camera lui de lucru sa-si completeze jur nalul la zi. Cnd am terminat, Meg motaia n scaunul ei, asa c-a trebuit s-o trezesc , scuturnd-o cu blndete de umar. -Uite, Meg, i-am spus eu, cnd deschise ochii. Ti-am adus ceaiul tau de ierburi. S a-l bei cu atentie, ca sa nu te arzi... Ea primi cana, dar se uita la ea, gnditoare. -Nu mi-am baut deja ceaiul pe ziua de azi, Billy? -Ai nevoie de nca o cana, Meg, pentru ca vremea s-a racit mai tare, ntre timp. -Oh, cum o cheama pe prietena ta, Billy? E o fata asa de draguta! Ce frumosi och i caprui! Alice zmbi cnd o auzi pe Meg spunndu-mi Billy si se prezenta singura. -Ma cheama Alice si am locuit la Chipenden. Dar acum stau la o ferma din apropie re. -Atunci sa vii pe la noi ori de cte ori doresti, o invita Meg. N-o sa primesc mul te vizite de la doamne, zilele astea. O sa ma bucur sa te vad pe tine. -Bea-ti ceaiul, Meg, le-am ntrerupt eu. Bea-l ct e cald. E cel mai bine pentru tin e asa. Cu acestea, Meg ncepu sa-si soarba potiunea si, nu dupa multa vreme, termina ca na si ncepu sa picoteasca. -Mai bine o coborti n frigul si umezeala de jos! zise Alice, cu un val de amarac iune n glas. N-am avut cnd sa-i raspund, pentru ca Vraciul a iesit tocmai atunci din camera sa de lucru si a ridicat-o pe Meg n brate. Eu am luat lumnarea si am descuiat poar ta, n timp ce el cobor cu Meg pna jos, n odaia ei din pivnita. Alice ramasese n bucat arie. Dupa ce ne-am ntors, cinci minute mai trziu, toti trei eram pe drum. Ferma Straja Mlastinii suferise o adevarata canonada. ntocmai cum povestise Ali ce, curtea era plina de pietre si aproape toate ochiurile de geam fusesera spart e. Fereastra de la bucatarie era singura neatinsa nca. Usa din fata era ncuiata, d ar Vraciul si folosi cheia si-o descuie n cteva secunde. I-am cautat pe batrnii Hurs t si i-am gasit ascunsi de frica n pivnita; de duhul rau n-am vazut nici urma. Vraciul nu mai pierdu nicio clipa. -Trebuie sa plecati de aici imediat, le spuse batrnului fermier si nevestei sal e. Ma tem ca nu se poate altfel. Luati-va doar ce aveti nevoie si duceti-va. Las ati-ma sa fac ce e necesar. -Dar unde sa ne ducem? ntreba doamna Hurst, gata sa izbucneasca n lacrimi. -Daca ramneti aici, nu raspund pentru vietile voastre, le spuse Vraciul verde-n fata. Rudele voastre locuiesc n Adlington. Trebuie sa va primeasca si pe voi la ele. -Si ct o sa dureze pna o sa ne putem ntoarce? ntreba domnul Hurst, ngrijorat pentru agoniseala sa de-o viata. -Trei zile, cel mult, raspunse Vraciul. Dar nu duceti grija fermei. Ucenicul m eu o sa se ocupe de absolut tot ce trebuie. n vreme ce ei si strngeau lucrurile, magistrul meu mi porunci sa ncerc sa fac ct mai multe dintre treburile fermei cu putinta. Totul era linistit: nu cadea nicio pi atra si se parea ca duhul se odihneste. Asadar, folosindu-ma de prilej, am nceput prin a mulge vacile; pna ce am terminat eu, afara se nserase binisor. Cnd am intra t n bucatarie, l-am gasit pe Vraci stnd la masa, singur.

-Unde e Alice? I-am ntrebat eu. -A plecat cu fermierii Hurst, unde sa fie? N-aveam nevoie de cineva de care sa ne tot mpiedicam, acum cnd trebuie sa nfruntam un duh rau. Eram prea frnt de oboseala ca sa ma mai cert cu el. Doar ca, pe jumatate, nadaj duisem ca i va ngadui lui Alice sa ramna. -Stai jos si nu mai face mutra asta plouata, baiete. La cum arati, se acreste si laptele, zau! Trebuie sa ne pregatim. -Unde e duhul acum? Vraciul ridica din umeri. B-anuiesc ca se odihneste pe sub vreun copac sau vreun bolovan mai mare. Acum, ca s-a nnoptat, n-o sa mai treaca mult si-o sa apara. Duhurile pot fi active si pe ziua si, dupa cum am simtit-o pe pielea noastra, sus, pe platou, cu siguranta ca se apara, daca sunt atacate. nsa cel mai mult le place sa atace noaptea, caci atunci sunt ele mai puternice. Daca e acelasi duh rau pe care l-am ntlnit sus, la Ferma de Piatra, atunci lucrurile or sa se ncinga rau. Gndeste-te ca o sa-si amin teasca de noi, de ndata ce o sa se apropie, si o sa vrea razbunare pentru ce i-am facut. N-o sa se multumeasca sa sparga niste geamuri si sa dea jos vreo cteva ol ane din hornul sobei. O sa ncerce sa puna toata ferma asta la pamnt, cu noi nauntru . Asadar, o sa fie o lupta pe viata si pe moarte. Dar, fruntea sus, baiete! zise el, prinzndu-mi privirea speriata. O fi asta o casa veche, nsa e construita din c ea mai buna piatra din Comitat, pe temelii trainice, nu gluma. Cele mai multe du huri rele sunt mai batute-n cap dect par, asa ca n-o sa murim, deocamdata. Ce va trebui sa facem va fi sa-i istovim. Ma ofer eu ca tinta. Dupa ce o sa-i secatuie sc de puteri, o sa-i dai tu lovitura de gratie, cu sare si fier, asa ca umple-ti bine buzunarele, baiete, si fii gata! Cndva ma folosisem si eu, de la mine putere, de sare si fier, cnd ma nfruntasem c u batrna vrajitoare Mama Malkin. Cele doua substante mpreuna sunt foarte eficace mp otriva creaturilor ntunericului. Sarea avea sa-larda pe duh, iar fierul avea sa-i soarba puterile din trup. Am facut ce ma sfatuise magistrul meu, umplndu-mi buzunarele cu sare si cu pili tura de fier din pungile de piele pe care le avea n sacul lui. Cu putin nainte de miezul noptii, duhul ataca. De cteva ore se pregatea sa nceapa o furtuna si, dupa cele dinti tunete ndepartate, se dezlantuise trasnind deasupra capetelor noastre si sfsiind cerul cu fulgere. Amndoi eram n bucatarie, stnd la mas a, cnd a nceput. -Vine, a murmurat Vraciul, cu glas att de scazut nct parea ca vorbeste mai curnd n sinea lui dect cu mine. Avu dreptate: peste vreo doua secunde, duhul cobor dealul, mugind si racnind, s i navali asupra fermei. Ai fi zis ca un fluviu si iesise din matca si puhoiul se pravalea peste noi. Fereastra bucatariei exploda, mprastiind cioburile pretutindeni, iar usa din sp ate se curba nauntru, de parca o imensa greutate se rezema de ea. Apoi, ntreaga ca sa fu zgltita ca un copac n furtuna, aplecndu-se nti ntr-o parte, apoi n cealalta. St ca pare cu neputinta, dar jur ca asa a fost. Dupa aceea a urmat o rafala de trosnete si pocnete deasupra capetelor noastre, iar tiglele au nceput sa zboare de pe acoperis si sa se sparga n curte. Apoi, pen tru cteva secunde, totul a ramas n tacere si nemiscat, de parca duhul si tragea ras uflarea sau se gndea ce sa faca mai departe. -E timpul sa-i punem capat, baiete, zise Vraciul. Stai aici si urmareste-ma pe fereastra. Lucrurile or sa devina cumplite pe afara, asta-i sigur. Dupa parerea mea, erau si-asa destul de urte, dar n-am spus-o cu glas tare. -Cu niciun pret, indiferent ce se ntmpla, continua magistrul meu, sa nu iesi din casa. Foloseste-te de sare si de fier numai cnd duhul a intrat n bucatarie. Daca le folosesti afara, pe o vreme ca asta, n-o sa-si faca efectul cum trebuie. Eu o sa-i momesc pe duh nauntru. Asa ca fii pregatit. Vraciul descuie usa si, strngnd toiagul n mna, iesi afara, n curte. Era cel mai cur ajos om pe care-l cunoscusem vreodata. n locul lui, cu siguranta nu mi-ar fi plac ut sa-l nfrunt pe duh pe ntuneric. Caci era o noapte neagra ca smoala, iar n bucatarie toate lumnarile se stinseser a. Sa ramn cufundat n bezna era ultimul lucru pe care mi-l doream, dar, din ferici

re, aveam un felinar. L-am dus aproape de fereastra, dar lumina sa nu batea prea departe n curte. Vraciul se afla la o oarecare distanta, asa ca nu puteam vedea tot ce se petrecea si trebuia sa ma bizui doar pe fulgere. L-am auzit pe Vraci lovind de trei ori cu toiagul n dalele de piatra; atunci, c u un urlet, duhul se arunca asupra lui, strabatnd n goana curtea, de la stnga la dr eapta. Urma un strigat de durere si un trosnet ca de creanga rupta. Cnd fulgera d in nou, l-am zarit pe Vraci n genunchi, cu minile ntinse, ncercnd sa-si apere capul. Toiagul i zacea pe jos, ceva mai departe de el, rupt n trei bucati. Prin ntuneric am auzit pietrele lovind dalele de piatra n jurul Vraciului si mai multe tigle caznd de pe acoperis peste el. A strigat de durere de nca vreo doua s au trei ori si, n pofida faptului ca-mi spusese sa privesc de la fereastra si sa astept duhul sa intre n bucatarie, m-am ntrebat daca n-ar fi trebuit sa ies si sa n cerc sa-i ajut. Magistrul meu trecea prin clipe grele si parea mai mult ca sigur ca avea s-o ncurce. M-am straduit sa strapung cu privirea bezna de afara, ncercnd sa deslusesc ce se mai ntmpla, spernd sa mai vina un fulger ca sa lumineze iarasi curtea. Pe Vraci nu -l puteam vedea deloc. Dar atunci usa din spate ncepu sa se deschida foarte ncet, n grozit, m-am dat napoi, retragndu-ma pna ce m-am lipit cu spatele de perete. Oare d uhul venea dupa mine, acum? Am pus felinarul pe masa si m-am pregatit sa vr mna n b uzunarele pantalonilor, dupa sare si fier. O silueta ntunecata pasi ncet peste pra g, naintnd n bucatarie, si-am ncremenit, dar apoi am tras aer n piept, caci l-am vazu t pe Vraci n patru labe. Se tra spre usa, tinndu-se n umbra zidului. De aceea nu-l p utusem vedea. Am dat fuga spre el, am trntit usa, nchiznd-o, apoi l-am ajutat sa ajunga la masa . A fost destul de greu, pentru ca tremura din toate ncheieturile si parea ca nul mai tin picioarele. Era ferfenita. Duhul l ranise rau: avea fata scaldata n snge si un cucui ct un ou n frunte. Se sprijini cu ambele mini de marginea mesei, caznin du-se sa stea n picioare. Cnd deschise gura sa vorbeasca, am vazut ca i lipsea un d inte din fata. Nu arata deloc bine. -Nicio grija, baiete, zise el, ragusit. L-am pus pe urmele mele. Nu i-a mai ra mas prea multa putere si acum e momentul sa-l nimicesti. Fii gata sa folosesti s area si fierul, dar, orice s-ar ntmpla, sa nu ratezi! Zicnd ca l-a pus pe urmele lui", Vraciul voia sa spuna ca se oferise el nsusi ca tinta, iar duhul cheltuise o mare parte din energia lui ca sa-l ucida, iar acum era mult mai slabit. Dar ct de slabit? Ar fi putut fi nca foarte periculos. Chiar n clipa aceea, usa se deschise deodata de perete si, de data aceasta, naun tru pasi duhul. Fulgera iarasi si i-am putut vedea capul rotund si cele sase bra te namolite. Dar era o deosebire: acum parea mult mai mic. n mod cert pierduse o gramada din putere Vraciul nu suferise n zadar. Cu inima batndu-mi mai sa-mi sparga pieptul si cu genunchii tremurnd, am facut u n pas nainte, ca sa-i nfrunt pe duh. Mi-am vrt minile n buzunare si am scos pumnii pli ni de sare si de fier, pe care le-am aruncat drept spre duh. Sarea din mna mea dr eapta, fierul din cea stnga. n pofida pretului platit, Vraciul facuse totul ca la carte. Mai nti, i arsese copa cul duhului, distrugn- du-i rezerva de energie. Apoi l ademenise n casa, oferindu-s e el nsusi ca prada si storcnd mai mult puterea duhului. Dar eu trebuia sa nchei mi siunea nauntru. Si nu-mi puteam ngadui sa dau gres. n afara de curentul dintre fereastra si usa deschisa puteam tinti fara alte pie dici. Norul de sare si de pilitura de fier l nimeri pe duh n plin. Izbucni ntr-un t ipat att de puternic si de ascutit, nct mi s-au strepezit dintii si am simtit ca mi -a spart timpanele. Sarea o arsese pe creatura, iar fierul o vlaguise si de rest ul de putere. n clipa urmatoare, duhul disparu. Nu mai era. Se ispravise. Eu l nim icisem! Dar usurarea mea fu de scurta durata. L-am vazut pe Vraci clatinndu-se si mi-am dat seama ca avea sa cada. Am ncercat sa-l prind zau c-am ncercat. Dar prea trziu. Genunchii i se nmuiara, nu se mai putu tine de masa si se prabusi pe spate, dnd c u capul de dalele de piatra ale pardoselii. M-am muncit sa-l ridic, dar era cump lit de greu si am observat, spre disperarea mea, ca nasul i sngera puternic. M-a cuprins panica. La nceput, nu-l auzeam respirnd. Apoi, n sfrsit, i-am simtit s uflul adiind foarte slab pe gt. Vraciul era grav ranit si avea urgenta nevoie de

un doctor. Prevestirile mortiI

Am cobort tot ntr-o fuga dealul pna-n sat, prin ploaia torentiala, cu tunetele expl odnd deasupra crestetului meu si cu fulgerele orbitoare crapnd cerul n bucati. N-aveam nici cea mai mica idee unde putea locui doctorul si, n disperare de cauza , am batut la prima usa care mi-a iesit n cale. N-am primit niciun raspuns, asa c a, n urmatoarea, am batut cu amndoi pumnii. Cnd nici asa n-am obtinut vreun raspuns , mi-am amintit ca fratele Vraciului, Andrew, avea un atelier, undeva prin sat. Asadar, am alergat mai departe, spre centrul satului, mpiedicndu-ma de pietre si d e priasele apei de ploaie ce se pravaleau n cascade n josul dealului. Mi-a luat mult timp pna am gasit casa lui Andrew. Era mai mica dect cea pe care o nchiriase n Priestown, dar avea vad bun, pe Calea Babilonului, cum dai coltul du pa ceea ce parea sa fie grupul principal de pravalii ale satului. Lumina unui fu lger mi-a aratat inscriptia de deasupra vitrinei: ANDREW GREGORY MESTER LACATUS Am batut rapid si tare cu nodurile degetelor n usa pravaliei si, cnd am vazut ca nu raspunde nimeni, am apucat de clanta si am zgltit-o violent tot degeaba. M-am n trebat daca nu cumva Andrew era plecat cu vreo treaba. Poate ca, peste noapte, s tatea n alt sat. Apoi am auzit ridicndu-se geamul ferestrei unui dormitor de deasu pra pravaliei alaturate si un glas de barbat mnios racnind n noapte: -Pleaca de acolo! Pleaca imediat! Ce-i n capul tau, de faci atta taraboi la ora asta, cnd oamenii cumsecade trebuie sa doarma? -Am nevoie de un doctor! am strigat eu catre fereastra lunguiata si ntunecata. E urgent. Un om e n primejdie de moarte. -Atunci, ti pierzi timpul! Ala e atelierul unui lacatus! -Lucrez pentru fratele lui Andrew Gregory. Cel care locuieste sus, n defileul din munti. Eu sunt ucenicul lui. Cnd fulgerul lumina din nou, am zarit o clipa fata omului aplecat peste fereastra si am citit teama ntiparita pe trasaturile sale. Probabil ca tot satul stia ca f ratele lui Andrew era un vraci. -E un doctor pe Strada Bolton, cam la vreo suta de yarzi spre miazazi! -Unde e Strada Bolton? am ntrebat eu. -Mergi la poalele dealului pna la rascruce si ia-o la stnga. Apoi mergi drept naint e. Este ultima casa! Cu acestea, fereastra se trnti la loc, dar nu mai conta obtinusem informatia de c are aveam nevoie. Asadar, am rupt-o la fuga n josul dealului, am luat-o la stnga, continund sa alerg, gfind, si curnd bateam la usa ultimei case de pe drumul acela. Doctorii sunt obisnuiti sa fie treziti n toiul noptii pentru urgente, de aceea na durat mult pna sa-mi deschida. Era un omulet pirpiriu, cu o mustata subtire si parul ncaruntit pe la tmple. Tinea o lumnare n mna si, n timp ce i vorbeam, ma asculta dnd din cap, foarte calm si stapn pe sine. I-am spus ca omul ranit era la ferma St raja Mlastinii, dar cnd i-am explicat cine avea nevoie de ajutor si de ce, purtar ea lui s-a schimbat si lumnarea a nceput sa-i tremure n mna. -Tu du-te napoi, ca o sa vin eu, ct oi putea de repede, a zis el, nchizndu-mi usa n nas. M-am ntors catre dealuri, dar eram ngrijorat. Era limpede ca doctorul se sperias e cnd aflase ca trebuia sa trateze un vraci. Oare avea sa se tina de cuvnt? Chiar avea sa vina n urma mea la ferma? Daca nu, Vraciul s-ar fi putut sa moara. mi trec u prin cap ca poate murise deja si, cu inima grea, am urcat dealul ct am putut ma i repede. ntre timp, furia furtunii trecuse si tot ce mai ramasese erau uruitul nd epartat al tunetelor deasupra podisului si, din cnd n cnd, licarul fulgerelor. N-a mai trebuit sa-mi fac griji pentru doctor. S-a tinut de cuvnt si a ajuns la ferma la numai un sfert de ceas dupa mine. -Dar n-a stat mult. Cnd l-a examinat pe Vraci, minile i tremurau att de rau, nct nic i nu mai era nevoie sa-i vad ochii holbati si expresia fetei ca sa-mi dau seama ca era ngrozit. Nimanui nu-i placea sa fie n apropierea unui vraci. Cnd i-am mai si povestit ce se ntmplase n curte si n bucatarie, s-a pierdut de tot cu firea. Se uit a mereu n jur, de parca se astepta sa vada duhul furisndu-se catre el. M-as fi amu

zat de spaima lui, daca n-as fi fost att de trist si de ngrijorat. M-a ajutat sa-i duc pe Vraci la etaj si sa-l culc n pat. Apoi si-a lipit ureche a de pieptul Vraciului si a ascultat cu atentie. Cnd s-a ridicat, a clatinat din cap. n plamnii lui coace pneumonia, zise el, n cele din urma. Nu pot face nimic. -E puternic! am protestat eu. O sa se faca bine. Se ntoarse catre mine avnd zugravita pe chip o expresie pe care o mai vazusem si la alti doctori, nainte. Un chip profesional, u n amestec de compatimire si calm, o masca pe care si-o puneau cnd trebuia sa le d ea vesti rele rudelor pacientilor grav bolnavi. -Ma tem ca previziunile sunt foarte rele, baiete, zise el, batndu-ma cu blndete pe umar. Magistrul tau moare nu cred ca mai traieste pna la ziua. Dar, odata si-o data, cu totii murim, asa ca ma tem ca va trebui sa acceptam. Esti singur aici? Am ncuviintat cu un semn din cap. -O sa te descurci? Am dat din nou din cap. -Ei bine, o sa trimit pe cineva, mine dimineata, zise el, ridicndu-si geanta si pregatindu-se sa plece. Va trebui spalat, adauga el, tot ca o prevestire. Stiam ce vrea sa zica. Era o datina n Comitat sa speli mortii nainte de nmormntare . Mie mi se paruse ntotdeauna o prostie. La ce bun sa mai speli pe cineva, daca t ot l vri ntr-un sicriu si l ngropi? Eram furios si am fost la un pas sa-i zic ceva us turator, dar am izbutit sa ma stapnesc si m-am dus sa ma asez lnga pat, ascultnd re spiratia sufocata a Vraciului. Nu se putea sa moara! Refuzam sa cred asa ceva.Cum sa moara, dupa ce trecuse p rin attea? Pur si simplu nu eram pregatit sa accept ideea. Doctorul gresise, nu? Dar orict de mult ma straduiam sa ma conving ca doctorul se nselase, ncepusem sa disper. Vedeti dumneavoastra, mi-am amintit de ce-mi spusese mama despre prevest irile mortii. Mi-am amintit de mirosul din odaia tatalui meu, parfumul acela gre u de flori, si cum mama spusese ca era un semn al apropierii mortii. Mostenisem si eu darul ei si puteam simti mirosul si acum, pentru ca venea de la Vraci si devenea din ce n ce mai puternic, cu fiecare minut. Cnd se lumina de ziua, magistrul meu era nca n viata, iar femeia trimisa de docto r sa-i spele trupul nensufletit facu o mutra lunga, neputnd sa-si ascunda dezamagi rea. -Nu pot sa stau dect pna la prnz. Mai am unul de spalat, dupa-amiaza! izbucni ea, dar apoi mi spuse sa caut un cearsaf curat, sa-i sfsii n sapte bucati si sa i-l ad uc, mpreuna cu un lighean cu apa rece. Dupa ce am facut tot ce mi-a cerut, ea lua o bucata de cearsaf, o mpaturi pna ce -o facu de-o palma si o cufunda n apa. Apoi se apuca sa-i spele fruntea si obrazu l Vraciului. E greu de spus daca facea asta ca sa-i ajute sa se simta mai bine o ri ca sa scuteasca un pic din timpul ct avea sa-i ia spalatul mortului de mai trzi u. Cnd termina, se aseza lnga pat si ncepu sa tricoteze ceea ce parea sa fie o hainu ta de copil. Vorbea foarte mult mi-a spus povestea vietii ei si s-a laudat cu ce le doua meserii ale sale. n afara de spalatul mortilor si pregatirea lor pentru nm ormntare, ea era si moasa din partile locului. Era racita zdravan si tusea ncontin uu peste Vraci, suflndu-si nasul nrosit ntr-o batista mare, cu picatele. Cu putin nainte de prnz, ncepu sa-si strnga lucrurile, gata de plecare. -Ma ntorc mine dimineata, sa-l aranjez, zise ea. N-o sa mai traiasca nca o noapte. -Chiar nu mai e nicio speranta? am ntrebat-o eu, constient ca Vraciul nu mai desc hisese ochii de cnd se lovise cu capul de pardoseala. -Asculta si tu cum respira, mi raspunse ea. Am ascultat cu atentie. Sufla anevoie, cu un slab horcait. Suna de parc-ar fi av ut traheea astupata. -Asta e horcaitul mortii, zise ea. I-a sunat ceasul. n clipa aceea se auzi o bataie la usa din fata si am cobort sa vad cine era. Cnd am deschis usa, Alice statea aproape de prag, cu haina de lna ncheiata pna la gt si cu gluga trasa pe frunte. -Alice! am exclamat eu, bucuros c-o vad. Vraciul a fost ranit n timp ce se lupta cu duhul. S-a lovit rau la ceafa, iar doctorul crede c-o sa moara!

-Lasa-ma sa-l vad si eu, zise Alice, mpingndu-ma si trecnd pe lnga mine. Poate ca nu e asa de grav cum crede el. Doctorii mai si gresesc. E sus? Am ncuviintat dnd din cap si am urcat dupa Alice pna la usa dormitorului. Ea se dus e drept la Vraci si i puse mna pe frunte. Apoi i ridica o pleoapa cu degetul mare s i se uita ndeaproape la ochiul lui. -Nu-i chiar fara speranta, zise Alice. S-ar putea sa izbutesc sa-l ajut... Femeia din sat si lua bocceaua si dadu sa plece, cu fruntea ncretita de indignar e. -Hai c-am vazut-o si p-asta! exclama ea, uitndu-se la pantofii cu vrf ascutit di n picioarele lui Alice. O mica vrajitoare oferindu-i ajutor unui vraci! Alice si ntoarse capul, cu ochii scaparnd de mnie, si deschise gura larg si si arata dintii. Apoi suiera la femeie, care se dadu repede doi pasi napoi de lnga pat. -Nu te astepta ca el sa-ti multumeasca pentru osteneala! o preveni ea pe Alice , mergnd cu spatele pna ce iesi pe usa dormitorului si apoi napustindu-se pe scari n jos. -N-am prea multe la mine, zise Alice, dupa plecarea femeii. si descheie haina s i scoase o punguta mica, de piele, din buzunarul interior. Era legata cu sfoara, iar ea o desfacu si scoase cteva frunze uscate n palma. O sa-i fac la repezeala o fiertura, deocamdata, zise ea. Ct timp ea cobor si si vazu de treaba la bucatarie, m-am asezat la capatiul patulu i, ncercnd sa-l ajut, ct puteam eu, pe Vraci. Tot corpul i ardea, iar eu i tot sterge am fruntea cu crpa uda, ca sa-i mai scad febra. Din nas i siroia continuu snge si l imfa, prelingndu-se pe mustata, asa ca era destula bataie de cap doar sa-i pastre z fata curata. Pieptul i hria nentrerupt, iar parfumul de flori era mai puternic ca niciodata, asa ca am nceput sa cred ca, n ciuda spuselor lui Alice, moasa avusese dreptate si ca nu mai avea mult de trait. Dupa o vreme, Alice se ntoarse cu o cana plina cu un lichid galbui. Eu i-am rid icat Vraciului capul, iar ea i-a turnat putin n gura. Mi-ar fi placut sa fie mama mi spusese mie odata mama ca acolo, dar stiam ca Alice era poate la fel de buna si Alice era priceputa n materie de potiuni. Vraciul se neca si scuipa putin afara, dar am reusit sa-l facem sa bea restul. Nu-i deloc o perioada potrivita a anului, dar poate o sa fac rost de ceva mai bun, zise Alice. Ar fi bine sa ies si sa caut. Nu ca ar merita-o, dupa cum s-a p urtat cu mine! I-am multumit si am vazut-o ndreptndu-se catre usa de la intrare. Nu mai ploua, dar era un aer foarte rece si umed. Copacii erau desfrunziti si totul parea lips it de viata. -E iarna, Alice. Ce-ai putea gasi cnd nu mai creste nimic? -Chiar si pe timpul iernii sunt radacini si scoarta de copac pe care le poti f olosi, raspunse Alice, ncheindu-si din nou haina la toti nasturii, ca sa se apere de frig. Asta, daca stii unde sa cauti. Ma ntorc ct de repede pot... M-am ntors sus, n dormitor, ca sa stau lnga Vraci, trist si dezorientat. Stiu ca suna egoist, dar nu m-am putut abtine sa nu ncep sa-mi fac griji pentru mine. N-a r mai fi fost cu putinta sa-mi desavrsesc ucenicia fara de Vraci. Ar fi trebuit s a ma duc la nord de Caster, acolo unde vraciul Arkwright si practica meseria, si sa-i rog sa ma primeasca la el. Cum odinioara fusese si el ucenicul Vraciului si locuise la Chipenden ca si mine, poate ca avea sa ma primeasca, dar nu puteam b aga mna-n foc. Ar fi putut sa aiba deja un ucenic. La gndul acesta, m-am simtit si mai abatut. Chiar vinovat. Pentru ca tocmai ma gndisem la mine, si nu la magistr ul meu. Apoi, la vreun ceas dupa aceea, Vraciul deschise brusc ochii. Erau mpaienjeniti si luceau febril si, ca s-o spun pe-a dreapta, nu cred ca m-a recunoscut. Totus i, mai tinea minte cum se dau poruncile, caci ncepu sa racneasca, din toate puter ile, de parca eu as fi fost surd sau mai stiu eu cum. -Ajuta-ma sa ma ridic! Ridica-ma! Sus! Sus! Imediat! striga el, n vreme ce eu m a luptam sa-i ridic n capul oaselor, ngramadindu-i pernele la spate. ncepu sa geama tare si si dadu ochii peste cap, de nu i se mai vazu dect albul globilor. Adu-mi ceva de baut! a strigat el. Trebuie sa beau ceva! Pe masuta de la capul patului era un ulcior cu apa rece si i-am umplut o jumat ate de cana, ducndu-i-o cu blndete la buze.

-Bea-o ncetisor, l-am sfatuit eu, dar Vraciul a luat o gura zdravana si-a scuip at-o, mprastiind-o pe tot patul. -Ce-i porcaria asta? Asta-i tot ce merit? racni el, pupilele revenindu-i la lo cul lor ca sa ma pironeasca salbatic si mnios cu privirea. Adu-mi vin. Si vezi sa fie rosu. Asta-mi trebuie! Nu mi se parea deloc o idee buna, fiind el att de bolnav, dar a staruit, repetnd porunca. Voia vin si trebuia sa fie rosu. -mi pare rau, dar aici nu e niciun fel de vin, i-am explicat eu, pastrndu-mi gla sul calm, ca Vraciul sa nu se agite si mai tare. -Binenteles ca nu-i niciun fel de vin aici! Asta e un dormitor! urla el. Jos, n bucatarie, acolo o sa gasesti. Daca nu, ncearca n pivnita. Du-te si cauta. Si misc a-te mai repede. Nu ma face s-astept. Erau vreo jumatate de duzina de sticle de vin n bucatarie si toate cu vin rosu. Necazul era ca n-am gasit pe nicaieri un tirbuson nu c-as fi cautat prea mult. De aceea am luat sticla cu mine, ntorcndu-ma n dormitor, creznd ca va renunta. M-am nselat. De ndata ce m-am apropiat de pat, magistrul mi-a smuls sticla din mn a, a dus-o la gura si i-a scos dopul cu dintii care-i mai ramasesera. Pentru o c lipa, m-am gndit c-o sa-l nghita, dar l-a scuipat deodata cu atta forta, nct dopul a sarit drept n peretele opus. Apoi a nceput sa bea si, ntre doua nghitituri, sa sporovaiasca. Nu-l mai vazusem niciodata pe Vraci bnd alcool, dar acum parca nu izbutea sa-si toarne destul de r epede vinul pe gt. A devenit din ce n ce mai nflacarat, din sporovaiala dnd n perorat ie. Ce spunea n-avea niciun sens, era doar delirul unui om mistuit de febra si d e bautura. Multe le turuia n latina, limba pe care eu nca ma chinuiam s-o nvat. La un moment dat, s-a apucat sa faca de mai multe ori semnul crucii cu mna dreapta, cum fac preotii. Acasa, la ferma noastra, vinul era o bautura rara. Mama stia sa faca vin de so c si era foarte bun. Dar nu-l punea pe masa dect n ocazii speciale: pe cnd locuiam eu acasa, aveam noroc daca mi se dadea o jumatate de paharel, de doua ori pe an. Vraciul goli o sticla ntreaga n mai putin de un sfert de ora, dupa care i se facu rau att de rau, ca era sa-si dea duhul, sufocat de voma, de vreo cteva ori. Fires te ca a trebuit sa curat eu toata mizeria, folosindu-ma de celelalte fsii de cear saf. Alice s-a ntors la putin dupa aceea si i-a pregatit o alta fiertura din radacin ile pe care le gasise. Ea de-o parte, eu de-o parte, am izbutit sa i-o turnam pe gt Vraciului si, n cteva clipe, a adormit din nou. Terminnd cu asta, Alice adulmeca aerul din odaie, ridicndu-si nasul, cu narile f rematnd. Chiar si dupa ce schimbasem asternuturile, odaia putea de mama, Doamne, n ct nu mai simteam nici parfumul de flori. Cel putin, asta am crezut eu atunci ca era explicatia. Nu mi-am dat seama ca Vraciul era mai bine. Astfel, s-a dovedit ca si doctorul, si moasa gresisera: n cteva ore, febra i trec u si magistrul meu ncepu sa tuseasca, scuipnd flegma groasa din plamnii sai, umplnd batistele de ndata ce reuseam sa le gasesc, pna am ajuns sa sfsii nca un cearsaf n bu cati. Pornise pe lunga cale a nsanatosirii. Si, nca o data, i datoram totul lui Ali ce. Vesti relE Cei doi Hurst se ntoarsera n ziua urmatoare, dar pareau nauci si pierduti, de parc a nu stiau de unde sa nceapa sa curete harababura aceea. Vraciul dormea mai tot t impul, dar nu-l puteam lasa sa zaca ntr-o odaie cu vntul suiernd prin fereastra spa rta, asa ca am luat ctiva banuti din sacul lui si i-am dat domnului Hurst, sa pla teasca niste reparatii. Au fost tocmiti ctiva mesteri din sat: un geamgiu a pus geamuri noi la ferestre le din dormitor si bucatarie, n vreme ce Shanks le-a nchis, de bine, de rau, cu scn duri pe celelalte, macar sa nu mai ploua nauntru. Si eu am avut treaba n ziua acee a, aprinznd focul n ambele dormitoare si unul jos, n bucatarie, apoi dnd o mna de aju tor la muncile fermei, mai ales la muls. Domnul Hurst a muncit si el, dar fara t ragere de inima. Parea ca i se facuse lehamite de viata, ca si pierduse pofta de a trai.

Murmura nencetat, ca pentru sine: Vai de mine! Vai de mine!", cu voce frnta. Iar o data l-am auzit spunnd, chiar deslusit, n timp ce se uita la acoperisul hambarul ui, cu chipul ravasit: Ce-am facut? Ce-am facut sa merit una ca asta?" n noaptea aceea, imediat dupa ce am terminat de mncat, s-au auzit trei batai put ernice la usa din fata, iar bietul domn Hurst a tsnit n picioare, att de brusc, nct a proape c-a picat cu scaunul pe spate. -Ma duc eu, a zis doamna Hurst, asezndu-si cu blndete mna pe bratul sotului ei. T u rami aici, dragule, si ncearca sa-ti tii firea. Nu te tulbura iarasi. Dupa reactia lor am ghicit ca la usa era Morgan. Si acele trei batai puternice ma nghetasera pna-n maduva oaselor. Banuielile mele s-au adeverit, cnd Alice si-a n tors privirile spre mine, si-a lasat colturile gurii n jos si mi-a spus pe mutest e: Morgan". Morgan a intrat arogant, fara sa-si astepte mama. Avea un toiag si un sac. Si purtnd pelerina aceea a lui, cu gluga, parea ntru totul un vraci. -Mai sa fie, dar e chiar placut! Sa vezi si sa nu crezi, tnarul ucenic n persoan a, zise el, ntorcndu-se spre mine. Maestre Ward, ne ntlnim din nou. L-am salutat cu un semn din cap, n chip de raspuns. -Ei, si ce s-a ntmplat aici, mosule? l ntreba, zeflemitor, Morgan pe domnul Hurst. Curtea fermei e o porcarie. Nu mai ai nici pic de mndrie n tine? Lasi locul asta sa se prapadeasca de tot. -N-a fost vina lui. Ce, esti batut n cap? i-o reteza Alice, cu obida n glas. Siun prost ar putea sa vada ca e mna unui duh rau! Morgan se ncrunta si se uita piezis la ea, ridicndu-si putin toiagul, dar Alice i sustinu privirea cu un zmbet batjocoritor. -Aha, si-atunci Vraciul si-a trimis ucenicul sa se ocupe de el, nu-i asa? zise Morgan, ntorcndu-se catre maica-sa. Mda, asta-i recunostinta lui pentru tine, nui asa, babo? Tu o primesti la tine n casa pe mica vrajitoare, pentru el, iar el n ici nu se deranjeaza sa vina sa te ajute si sa-ti lege duhul rau. ntotdeauna a fo st un ticalos fara inima. Am sarit n picioare ct ai clipi. -Domnul Gregory a venit imediat ce-a aflat. Acuma e sus, pentru ca a fost grav ranit cnd s-a luptat cu duhul... n clipa aceea, mi-am dat seama ca vorbisem prea mult. Deodata mi-a fost frica p entru magistrul meu. Morgan l amenintase mai demult si acum Vraciul era slabit si fara aparare. -O, ai prins glas, zise el, lundu-ma peste picior. Daca vrei sa stii parerea me a, magistrul tau si-a cam trait traiul si si-a papat malaiul. Ranit pe cnd lega u n duh rau? Doamne sfinte, dar asta e cea mai simpla treaba din buchii! Dar uiteasa ti face batrnetea! E limpede ca batrnul prostanac s-a ramolit. Mai bine ma duc sus, sa-i spun o vorba. Cu acestea, Morgan traversa bucataria si ncepu sa urce scara de lemn catre dorm itoare. M-am aplecat peste masa si i-am soptit lui Alice sa ramna unde era. Apoi am iesit din bucatarie si m-am strecurat spre scara. La nceput, am crezut ca doam na Hurst o sa-mi ceara sa stau la locul meu, dar s-a asezat pur si simplu, ngropnd u-si fata n mini. Am nceput sa ma furisez pe trepte n sus, dar scrtiau rau, asa ca n-am urcat dect vr eo trei, oprindu-ma ca sa ascult rsul strident al lui Morgan, urmat de sunetul tu sei Vraciului. Atunci scara a scrtit n spatele meu si, cnd m-am ntors, am vazut-o pe Alice, cu degetul pe buze, facndu-mi semn sa tac. Apoi s-a auzit glasul Vraciului, din dormitorul de deasupra. -Tot mai scurmi n tumulul ala vechi? l-am auzit ntrebnd. O sa-ti vina de hac, ntro buna zi. Baga-ti mintile n cap. Stai departe de el, ct nca mai ai viata n tine. -Ai putea sa-mi usurezi munca, i-a raspuns Morgan. Doar da-mi napoi ce e al meu . Asta e tot ce-ti cer. -Daca ti-l dau, o sa faci un rau nenchipuit de mare. Asta daca o sa supravietui esti. De ce trebuie sa fie asa? Nu te mai amesteca n treburile ntunericului si ies i din crdasia cu el, baiete. Adu-ti aminte ce i-ai fagaduit mamei tale! nca nu e p rea trziu sa faci ceva bun cu viata ta. -Nu te mai preface ca-ti pasa de soarta mea, i-a raspuns Morgan. Si sa nu ndraz nesti sa vorbesti despre mama! Nu ti-a pasat niciodata, nici ct negru sub unghie,

de niciunul dintre noi si acesta-i purul adevar. Odata ce Meg Skelton a aparut n peisaj, biata mea mama n-a mai avut nicio sansa. Si ce-ai cstigat cu asta? Si ce -a cstigat ea, n afara de condamnarea la o viata de mizerie? -Gresesti, baiete. Mi-a pasat de tine si mi-a pasat de mama ta. Am iubit-o, cnd va, dupa cum bine stii, si toata viata mea am facut tot ce-am putut s-o ajut. Si , de dragul ei, am ncercat sa te ajut si pe tine, n pofida a tot ce facusesi! Vraciul se porni iarasi pe tuse si l-am auzit pe Morgan njurnd si ndreptndu-se spr e usa. -Lucrurile s-au schimbat acum, mosule, si o sa obtin ceea ce mi se cuvine, a m ai zis el. Si daca nu vrei tu sa mi-l dai, atunci o sa folosesc alte mijloace. Alice si cu mine ne-am ntors si-am cobort. Abia de-am apucat sa intram n bucatari e, cnd se auzi trsitul ghetelor lui n capul scarii. Pe urma, Morgan nici nu se uita la noi. Cu fata nnegurata ca furtuna, nebagndu-i n seama nici pe mama, nici pe tatal lui, strabatu glont bucataria si iesi n hol. Am ascultat cu totii, nemiscati, cum trage un zavor, descuie o usa care dadea n h ol si ncepe sa tropaie prin camera din spate. Dupa vreo cteva momente, l-am auzit iesind din nou, apoi ncuind si zavornd usa. n momentul urmator, parasea casa, trntin d usa de la intrare n urma lui. La masa, niciunul n-a vorbit, dar nu m-am putut stapni sa nu arunc cte o privire spre doamna Hurst. Vasazica, Vraciul o iubise, cndva, si pe ea! Cu aceasta se fa ceau trei femei cu care avusese legaturi amoroase! Si era unul dintre motivele pentru care Morgan parea sa-i poarte pica. -Hai sa te ducem la culcare, dragule, i zise doamna Hurst barbatului ei, cu voce blnda si dragastoasa. Ai nevoie de o noapte cu un somn bun. O sa te simti mult ma i bine, dimineata. Cu acestea, ambii se ridicara de la masa, bietul domn Hurst trndu-si picioarele sp re usa, cu fruntea plecata. Mi-a parut foarte rau de amndoi. Niciunul nu merita u n fiu ca Morgan. Nevasta lui se opri pe hol si se uita napoi, la noi. -Sa nu mai stati nici voi mult si sa va duceti la culcare, zise ea, si amndoi ple caram politicosi capetele, apoi i ascultaram cum urca scarile mpreuna. -Ei bine, zise Alice, am ramas numai noi doi. Ce-ar fi sa mergem sa ne uitam pri n odaia lui Morgan? Cine stie ce-am putea gasi... -Odaia n care a intrat adineauri? Alice ncuviinta. -Uneori, de acolo vin niste zgomote ciudate. Mi-ar placea sa vad ce-i nauntru. Asa ca scoase lumnarea din sfesnicul de pe masa si o lua nainte, trecnd din bucatar ie n camera de zi si de acolo iesind pe hol. Erau doua ncaperi care dadeau n holul acela. Stnd cu spatele la usa de la intrare , drept n fata aveai camera de zi, iar la stnga, o usa vopsita n negru. Usa avea un zavor pe din afara. -Asta e, sopti Alice, atingnd usa cu vrful pantofului ei stng si tragnd zavorul. D aca n-ar fi fost ncuiata, mi-as fi vrt eu nasul pe aici mai demult. Dar acum nu mai e nicio problema. Cheia ta o s-o deschida ct ai clipi, Tom. Si-mi arata spre ncui etoare. Cheia mea chiar a descuiat usa, pe care am deschis-o cu bagare de seama. Era o camera mare, mai mult lunga dect lata, cu o fereastra batuta-n scnduri, la capatu l celalalt, la care atrnau draperii negre si grele. Pe jos era pardosita cu dale de piatra, ca restul parterului, dar nu existau nici rogojini, nici covoare. Si n toata camera nu erau dect trei piese de mobilier: o masa lunga de lemn cu cte un scaun cu spatar drept la fiecare dintre capete. Alice intra prima n odaie. -Nu-s prea multe de vazut, este? am zis eu. Ce te asteptai sa gasesti? -Nu stiu sigur, dar am crezut ca ar mai fi si altceva, ncepu Alice. Uneori, aud clopote sunnd aici. De regula, par niste clopote mici, pe care le-ai putea tine n mna. Dar o data am auzit si un clopot funerar, care parea destul de mare ct sa ba ta dintr-o turla de biserica. Apoi, adesea aud zgomotul unei ape curgnd si o fata plngnd. Presupun ca aceea e sora lui moarta. -Auzi zgomotele astea cnd e el n odaie? -De obicei, dar si cnd nu-i acasa aud, cteodata, un cine latrnd si mrind sau chiar a musinnd si pufnind imediat n spatele usii, de parca ar ncerca sa iasa. De aceea sot

ii Hurst o tin ntotdeauna zavorta. Eu cred ca se tem ca ar putea iesi ceva nspaimnta tor de-acolo. -Totusi, acum nu simt nimic pe aici, i-am spus eu lui Alice. N-aveam nici urma din acea senzatie de frig care ma avertizeaza cnd vreo creatura de-a ntunericului se afla pe aproape. Vraciul zice ca Morgan este un necromant care se foloseste de morti. Sta de vorba cu ei si i sileste sa i ndeplineasca poruncile. -De unde si ia puterile? Nu foloseste magie de snge sau de oase ca o vrajitoare, zise Alice, ncre- tindu-si nasul, si n-are nici vreun suflet de-al casei sclav. As fi n stare sa-i miros, cu siguranta, daca ar fi fost vreunul. Atunci, ce-i la mijloc, Tom? Am ridicat din umeri. Poate este Golgoth, unul dintre Vechii Zei. Ai auzit ce i-a spus adineauri Vra ciul lui Morgan despre sapatul lui n tumulul acela si ca s-ar putea sa-si gaseasc a moartea? Ei, e un gorgan, numit Pinea Rotunda, care se afla sus, n lantul muntos al podisului. Poate ca Morgan ncearca sa-i invoce pe Golgoth, cum faceau si oame nii din vechime. Poate ca Golgoth si doreste sa fie invocat si de aceea l ajuta cu mva. Dar Morgan nu poate s-o faca nca, pentru ca la Vraci e acel ceva de care are el nevoie. Ceva care i-ar usura calea. Alice dadu din cap, gnditoare. -Se poate sa fie asa, Tom, dar amndoi au spus niste lucruri foarte ciudate. Eu nu-l vad pe Mosu' Gregory mpreuna cu doamna Hurst. Mi-e greu sa cred ca au fost v reodata iubiti. Si mie mi se parea greu de crezut. Foarte greu. n orice caz, cum nu aveam multe de vazut, am iesit din odaie si am ncuiat si zavort usa, n urma noastra. Erau aici secrete din trecutul Vraciului si deveneam din ce n ce m niste taine de dezlegat ai curios. Morgan nu s-a mai aratat la fata pe la ferma Straja Mlastinii, dar a mai trecu t o saptamna pna sa putem face drumul napoi la casa Vraciului. I s-a trimis vorba l ui Shanks, si am plecat, Vraciul calare pe micul ponei al tmplarului, eu si Alice pe jos, n spatele lui. Shanks a refuzat sa puna piciorul n casa si s-a ntors direct la Adlington, lasndu -l pe Vraci pe minile noastre. Deja i povestisem magistrului meu ca licorile lui A lice i salvasera, probabil, viata. El n-a zis nimic, dar nici n-a protestat cnd amn doi l-am ajutat sa urce pna la el n camera. nca nu era n apele lui si avea sa mai du reze un timp pna sa-si revina pe de-a ntregul. Si calatoria pna acolo l sleise de pu teri. Nu se tinea bine pe picioare si a ramas n camera lui vreo doua zile ncheiate . Un lucru care m-a surprins a fost ca, la nceput, nici macar n-a pomenit de Meg. Totusi, nu m-am apucat sa-i aduc eu aminte nici nu mi-a trecut prin minte ca ar fi trebuit sa ma duc eu n pivnita, de unul singur. Cum ea petrecuse toata vara d ormind acolo, jos, cteva zile n plus nu mai contau prea mult. n plus, aveam pe cap cele mai multe dintre treburile casei. Alice ma ajuta putin, dar nu att ct mi-ar f i placut mie. -Numai pentru ca sunt o fata, nu nseamna ca trebuie sa tot gatesc! mi-a raspuns ea, sec, cnd i-am sugerat ca s-ar pricepe la asta mai bine dect mine. -Dar eu nu stiu sa gatesc, Alice, i-am spus eu. Acasa gatea mama, la casa Vrac iului din Chipenden o facea duhul domestic, si aici, Meg. -Ei bine, acum ai sansa sa nveti, mi-a zis Alice, cu un zmbet. Ct despre Meg, pun ramasag ca n-ar fi att de dornica sa gateasca toata ziua, fara ceaiul acela de i erburi! Cum spuneam, n dimineata celei de-a treia zi, Vraciul a cobort, n sfrsit, la bucat arie si s-a asezat la masa, n timp ce eu m-am caznit ct am putut sa pregatesc micu l dejun. Gatitul era mult mai greu dect parea, desi nu chiar att de greu, cnd sunca a fost gata. Am mncat n tacere pna cnd, dupa vreo cteva minute, Vraciul si-a mpins farfuria n lat ri. -E-o treaba buna sa n-ai pofta de mncare, baiete, zise el, clatinnd din cap. Pen tru ca foamea m-ar sili sa mannc toata chestia asta si nu sunt sigur ca as suprav ietui experientei. Alice izbucni ntr-un rs zgomotos, iar eu am zmbit si-am ridicat din umeri, multum

it sa-i vad pe magistrul meu pornit clar pe drumul spre nsanatosire. Cnd bucatile de sunca erau pe sfrsite, am nceput sa le mestec mai pe ndelete, dar eram destul de flamnd ct sa mannc orice, iar Alice la fel. Apoi m-am nveselit, pentru ca se parea ca Vraciul avea s-o lase sa ramna cu noi. n dimineata urmatoare, Vraciul hotar ca era timpul s-o trezeasca, n sfrsit, pe Meg. n ca nu era prea sigur pe picioarele lui, asa ca am cobort si eu cu el si I-am ajut at s-o aduca pe Meg n bucatarie, n vreme ce Alice a pus niste apa la ncalzit. Efort ul s-a dovedit prea mare pentru el, iar minile au nceput sa-i tremure att de tare, n ct a trebuit sa se duca napoi n pat. Am ajutat-o pe Alice sa-i pregateasca baia lui Meg. Multumesc, Billy, zise Meg, cnd am nceput sa i-o umplem cu apa calda. Esti asa un baiat grijuliu. Iar draguta ta prietena este, si ea, de mare ajutor. Cum te nume sti, draguta? Mi se spune Alice... raspunse ea, cu un zmbet. Ei bine, Alice, tu ai rude prin apropiere? E dragut sa stai aproape de familie. Mi-ar fi placut si mie sa ramn cu ai mei. Dar acum ei locuiesc att de departe. Eu nu-mi mai vizitez familia, acum. Nu-mi pria sa stau cu rudele si mi-e mai bin e fara ele, zise Alice. Nu se poate! exclama Meg. Dar, ce naiba nu era n regula, draguta? Erau vrajitoare, raspunse Alice, cu un scurt rnjet rautacios ntr-o parte, spre min e. M-am suparat foarte tare. Genul acesta de discutie i-ar fi putut trezi memoria l ui Meg. Alice o facea dinadins. Am cunoscut si eu odata o vrajitoare, zise Meg, cu o privire visatoare. Dar asta a fost att de demult... Cred ca baia ta e gata, Meg, i-am spus eu, nsfa- cnd-o pe Alice de brat si conducnd -o spre usa. Noi o sa mergem n camera de lucru, ca sa poti sa ai putina intimitat e. Odata ajunsi n camera de lucru a Vraciului, am luat-o pe Alice la ntrebari. De ce a trebuit sa-i spui asta? Ar putea ncepe sa-si aduca aminte ca ea nsasi este o vrajitoare. Si ar fi chiar att de rau? ntreba Alice. Nu-i drept sa se poarte cineva cu ea, asa cum se poarta el. Mai bine ar muri. Nici nu m-am prezentat bine, ca m-a si uita t. Mai bine ar muri? Mai mult ca sigur, ar sfrsi ntr-un put, i-am replicat eu, furios . ca sa duc Ei bine, de ce sa nu-i dai doar un pic mai putin din ceaiul de ierburi a si ea o viata mai buna si sa nu mai uite mereu de toate? Daca-i dai o doza pot rivita, n-o sa-si aduca aminte totul, dar lucrurile ar putea fi mult mai bune pe ntru ea. Lasa-ma s-o fac eu, Tom. Nu e prea greu. O sa-i dau doar din ce n ce mai putin, n fiecare zi, pna cnd aflam ct i trebuie... w Nu, Alice! Sa nu ndraznesti! am avertizat-o eu. Daca afla Vraciul, o sa te trimit a napoi la Hurst ct ai clipi. Oricum, nu merita sa ncerci. S-ar putea sa iasa foart e prost. Alice clatina din cap. Dar nu e drept, Tom. Ceva tot trebuie facut, mai devreme sau mai trziu. Atunci, mai bine mai trziu dect mai devreme. N-ai sa faci nimic n privinta ceaiului de ierburi, bine? Promite-mi. Alice zmbi. Promit, dar cred ca trebuie sa stai de vorba cu Mos Gregory despre asta. O s-o f aci? Nu e momentul potrivit s-o fac acum, cnd e nca att de bolnav. Dar o s-o fac, cnd o s a socotesc eu ca se poate. N-o sa ma asculte nsa. Treaba asta a mers asa ani de-a rndul. De ce-ar schimba-o acum? Tu doar vorbeste cu el, e tot ce-ti cer. Atunci am fost de acord, chiar daca stiam ca va fi o pierdere de vreme si-l voi supara pe Vraci degeaba. Dar Alice ncepuse sa ma ngrijoreze. Voiam sa am ncredere n ea, dar cu siguranta i bzia n cap o idee fixa cu Meg. Vraciul a cobort trziu, dupa-amiaza, si a izbutit sa mannce niste ciorba, apoi a pe

trecut seara nfasurat ntr-o patura, n fata focului. Cnd m-am dus la cul-care, era nca acolo, iar Alice o a juta pe Meg sa spele vasele, ca sa le aiba gata pentru micul dejun. n dimineata urmatoare, era ntr-o marti, Vraciul mi-a predat o scurta lectie de l atina. Nu arata prea bine: a obosit foarte repede si s-a dus napoi n pat, lasndu-ma singur n camera de lucru, tot restul zilei. Apoi, spre sfrsitul dupa-amiezii, s-a auzit o bataie n usa din spate. M-am dus s a raspund si I-am gasit pe Shanks, comisionarul Vraciului. Avea o expresie foart e crispata pe fata si se tot uita peste umarul meu, de parca astepta ca, din cli pa n clipa, sa-mi apara cineva n spate. I-am adus comanda domnului Gregory, a zis el, facnd un semn cu capul catre pone iul ncarcat cu saci cafenii. Si am si o scrisoare pentru tine. A fost lasata la o adresa gresita si stapnii casei erau plecati cu treburi. Tocmai s-au ntors, deci trebuie sa fie veche de vreo saptamna. M-am uitat la el uluit. Cine mi-ar fi putut trimite o scrisoare aici? S-a scot ocit n buzunarul hainei si a scos un plic mototolit pe care mi l-a ntins. M-a cupr ins ngrijorarea, pentru ca am recunoscut pe plic scrisul fratelui meu Jack si sti am ca trebuie sa-i fi costat o mica avere sa trimita scrisoarea cu trasura poste i: nsemna ca era ceva serios. Niste vesti rele, cu siguranta. Am rupt plicul si-am despaturit scrisoarea, care era scurta si la obiect. Draqa Tom. , Boala tatei s-o agravat din nou. Se stinge vaznd cu ochii. Toti fiii lui sunt aic i, mai putin tu, asa ca ar fi cel mai bine sa vii acasa numaidect. J ack. Jack ntotdeauna spunea lucrurile verde n fata, iar cuvintele acelea mi-au facut inima sa se strnga dureros. Nu puteam sa cred ca tata avea sa moara. Nici macar n u-mi puteam nchipui una ca asta. Lumea n-ar mai fi fost la fel fara el. Si daca s crisoarea lui Jack ajunsese n sat de o saptamna, asteptnd sa fie citita, s-ar fi pu tut sa fie deja prea trziu. Lasndu-l pe Shanks sa descarce sacii cu proviziile noa stre, am alergat nauntru, am urcat n dormitorul Vraciului si, cu minile tremurnde, i -am aratat scrisoarea. A citit-o si apoi a oftat lung. -mi pare rau sa aud vesti rele pentru tine, zise el. Cel mai bine ar fi sa pornes ti la drum fara ntrziere, ntr-un moment ca asta, mama ta va avea nevoie de tine, sa -i stai alaturi. -Dar dumneata? am ntrebat eu. O sa te descurci? -Nu-ti face griji pentru mine, o sa ma fac sanatos tun. Tu porneste la drum ct ma i e nca lumina. Trebuie sa fii jos, la poalele muntilor, cu mult nainte de caderea noptii. Cnd am cobort n bucatarie, Alice si Meg vorbeau pe soptite. Meg a zmbit, cnd m-a vazu t. -O sa va gatesc ceva foarte special asta-seara, pen-tru cina, zise ea. -N-o sa fiu aici la cina, Meg, i-am raspuns eu. Tata e bolnav si trebuie sa ma d uc acasa pentru vreo cteva zile. -mi pare rau sa aud asta, Billy. Se pregateste sa ninga, mai mult ca sigur, asa c a mbraca-te gros. Daca degeri, ti pot cadea degetele. -Ct de grav e, Tom? ma ntreba Alice, parnd ngrijorata, asa ca i-am ntins scrisoarea s i ea o citi rapid. Oh, Tom! mi pare att de rau, zise ea, venind pna la mine sa ma mb ratiseze. Poate ca n-o sa fie chiar asa cum pare... Dar cnd ochii ni s-au ntlnit, mi-am dat seama ca spusese asta doar ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Amndoi ne temeam de ce era mai rau. l-am las M-am pregatit sa pornesc spre casa. Nu mi-am mai batut capul cu sacul at n camera de lucru , ci mi-am luat numai toiagul; n buzunare, n afara de o bucata mare de brnza galbena, sfarmicioasa, pentru drum, aveam cutia cu iasca, amnarul si un muc de lumnare. Nu se stia niciodata cnd mi-ar prinde bine. Dupa ce i-am spus la revedere Vraciului, m-am ndreptat catre usa din spatele ca sei, mpreuna cu Alice. Acolo, spre surprinderea mea, n loc sa-mi spuna drum bun, s i-a luat haina din cui si s-a mbracat.

-Vin cu tine pna la capatul defileului, a zis ea, cu un zmbet trist. Asadar, am cobort mpreuna. N-am vorbit. Eu eram naucit si speriat, iar Alice par ea de-a dreptul spasita. Cnd am ajuns la capatul defileului si m-am ntors spre ea, sa-i spun la revedere, spre surprinderea mea, am vazut ca avea ochii n lacrimi. -Ce s-a ntmplat, Alice? -N-o sa mai fiu aici, cnd o sa te ntorci. Mos Gregory ma goneste. Sunt trimisa s a stau din nou la ferma Straja Mlastinii. -Oh, mi pare rau, Alice. Mie nu mi-a spus nimic despre asta. Am crezut ca totul e ra n regula. -Mie mi-a spus aseara. A zis ca devin prea apropiata de Meg. -Prea apropiata? -Cred ca-i din cauza ca ne-a vazut taifasuind, asta-i tot. Cine stie ce-i n capul lui Mos Gregory?! Eu m-am gndit sa-ti spun si tie. Asa, ca sa stii unde o sa ma gasesti, cnd te ntorci. -O sa trec sa te vad mai nti pe tine, i-am spus eu, mai nainte de a ma duce la casa Vraciului. -Multumesc, Tom, zise Alice, lundu-mi repede mna stnga si strngndu-mi-o cu drag. Cu acestea, ne-am despartit si am continuat sa cobor, oprindu-ma o data, sa ma u it napoi. Era tot acolo, urmarindu-ma, asa ca i-am facut la revedere cu mna. Alice nu-mi oferise un ultim cuvnt de ncurajare si mngiere. Nu pomenise despre tata. Amndo i stiam ca nu mai e nimic de spus si m-am temut de ce voi gasi acasa. Noaptea a venit foarte repede, ajutata de o armata de nori grosi si grei, dinspr e nord. Se facuse ntuneric nca de cnd iesisem dintre dealuri; nu stiu cum am reusit sa-mi pierd capul si n-am mai nimerit pe drumul pe care voisem sa apuc. Mai jos, am vazut un plc de copaci si un zid scund, de piatra alba, cu o cladir probabil o casa de fermieri, ceea ce nsemna ca t e mica, undeva mai departe de ea rebuia sa fie si o carare sau un drumeag care sa duca de la ea la poalele dealul ui. M-am catarat pe zid, dar am sovait, nainte de a sari n partea cealalta. Asta p entru ca avea peste sase picioare naltime si, ajuns pe culmea lui, am descoperit ca ma uitam la un cimitir ntins. Ceva mai departe, nu era o casuta taraneasca, ci o capela micuta. Am dat din umeri si am sarit printre pietrele de mormnt. La urma urmelor, s-ar fi putut sa fie putin nfiorator, dar eu eram ucenicul Vraciului si trebuia sa ma obisnuiesc cu locuri ca acesta, chiar daca era aproape ntuneric. Am nceput sa ma s trecor printre morminte, ndreptndu-ma catre poalele dealului si, nu dupa mult timp , am auzit scrsnindu-mi sub talpi pietrisul unei alei care ducea spre capela. Probabil ca era drept nainte. Aleea ducea n jos, catre o latura a capelei; dinco lo de aceasta, serpuia printre pietrele de mormnt catre doua tise enorme, care al catuiau un fel de arcada peste o poarta. Ar fi trebuit sa merg mai departe, dar am zarit o geana de lumina licarind n fereastra cu vitralii a capelei, dovada ca acolo plpia o lumnare. Cnd am dat sa trec pe lnga usa, am bagat de seama ca era ntrede schisa si am auzit clar o voce dinauntru. O voce care a strigat un singur cuvnt: -Tom! Era o voce grava, de barbat, a cuiva obisnuit sa porunceasca. N-am recunoscuto. Cu toate ca parea greu de crezut, am avut impresia ca ma strigase cineva. Si c ine ar fi putut fi nauntru capelei si sa-mi stie numele, sau ca treceam pe acolo, n ntuneric, chiar n clipa aceea? N-ar fi trebuit sa se afle nimeni n capela, la ora aceea trzie. Capela nu se folosea dect rareori, pentru scurte slujbe nainte de nmor mntare. Aproape mai nainte sa-mi dau seama ce faceam, m-am dus la usa, am deschis-o si am intrat. Spre surprinderea mea, nu era nimeni acolo, dar numaidect am observat ceva cu adevarat straniu n aranjamentul lucrurilor dinauntru. n loc de sirul de ba nci, orientate cu fata catre altar, cu un culoar printre ele, bancile erau aseza te pe patru rnduri lungi, la perete, si erau orientate cu fata catre o singura ca bina de confesional, mare, lipita de peretele din dreapta mea, care avea doua lu mnari uriase postate ca niste santinele, de o parte si de alta. Cabina de confesional avea obisnuitele doua intrari, una pentru preot si una p entru penitent. O cabina de confesional este alcatuita, de fapt, din doua compar

timente, cu un perete despartitor, astfel nct, desi preotul poate auzi spovedania printr-un grilaj, nu poate vedea chipul celui care i se spovedeste. Dar aici era ceva ciudat. Cineva scosese usile cabinei, asa ca acum aveam n fata doua gauri d reptunghiulare complet n bezna. n timp ce ma uitam lung la usi, simtindu-ma foarte nelalocul meu, cineva a iesi t din ntunericul usii pentru preot, din stnga, si s-a ndreptat catre mine. Purta o pelerina cu gluga, ntocmai ca Vraciul. Era Morgan, desi vocea care ma strigase pe nume nu fusese a lui. Mai era cinev a n capela? Pe cnd venea spre mine, am simtit deodata un val de frig muscator. Nu frigul obisnuit care-mi spunea ca o creatura a ntunericului era pe aproape. Acest a era ntru ctva diferit. mi amintea de frigul pe care l simtisem n fata demonului num it Urgia, n Priestown. -Ne ntlnim din nou, Tom, zise Morgan, cu un zmbet subtire, batjocoritor. Mi-a par ut rau cnd am auzit vestile despre tatal tau. Dar a avut o viata frumoasa. Odata si-odata, cu totii murim. Mi s-a strns inima ct o gamalie de ac si mi s-a taiat respiratia. De unde stia d espre boala tatalui meu? -Dar moartea nu este sfrsitul, Tom, zise el, facnd nca un pas spre mine. Si, pent ru o vreme, nca mai putem vorbi cu cei pe care i-am iubit. Ti-ar placea sa stai d e vorba cu tatal tau? L-as putea chema pentru tine, acum, daca asa ai vrea tu... Nu i-am raspuns. Ceea ce-mi spusese si croia cu greu loc n mintea mea. Ma simtea m paralizat. -Oh, mi pare rau, Tom. Binenteles, tu nu stii, este? continua Morgan. Tatal tau a murit saptamna trecuta. Camera mameI Morgan zmbi din nou, dar mie mi s-a urcat gheara din piept n gt si m-am simtit cupr ins de panica: lumea s-a nvrtit n jurul meu. Fara sa ma gndesc, m-am ntors si am rupt -o la fuga spre usa. Odata iesit afara, am continuat sa fug pe poteca n jos, cu p ietrisul scrsnindu-mi sub talpi. Cnd am ajuns la poarta, m-am uitat napoi. El state a n pragul usii capelei. Chipul i era n ntuneric, asa ca nu i-am putut vedea expresi a, dar a ridicat mna stnga si mi-a facut la revedere. Genul de semn pe care l faci unui prieten. Eu nu i-am raspuns n acelasi fel. Doar am deschis poarta si am pornit sa cobor de alul, cu un valmasag de gnduri si de emotii n minte. nnebuneam cnd ma gndeam ca tata ar putea fi deja mort. Sa fi avut dreptate Morgan? Cum era un necromant, invocas e oare spiritul cuiva mort care sa-i fi spus asta? Refuzam sa cred si am ncercat sa-mi alung gndul n strafundurile constiintei. Si de ce fugisem? Ar fi trebuit sa ramn pe loc si sa-i spun ce credeam despre e l. Dar mi se pusese un nod n gt, iar picioarele ma purtasera pe usa afara, mai nain te sa fi avut timp sa ma gndesc. Nu pentru ca mi fusese teama de el, chiar daca mi daduse fiori sa-i aud spunnd lucruri din acestea n capela, la lumina plpitoare a lumn arilor din spatele lui. Ci pentru ca primisem deodata o veste ca asta. Nu-mi amintesc mare lucru despre restul calatoriei, n afara de faptul ca parea sa se faca din ce n ce mai frig si vntul sa bata din ce n ce mai puternic. A doua z i, pe nserat, vntul crmi spre nord-est, iar cerul paru ncarcat de zapada. nsa ninsoarea n-a nceput sa cada, pna ce n-am ajuns la vreo jumatate de ora depar tare de casa noastra. Lumina zilei scadea, dar stiam drumul ca-n palma si amurgu l nu ma mpiedica sa naintez. Cnd am deschis poarta si am intrat n curte, un covor al b acoperise deja totul si eram nghetat pna-n maduva oaselor. Zapada ntotdeauna pogo ara un soi de liniste peste toate lucrurile, dar peste ferma si casa parca se as ternuse o ncremenire aparte n seara aceea. Am facut ctiva pasi n curte si atunci tac erea fu sfsiata de latratul cinilor. Nu se vedea nicio miscare, desi o lumina plpia la fereastra unuia dintre dormito arele din spatele casei. Ajunsesem prea trziu? Inima mi se strnse dureros si m-am temut de ce era mai rau. Apoi l-am vazut pe Jack: veni calcnd apasat prin curte pna la mine. Era ncruntat, cu sprncenele stufoase unite deasupra nasului.

-Ce te-a retinut? ma ntreba el, furios. Nu faci pe drum mai mult de o saptamna, nu-i asa? Fratii nostri au venit si au plecat. Iar James locuieste la jumatate d e Comitat departare! Tu ai fost singurul care n-a ajuns... -Scrisoarea ta a nimerit la o alta adresa. Mi-a fost data cu o saptamna ntrziere, i-am explicat eu. Dar cum i e? Am ajuns prea trziu? am ntrebat, tinndu-mi respirati a, desi citeam deja raspunsul pe fata lui Jack. Jack ofta si si pleca fruntea, de parca nu era n stare sa se uite n ochii mei. Cnd si ridica din nou capul, n ochi i luceau lacrimile. -S-a dus, Tom, zise el, ncet, si toata asprimea si mnia din glas i pierira. A mur it linistit, n somn, de ieri o saptamna. Mai nainte sa-mi dau seama, ma strngea n brate si plngeam amndoi. Niciodata nu avea m sa-i mai vad pe tata, niciodata nu aveam sa-i mai aud glasul, povestile lui de demult si vorbele-i ntelepte, niciodata nu aveam sa-i mai strng mna sau sa-i cer s fatul iar gndul acesta era de nendurat. Dar, n timp ce stateam asa, mi-am amintit d e cineva care trebuie sa fi suferit din pricina acestei pierderi chiar mai mult dect mine. -Biata mama, am zis eu, cnd n sfrsit am putut sa articulez. Ea cum o duce? -Rau, Tom. Foarte rau, raspunse Jack, clatinnd cu tristete din cap. N-am vazuto niciodata plngnd nainte si a fost cumplit s-o vad acum. Si-a iesit din minti de d urere, n-a mai mncat si n-a mai dormit, zile la rnd. Iar a doua zi dupa nmormntare, si-a facut bagajele si-a plecat, spunnd ca trebuie sa stea departe de aici pentru o vreme. -Unde s-a dus? Jack clatina din cap, cu fata plina de jale. -Ce n-as da sa stiu, zise el. Nu i-am spus nimic lui Jack, dar mi-am amintit ce mi spusese tata cndva: ca mama trebuie sa-si vada de viata ei si ca, dupa ce el va muri si va fi ngropat, ea pr obabil ca se va ntoarce n tara ei de bastina. Si mai spusese ca, atunci cnd avea sa soseasca momentul, eu trebuia sa fiu tare si s-o las sa plece cu un zmbet. Nadaj duiam ca nu plecase deja. Putea oare sa fi plecat fara sa-si ia la revedere de l a mine? Nadajduiam ca nu. Trebuia neaparat s-o mai vad o data, chiar daca ar fi fost pentru ultima oara. A fost cea mai trista cina de care-mi puteam aminti s-o fi avut vreodata acasa . Eram nespus de mhnit sa nu-i vad si pe mama si tata la masa si tot aruncam cte-o privire spre scaunul gol al tatei. Fetita era deja sus, n patutul ei, asa ca n bu catarie nu eram dect noi trei, Jack, Ellie si cu mine, ducnd fara tragere de inima mncarea la gura. Cnd i-am ntlnit privirile, Ellie mi-a zmbit cu tristete, dar foarte linistita. Am simtit ca voia sa-mi spuna ceva, nsa astepta momentul potrivit. -E o tocana de-a dreptul delicioasa, Ellie, i-am spus eu. mi pare rau de risipa , dar nu mai pot mnca. Pur si simplu nu mi-e foame. Nu-ti face griji, Tom, zise ea, cu blndete. Te nteleg. Niciunul dintre noi n-are pofta de mncare. Mannca doar ct poti. E important sa ne pastram n putere, ntr-o vrem e ca asta. Probabil nu-i momentul potrivit, dar voiam sa va felicit, pe voi doi. Ultima o ara cnd-am trecut pe aici, mama mi-a spus ca asteptati nca un copil si ca va fi un baiat. Jack a zmbit cu amaraciune, si vocea i s-a frnt. -Multumesc, Tom. Daca tata ar mai fi trait macar sa-si vada nepotul nascut... Apoi si drese glasul, de parca se pregatea sa spuna ceva important. Uite, ncepu el , de ce nu rami pe la noi vreo cteva zile, pna cnd se mai ndreapta vremea? Nu trebuie sa te ntorci chiar mine, nu? Adevarul este ca mi-ar cam trebui o mna de ajutor la ferma. A stat si James vreo doua zile, dar a trebuit sa se ntoarca la treburile l ui. James, fierar, era al doilea dintre fratii mei mai mari, dupa Jack. Ma ndoiesc ca mai statuse acasa dupa nmormntare pentru ca Jack avea ntr-adevar nevoie de ajuto r la muncile fermei. Nu era ca la semanatul de primavara sau la recoltatul de to amna, cnd folosesti orice ajutor gasesti. Nu, Jack voia sa mai ramn din acelasi mo tiv pentru care avusese nevoie si de James.

n ciuda faptului ca nu putea suferi ndeletnicirea de vraci si, de obicei, nu se bu cura sa ma stie prin preajma, acum avea nevoie de mine ca sa umplu golul, singur atatea de a fi acolo fara mama si fara tata. -Mi-ar placea sa mai stau cteva zile, i-am raspuns eu, cu un zmbet. -Asta-i frumos din partea ta, Tom. ti sunt recunoscator, zise el, mpingnd farfuri a la o parte din fata sa, desi n-o golise nici pe sfert. Acum o sa ma duc la cul care. -Urc si eu, mai ncolo, dragul meu, i zise Ellie lui Jack. Nu te superi daca mai ramn putin jos, sa-i tin companie lui Tom, nu-i asa? -Deloc, zise el. Dupa ce el pleca n odaia lui, Ellie mi darui un zmbet calduros. Era la fel de dra guta ca ntotdeauna, dar arata mai trista si foarte obosita, necazurile de cu o sa ptamna n urma lasndu-si urma pe obrazul ei. -ti multumesc ca ai fost de acord sa mai stai pe aici o vreme, Tom, zise ea. Ar e nevoie sa vorbeasca despre timpurile de demult cu unul dintre fratii lui. Uite asa te amarasti pna-n rarunchi, vorbind si tot vorbind despre necaz. Dar totodat a cred ca are nevoie de tine pentru ca socoteste ca, daca o sa fii tu aici, e ma i probabil ca mama sa se ntoarca... Nu ma gndisem la asta. Mama putea presimti lucrurile. Si avea sa stie ca eu ma aflam la ferma. Era foarte posibil sa se ntoarca sa ma vada. -Sper s-o faca. -Si eu, Tom. Dar, asculta, trebuie sa ai foarte mare rabdare cu Jack. Vezi tu, mai e ceva despre care nu ti-a vorbit nca. A fost o surpriza n testamentul tatalu i tau. Ceva la care nu se astepta... M-am ncruntat. O surpriza? Ce putea fi? ntreaga familie stia ca, dupa moartea ta tei, Jack, fiind fiul cel mai mare, va mosteni ferma. N-avea niciun rost sa fie m partita ntre sapte frati, cti eram, si sa devina apoi din ce n ce mai mica. Asa era datina n Comitat. ntotdeauna i revenea fiului mai mare, cu obligatia de a-i ngadui vaduvei fermierului sa locuiasca acolo pna la moarte. -O surpriza placuta? am ntrebat sovaielnic, nestiind la ce sa ma astept. -Nu, nu n ochii lui Jack. Dar nu vreau sa-l ntelegi gresit, Tom. El doar se gndes te la mine si la micuta Mary si, binenteles, la fiul lui nca nenascut, zise ea, tr ecndu-si mna peste pntece. Vezi tu, Jack n-a mostenit ntreaga casa. O camera ti-a fo st lasata tie... -Camera mamei? am ntrebat eu, deja ghicind raspunsul. Era camera n care mama si tinea lucrurile ei, unde pastrase si lantul de argint pe care mi-l daruise mie, n toamna. -Da, Tom, zise Ellie. Camera aceea ncuiata, de imediat de lnga pod. Camera aceea , cu tot ce se afla n ea. Chiar daca lui Jack i revin casa si pamntul, tu ntotdeauna vei avea voie sa vii n camera aceea si sa stai n ea orict vei dori. Jack s-a schim bat la fata cnd a fost citit testamentul. Asta nseamna ca vei putea chiar sa locui esti aici, daca ti-ai pune n cap. Stiam ca Jack nu m-ar vrea n casa, de teama ca as putea atrage ceva rau dupa mi ne; ceva din ntuneric. Nu puteam sa ma apar de o asemenea nvinuire, pentru ca se m ai ntmplase o data. Batrna vrajitoare, Mama Malkin, venise ntr-adevar dupa mine si si croise drum n pivnita noastra, primavara trecuta. Jack si micuta fiica a lui Ell ie, Mary, fusesera chiar n mare primejdie. -Mama a zis ceva despre asta? am ntrebat. -Niciun cuvnt. Jack a fost prea suparat ca sa poata deschide discutia si, apoi, a doua zi ea a plecat. Nu m-am putut opri sa nu ma gndesc ca, daruin- du-mi mie camera acum, nsemna ca ea ne va parasi curnd, ca se va duce n tara ei de bastina si nu se va mai ntoarce n iciodata. Asta daca nu plecase deja. n dimineata urmatoare, m-am trezit foarte devreme, dar Ellie era deja n bucatari e, naintea mea. Mirosul de crnati prajiti ma ademenise sa cobor. n ciuda a tot ce s e ntmplase, ncepuse sa-mi revina pofta de mncare. -Ai dormit bine azi-noapte, Tom? ma ntreba ea, ntmpinndu-ma cu un zmbet larg. Am ncuviintat cu un semn din cap, dar era o minciuna politicoasa. mi luase mult pna sa adorm si ma tot trezisem. De fiecare data cnd deschideam ochii, suferinta m

a lua din nou n stapnire, de parca atunci aflam pentru prima oara ca tata a murit. -Unde e fetita? am ntrebat eu. -Mary e sus, cu Jack.i place sa petreaca putin timp cu ea n fiecare dimineata. A sta i da si-un pretext sa iasa la treaba ceva mai trziu. N-o sa aveti prea multe d e facut astazi, oricum, zise ea, aratnd catre fereastra. Fulgii de zapada dansau prin vazduh, iar bucataria era mai luminata ca vara, c aci lumina zilei era reflectata napoi de stratul gros de zapada asternut n curte. Curnd dupa aceea, mneam o farfurie cu oua si crnati prajiti.n timpul mesei, Jack c obor si se aseza lnga mine, la masa. Ma saluta cu o aplecare a capului si ncepu sasi mannce si el portia; Ellie se duse n camera din fata, lasndu-ne singuri.si alegea mbucatura si o mesteca fara graba, de am nceput sa ma simt vinovat ca eu ma putea m bucura de micul meu dejun. -Ellie mi-a spus ca stii despre testament, zise Jack, ntr-un trziu. Am dat din cap, dar n-am spus nimic. -Uite ce e, Tom, ca fiul cel mai mare, eu sunt executorul testamentului si e de datoria mea sa ma asigur ca dorintele tatei sunt duse la ndeplinire, dar ma ntreb daca n-am putea cadea cumva la nvoiala. Ce-ai zice daca as cumpara camera de la t ine? Daca as putea aduna niste bani, mi-ai vinde-o mie? Ct despre lucrurile mamei dinauntru, sunt sigur ca domnul Gregory ti-ar da voie sa le tii la Chipenden... -Am nevoie de un timp de gndire, Jack, i-am raspuns eu. Totul vine ca un soc. S-a u ntmplat prea multe, ntr-un timp prea scurt. Nu-ti face griji, nu mi-am pus n cap s a vin mereu pe aici. O sa fiu prea ocupat. Jack si vr mna-n buzunar si scoase o legatura de chei. O aseza pe masa, n fata mea. E rau o cheie mai mare si alte trei mai mici: cea dinti era de la usa camerei, cele lalte trei de la cuferele si scrinurile dinauntru. -Ei bine, astea simt cheile. Fara ndoiala c-o sa vrei sa urci si sa-ti vezi moste nirea. M-am aplecat peste masa si am mpins cheile napoi spre el. -Nu, Jack, am zis eu. Tine-le tu pentru mine. N-o sa intru n camera aceea pna ce nu vorbesc cu mama. Se uita la mine, surprins. -Esti sigur? Am ncuviintat cu un semn din cap si i-am strecurat cheile napoi n buzunar, dupa c are n-am mai adus vorba despre acest subiect. Ceea ce-mi ceruse Jack era destul de rezonabil. Dar nu voiam banii lui. Ca sami cumpere camera, trebuia sa se mprumute si, din punct de vedere banesc, situati a avea sa fie destul de complicata, acum, ca trebuia sa duca el tot greul cu fer ma. n ceea ce ma privea, n-aveam nimic mpotriva sa ia el si camera aceea. Eram sig ur ca Vraciul mi-ar fi dat voie sa tin cuferele si scrinurile mamei la Chipenden . Dar banuiam ca fusese dorinta mamei ca acea camera sa fie a mea si acesta a fo st singurul motiv pentru care n-am fost imediat de acord cu propunerea lui. E dr ept ca se afla n testamentul tatei, dar foarte probabil fusese decizia ei. Mama nt otdeauna avea un motiv foarte bine ntemeiat pentru orice facea, asa ca nu puteam lua o hotarre pna ce nu aveam sa stau de vorba cu ea, personal. n dupa-amiaza aceea, m-am dus la mormntul tatei. Jack a dat sa vina cu mine, dar am reusit sa-i conving sa ramna acasa. Voiam sa fiu numai eu, pentru o ora sau m ai mult, ca sa ma gndesc si sa sufar singur. Si mai era ceva de care trebuia sa m a conving. Ceva ce n-as fi putut afla, daca ar fi fost si Jack cu mine. N-ar fi n teles sau, n cel mai bun caz, si-ar fi iesit din fire. Mi-am potrivit pasii ct sa ajung la cimitir pe la apusul soarelui, cu doar atta lumina ct sa mai pot gasi mormntul. Era un teren cu cruci, la vreo jumatate de mil a departare de biserica, acoperit cu un giulgiu palid de zapada. Cimitirul propr iu-zis era att de plin, nct fusese nevoie sa sfinteasca, n plus, si aceasta bucata d e pamnt. Era doar un mic ogor, mprejmuit de un gard de maracini, cu vreo doi sicom ori pe latura dinspre apus. A fost usor sa gasesc mormntul tatei, n prima linie a lotului funerar, care nainta luna de luna, ocupnd ogorul. Mormntul lui nu avea nca o piatra, dar l nsemnasera deocamdata cu o cruce simpla de lemn, n care fusese ciopl it adnc numele lui: JOHN WARD R.I.P.[ Requiescat in pace (lat.) - Odihneasca-se in pace. 212] Pentru o vreme, am stat lnga crucea de lemn, gndindu-ma la toate momentele feric

ite pe care le traiseram mpreuna, ca familie; amintindu-mi de vremea cnd eu eram m ic, cnd mama si tata erau fericiti si vesnic prinsi cu treaba, si cnd toti fratii mei locuiau acasa. Apoi mi-am adus aminte de ultima oara cnd vorbisem cu tata si cum mi spusese el mie ca era mndru sa aiba un fiu att de curajos si ca, desi ne iub ea pe toti la fel, totusi credea ca eu ma voi dovedi cel mai bun dintre toti. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si am bocit cu glas tare la capatiul mormntului. Dar cnd s-a ntunecat, mi-am tras adnc aer n piept si m-am calmat, concentrndu-ma la ce trebuia sa fac. Aceasta era o treaba de-a vracilor. -Tata! Tata! am strigat eu, prin ntuneric. Esti acolo? Ma auzi? De trei ori am strigat, repetnd exact chemarea, dar de fiecare data singurele s unete pe care le-am putut auzi au fost cel al vntului suiernd prin gardul de nuiel e si un latrat stingher de cine, undeva n departare. Atunci, am rasuflat usurat. T ata nu era acolo. Sufletul lui nu fusese legat de locul acela. Nu era unul dintr e sufletele care ramn sa dea trcoale n jurul mormntului. Am sperat ca se dusese ntr-o lume mai buna. nca nu-mi facusem o idee clara despre Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu exista si poa te ca nu exista. Daca exista, oare s-ar fi ostenit sa ma asculte pe mine? Nu ma rugam, de obicei, dar acum era vorba de tata, asa ca am facut o exceptie. -Te rog, Doamne, da-i pace, am zis eu, ncetisor. O merita. A fost un om bun si a muncit mult, iar eu l-am iubit. Apoi, m-am ntors si, foarte trist, m-am ndreptat spre casa. Am ramas la ferma aproape o saptamna. Cnd a venit timpul sa plec, ploua, zapada din curte prefacndu-se n mocirla. Mama nu se ntorsese si ma ntrebam daca o va mai face vreodata. Dar datoria mea d e capetenie era sa ma napoiez la Anglezarke si sa vad cum o mai ducea Vraciul. Na dajduiam ca nsanatosirea lui continuase. Le-am spus lui Jack si lui Ellie ca o sa -i mai vizitez n primavara si ca vom vorbi atunci despre camera. Am pornit pe lungul drum catre miazazi, gndindu-ma la tata si la ct de mult se nr autatisera lucrurile. Nu parea sa fi trecut att de mult de cnd locuisem acasa, fer icit, cu parintii mei si cei sase frati, iar tata era n putere si sanatos. Acum t otul se schimbase. Totul se desfacea n bucati. ntr-un fel, nu mai puteam veni pe acasa niciodata, pentru ca nu mai exista asa ce va. Toate erau att de straine, acum. Cladirile poate c-ar fi fost aceleasi si la fel si nfatisarea Dealului Spnzuratilor, vazut de la fereastra dormitorului meu. D ar fara tata si fara mama, pur si simplu n-ar mai fi fost acasa. Simteam ca am pierdut ceva pentru totdeauna. NecromantiE Cu ct naintam spre sud, cu att mai frig se facea, ploaia prefacndu-se, treptat, n nin soare. Eram obosit si mi-ar fi placut sa ma duc direct la casa Vraciului, dar i p romisesem lui Alice sa trec pe la ea si voiam sa ma tin de cuvnt. Cnd am nceput sa zaresc ferma Straja Mlastinii, se lasase deja noaptea. Vntul se oprise, iar cerul era senin. Rasarise Luna, si zapada facea totul mult mai lumin os dect de obicei; dincolo de ferma, lacul parea o oglinda ntunecata, reflectnd ste lele. Ferma era cufundata n ntuneric. Iarna, cei mai multi dintre fermierii din Comita t se duc devreme la culcare, asa ca nu m-am mirat. Speram ca Alice mi simtise tot usi apropierea si se va strecura afara, iesindu-mi n ntmpinare. Am sarit peste gard ul de hotar si am strabatut o pajiste catre gramada de cladiri darmate. n fata mia aparut un sopron pentru vite si, auzind un zgomot neobisnuit, m-am oprit n fata usii. Cineva plngea. Am pasit nauntru, iar animalele din apropiere s-au tras n laturi, speriate. Numa idect duhoarea m-a izbit. Nu era mirosul obisnuit al animalelor calde, plus vreo cteva duzini de balegi sanatoase de vaca. Era dizenterie, o boala digestiva pe ca re o fac, de obicei, vitele si porcii. Este tratabila, dar vitele acestea erau b olnave si nengrijite. Lucrurile se nrautatisera de cnd fusesem ultima oara pe aici. n clipa aceea mi-am dat seama ca ma privea cineva, n stnga mea, luminat de o raza de Luna, domnul Hurst statea cocosat pe un scaunel de muls. Pe obrazul batrnului

siroiau lacrimile si se uita n sus, la mine, cu jalea zugravita pe chip. Am facu t un pas ndarat, cnd s-a ridicat n picioare. -Pleaca de aici! Lasa-ma n pace! striga el, agitnd pumnul catre mine, dar tremurn d din cap pna-n picioare. Am fost socat si mhnit.ntotdeauna el fusese un om att de pasnic si de blnd, care n iciodata nu ne spu-sese, mie sau lui Alice, vreun cuvnt anapoda. Acum parea dispe rat si la capatul rabdarii. M-am ndepartat, cu capul plecat. mi era foarte mila de el. Morgan trebuie sa se fi purtat foarte rau cu el: fara ndoiala ca de aceea er a suparat si ncoltit. Nu stiam ce sa fac, dar m-am gndit c-ar fi mai bine sa vorbe sc cu Alice despre asta. Am mers pna cnd am ajuns n curte. Casa era tot cufundata n ntuneric si nu eram prea sigur ce trebuia sa fac mai departe. Alice probabil ca dormea bustean, de nu-si daduse seama ca sunt prin apropiere. Am asteptat o clipa, scotnd aburi cnd respir am n aerul nghetat. M-am dus la usa din spate si am batut de doua ori. N-a trebuit sa repet batail e. Dupa numai cteva clipe, usa se deschise ncet, scrtind din balamale, iar doamna Hu rst ntinse gtul si se uita la mine, clipind des n lumina Lunii. -Trebuie sa vorbesc cu Alice, i-am spus eu. -Intra, intra, ma pofti ea, cu o voce slaba si ragusita. Imediat dincolo de prag era o rogojina, asa ca am intrat n holul micut si, dupa ce i-am zmbit si i-am multumit, politicos, am tropait pe loc, sa-mi dau jos ct ma i bine zapada de pe ghete. Pe hol, mai n fata, erau doua usi. Cea din dreapta era nchisa, dar usa de la camera lui Morgan era ntredeschisa si nauntru am zarit plpind lumina unei lumnari. -Pe acolo, zise ea, aratndu-mi catre usa aceea. Pentru o clipa, am sovait, ntrebndu-ma ce facea Alice n odaia lui Morgan, dar pna la urma am intrat. Aerul era mbcsit cu fum de seu si, nu stiu de ce, primul lucru pe care l-am observat a fost o lumnare groasa, din ceara neagra, nfipta ntr-un sfes nic urias, de alama. Era asezata n mijlocul mesei lungi de lemn, cu cele doua sca une ale sale, fata n fata, fiecare la un capat. Ma asteptam s-o vad pe Alice, dar greseam. Asezata la capatul cel mai apropiat al mesei si cu fata ntoarsa catre lumnare, era o silueta ntr-o pelerina cu gluga p e cap. Cnd s-a rasucit spre mine, am vazut o barba si un zmbet zeflemitor. Era Mor gan. Din nou instinctul meu a fost s-o rup la fuga, dar am auzit doua zgomote n spat ele meu. Primul a fost cel al usii, nchise cu putere; al doilea, cel al zavorului gros mpins n lacasul lui. naintea mea era doar fereastra acoperita cu o draperie g rea si neagra, nicio alta usa. Eram ncuiat n camera cu Morgan. M-am uitat n jur, zarind dalele goale de piatra si apoi, n capatul celalalt, sca unul gol care si astepta ocupantul. n ncapere era frig si m-a trecut un fior. Exist a si un camin, dar era plin de cenusa. -Ia un loc, Tom, zise Morgan. Avem multe de vorbit. Nu m-am miscat, asa ca mi-a facut semn catre scaunul din partea opusa. -Am venit aici sa vorbesc cu Alice, i-am spus eu. -Alice a plecat, zise Morgan. Ne-a parasit de acum trei zile. -A plecat? Unde a plecat? am ntrebat. -N-a spus. Nu era prea vorbareata fata asta, Alice. Nici macar nu s-a ostenit sa anunte ca pleaca. Uite ce e, Tom, data trecuta cnd ai intrat n aceasta camera, ai venit neinvitat, ca un hot, noaptea, cu fata aceea pe lnga tine. Dar o sa dam ui tarii episodul asta, pentru ca acum esti foarte bine-venit. Asadar, ti mai spun o data: ia loc. ngrozit; m-am asezat, dar mi-am sprijinit toiagul cu vrful n podea, tinndu-l strns, c u mna stnga. De unde stia ca intraseram n camera lui? Si eram de-a dreptul ngrijorat pentru Alice. Unde s-o fi dus? Oare nu napoi, la Pendle? Mi-am ridicat ochii si am ntlnit privirea patrunzatoare a lui Morgan. Deodata, cu un zmbet, si trase gluga jos de pe cap, scotnd la iveala claia lui de par nclcit. Mi se paru mult mai ncarunt it dect ultima oara cnd l vazusem. La lumina lumnarii, chipul lui era ca taiat n piat ra, cu trasaturile mult adncite. -ti ofer niste vin, zise el, dar eu nu beau cnd lucrez. -Eu nu beau vin de obicei, i-am spus eu.

-Dar, fara ndoiala, mannci brnza, zise el, cu un rnjet batjocoritor. -Nu i-am raspuns, iar expresia lui deveni serioasa. Deodata se apleca n fata, si tuguie buzele si sufla cu putere. Lumnarea tremura si se stinse, aruncnd odaia ntr -o bezna completa, n timp ce mirosul de seu deveni mai patrunzator. -Am ramas numai tu, eu si ntunericul, zise Morgan. Poti sa suporti? Esti potriv it sa fii ucenicul meu? Erau ntocmai cuvintele pe care mi le spusese Vraciul n pivnita casei bntuite din Horshaw, locul unde ma dusese din prima zi de ucenicie. O facuse ca sa ma puna l a ncercare si sa cntareasca daca eram sau nu facut din plamada potrivita pentru a deveni un vraci. Erau cuvintele pe care le rostise n momentul n care se stinsese l umnarea. Pun ramasag ca atunci cnd ai cobort pentru prima oara treptele pivnitei aceleia, el statea ntr-un colt si s-a ridicat n clipa n care te-ai apropiat, continua Morga n. Nimic nu s-a schimbat. Tu, si cu mine, si cu alte doua duzini sau mai mult de baieti ca noi. Trucuri previzibile. Batrn neghiob! Nu-i de mirare ca nu sta nime ni pe lnga el prea multa vreme. -Tu ai stat trei ani, am zis eu, ncet, prin ntuneric. -Ti-ai regasit glasul, Tom? Asta-i bine, zise Morgan. Vad ca ti-a vorbit despre mine. A avut si ceva bun de spus? -Nu prea. -Nu ma surprinde. Dar ti-a spus de ce am renuntat la ucenicia mea ca vraci? ntre timp, ochii mi se obisnuisera cu ntunericul si puteam sa-i deslusesc conturul capului, n fata mea, dincolo de masa. I-as fi putut raspunde ca Vraciul spusese n loc de ca-i lipsise disciplina si ca nu era potrivit pentru aceasta ndeletnicire asta, m-am hotart sa-i pun eu lui cteva ntrebari. -Ce vrei de la mine? Si de ce a fost zavorta usa? -Ca sa nu fugi iarasi, raspunse Morgan. Ca sa stai si sa privesti ceea ce am eu sa-ti arat. Tu esti chiar ucenicul perfect, dupa cte aud. Tu si cu mine stim ca m agistrul tau nu apreciaza asta. Asadar, aceasta este prima lectie din noua ta uc enicie. Probabil ai mai avut de-a face cu mortii, dar acum o sa-ti mbogatesc cuno stintele. Si o sa ti le mbogatesc semnificativ. -De ce vrei sa faci asta? I-am provocat eu. Domnul Gregory ma nvata tot ce trebui e sa stiu. -Sa ncepem cu nceputul, Tom, raspunse Morgan. Hai sa vorbim nti despre spirite. Ce s tii despre ele? M-am hotart sa-i fac pe plac. Poate ca daca l-as fi lasat sa spuna ce voia, as putea apoi sa-mi vad de drum spre casa Vraciului. -Cele mai multe spirite sunt legate n apropiere de ramasitele lor pamntesti, alt ele, de locurile unde au suferit sau au comis vreo crima cumplita pe cnd erau nca pe lumea asta. Nu sunt libere sa hoinareasca dupa capul lor. -Bravo, Tom, zise Morgan, cu o nuanta de zeflemea n spatele glasului. Si pun ra masag ca ai scris totul n caietul tau de nsemnari, ca un bun ucenic. Ei bine, mai e ceva pe care batrnul neghiob nu te-a nvatat. Nu ti-a pomenit despre asta, pentru ca lui nu-i place nici sa se gndeasca. Asadar, iata marea ntrebare: Unde se duc s piritele dupa moarte? Si nu ma refer la spiritele legate si la stafii. Ma refer la celelalte spirite de morti. Imensa majoritate. Ale oamenilor ca tatal tau. Cnd a pomenit de tata, am tsnit n picioare si m-am uitat fix la Morgan. -Ce stii despre tatal meu? I-am ntrebat eu, suparat. De unde ai stiut ca a muri t? Toate la timpul lor, Tom. Toate la timpul lor. Am puteri la care magistrul tau nici nu viseaza. Dar nu mi-ai raspuns la ntrebare. Unde se duc dupa moarte? -Biserica zice ca n Paradis, n Infern, n Purgatoriu sau n Limburi. Nu stiu sigur l ucrurile astea si domnul Gregory nu vorbeste niciodata despre ele. Dar cred ca s ufletul traieste si dupa moarte. Purgatoriul este un loc unde sufletele se duc sa se purifice, suferind pna cnd s unt potrivite pentru a intra n Paradis. Limburile erau mai misterioase. Preotii c redeau ca n ele ajungeau toti cei care mureau nebotezati. Se presupunea ca erau p entru sufletele celor care nu fusesera chiar pacatosi, dar, desi nu neaparat din vina lor, nu erau potriviti sa intre n Paradis. -Ce stie Biserica? zise Morgan, si un ton dispretuitor si facu loc n vocea lui.

Asta e aproape singurul lucru asupra caruia Mos Gregory si cu mine suntem de aco rd. Dar, vezi tu, Tom, dintre cele patru locuri pe care le-ai enumerat, Limburil e simt de departe cele mai folositoare pentru cineva ca mine. Numele provine de la cuvntul latinesc litnbus, care nseamna margine sau hotar. Vezi tu, catre oricar e loc s-ar ndrepta, majori-tatea sufletelor trebuie sa treaca mai nti prin Limburi, care se afla la marginea lumii acesteia, si unele desco-pera ca e foarte greu. Unele mai slabe, mai fricoase si mai vinovate dau napoi, caznd din nou n lumea asta , ca stafii, alaturndu-se sufletelor care nca n-au plecat si mai stau pe aici, dar care sunt deja prinse ca ntr-o capcana pe pamnt. Simt usor de luat n stapnire. Dar chiar si cel puternic si cel bun trebuie sa se zbata si sa se lupte ca sa treaca prin Limburi. Asta dureaza si, ct timp ntrzie ele astfel, eu am puterea sa ajung l a orice suflet mi aleg. l pot opri sa treaca mai departe. l pot obliga sa faca ce v reau eu. Daca e nevoie, l fac sa sufere. Mortii si-au trait vietile lor. Pentru e i, s-a terminat. Dar noi suntem nca n viata si i putem folosi. Putem sa profitam de pe urma lor. Eu vreau ce-mi datoreaza Gregory. i vreau casa din Chipenden, cu bi blioteca aceea mare, plina de carti care contin att de multa cunoastere. Si apoi, mai e ceva. Ceva mult mai important. Ceva pe care el l-a furat de la mine. Are un grimoar, o carte de incantatii si ritualuri, iar tu o sa ma ajuti s-o iau napo i. n schimb, o sa poti sa-ti continui ucenicia, cu mine ca magistru. Si o sa te nv at acele lucruri la care el nici n-a visat vreodata. O sa pun adevarata putere l a degetul tau cel mic. -Nu vreau sa ma nveti tu, m-am rastit eu, furios. Sunt multumit de cum stau luc rurile acum! -Ce te face sa crezi ca ai de ales? zise Morgan, cu vocea deodata taioasa si a menintatoare. Cred ca a sosit timpul sa-ti arat cam ce pot face. Acum, pentru bi nele tau, vreau sa stai nemiscat si sa asculti cu atentie. Orice s-ar ntmpla, nu nc erca sa te ridici de pe scaunul ala! Camera se cufunda n tacere si am facut cum mi se spusese. Ce altceva puteam fac e? Usa era ncuiata si Morgan era mai mare si mai puternic dect mine. Puteam folosi toiagul mpotriva lui, dar fara nicio garantie de succes. Cel mai bine era sa joc cum mi cnta el, deocamdata, pna ce as fi putut sa scap si sa ma duc la Vraci. Un zgomot slab veni din ntuneric. Ceva ntre un fosnet si un tropait usor de pici oare mici. Aducea cu un soarece alergnd de colo-colo, pe sub scndurile dusumelei. Dar nu exista nicio scndura de dusumea aici, numai dale grele de piatra, si am pu tut simti cum aerul ncepe sa se raceasca. De obicei, acesta este un semn ca se ap ropie cineva; cineva care nu apartine lumii acesteia. Dar, nca o data, frigul ace sta era diferit, la fel cum fusese si cel pe care-l simtisem cnd statu- seram de vorba n capela. Deodata, un clopot ncepu sa bata undeva, n aer, mult deasupra capetelor noastre. Era un dangat grav, funerar, ca o chemare a rudelor ndoliate la o nmor-mntare, si att de puternic nct vibra masa. Puteam simti cum rezona prin dalele de sub talpile mele. Clopotul batu de noua ori, fiecare bataie mai slaba dect cea de dinainte. Au fost urmate imediat de trei batai rapide n masa. Puteam deslusi silueta lui Morgan si mi s-a parut ca nu s-a miscat. Bataile s-au repetat, mai tare ca nainte, iar sfe snicul greu se rasturna, se rostogoli pe masa si se izbi de podea. n odaia si mai ntunecoasa, linistea care a urmat a fost aproape dureroasa mi simt eam urechile gata sa plesneasca. Mi-am tinut respiratia, dar tot ce am putut auz i a fost ecoul din cap al bataii rapide a inimii mele. Frigul ciudat deveni mai intens si atunci Morgan vorbi n ntuneric. -Sora a mea, stai pe loc si asculta-ma bine! porunci el. Apoi am auzit clipocitul apei care curgea. Suna de parca era o gaura n tavan, p rin care pica n mijlocul mesei, n locul unde fusese sfesnicul. Dupa aceea, o voce i raspunse. Parea sa vina din gura lui Morgan. Puteam sa-i d eslusesc bine conturul fetei si pot sa jur ca misca din gura, dar aceea era o vo ce de fata si n niciun caz un barbat matur nu i-ar fi putut imita modulatiile nalt e si intensitatea. -Lasa-ma n pace! Lasa-ma sa ma odihnesc striga vocea. Zgomotul apei picurnd deveni mai puternic, nsotit de un slab pleoscait, de parca se formase o baltoaca pe masa.

-Supune-te poruncii mele si apoi o sa te las sa te odihnesti! striga Morgan. C u altcineva vreau sa vorbesc. Adu-l aici si dupa aceea te poti ntoarce de unde ai venit. Este un baiat cu mine, n aceasta camera. Poti sa-l vezi? -Da, l vad, raspunse vocea fetei. I-a murit cineva de curnd. i simt tristetea. -Numele baiatului este Thomas Ward, zise Morgan. si plnge tatal. Adu-ni-l pe spi ritul tatalui sau acum ! Frigul a nceput sa slabeasca si apa a ncetat sa mai picure. Nu-mi venea sa cred ceea ce tocmai auzisem. Oare Morgan chiar avea sa invoce spiritul tatalui meu? S imteam c-ar fi un sacrilegiu. -Nu esti nerabdator sa mai vorbesti cu tatal tau nca o data? ma ntreba Morgan. E u deja am vorbit cu el si mi-a spus ca toti fratii tai au venit la catafalcul sa u ca sa-si ia un ultim ramas-bun, numai tu nu, si ca tu ai lipsit chiar si de la nmormntare. Era mhnit din pricina asta. Foarte mhnit. Acum aveti amndoi o sansa sa p uneti lucrurile n ordine. Am nlemnit. Cum era cu putinta ca Morgan sa fi stiut ce se ntmplase? Doar daca in trase ntr-adevar n legatura cu spiritul tatalui meu. -N-a fost vina mea! am zis eu, furios si suparat. N-am primit scrisoarea la ti mp. -Ei bine, acum o sa ai sansa sa-i explici asta cu gura ta... Am nceput sa simt din nou frigul. Apoi o voce mi-a vorbit peste masa. Falca lui Morgan se misca din nou, dar, spre groaza mea, era chiar vocea tatei cea care-i iesea pe gura. Nu exista nicio ndoiala. Nimeni n-ar fi putut imita vocea altcuiv a ntr-att de bine. Era de parca nsusi tata statea n fata mea, pe scaunul din capul c elalalt al mesei. -E ntuneric, a strigat tata, si nu-mi vad nici vrful nasului. Aprindeti careva o lumnare pentru mine, va rog. Aprindeti o lumnare, ca sa pot fi mntuit. M-am simtit cumplit gndindu-ma ca tata era singur si speriat, n bezna. Am vrut s a-i strig si sa-i linistesc, dar Morgan a vorbit naintea mea. -Cum sa fii mntuit? zise el, cu un glas profund si puternic, plin de autoritate . Cum ar putea un pacatos ca tine sa mearga n lumina? Un pacatos care ntotdeauna a muncit n ziua Domnului? -Oh, iarta-ma! Iarta-ma, Doamne! striga tata. Eram un fermier si erau multe tr eburi de facut. Munceam de-mi toceam degetele pna la os, dar ziua n-avea niciodat a destule ore. Aveam o familie de hranit. Dar ntotdeauna mi-am platit zeciuielile , fara sa tin nimic pentru mine din ceea ce se cuvenea Bisericii. Si am crezut nt otdeauna, cu adevarat am crezut. Si i-am nvatat pe fiii mei ce-i bine si ce-i rau . Am facut tot ce trebuia sa faca un tata. -Unul dintre fiii tai este acum aici, zise Morgan. Ti-ar placea sa mai vorbest i cu el o ultima oara? -Te rog. Te rog. Da. Lasa-ma sa vorbesc cu el. E Jack? Sunt unele lucruri pe c are trebuia sa i le spun pe cnd mai eram nca n viata. Lucruri nespuse, pe care i le -as spune acum! -Nu, zise Morgan. Nu-i Jack. E mezinul tau, Tom. -Tom! Tom! Esti acolo? Chiar tu esti? -Eu sunt, tata. Eu sunt! am strigat eu, cu un nod dureros n gt. Nu puteam ndura gn dul ca tata suferea n ntuneric n felul acela. Ce facuse de meritase una ca asta? mi pare rau ca n-am ajuns acasa la timp. mi pare rau ca n-am venit la nmormntarea ta. Scrisoarea a ajuns prea trziu la mine. Daca ai ceva sa-i transmiti lui Jack, poti sa-mi spui mie. O sa-i duc eu mesajul tau, am zis eu, simtind lacrimile cum mi se aduna n ochi. -Spune-i lui Jack doar ca-mi pare rau pentru ferma, fiule. mi pare rau ca nu iam lasat-o pe toata numai lui. El este fiul meu cel mai mare si ar fi fost drept ul lui, prin nastere. Dar am ascultat de mama voastra. Spune-i ca mi pare rau ca ti-am lasat tie camera aceea. n momentul acela, lacrimile mi curgeau siroaie pe fata. A fost dureros sa aflu c a mama si tata nu-mi lasasera camera aceea de comun acord. As fi vrut sa-i fagad uiesc tatei ca o sa ndrept eu lucrurile, dndu-i napoi camera lui Jack, dar nu putea m, pentru ca trebuia sa tin seama si de dorintele mamei. Trebuia sa stau mai nti d e vorba cu ea. -Nicio grija, tata! O sa fie totul bine. O sa vorbesc cu Jack despre asta. N-o

sa provoace nicio dihonie n familie. Absolut niciuna. Nu-ti mai face griji pentr u asta. O sa fie bine. -Esti un baiat bun, Tom, zise tata, cu vocea plina de recunostinta. -Un baiat bun? l ntrerupse Morgan. Este orice, numai asta nu. El este fiul pe ca re l-ai dat n ucenicie la un vraci! Sapte fii ai avut si pe niciunul nu l-ai ofer it Bisericii! -Vai! mi pare rau! mi pare rau! striga vocea ndurerata a tatei. Dar niciunul dint re fiii mei nu a avut chemare. Niciunul nu voia sa se faca preot. M-am zbatut sa le gasesc la toti o meserie buna si, cnd a venit timpul ultimului meu fiu, mama lui a vrut sa-l dau ucenic la un vraci. Eu m-am mpotrivit din toate puterile si n e-am certat din pricina asta ct nu ne certasem n toata viata noastra. Dar am cedat , n cele din urma, pentru ca o iubeam si nu-i puteam refuza ceea ce-si dorea din toata inima. Iarta-ma! Am fost slab si am pus dragostea pamnteasca naintea datorie i mele fata de Dumnezeu! -Asta ai facut! a strigat Morgan, cu voce tunatoare. Nu exista iertare pentru unul ca tine si trebuie sa suferi chinurile Iadului. Simti flacarile care ncep sa -ti atinga pielea? Simti caldura care ncepe sa creasca? -Nu, Doamne! Te rog! Te rog! Durerea este de nendurat! Te rog sa ma cruti. O sa fac orice! Orice! M-am ridicat n picioare, plin de mnie. Morgan i facea asta lui tata. l facea pe ta ta sa creada ca este n Iad. l facea sa simta groaznica durere. Nu puteam ngadui sa mai continue. -Nu-l asculta, tata! i-am strigat eu. Nu exista nicio flacara. Nu exista nicio durere. Du-te n pace! Du-te n pace! Du-te spre lumina! Du-te spre lumina! Am facut patru pasi iuti pe partea stnga a mesei si, cu toata puterea, mi-am re pezit toiagul asupra siluetei cu sutana, lovind cu sete. Fara sa scoata vreun su net, a cazut n partea dreapta si am auzit scaunul rasturnndu-se pe dale. Am scos grabit din buzunar cutia cu iasca si amnarul, n cteva clipe am izbutit sa aprind lumnarea. Am ridicat-o si m-am uitat n jur. Scaunul cazuse pe o parte si o pelerina neagra l mbraca, pna la podea. Dar nu era n ici urma de Morgan! Am mpuns pelerina cu toiagul, dar era la fel de goala pe dinauntru cum arata a fi . Disparuse! Am observat ceva pe masa. Tablia era perfect uscata si nu se vedea nicio urma di n apa care paruse sa curga si sa balteasca pe ea, dar n locul unde fusese sfesnic ul de alama, era acum un plic negru. Aseznd lumnarea pe marginea mesei, am ntins mna si am luat plicul. Era pecetluit, da r pe el statea scris: Pentru noul meu ucenic,Tom Ward Am rupt plicul si am despaturit foaia de hrtie dinauntru. Ei bine,acum ai vazut de ce sunt n stare. Si ceea ce am facut adineauri po t sa mai fac o data . L-am prins pe tatal tau n Limburi .Astfel , pot a junge la el oricnd doresc si-l pot face sa creada tot ce vreau eu . Nu exista limite n durerea pe care i-o pot provoca . Daca ti-ar placea sa-l salvezi din asta , supunete vointei mele . n primul rnd , am nevoie de ceva din casa lui Gregory . Sus , la mansarda , ncuiata n pupitrul sau , exista o cas eta de lemn si , n ea , un grimoar care este o carte de vraji puternice si de ritualuri . Este legat n piele verde si are o pent agrama de argint ncrustata pe coperta din fata - trei cercuri concen trice cu o stea n cinci colturi nauntru . Este al meu . Adu-mi-l . n al doilea rnd , nu povesti nimanui ce ai vazut aici . n al tr eilea rnd , trebuie sa te obisnuiesti cu gndul ca de acum Esti ucenicul meu , legat sa-mi slujesti pe o perioada de cinci a ni , ncepnd de azi - sau tatal tau va suferi . Ca sa dai de veste ca primesti , bate de trei ori n tablia m esei . Usa este descuiata si , indiferent ce vei hotar , esti liber sa pleci . Tu alegi . Morg an G.

Nu puteam ndura gndul ca spiritul tatalui meu ar fi supus la cazne. Dar nici nu voiam sa fiu ucenicul lui Morgan. Nu-mi venea deloc sa bat n masa, dar asa as fi cstigat putin timp. Morgan ar fi crezut ca sunt de acord cu ceea ce-mi ceruse si l-as fi scutit pe tata de suferinta, pna ce aveam sa ma sfatuiesc cu Vraciul. El avea sa stie ce e cel mai bine de facut. Am tras adnc aer n piept si am batut de trei ori n tablia mesei. Mi-am tinut resp iratia si mi-am ciulit urechea, dar n-am primit niciun semn ca auzise raspunsul meu. Camera era neclintita si tacuta. Am ncercat clanta si usa s-a deschis. Nu au zisem cnd se ntmplase, dar zavorul fusese tras. M-am ntors la masa, mi-am luat cutia cu iasca, am suflat n lumnare si le-am vrt pe amndoua n buzunar. Apoi, strngnd tare agul n mna, am plecat din camera si am deschis usa de la intrare. Aproape c-am amutit de uimire. Era plina zi! Lumina soarelui se reflecta orbit or n zapada si trecusera pe putin doua ore de la rasarit! Mi se paruse ca statuse m doar vreo cincisprezece minute n camera cu Morgan si, cnd colo, se scursese acel asi numar, dar de ore. Nu puteam n niciun fel sa ncerc sa-mi explic fenomenul. Vraciul mi spusese ca Mor gan era un om periculos, care lucra cu ntunericul. Dar nu-mi sugerase si ca ar fi fost n stare de lucrurile pe care le vazusem eu. Morgan era un mag periculos si de temut, cu puteri magice adevarate, si m-am nfiorat la gndul ca va tre-bui sa da u din nou ochii cu el. n alte cteva momente, ma luptam sa merg prin zapada nalta ct puteam de repede, ndreptndu-ma spre casa Vraciului. nselaciune si trAdarE Curnd, casa aparu naintea ochilor mei, cu fumul cafeniu ridicndu-se dintre olanele cosului, spunndu-mi ca nauntru avea sa ma ntmpine un foc calduros n camin. Am batut la usa din spate. Cheia mea deschidea cele mai multe dintre ncuietori, dar n-am vrut s-o folosesc. Fiindca fusesem plecat vreme mai lunga, mi s-a paru t cuviincios sa astept sa fiu poftit nauntru. Am batut la usa n trei rnduri, pna cnd Meg mi-a deschis, n sfrsit, zmbindu-mi si apoi facnd un pas napoi, ca sa-mi faca loc sa intru. -Da-te-ncoace din zapada, repede, Tom! a exclamat ea. Ma bucur ca te-ai ntors. Odata nchisa usa n urma mea, mi-am scos pelerina si haina de piele de oaie, mi-am sprijinit toiagul n colt si am batut marunt din picioare, ca sa-mi scutur zapada de pe ghete. -Ia loc, zise Meg, conducndu-ma catre camin. Tremuri de frig. O sa-ti dau un bol de supa fierbinte, sa-ti ncalzeasca oasele. Trebuie sa te multumesti numai cu att, o sa-ti gatesc o masa copioasa mai trziu. deocamdata Tremuram mai mult nervos dect de frig, tulburat de cele ce se petrecusera n came ra lui Morgan, dar, ncet-ncet, am nceput sa ma linistesc. M-am supus ndemnului lui M eg si mi-am ncalzit minile la foc, privind cum mi ieseau aburi din ghete. -Ce bine ca mai ai nca toate degetele! zise Meg. Am zmbit. -Unde e domnul Gregory? am ntrebat eu, gndindu-ma ca poate fusese chemat pentru vr eo misiune de vraci. Speram sa fie asa, fiindca asta ar fi nsemnat ca si-a revenit si e din nou sanato s. -E nca n pat. Are nevoie de ct mai multa odihna. -Vasazica, tot nu s-a nzdravenit cine stie ce? -Se reface ncet, raspunse Meg. Dar o sa mai dureze ceva. Treburile astea nu se po t grabi. Sa ncerci sa nu-l deranjezi sau sa-i ostenesti prea tare. Are nevoie sa se odihneasca si sa doarma ct poate el de mult. mi aduse un bol aburind cu supa fierbinte de pui, asa ca i-am multumit si am sorb it-o ncet, urmarind cum ncepe sa-mi ncalzeasca maruntaiele. -Ce mai face bietul tau tata? ntreba ea, deodata, asezndu-se n balansoarul ei. i e m ai bine, acum? M-am mirat ca-si amintise de asta, dar ntrebarea ei mi aduse din nou lacrimile n oc hi. -A murit, Meg, i-am raspuns eu. Dar era foarte bolnav.

-Asta-i foarte trist, Tom. mi pare att de rau. Stiu cum e sa-ti pierzi familia... Am simtit durerea pierderii tatei ca pe un pumnal rasu-cit n stomac, mai ales ami ntindu-mi ce i facuse Morgan spiritului sau. Tata nu merita una ca asta. Nu putea m ngadui sa se mai ntmple o data. Trebuia sa fac ceva. Meg ramase tacuta, cu ochii atintiti asupra flacarilor. Dupa un timp, nchise ochi i si ncepu sa fredoneze ncetisor o melodie, mai mult n soapta. Cnd am terminat supa, m-am ridicat si am pus bolul pe masa. -Multumesc, Meg. A fost foarte buna, i-am spus. Ea nu-mi raspunse, parnd ca atipise. I se ntmpla deseori sa adoarma n balansoarul ei, lnga vatra. Acum nu stiam ce sa fac. Sperasem sa vorbesc cu magistrul meu despre Morgan, d ar mi-era limpede ca nu se simtea destul de bine ca sa-i necajesc cu asta. Nu vo iam sa-i tulbur si sa-i dau peste cap. Poate ca, n timpul asta, ct dormea, as fi p utut sa arunc o privire la grimoar, sa vad daca se afla acolo unde spusese Morga n. Poate c-as fi gasit ceva n el care sa ma ajute, sa-mi dea o idee. Un lucru era foarte clar: cu magistrul meu att de bolnav si cu Alice absenta, eram pe cont pr opriu, si de mine depindea sa fac ceea ce se cuvenea pentru tata. El era singuru l care conta si trebuia sa fac ceva sa-i scap de a mai suferi n minile lui Morgan. Da, aveam sa ncep prin a cauta grimoarul. Vraciul dormea la etaj si poate ca n-as mai fi prins un prilej la fel de bun c a sa-i caut. n parte, ma simteam prost, numai la gndul sa-i rasfoiesc fara sa-i sp un Vraciului. Dar avea sa vina si timpul pentru explicatii, mai trziu. Acum, tata era tot ce conta. N-as mai fi putut ndura sa-i stiu chinuit iarasi de Morgan. Dar cnd am dat sa parasesc bucataria, Meg deschise deodata ochii si se apleca s a atte focul. -Eu ma duc pna sus, sa-l vad pe domnul Gregory, i-am spus eu. -Nu, Tom, n-as vrea sa-i deranjezi nca, zise ea. Lasa, stai aici, la foc, si nca lzeste-te, dupa atta drum facut pe jos si prin frig. -Bine, atunci ma duc sa-mi iau caietul din camera de lucru. Dar nu n camera de lucru m-am dus, ci drept n salon. Daca Vraciul era tot n pat, n semna ca Meg nu-si bause nca ceaiul de ierburi. Aveam nevoie sa doarma, o vreme, ca sa pot scotoci dupa grimoar, iar ceaiul de ierburi era mijlocul cel mai la nde mna. Asadar, am luat sticla mare, cafenie, din dulap si am turnat cam de trei deg ete ntr-o cana. Apoi m-am ntors n bucatarie si-am pus apa la ncalzit. -Ce-i asta? m-a ntrebat Meg zmbind, cnd i-am ntins cana. -Este ceai de ierburi, Meg. Bea-l pe tot. O sa te ajute sa nu-ti patrunda frig ul n oase. Singurul semn a fost ca zmbetul i s-a sters de pe fata. Meg ma lovi peste mna, i ar cana zbura ct colo, facndu-se zob pe dalele de piatra ale bucatariei. Apoi sari n picioare, ma apuca de ncheietura minii si ma trase spre ea. Am ncercat sa scap di n strnsoare, dar era prea puternica. Am simtit ca-mi putea rupe mna fara prea mare efort. -Mincinosule! Mincinosule! striga ea, cu fata la ctiva centimetri de a mea. Ma asteptam la ceva mai bun din partea ta, dar nu esti mai breaz dect John Gregory! Sa nu spui ca nu ti-am dat o sansa. Ai dovedit ca esti la fel ca el. Si tu voiai sa-mi stergi memoria, nu-i asa, baiete? Dar acum mi amintesc totul. Stiu ce-am f ost si stiu ce sunt! Cu fetele aproape lipite una de alta, Meg pufnea la mine zgomotos. Si mai stiu si ce esti tu, zise ea, cu vocea coborta pna la o soapta care abia s e mai auzea. Stiu ce gndesti. ti citesc si cele mai ascunse gnduri, cele pe care nu le-ai putea spune nici macar mamei tale. Ochii ei se uitau patrunzator ntr-ai mei. Nu erau doua puncte de foc, cum fuses era ai Mamei Malkin cnd ne ntlniseram, fata-n fata, n primavara, ci pareau sa se fac a din ce n ce mai mari. Era o vrajitoare lamia si trupul ei era mai puternic dect al meu, iar acum ncepuse sa-mi stapneasca si gndurile. -Stiu ce ai putea fi, ntr-o buna zi, Tom Ward, sopti ea, dar e cale lunga pna la ziua aceea. Esti doar un baiat, n timp ce eu am pasit pe pamntul asta mai multi a ni dect as vrea sa-mi amintesc. Asadar, nu ncerca niciunul dintre trucurile lui Jo hn Gregory cu mine, pentru ca le cunosc pe toate. Pna la ultimul! Ma rasuci n loc, astfel nct ma ntoarse cu spatele la ea si-mi dadu drumul de brat,

apucndu-ma, ct ai clipi, strns de gt. -Te rog, Meg! N-am vrut sa-ti fac niciun rau, m-am milogit eu. Am vrut doar sa te ajut. Am vorbit si cu Alice despre asta. Si ea voia sa te ajute... -E simplu sa-mi spui asta acum. Dndu-mi sa beau licoarea aia, asa ma ajutai tu pe mine? Nu, nu prea cred. Gata cu minciunile, ori va fi vai si amar de tine! -Dar nu sunt minciuni, Meg. Adu-ti aminte Alice se trage dintr-o familie de vr ajitoare. Ea te-a nteles si chiar i parea rau pentru ce ti se ntmpla. Aveam de gnd sa -i vorbesc domnului Gregory despre tine si... -Desigur, baiete! Am auzit destule scuze! se rasti Meg. Sentinta e: jos n pivni ta cu tine! Hai sa vedem cum o sa-ti placa tie acolo, jos, n ntuneric. Este tot ce meriti. Vreau sa stii si tu prin ce-am trecut. N-am dormit tot timpul, ntelegi? M-am tot trezit, ca sa petrec ore nesfrsite gndindu-ma, singura, n ntuneric. Prea sl abita ca sa ma misc, prea neputincioasa ca sa ma ridic n picioare ncercnd cu disper are sa-mi aduc aminte tot ce tie si lui John Gregory v-ar fi placut sa uit nca ma i puteam sa gndesc si sa simt, stiind ca vor trece multe luni, monotone, de singu ratate, pna cnd va veni cineva la usa sa-mi dea drumul... La nceput, m-am zbatut sa scap, ncercnd din rasputeri sa ma opun, dar era zadarni c: era pur si simplu prea puternica. Strngndu-ma n continuare de gt, m-a mpins catre scara pivnitei, eu de-abia atingnd podeaua cu picioarele, pna ce am ajuns la poart a de fier. Avea cheia si, curnd, eram dincolo de ea si coboram mai adnc sub pamnt. Nu se ncurcase sa mai ia si o lumnare si, cu toate ca pot sa vad pe unde umblu s i pe ntuneric, mult mai bine dect ceilalti oameni, la fiecare colt, bezna se facea tot mai deasa si-mi venea tot mai greu sa deslusesc ceva. Gndul la pivnita de jo s ma ngrozea, mi aminteam de sora ei, lamia salbatica, nca nchisa ntr-un put; nu voia m sa fiu n apropiere de ea. Dar, spre usurarea mea, dupa ce-am trecut de al treil ea cot, se opri cu mine n fata celor trei usi. Cu o alta cheie, deschise usa din stnga, ma arunca nauntru si-o ncuie n urma mea. Apoi am auzit-o descuind cealalta celula, de lnga a mea, si intrnd. N-a stat prea mult. Curnd, usa se trnti, se ncuie si ea ncepu sa urce treptele. Dupa vreo cteva cli pe, se auzi zgomotul portii de fier, zanganind la nchidere, apoi iarasi pasi, din ce n ce mai slabi; si apoi, liniste. Am asteptat vreo cteva clipe, sa nu cumva sa se ntoarca din cine stie ce motiv, apoi am scotocit prin buzunare dupa mucul de lumnare si cutia mea de iasca. n alte cteva secunde, lumnarea era aprinsa si m-am uitat n jur, prin celula mea. Era mica , n-avea mai mult de opt pasi pe patru, cu o gramajoara de paie ntr-un colt, serv ind drept pat. Zidurile erau din blocuri mari de piatra, iar usa, din lemn gros de stejar, cu o vizeta patrata, aproape de marginea de sus, nchisa cu patru bare verticale de fier. M-am asezat pe podeaua de piatra, n colt, ca sa ma gndesc. Ce se ntmplase ct fusesem eu plecat? Eram convins ca Vraciul era acum n celula de lnga a mea, cea n care Meg s i petrecuse pna atunci verile. Altfel de ce Meg ar fi intrat acolo? Dar cum de ca zuse Vraciul n stapnirea lui Meg? Cnd plecasem, el nca nu se simtea bine. Poate ca u itase sa-i dea lui Meg ceaiul de ierburi si ea si regasise memoria? Probabil ca e a i pusese ceva n mncare sau n bautura foarte posibil, aceeasi licoare pe care o fol osise el n toti acesti ani ca s-o pastreze supusa. Nu numai att aici fusese si influenta lui Alice. Se tot vrse n vorba cu Meg, pomen indu-i despre faptul ca se tragea dintr-o familie de vrajitoare. Uneori, vorbeau pe soptite. Oare despre ce discutau? Daca Alice facuse dupa capul ei, atunci do za de ceai de ierburi a lui Meg fusese micsorata. Ei bine, n-o puteam nvinovati p e Alice pentru ceea ce se ntmplase, dar, cu siguranta, prezenta ei n casa Vraciului nu ajutase la mbunatatirea situatiei. Cnd venisem napoi, Meg doar se prefacuse ca ar fi confuza si jucase teatru cu mi ne. Oare chiar mi daduse ceea ce numise ea o sansa"? Daca n-as fi ncercat sa-i ofer ceaiul de ierburi, s-ar fi purtat altfel cu mine? n clipa aceea, mi-am dat brusc seama. Cnd ma ntorsesem la Anglezarke, fusesem att de absorbit n gndurile mele despr e Morgan si tata, ca ramasesem cu desavrsire orb la evidente semne pe care acum, din pacate, le puteam vedea att de clar. Meg mi spusese Tom", nu Billy", pentru prim a oara de cnd ne cunosteam. Si si amintise si despre tata. De ce nu ma prinsesem d e asta la timp? As fi fost prevenit. Lasasem inima sa-mi conduca mintea si acum n treg Comitatul era n pericol. O vrajitoare lamia, nca o data libera sa cutreiere p

retutindeni, si niciun vraci, niciun ucenic care s-o opreasca. Raul fusese facut , dar cumva trebuia sa-i ndrept. Situatia era si buna, si rea, desi mai mult rea. Meg ma mirosise, folosindu-si puterile de vrajitoare. Stia multe despre mine, dar nu-si batuse capul sa ma pe rchezitioneze, altminteri ar fi gasit cutia cu iasca si lumnarea. Ar fi gasit, de asemenea, si cheia cheia care putea deschide cele mai multe dintre usi, cta vrem e ncuietorile nu erau prea complicate. Asadar, asta era partea buna. Puteam iesi din celula. Puteam descuia si usa Vraciului. Partea proasta era ca nu mergea sa-mi folosesc cheia si pentru a iesi pe poart a. Altminteri, Vraciul n-ar fi tinut una speciala pe raftul de sus al dulapului de carti din biblioteca. Acum, cheia aceea era la Meg. Chiar daca am fi putut ie si amndoi din celula, tot am fi ramas nchisi n pivnita. Asadar, ceea ce trebuia sa fac mai departe nu era prea greu de ghicit. Trebuia sa vorbesc cu Vraciul. Magis trul meu avea sa stie ce-i de facut ca sa scapam cu bine. Prin urmare, am folosit cheia sa-mi deschid usa celulei. N-am facut prea mult zgomot, dar usa celulei parea lipita si, n pofida eforturilor mele, s-a deschis s mucit, scotnd un zgomot al carui ecou a strabatut scarile de sus pna jos. Speram c a Meg era sus, pe la focul din bucatarie, si nu l-a auzit. Lund lumnarea, m-am str ecurat pe culoar si am ridicat-o pna la gratiile usii Vraciului. M-am uitat cu at entie nauntru, dar n-am putut deslusi prea mare lucru. ntr-un colt era un pat si u n musuroi ntunecat n vrful lui. Sa fi fost Vraciul? Domnule Gregory! Domnule Gregory! am strigat eu printre gratii, cu nerabdare n glas, dar straduindu-ma sa vorbesc ct mai ncet. Un geamat profund veni dinspre ghemul de haine, care se misca putin. Dupa cum sunase, parea sa fie chiar Vraciul. Ma pregateam sa-i mai strig o data, cnd am au zit deodata un zgomot dinspre scarile de mai jos. M-am ntors si-am ascultat. O cl ipa, a fost liniste. Apoi, l-am auzit din nou. Ceva urca treptele spre mine. Un sobolan? Nu, dupa zgomot, era mai mare de att. Deodata, a ncetat. Sa ma fi nse lat? Zgomotul sa fi fost doar n mintea mea? Frica poate juca feste mintii. Cum sp unea Vraciul ntotdeauna, e important sa faci deosebirea dintre a fi treaz si a vi sa. Fara sa-mi dau seama, mi tinusem respiratia. Acum, cnd am dat drumul la aer, mis carea de pe trepte a nceput din nou. Cum nu puteam vedea dupa colt, nu ma puteam lua dect dupa ce auzeam. Era de parca se catara cineva n sus, deci nu putea fi o v rajitoare moarta care izbutise cumva sa scape. Nu era zgomot de ghete, deci nu p utea fi un spirit sau o stafie care urca scara, nici vreo faptura omeneasca ce s e ascunsese jos din cine stie ce motiv. Era un zgomot pe care nu-l mai auzisem n iciodata n viata mea. Ceva se misca putin, apoi se oprea, si iar se misca, iar se oprea, dar foarte repede. Ceva care lipaia grabit sa urce treptele pe mai mult de doua picioare! C e altceva putea fi, dect lamia salbatica! Dupa attia ani de stat n putul acela, tre buie sa fi fost nnebunita sa bea snge de om. Si venea dupa mine! Cuprins de panica, fara sa ma mai gndesc, am alergat napoi n celula mea, am mpins cu putere usa si am ncuiat-o repede. Apoi am stins lumnarea ca sa nu vada lumina s i sa fie atrasa de ea. Dar eram la adapost, chiar si ntr-o celula ncuiata? Daca vr ajitoarea reusise sa scape din put, nseamna ca fusese n stare sa ndoaie drugii. Atu nci mi-am zis ca poate Meg si scosese pur si simplu sora din put, si pentru o cli pa m-am simtit mai linistit. Dar nid n-am avut timp sa-mi trag sufletul. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, mi-am amintit ce spusese Vradul despre poarta: Fierul le va mpiedica pe cele mai multe dintre ele sa treaca de acest punct..." Vrajitoarea lamia era cea mai periculoasa creatura din pivnita aceea. Asadar, daca avea de gnd sa scape, poate ca poarta de fier zabrelita n-ar fi fost de-ajun s s-o tina n loc prea multa vreme! Ct despre gratiile de la celula mea, nici nu me rita sa le pun la socoteala. Singura mea speranta era ca vrajitoarea sa fi fost n ca oarecum slabita, dupa ce zacuse n put atta vreme. Am stat nemiscat si ascultnd, straduindu-ma din rasputeri sa nu fac zgomot cnd r espiram. O puteam auzi cum se apropie, lipaind repede cu picioarele goale pe tre pte, apoi oprindu-se, si iar lipaind repede, din ce n ce mai aproape. M-am lipit cu spatele de zid, ntr-un colt, si mi-am tinut de tot respiratia. Ceva a atins usor usa. Urmatoarea atingere cu lemnul a fost mai puternica si s

-a auzit un scrsnet, de parca niste gheare ascutite rciau n ea, ncercnd sa patrunda na ntru. Dadusem fuga n celula mea fara sa ma gndesc, iar acum mi parea rau ca nu ma nc uiasem n celula cealalta, cu Vraciul. Poate c-as fi fost n stare sa-i trezesc si s a-i ntreb ce-i de facut. Era ntuneric. ntuneric bezna. Att de ntuneric nct, n celula mea, nu puteam sa spun u de se sfrseste usa si unde ncep zidurile, de o parte si de alta. Dar vizeta, ntreta iata de cele patru gratii verticale, era ceva mai palida dect restul, ceea ce nsem na ca trebuia sa fie o lumina pe scara, care arunca o slaba raza pna pe zidul opu s al celulei mele. O umbra trecu prin fata vizetei. I-am vazut numai conturul, dar a fost de-ajun s ca sa-mi dau seama ca era ceva asemanator unei mini. Am auzit-o nclestndu-se de g ratii. Dar nu a sunat ca atunci cnd carnea si muschii le ating. A fost un scrsnet, aproape ca o pila trecuta peste fier, urmat de un suierat exploziv de mnie si de durere. Vrajitoarea lamia atinsese fierul si rana trebuie sa fi fost usturatoar e. Numai ca, ncapatnata, ramasese pe loc. Dupa aceea, ceva urias s-a apropiat de g ratii, ca un disc al unei luni ntunecate, eclipsnd palida lumina din spate. Acela trebuie sa fi fost capul vrajitoarei. Se uita la mine printre gratii, dar era pr ea ntuneric sa-i vad ochii! A urmat nca un scrsnet si usa a gemut si-a trosnit. Tremuram de frica. Stiam ce se ntmpla. ncerca sa ndoaie gratiile sau sa le scoata cu totul din usa de lemn. Daca as fi avut toiagul la mine, as fi putut s-o mpung cu el printre gratii si probabil s-o gonesc de acolo. Dar nu aveam nicio arma. Lantul meu de argint era n sac, dar oricum nu mi-ar fi fost de folos aici. Aici nu aveam nimic cu care sa ma apar. Usa gemea si scrtia pe masura ce presiunea asupra ei crestea si am auzit-o ncepnd sa se curbeze. Vrajitoarea suiera din nou si scoase un sunet ntre pufnit si crit. A rdea de pofta sa intre, nnebunita sa-mi bea sngele. Dar, spre marea mea usurare, se auzi deodata un zanganit metalic pe scari, iar lamia dadu drumul gratiilor si pieri din vedere. Am auzit ecoul pasilor care se apropiau si lumina unei lumnari dansa pe zidul din spatele gratiilor. -napoi! napoi! am auzit-o pe Meg strignd, dincolo de usa, si apoi zgomotul lamiei salbatice ndepartndu-se grabita pe scari n jos. Dupa aceea plpitul lumnarii si tacanitul pantofilor cu vrf ascutit urmnd creatura n jos. Am ramas locului, ghemuit n colt. Dupa un timp, pasii se apropiara din nou s i am auzit o galeata lasata pe podea si o cheie nvrtindu-se n broasca usii. n ultimul moment, cu putin nainte ca Meg sa deschida usa, mi-am vrt lumnarea si cut ia cu iasca napoi n buzunare. Acum ma bucuram ca nu ma ncuiasem n celula Vraciului, caci asa ar fi aflat de cheia mea. Meg statu o clipa n cadrul usii, cu lumnarea ridicata. Cu cealalta mna, mi facu se mn sa vin la ea. Nu m-am miscat. Eram prea speriat. -Vino aici, baiete, zise ea, chicotind nabusit. Nu te teme. N-o sa te musc! M-am ridicat n genunchi, tremuram prea tare ca sa pot sa stau n picioare. -Vii odata pn' la mine, baiete? Sau trebuie sa vin eu la tine? ntreba Meg. Prima varianta este cu mult mai usoara si mai putin dureroasa... De data asta, groaza m-a pus pe picioare. O fi fost Meg domesticita", dar era t otusi o vrajitoare lamia, a carei hrana preferata era, probabil, sngele. Ceaiul d e ierburi o facuse sa uite de asta. Dar acum stia precis ce era. Si mai stia si ce voia. Simteam constrngerea din vocea ei, o putere care mi macina vointa si care m-a facut sa strabat celula pna la usa deschisa. -Mare noroc ai ca m-am hotart, la timp, sa-i dau de mncare Marciei, zise ea, facn d semn catre galeata de jos. M-am uitat la galeata. Era goala. Nu stiu ce fusese nauntru, dar pe fund mai ra masese niste snge nchegat. Era ct pe-aci s-o las pentru mai trziu, dar mi-am amintit ct de nnebunita o sa fie sa ajunga la tine, fiindca esti att de tnar. John Gregory nu prezinta nici pe jum atate atta interes, zise ea, cu un zmbet taios si crud, aratnd cu capul spre celula alaturata si adeverindu-mi banuiala ca Vraciul era nchis acolo. -El chiar tine la tine, i-am spus eu lui Meg, cu disperare. ntotdeauna a tinut. Asadar, te rog, nu te purta cu el asa! De fapt, te iubeste. Te iubeste de-adeva ratelea! i-am repetat eu. A si scris-o, ntr-unul dintre jurnalele lui. Nu trebuia

sa-i citesc eu, dar am facut-o fara sa-i cer voie. Acesta este adevarul. Pot sa -mi amintesc ce a scris, cuvnt cu cuvnt. Cum as fi putut s-o nchid n put, cnd mi-am da t seama c-o iubeam mai presus de sufletul meu?" -Iubire! pufni Meg, cu dispret. Ce stie un om ca el despre iubire? -A fost atunci cnd v-ati ntlnit voi pentru prima oara si el se pregatea sa te nchi da ntr-un put, pentru ca asa i cerea datoria. N-a putut s-o faca, Meg! N-a putut s -o faca, pentru ca te iubea att de mult. Era mpotriva tuturor lucrurilor pe care l e nvatase si n care credea, dar totusi te-a salvat de put! Ti-a dat ceai pentru ca nu avea alta solutie. Putul sau ceaiul a ales ce-a socotit el ca ar fi fost mai bine, pentru ca tine att de mult la tine. Meg scoase un suier de mnie si se uita n galeata cu o expresie de parca ar fi vr ut sa linga tot sngele pna la ultima picatura. -Ei bine, asta a fost de mult si, n orice caz, are un mod ciudat de a-si arata sentimentele, zise ea. Poate ca acum o sa nteleaga si el cum e sa fii ncuiat aici, jos, o jumatate de an. Pentru ca nu-i nicio graba. O sa ma gndesc ndelung la ce s a fac cu el. n ceea ce te priveste, tu esti doar un copil si nu te nvinuiesc prea mult. Nu stii altceva mai bun, pentru ca asa te-a pregatit el. Si ai o viata gre a. O ndeletnicire dificila... O sa-ti dau drumul, continua ea. Dar n-ai sa poti s a-l lasi aici, nu? Asa ai fost tu facut. Asa ai fost crescut. O sa te duci dupa ajutoare. O sa vrei sa-i salvezi. Oamenii din partea locului n-au o parere prea buna despre mine. Probabil le-am dat motive ntemeiate n trecut, dar cei mai multi au meritat ce-au primit. Or sa se strnga si-or sa vina dupa mine. Or sa fie prea multi ca sa pot sa le fac fata. Nu, daca te las sa pleci, ar putea sa nsemne sfrsi tul meu. Dar ti promit un singur lucru. N-o sa te dau surorii mele. Nu meriti ast a. Cu acestea, mi facu semn sa ma dau napoi, apoi nchise usa si o ncuie din nou. -O sa-ti aduc ceva de mncare, mai ncolo, mi mai zise ea, printre gratii. Poate pna atunci o sa-mi vina vreo idee despre ce-ar fi cel mai bine sa fac cu tine. Au trecut ore n sir pna s-a ntors si, n acest timp, am avut sansa sa ma gndesc la u n plan. Am ascultat cu foarte mare atentie si am auzit-o pe Meg ncepnd sa coboare trepte le. Afara probabil tocmai se nsera. Mi-am nchipuit ca-mi aducea o gustare nainte de masa. Speram sa nu fie si ultima mea gustare. Am auzit-o descuind poarta si zan ganitul ei la deschidere. M-am concentrat din rasputeri, numarnd secundele trecut e ntre cel de-al doilea zanganit al portii, de la nchidere, si momentul cnd a rencep ut tac-tac-ul pantofilor ei. Aveam doua planuri. Cel de-al doilea era plin de riscuri, asadar, speram sa-mi mearga cel dinti. Am zarit lumina lumnarii printre gratii si Meg a asezat ceva pe hol, n fata usii celulei mele, a descuiat usa si a deschis-o. Era o tava cu doua boluri de supa fierbinte si doua linguri. -M-am gndit la ceva, Meg, am zis eu, ncercnd primul plan, care era s-o nduiosez, v orbindu-i. Ceva care ar putea face lucrurile mult mai bune si pentru mine, si pe ntru tine. De ce nu ma pui sa am grija de casa? As putea face focurile si aduce apa. As putea sa te ajut la multe. Ce-o sa faci cnd o sa vina Shanks cu alimentel e? Daca raspunzi la usa, o sa-si dea seama ca esti libera. Dar daca raspund eu, n-o sa banuiasca nimic. Si daca vine cineva cu o misiune pentru vraci, as putea spune ca el este nca bolnav. Daca ma lasi pe mine sa raspund la usa, o sa treaca multa vreme pna sa stie cineva ca esti libera. O sa ai destul timp sa hotarasti c e sa faci cu domnul Gregory. Meg zmbi. -Ia-ti supa, baiete. M-am aplecat, am ridicat bolul de pe tava si mi-am luat o lingura. Cnd m-am rid icat n picioare, Meg mi-a facut semn sa ma dau napoi si a nceput sa nchida usa. -Frumoasa ncercare, baiete, zise ea, dar ct ar trece pna cnd te-ai folosi de prile j si ai ncerca sa-ti eliberezi magistrul? Nu prea mult, pun pariu! Meg ncuie usa. Primul meu plan deja cazuse. Nu aveam de ales, trebuia sa trec l a al doilea. Am pus bolul cu supa jos si mi-am scos cheia din buzunar. O puteam deja auzi pe Meg rasucind cheia ei n broasca usii de la celula Vraciului. Am aste ptat, pndind momentul, spernd imposibilul.

Si-am avut dreptate! Ea s-a dus direct la celula Vraciului. Am banuit ca el er a prea slabit sau prea ametit ca sa fie n stare sa se ridice si sa vina pna la usa . Probabil ca avea chiar sa-i dea sa mannce cu mna ei. Asadar, fara sa mai pierd v remea, mi-am descuiat usa, am deschis-o, mpingnd-o cu grija, si am iesit. Din feri cire, nu s-a opus si n-a mai facut zgomot, de data asta. Ma gndisem la toate cu grija, cntarind toate riscurile n minte. O varianta ar fi fost sa ma duc direct n celula Vraciului si sa ncerc sa cad la nvoiala cu Meg. n mpre jurari normale, mpreuna, magistrul meu si cu mine, am fi fost n stare sa-i tinem p iept, dar ma temeam ca Vraciul avea sa fie prea slabit ca sa ma ajute. Si nu ave am nimic ca sa ne luptam cu ea: nici toiag de scorus, nici lant de argint. De aceea ma hotarsem sa ma duc si sa-mi iau lantul de argint din sacul meu, car e era n camera de lucru, si sa ncerc s-o leg pe Meg. Ca sa reusesc, contam pe doua lucruri. Unul, ca lamia salbatica nu va urca att de repede scarile ct sa ma prind a pna sa trec de poarta de fier. Cel de-al doilea, ca Meg nu ncuiase poarta dupa e a. De aceea ma concentrasem mai devreme. Poarta zanganise si, aproape imediat du pa aceea, tocurile ncepusera sa tacane cobornd treptele. Nu avusese timp s-o ncuie. Sau, cel putin, asa credeam eu! La nceput, m-am furisat, facnd doar cte un pas si oprindu-ma sa ma uit peste umar , spre celula, sa vad daca nu iesea Meg; apoi, la colt, sa vad daca salbatica Ma rcia nu venea dupa mine. Nadajduiam ca era nca satula dupa masa de dimineata. Sau ca nu va iesi din pivnita ct timp va fi Meg aici. Probabil ca se temea de sora e i. n mod cert coborse la porunca lui Meg. n cele din urma, am ajuns si la poarta si am apucat strns clanta rece de fier. E ra ncuiata? Spre marea mea usurare, poarta scrti si se deschise. Am ncercat s-o desc hid fara prea mare zgomot. Dar Vraciul stiuse ce face cnd o construise pe scari. A zanganit, si toata casa de deasupra a vibrat ca un clopot. Numaidect, Meg a iesit n goana din celula Vraciului, urcnd treptele spre mine, cu bratele ridicate si degetele raschirate si arcuite ca niste gheare. Pe moment a m nghetat. Nu-mi venea sa cred ct de repede se misca! nca doua secunde si ar fi fos t prea trziu, daca n-o rupeam si eu la fuga. Am fugit fara sa ma uit napoi. Pna n ca pul scarilor, apoi prin casa, pna n bucatarie, constient ca Meg era imediat n urma mea, auzindu-i pasii si asteptndu-ma sa-i simt ghearele nfigndu-mi-se n piele, din c lipa n clipa. Nu mai era timp sa ma duc n camera de lucru si sa-mi iau sacul. N-as fi avut nicio sansa sa-l desfac si sa-mi scot lantul de argint, n timp util. La usa din spate mi-am nsfacat din zbor pelerina, haina si toiagul, am tras zavorul si-am tsnit n gerul de afara. Avusesem dreptate. Era seara, dar era destula lumina sa vad pe unde s-o iau. M a tot uitam ndarat, dar nu se vedea niciun semn ca ar avea de gnd sa ma urmareasca . M-am luptat sa ies din defileu ct de repede am putut, dar era foarte greu. Zapa da ncepuse sa prinda o crusta tare de gheata si era destul de groasa, nct abia-mi m iscam picioarele. Cnd am ajuns la poalele povrnisului, m-am oprit sa ma uit din nou napoi. Meg nu v enise dupa mine. Era amarnic de frig si vntul sufla cu putere dinspre miazanoapte , asa ca mi-am mbracat haina din piele de oaie, tragndu-mi pelerina pe deasupra. A poi am stat putin sa ma gndesc, gfind si scotnd aburi pe gura. Ma simteam ultimul las pentru ca-l lasasem pe Vraci la bunul plac al lui Meg s i a trebuit sa-mi dau o explicatie pentru ceea ce facusem. E drept ca trebuia sa -l salvez pe Vraci si sa-l scot din ghearele ei. Dar aveam nevoie de ajutor pent ru asta. Si ajutorul nu era prea departe: n Adlington traia si muncea fratele Vra ciului, Andrew, care ma mai ajutase si nainte, la Priestown. El era lacatusul car e i facuse Vraciului o cheie pentru Poarta de Argint care tinea prizonier acel de mon cumplit, Urgia. Avea sa fie mult mai simplu sa faca o cheie pentru poarta de fier care ducea spre celula Vraciului. Si exact asta-mi trebuia. Aveam sa ma strecor napoi n casa de iarna, sa intru pe poarta si sa-i scot pe Vr aci din celula, desi era mult mai usor de spus dect de facut. Exista o lamia salb ca sa nu mai pomenesc de Meg. atica n libertate ncercnd sa nu ma gndesc prea mult la dificultatile care ma asteptau, mi-am croit drum prin zapada catre Adlington. Am tinut-o tot la vale. Dar, curnd, aveam sa ma ntorc.

nzapeziT Strazile pavate din trgusorul Adlington erau ngropate sub sase inchi si mai bine d e zapada. n lumina saraca, copiii ncntati iesisera cu mic, cu mare pe afara, rznd, ch iuind si strignd, dndu-se pe derdelusuri sau batndu-se cu bulgari. Alti oameni erau mai putin fericiti. Doua femei nfofolite cu broboade trecura pe lnga mine, calcnd nesigur pe caldarmul ascuns sub zapada, cu capetele plecate si ochii n pamnt. Tinea u n mna niste cosuri goale si se ndreptau spre Calea Babilonului, pentru niste cump araturi de ultimul moment. Am mers dupa ele, n aceeasi directie, pna cnd am ajuns l a pravalia lui Andrew. Cnd am ridicat ivarul si am deschis usa, a sunat un clopotel. Pravalia era goala, dar am auzit pe cineva apro-piindu-se de undeva din spate. Am deslusit tac-tacul unor pantofi cu vrful ascutit si, spre uluirea mea, la tejghea a venit Alice, cu fata toata numai un zmbet. Ma bucur sa te vad, Tom! Chiar ma-ntrebam ct o sa mai dureze pna o sa ma gasesti. .. Ce faci aici? am ntrebat-o eu, uimit. -Lucrez pentru Andrew, fireste! Mi-a dat o slujba si o casa, raspunse ea, zmbind . Eu raspund de pravalie, ca el sa aiba mai mult timp de atelier. Ma ocup si de gatit, n cea mai mare parte, si de curatenie. E un om bun, Andrew. Cteva clipe n-am zis nimic, si Alice probabil ca a citit expresia de pe fata mea, pentru ca zmbetul i s-a sters rapid si s-a aratat ngrijorata. -Tatal tau... a zis ea. -Cnd am ajuns eu acolo, tata deja murise. Am ajuns prea trziu, Alice. N-am mai putut sa vorbesc, pentru ca mi-a pierit glasul si mi s-a pus un nod n gt. Dar, imediat, Alice se ntinse spre mine si puse o mna pe umarul meu. -Oh, Tom! mi pare att de rau, mi-a spus ea. Hai, intra, sa te ncalzesti la foc. Camera de zi era placuta, cu o canapea, doua fotolii confortabile si un genero s foc de carbuni arznd n vatra. -mi place sa fie focul mare, zise Alice, fericita. Andrew este mult mai cumpata t la carbuni dect mine, dar acum este plecat cu treaba si n-o sa se ntoarca dect trz iu, dupa ce se nsereaza. Cnd pisica nu-i acasa... Mi-am pus toiagul n colt si m-am lasat sa cad pe canapeaua care era cu fata la foc. n loc sa se aseze alaturi de mine, Alice a ngenuncheat lnga vatra, pe covoras, aratndu-mi astfel doar profilul. -De ce ai plecat de la Hurst? am ntrebat-o. -A trebuit sa plec, zise Alice, cu o strmbatura. Morgan ma tot batea la cap sai ajut n oares'ce problema, dar nu stiu exact care. A prins pica pe mine, p'orma. Avea un soi de plan de a ma trimite napoi la Mos Gregory. M-am gndit ca probabil stiam despre ce era vorba, dar m-am hotart ca ei sa nu-i suflu niciun cuvnt. i fagaduisem lui Morgan ca n-am sa spun nimanui despre planuri le sale. Era un necromant care se folosea de spiritele mortilor ca sa afle ce se petrece. Nu puteam sa risc. Cum era sa-i vorbesc lui Alice, cnd el putea prinde de veste si-l putea face iarasi pe tata sa sufere? -Nu ma mai lasa deloc n pace, continua Alice. De aceea am plecat. Nu mai puteam sa-l vad n ochi nicio secunda. Atunci, m-am gndit la Andrew. Dar, destul despre m ine, Tom. mi pare rau de tatal tau. Vrei sa vorbesti despre asta? -A fost greu, Alice. Am lipsit pna si de la nmormntarea tatei. Iar mama a plecat de acasa si nimeni nu stie unde e. Se poate sa se fi ntors n tara ei de bastina si sa n-o mai vad niciodata. Ma simt att de singur... -Eu am fost singura de cnd ma stiu, singura, Tom. Asa ca stiu prea bine sentime ntul asta. Dar ne avem unul pe altul, nu-i asa? ntreba ea, ntinzndu-mi mna. Vom fi m ereu mpreuna. Nici macar Mos Gregory n-o sa fie n stare sa ne mpiedice! -Vraciul nu e, deocamdata, n stare sa faca nimic, am spus eu. Cnd m-am ntors, Meg rasturnase situatia. El este cel tinut acum sub cheie. Am nevoie de Andrew ca s a-mi faca o cheie, pentru a putea sa-i scot pe Vraci de acolo. Am nevoie de ajut orul tau. Tu si cu Andrew sunteti singurii la care pot sa cer ajutor. -Mie mi se pare ca a primit n sfrsit ce trebuia, zise Alice, tragndu-si mna dintra mea, cu un nceput de zmbet la colturile gurii. O doza sanatoasa din propria lui doctorie!

-Nu pot sa-i las pur si simplu acolo, i-am zis eu lui Alice. Si, apoi, cum ramn e cu cealalta lamia? Cea salbatica? Sora lui Meg? A iesit din putul ei si este l ibera sa se plimbe pe scarile pivnitei, dincolo de poarta. Si daca scapa afara d in casa? Ar putea cobor pna aici, n sat. Nimeni n-ar mai fi n siguranta si sunt mult i copii aici. -Si atunci, cum ramne cu Meg? ntreba Alice. Nu-i att de simplu, nu? Nu merita sa ajunga ntr-un put. Dar nu merita nici sa-si petreaca tot restul vietii sale bndu-s i ceaiul de ierburi! ntr-un fel sau altul, povestea asta trebuia sa se sfrseasca. -Asadar, n-o sa ma ajuti? -N-am spus asta, Tom. Doar ca trebuie sa ne gndim bine, atta tot. Curnd dupa caderea ntunericului, s-a ntors si Andrew. l asteptam n pravalie, cnd a i ntrat. -Care mai e problema acum, Tom? ntreba el, tropaind sa-si scuture zapada de pe ghete si frecndu-si palmele sa-si puna sngele n miscare. Ce mai vrea fratele ala al meu de data asta? Andrew aratase ntotdeauna ca o eleganta sperietoare de ciori, bratele atrnndu-i s leampat si aiurea, dar era un om bun si deschis si chiar foarte priceput n meseri a lui. -A dat iarasi de necaz, i-am raspuns eu. Am nevoie de dumneata sa-mi faci o chei e ca sa-i pot elibera. Si e foarte urgent. -O cheie? O cheie pentru ce? Pentru poarta de pe scarile spre pivnita din casa lui. Meg l-a nchis acolo, jos. Andrew clatina din cap si plescai din limba. -Nu pot spune ca sunt surprins. Eram chiar convins ca o sa se ntmple, ntr-o buna zi . Ma mir doar ca a durat atta! Dintotdeauna am fost de parere ca Meg o sa-i vina de hac, pna la urma. Are prea multa grija de ea si a avut mereu. Probabil a lasat garda jos. Dar o sa ne ajuti? -Binenteles ca da. Este fratele meu, nu? Numai ca am stat prin frig mai toata ziu a si nu pot face mare lucru pna nu-mi ncalzesc oasele si vr ceva n burdihan. O sa-mi povestesti ce s-a ntmplat n timp ce mncam. Nu gustasem de prea multe ori din mncarea gatita de Alice, n afara de iepuri fript i n spuza, la un foc afara, dar judecnd dupa mbietorul miros de tocana care venea d in bucatarie, eram dornic de a primi o portie. N-am fost dezamagit. -Este chiar gustoasa, Alice, am zis eu, apucndu-ma sa nfulec ndata ce mi-o puse nain te. Alice zmbi. -Mda, mai buna dect gunoiul ala pe care mi l-ai dat tu la Anglezarke. Am rs, apoi am mncat n tacere, pna ce n-a mai ramas nici urma de mncare. Andrew a vor bit cel dinti. -N-am facut eu cheia de la poarta aia, mi spuse el. ncuietoarea si cheia au fost l ucrate de un lacatus din Blackrod, acum vreo patruzeci de ani, daca nu mai mult. Lacatusul a murit, ntre timp, dar avea faima de a fi cel mai bun, asadar, cred c a vom avea de-a face cu un mecanism foarte complicat. Ar trebui sa intru n casa s i sa-l vad cu ochii mei. Cel mai simplu ar fi sa ma duc eu, sa desfac ncuietoarea cu totul si sa-ti las drum liber prin poarta. -Putem sa mergem n noaptea asta? -Cu ct mai repede, cu att mai bine, zise el. Dar as vrea sa stiu exact cu ce vom a vea de-a face. Unde ar trebui sa fie Meg? -De obicei, doarme ntr-un balansoar, n fata focului de la bucatarie. Dar, chiar si daca trecem cu bine de Meg si de poarta, mai e nca o problema... Si i-am povestit despre lamia salbatica din pivnita, aflata n libertate. El cla tina mereu din cap, de parca nu-i venea sa creada ct de rea era situatia. -Si cum o s-o opresti? Folosindu-ti lantul ala al tau de argint? -Nu-l am la mine, i-am spus eu. Este n sacul meu. Iar sacul este, probabil, la locul lui obisnuit, n camera de lucru a Vraciului. Dar am toiagul. Este facut din lemn de scorus si, cu putin noroc, o sa tina o lamia la distanta. Andrew clatina din cap, fara sa para prea multumit. -Asta nu se poate numi plan, Tom. E mult prea periculos. Nu pot sa iau o broas

ca de poarta n vreme ce tu te lupti cu doua vrajitoare. Dar ar mai fi si-o alta c ale, zise el. Am putea aduna vreo duzina sau mai mult de sateni care sa mearga c u noi si s-o dovedim pe Meg, o data pentru totdeauna. -Nu, zise Alice, cu hotarre. Asa nu merge. E mult prea crud. Stiam ca-si aducea aminte cnd gloata razbunatoare de la Chipenden i luase cu asa lt casa unde locuia mpreuna cu matusa ei, Osoasa Lizzie. Alice si matusa i adulmec asera de departe, dar abia de avusesera timp sa scape. n urma lor, totul fusese m istuit de flacari si ele si pierdusera tot ce avusesera. Domnului Gregory nu i-ar placea, sunt sigur de asta, am zis si eu. -Asta-i adevarat, zise Andrew. Este calea cea mai sigura, dar John probabil nu mi-ar ierta-o niciodata. Bine, se pare ca ne-am ntors la primul plan. -Mai e ceva la care nu te-ai gndit, zise Alice. O vrajitoare ca ea pe tine nu t e poate adulmeca de la distanta, Tom. Nu merge cu un al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, este? Foarte probabil si eu ma pot apropia n siguranta asta daca ma hotarasc sa vin cu tine. Dar, cu Andrew lucrurile stau altfel. Odata ce se va a propia de casa, o sa-i simta si-o sa fie pregatita. -Daca doarme, poate ca reusim sa ne strecuram, am zis eu, fara prea mare convi ngere. -Chiar daca doarme, primejdia e prea mare, zise Alice. Numai tu si cu mine vom merge, Tom. Poate reusim sa gasim cheia si nu va mai trebui sa scoatem ncuietoar ea. Unde o tinea Vraciul? -Pe raftul de sus al dulapului de carti, de obicei, dar se poate sa fie la Meg , acum. -Ei bine, daca nu-i acolo, o sa luam sacul tau din camera de lucru si o s-o le gam cu lantul de argint, ca sa nu ne mai ncurce. n felul acesta, nici n-o sa mai a vem nevoie de tine, Andrew. Eu si Tom putem face singuri asta. Andrew zmbi. -Mi-ar conveni, zise el. mi place sa pastrez dis-tanta fata de casa aia si pivn ita ei. Dar nu va pot lasa pe voi doi sa faceti totul singuri, fara un pic de aj utor. Cel mai bun lucru ar fi daca v-as lasa pe voi s-o luati nainte, iar eu as v eni ceva mai trziu. Daca nu veniti la usa casei ntr-o jumatate de ora, atunci chia r ma ntorc la Adlington si aduc o duzina de baieti vnjosi din sat. John n-are dect sa se mpace cu urmarile. -E-n regula, am ncuviintat eu. Dar, cu ct ma gn-desc mai bine, ncep sa ma tem ca, daca intram pe usa din spate, riscam prea mult, i-am zis lui Alice. Cum spuneam, noaptea, Meg doarme n bucatarie, ntr-un balansoar, aproape de foc. Fara ndoiala co sa ne auda, pentru ca trebuie sa trecem pe lnga ea ca sa ajungem n camera de luc ru. Pe usa din fata ar fi ceva mai bine, desi ramne riscul s-o trezim. Nu... mai e o cale, mult mai sigura. Putem intra pe una dintre ferestrele dormi-toarelor d in spatele casei. Cea mai buna e aceea de la etaj, de imediat de sub mansarda, u nde stnca este foarte aproape de pervazul ferestrei. Balamalele feres-trelor din dormitoare sunt, n mare parte, ruginite sau rupte. Cred ca putem sa trecem de pe stnca pe pervaz, sa fortam fereastra si sa sarim nauntru. -Asta-i moarte sigura, a zis Andrew. Am fost n acel dormitor si stiu spatiul dint re stnca si pervaz. E prea mare. De altfel, daca va ngrijoreaza cum sa nvr-titi o ch eie n broasca usii din spate, ia nchipuiti-va ct zgomot o sa faceti cnd o fi sa fort ati fereastra! Alice rnji, de parca ideea mea ar fi fost de-a dreptul prosteasca, dar curnd i-am sters zmbetul de pe fata. -Meg nu ne-ar auzi, am zis eu, daca ar bate cineva la usa, foarte tare, exact n m omentul n care as forta eu fereastra... Am vazut cum gura lui Andrew se casca din ce n ce mai mult, pe masura ce sugestia mea si facea loc n mintea lui. -Nu, zise el, doar nu vrei sa zici ca... -De ce nu, Andrew? i-am raspuns eu. La urma urmelor, tu esti fratele domnului Gr egory. Ai toate motivele sa vii pe la el pe acasa. -Da, si sa sfrsesc jos, n pivnita, prizonier, cot la cot cu John! -Nu cred. Banuiesc ca Meg nici n-o sa raspunda la usa. Nu vrea ca vreunul dintre sateni sa afle ca este libera, ca sa nu atte razbunarea din partea gloatei. Poti sa bati la usa de vreo patru sau cinci ori si apoi sa pleci, doar ct sa-mi dai m

ie timp sa intru pe fereastra aia. -S-ar putea sa mearga asa, zise Alice. Andrew si mpinse deoparte farfuria si, o vreme ndelungata, nu vorbi. -Un singur lucru ma supara, zise el, n cele din urma. Distanta aia dintre stnca si pervazul ferestrei. Nu vad cum o s-o scoateti la capat. Toate or sa fie si fo arte alunecoase, pe deasupra. -Merita o ncercare, am zis eu, dar daca nu putem s-o facem, o sa ne ntoarcem mai trziu si o sa riscam cu usa din spate. -Am putea sa nlesnim trecerea folosind o scndura, zise Andrew. Am eu una, afara, care ar putea sa fie potrivita la ce ne trebuie. Un capat l fixezi pe pervaz si pe celalalt o sa-i tina Alice cu piciorul, ct traversezi tu. N-o sa fie usor, dar am si o ranga micuta, care parca-i facuta dinadins pentru ferestre, adauga el. Asadar, merita o ncercare, am zis eu, silindu-ma sa par mai ncrezator dect ma sim team. Ne-am nteles, iar Alice parea sa se fi hotart sa dea o mna de ajutor. Andrew adus e scndura din curte, s-o vedem. Dar cnd am deschis usa din fata ca s-o ducem napoi, afara se strnise un vifor cumplit. Andrew clatina din cap. -Ar fi o nebunie curata sa porniti acum, zise el. Viforul asta parca-i al lui Golgoth nsusi. O sa se troie-neasca zapada si o sa fie periculos sus, n munti. O s a va rataciti si o sa muriti nghetati. Nu, mai bine asteptati pna mine dimineata. N u-ti face griji, zise el, batn- du-ma cu palma pe umar. Fratele ala al meu e un nv ingator, dupa cum bine stim amndoi. Altminteri n-ar fi ajuns el la vrsta pe care o are. Erau doar doua odai de dormit deasupra pravaliei: una pentru Andrew, si una pe ntru Alice, asa ca eu am dormit pe canapea, n camera de zi, nfasurat ntr-o patura. Focul s-a stins n vatra si camera a devenit, la nceput, rece, apoi amarnic de nghet ata. Nici nu mai stiu de cte ori m-am trezit peste noapte. Ultima oara, lumina zo rilor licarea n spatele perdelelor, asa ca m-am hotart sa ma trezesc. Am cascat, m-am ntins si am facut vreo ctiva pasi n sus si-n jos prin camera, ca sa-mi dezmortesc ncheieturile. Si atunci am auzit un zgomot venind din fata casei . Parca batuse cineva de trei ori n fereastra pravaliei. Cnd am intrat n pravalie, am gasit-o puternic luminata de zapada de afara. ntr-ad evar, troienise bine peste noapte, si zapada se ngramadise pna la baza ferestrei. Si acolo, rezemat de geam, era un plic negru. Fusese asezat n asa fel nct sa vad ce scria pe el. mi era adresat mie! De buna seama ca era de la Morgan. Primul meu impuls a fost sa-i las acolo unde era. Dar apoi mi-am dat seama ca strazile or sa nceapa sa for-foteasca n scurt timp si ca oricine-ar putea trece pe acolo si l-ar putea vedea, l-ar putea ridica si citi, iar eu nu voiam sa afle v reun strain de problemele mele. Era att de multa zapada ngramadita n fata usii, ca n-am putut s-o deschid si a tr ebuit sa ies pe usa din spate, apoi pe poarta si sa dau ocol casei. Abia cnd ma p regateam sa ma arunc n nameti, am observat ceva foarte ciudat. Nu erau urme de pi cior. naintea mea se ridica un morman de zapada fara nicio urma pe el. Cum ajunse se scrisoarea acolo? Am recuperat scrisoarea si, ducndu-ma pna la ea, am sapat un sant adnc n zapada. A m ocolit din nou casa si am intrat n bucatarie, am rupt plicul si am citit misiva . 0 sa fiu n cimitirul St. George , n partea de apus a satului. Daca vrei binele tatalui tau si al magistrului tau, nu ma face sa astept. Nu ma si li sa vin eu dupa tine . N-o sa-ti placa ! Mo rgan G. Nu fusesem atent la semnatura de pe ultima lui scrisoare, dar acum mi sari n och i. si schimbase numele? Initiala numelui de familie ar fi trebuit sa fie H, de la Hurst. Nedumerit, am mpaturit scrisoarea si am vrt-o n buzunar. M-am gndit s-o trezesc pe Alice si sa-i arat scrisoarea. Probabil ar fi trebuit s-o iau si pe ea cu mine. Dar ultima persoana pe care ar fi vrut ea s-o vada acum era Morgan. Doar mi poves tise ca parasise ferma Straja Mlastinii pentru ca nu-l mai suporta niciun minut n plus. Si mai stiam si ca nu puteam sa-i spun nimic lui Alice, nici dac-as fi vo

it mi era teama de Morgan si de ce i-ar fi putut face tatei. Ca sa fiu sincer, mi era frica si de ce mi-ar putea face mie. Cu att de multa putere, era ntr-adevar pe riculos nu unul pe care sa nu-l iei n seama. Asadar, mi-am mbracat pelerina, mi-am ridicat toiagul si am plecat, ndreptndu-ma grabit spre cimitir. Era o bisericuta veche, aproape ascunsa de tisele uriase crescute n jurul ei. U nele pietre marcau mor-minte ale localnicilor care murisera cu secole nainte. L-a m zarit pe Morgan de departe, cu silueta bine con-turata pe cerul cenusiu, sprij inindu-se n toiagul lui, si cu gluga trasa peste cap, sa-i apere de frig. Se afla n cea mai noua parte a cimitirului, acolo unde erau ngropati cei care murisera re lativ de curnd. La nceput, n-a dat semne ca m-ar fi vazut. Statea cu capul plecat deasupra unui mormnt, cu ochii nchisi, de parca s-ar fi rugat. M-am uitat si eu n jos, uluit. Ci mitirul era nvelit si el cu un strat de zapada destul de gros, din pricina viforn itei de peste noapte, dar mormntul acela era complet descoperit un dreptunghi per fect de pamnt umed. Era de parca ar fi fost proaspat sapat. Am privit n jur, dar n -am putut vedea niciun semn de cazma sau alta unealta care sa fi fost folosita l a datul zapezii. Citeste ce scrie pe piatra! mi-a poruncit Morgan, uitndu-se, n sfrsit, la mine. I-am dat ascultare. Patru morti fusesera nmormntati n aceeasi groapa, ngramaditi u nul deasupra celuilalt, cum era obiceiul n Comitat, ca sa se faca economie de spa tiu si ca rudele sa fie aproape una de alta si n moarte. Mortii erau copii, dar u ltimul trup era al mamei lor. Copiii murisera cu vreo cincisprezece ani n urma, l a vrste de doi, unu si, respectiv, trei ani. Mama murise de curnd, iar numele ei e ra Emily Burns, femeia cu care Vraciul avusese cndva o legatura. Femeia pe care i -o rapise unuia dintre fratii lui, parintele Gregory. -A dus o viata grea, zise Morgan despre ea. A trait cea mai mare parte a timpu lui n Blackrod, dar cnd a nteles ca avea sa moara, a venit aici, ca sa-si petreaca ultimele luni cu sora ei. Pierderea celor trei copii, la vrste att de fragede, i-a frnt inima, si chiar dupa tre-cerea attor ani, nu si-a revenit niciodata pe de-a n tre-gul. Alti patru copii i-au trait, totusi. Doi lucreaza n Horwich si au famili i, la rndul lor. Cel mai mare a parasit Comitatul cu ani n urma si n-am mai auzit nimic de el de atunci. Eu am fost cel de-al saptelea si ultimul... Mi-a luat cteva secunde pna cnd lumea sa mi se aseze iarasi pe temeliile ei. Mi-a m amintit ce-i spusese Vraciul lui Morgan, n dormitor, la familia Hurst: Mi-a pasat de tine si mi-a pasat de mama ta. Am iubit-o, cndva, dupa cum bine st ii..." De asemenea, mi-am amintit si cum si semnase scrisoarea pe care mi-o trimisese, cu initiala G. -Da, spuse el. Curnd dupa ce m-am nascut eu, tata a parasit caminul si familia pentru ultima oara. N-a luat-o niciodata de nevasta pe mama. Niciodata nu ne-a d at numele lui. Dar i l-am luat eu, oricum. M-am uitat la el, uluit. -Da, a zis el, cu un zmbet strmb. Emily Burns a fost mama mea adevarata. Sunt fi ul lui John Gregory. Morgan si-a fixat apoi privirile n zare, continund sa vorbeasca. -El ne-a parasit. Si-a parasit copiii. Asta n-a fost o purtare demna de un tat a, nu-i asa? As fi vrut sa-i iau apararea Vraciului, dar nu stiam ce sa spun. Asa ca n-am s pus nimic. -Ne-a sprijinit totusi cu bani, zise Morgan. i recunosc acest merit. Ne-am desc urcat, pentru o vreme, dar apoi mama a suferit o cadere nervoasa si nu s-a mai r efacut. Fiecare dintre noi a fost oplosit pe la cte o familie straina. Eu am tras paiul cel mai scurt si-am ajuns la Hurst. Dar cnd am mplinit saptesprezece ani, t ata s-a ntors dupa mine si m-a luat la el n ucenicie. -O vreme, nu mi-am ncaput n piele de fericire. mi dorisem un tata atta timp si acu m, ca aveam unul, eram nnebunit sa-i plac. Am ncercat din rasputeri, la nceput, dar presupun ca n-am putut uita ce i facuse mamei mele si, treptat, mi-am aruncat pr ivirile si dincolo de el. Dupa trei ani, el a nceput sa se repete. Eu deja stiam tot ce facea el si multe altele pe deasupra. Stiam ca pot fi mai bun si mai pute rnic dect el. Sunt al saptelea fiu al unui al saptelea fiu al unui al saptelea fi

u. De trei ori sapte. Am deslusit o nota de aroganta n vocea lui, care m-a scos din fire. -De-asta nu ti-ai scris numele pe peretele din dormitorul de la Chipenden, ca toti ceilalti ucenici? am izbucnit eu. Doar pentru ca te crezi mai bun dect noi c eilalti? Mai bun dect Vraciul? Morgan zmbi cu superioritate. -Nu neg. De aceea l-am lasat si mi-am urmat drumul meu. Sunt mai mult autodida ct, dar nvat n continuare. Si pot sa fac lucruri la care batrnul neghiob nici macar n-a visat vreodata. Lucruri pe care el s-a temut sa le ncerce. Gndeste-te, numai! O cunoastere si o putere ca acestea pe care le am eu si ncredintarea ca tatal ta u se va odihni n pace. Iata ce-ti ofer n schimbul unui mic ajutor... Eram uluit de tot ce auzeam de la Morgan. Daca spusele lui erau adevarate, l pu neau pe Vraci ntr-o lumina foarte neplacuta. Deja stiam ca o parasise pe Emily Bu rns pentru Meg. Dar acum descopeream ca era si tata, un tata care avusese sapte fii de la ea, si ca el i parasise pe toti. M-am simtit ranit n sufletul meu si dez amagit. M-am gndit la tatal meu, care ramasese cu familia lui si trudise din greu toata viata. Si acum trebuia sa sufere din capriciul lui Morgan. Eram suparat s i furios. Cerul mi se paru ca se rastoarna peste cimitir si aproape ca am cazut din picioare. -Ei bine, tinere ucenic al meu, mi l-ai adus? Cred ca-mi pierise si ultimul strop de snge din obraji. -Grimoarul, fireste. Ti-am cerut sa mi-l aduci. Sper ca mi-ai dat ascultare, pen tru ca, altfel, tatal tau va suferi de-adevaratelea. N-am fost n stare sa-i aduc. Domnul Gregory are ochi si la ceafa, am zis eu, plecn du-mi capul. Cu siguranta n-aveam de gnd sa-i spun lui Morgan ca magistrul meu era la bunul pl ac al lui Meg. Daca ar fi aflat ca Vraciul era nlaturat din cale, s-ar fi putut d uce frumusel sa-si ia singur grimoarul. Da, magistrul meu poate ca avea niste se crete foarte ntunecate, dar eu eram totusi ucenicul lui si l respectam. Aveam nevo ie de mai mult timp. Timp sa-i salvez pe magistrul meu si sa-i povestesc despre Morgan. mpreuna l nvinseseram pe aruncatorul-de-pietre; cu siguranta ca, mpreuna, pu team sa-i oprim si pe Morgan. -Am nevoie de mai mult timp, am zis eu. Pot s-o fac, dar trebuie sa pndesc un mom ent potrivit. -Bine, dar nu pndi prea mult. Adu-mi cartea martea viitoare, seara, imediat dupa ce se ntuneca. ti amintesti capela din cimitir? Am ncuviintat cu un semn din cap. -Ei, acolo o sa te astept. -Nu cred ca pot s-o iau att de curnd... -Gaseste o metoda! mri el, amenintator. Si fara sa si dea seama Gregory ca a dispar ut. -Ce o sa faci cu ea? am ntrebat eu. -Pai, Tom, de ndata ce o sa mi-o aduci, o sa afli, nu? Sa nu ma dezamagesti! Daca ncepi sa sovai, gndeste-te la bietul tau tata si la cte ar putea fi silit sa sufer e... Stiam ct de crud putea fi Morgan. Vazusem cum l adusese pe domnul Hurst n asemenea hal nct plngea neputincios; o auzisem pe Alice povestind cum l tra pe batrn n odaia lu si l ncuia acolo. Daca Morgan i-ar putea face rau tatalui meu, n-ar sta prea mult pe gnduri, n-aveam nicio ndoiala n privinta asta. Si atunci, cum stateam acolo, tremurnd, chiar nauntrul capului meu am auzit din no u vocea chinu-ita a tatei, n timp ce, n jurul meu, aerul tremura si se misca. -Te rog, fiule, te implor, fa ce-ti cere el sau o sa fiu supus la cazne vesnice. Te rog, fiule, adu-i-l si da-i-l. Cnd vocea se stinse, Morgan zmbi crud. -Ei bine, ai auzit ce a spus tatal tau. Asa ca mai bine te-ai arata un fiu ndator itor... Cu acestea, rnji oribil, se rasuci pe calcie si iesi din cimitir. Stiam ca era, cu siguranta, un lucru rau sa fur grimoarul pentru Morgan, dar p e cnd ma uitam lung dupa el, cum se ndeparta, am nteles ca n-am nicio sansa. Cumva trebuia sa-i fur tot acum, cnd ne duceam sa-i salvam pe Vraci.

Jos N PIVNITA Cnd m-am ntors la Andrew, am gasit-o pe Alice n bucatarie, gatind pentru micul deju n. Prajea oua cu jumari, care miroseau minunat. -Ai iesit devreme n dimineata asta, Tom, zise ea. -Ma dureau toate oasele dupa ce-am dormit pe canapeaua asta, am mintit eu. Simte am nevoia sa mi le ntind un pic. -Ei, o sa te simti mult mai bine dupa ce mncam. -Nu pot, Alice. E mai bine sa ajunezi cnd te pregatesti sa nfrunti ntunericul. -Nu pot sa cred ca vreo doua mbucaturi ti-ar face att de mult rau! protesta ea. Nu mi-am dat osteneala sa o contrazic. Erau unele lucruri, din cele spuse de e a despre vrajitorie, pe care le nghitisem cu greu, n vreme ce erau altele pe care Vraciul le considera esenta adevarului, dar care ei i aduceau un zmbet batjocorito r pe fata. Asadar, am pastrat tacerea si m-am multumit numai sa-i privesc, pe ea si pe Andrew, mncnd, n timp ce mie mi ploua n gura. Dupa masa de dimineata, am pornit imediat spre casa Vraciului. Era pe la jumat atea diminetii, dar lumina se altera cu iuteala, cerul ncarcndu-se cu nori ntunecat i. Parea ca ni se pregatea o noua ninsoare. L-am lasat pe Andrew la intrarea n defileu. Avea sa astepte acolo zece minute, ca sa ne dea timp sa ajun-gem pe stnca din spatele casei. Mai trziu, dupa ce avea sa bata la usa, urma sa se ndeparteze si sa priveasca de la distanta, spernd ca ne va zari iesind curnd si facndu-i semn ca am izbndit. -Mult noroc, dar sa nu ma faceti sa astept prea mult, zise Andrew, ca o sa mor nghetat! I-am facut la revedere cu mna si, carnd scndura si toiagul, cu mica ranga vrta n buz unarul interior al hainei, am pornit spre platoul muntos. Pe cnd ne cataram, cu g reu, eu n frunte si Alice calcnd pe urmele mele, zapada scrsnea sub talpile noastre si gerul parea sa se naspreasca. ncepusem sa-mi fac griji pentru cum aveam sa cob orm pna la casa. Avea sa fie alunecos si periculos. Curnd, am ajuns la o poteca ce cobora n defileu. Poteca asta a devenit apoi o st reasina de piatra, pe lnga peretele stncii din stnga noastra si haul, aproape verti cal, din dreapta. -Fii atenta unde calci, Alice! am prevenit-a eu. Ne aflam destul de sus. O miscare gresita si-ar fi fost nevoie de o cazma sa n e mai rcie trupurile de jos. Peste alte cteva momente, am zarit casa si ne-am oprit. Dupa cum ne nteleseseram , asteptam sa-i auzim pe Andrew apropiindu-se din fata. Au trecut vreo cinci minute pna am auzit scrsnetul ghetelor prin zapada nghetata, undeva jos, departe de noi. Acolo, jos, era probabil un Andrew nervos, care oco lea casa si ajungea la usa din spate. Repede, m-am ridicat si am nceput sa car scn dura catre casa. Cnd am ajuns n dreptul ei, avnd n fata fereastra dormi-torului din spatele casei, am ngenuncheat si am ncer-cat sa asez scndura. Am izbutit sa o sprij in la capatul pervazului din prima. Ce ma ncurca era faptul ca streasina de piatr a nu era mai lata. Mi-era teama ca scndura ar fi putut sa alunece ntr-o parte, cnd as fi fost pe la mijlocul ei, sa cad n curticica de dedesubt. Era foarte importan t ca Alice sa o tina bine pe buza stncii. -Pune piciorul aici! i-am soptit eu, aratndu-i capatul scndurii. Alice se supuse. Speram ca asa o va mpiedica sa se miste. ntinzndu-i lui Alice to iagul meu, am ngenuncheat pe scndura si m-am pregatit sa ma trasc pe ea pna la capat ul celalalt. Nu era o distanta prea mare, dar eram crispat si, la nceput, minile s i picioarele au refuzat sa ma asculte. Era ametitor de mult pna jos, la dalele ma ri de piatra, acoperite de zapada. n cele din urma, am nceput sa ma trasc de-a lung ul ei, straduindu-ma sa nu ma uit n jos, la haul de sub mine. Curnd stateam n genun chi, aproape de pervazul ferestrei; odata ajuns acolo, am scos mica ranga din bu zunarul hainei si am fixat-o la baza cercevelei. Chiar n clipa aceea, Andrew batu pu-ternic n usa din spate, dedesubtul meu. Ecoul celor trei batai umplu tot defileul. La fiecare bataie, mpingeam n ranga, n cercnd sa ridic geamul ferestrei n sus. n pauza dintre ele, ncremeneam.

Dum! Dum! Dum! Am apasat din nou pe ranga, dar fara niciun rezultat. Am nceput sa ma ntreb de ct e ori va bate Andrew pna va ceda nervos. Poate ca balamalele erau mai solide dect ma asteptasem eu. Cte sanse mai aveam? Poate ca vrajitoarea o sa raspunda la usa, n cele din urma. n acest caz, nu mi-ar fi placut sa fiu n pielea lui Andrew. Dum! Dum! Dum! De data aceasta, n sfrsit, am avut succes. Am ridicat geamul n sus si, odata ce a fost suficient loc, l-am ridicat cu ambele mini. Dum! Dum! Dum! veni sunetul de dedesubt. Daca m-as fi uitat n jos, l-as fi vazu t pe Andrew, dar mi-am tinut privirile pironite pe pervazul ferestrei si m-am st recurat prin fereastra n camera, mai nainte de a-mi vr la loc ranga n buzunar. Alice se apleca si mi ntinse toiagul, apoi veni trs pe scndura, mai repede dect o facusem eu . Odata ajunsi nauntru, am tras scndura de-a lungul pervazului, sa n-o poata vedea Meg, de jos, n caz ca ar fi iesit n curte. Apoi, am nchis fereastra. Cu acestea, ne-am asezat amndoi pe podea, n semintuneric, ciulind urechea. Nu s-a u mai auzit batai n usa din spate. N-o auzisem nici deschizndu-se, asadar, speram ca Andrew plecase nevatamat. Ce nu voiam acum era s-o aud pe Meg urcnd scarile. Oare ea auzise cnd fortasem fereastra? Deja ma ntelesesem cu Alice ca, odata ce ne vom vedea nauntru, n siguranta, sa as teptam vreo cinci-sprezece minute mai nainte de a pomi. Primul drum avea sa fie n camera de lucru a Vraciului, ca sa-mi iau sacul. Odata ce voi fi avut lantul de argint n mna, sansele noastre de izbnda aveau sa fie mult mai mari. Dar nu-i spusesem lui Alice ce ma pusese Morgan sa fac. Nu-i pomenisem despre grimoar, pentru ca stiam ca mi-ar fi spus ca sunt un mare prost daca i-l dau. nsa , ei i-ar fi venit usor sa vorbeasca. Tatal meu, nu tatal ei, ar fi putut suferi . Vocea lui implornd prin ntuneric mi revenea nencetat n minte, chinuindu-ma. Era pes te putinta sa rezisti. Daca l-as fi salvat pe Vraci si-as fi imobilizat-o cumva pe Meg, as fi putut s a ma ntorc dupa aceea la mansarda. Trebuia s-o fac. Da, nsemna sa-i tradez pe Vrac i, dar nu-l mai puteam lasa pe tata sa sufere. Asa ca am asteptat si-am tot aste ptat, pndind ncordat fiecare trosnet al vechii case. Dupa ce trecu vreun sfert de ora, am batut-o pe umar usurel pe Alice, m-am rid icat n picioare cu grija, mi-am luat toiagul si m-am ndreptat cu bagare de seama c atre usa dormitorului. Nu era ncuiata si s-a deschis fara probleme. Am iesit pe palier. Era si mai ntun eric pe casa scarilor, iar parterul era cufundat n bezna. Am nceput sa cobor, facnd un pas, oprindu-ma sa trag cu urechea, nainte de a-1 face pe-al doilea. Aceasta deveni metoda: un pas, pauza si ascultat; un pas, pauza si ascultat. La un momen t dat, o treapta scrti sub piciorul meu. Am nghetat amndoi si am asteptat pe putin c inci minute, banuind ca am trezit-o pe vrajitoare. Iar cnd piciorul lui Alice pro voca al doilea scrtit, de la aceeasi treapta, am repetat procesul! A durat foarte mult, dar, n cele din urma, am ajuns la parter. Dupa alte cteva clipe, eram n camera de lucru a Vraciului. Aici era mai multa lu mina si mi-am putut vedea repede sacul, tot n coltul n care l lasasem, dar nu era n ici urma dintr-al Vraciului. Am luat lantul de argint si l-am nfasurat pe dupa nch eietura minii stngi, gata sa-i arunc. Acesta era bratul cu care aruncam eu: pe cnd exersam n gradina Vraciului, eram n stare sa nimeresc stlpul cu lantul, de la opt p icioare distanta, de noua ori din zece. Asadar, acum, fata n fata cu lamia salbat ica ori cu Meg, aveam o mare sansa de succes. Un atac din partea amndurora, n acel asi timp, ar fi nsemnat o cu totul alta mncare de peste si nu-mi placea sa ma gndes c la asta. Dupa aceea, m-am aplecat si mi-am apropiat buzele de urechea lui Alice. -Vezi daca mai este cheia pe dulapul de carti, i-am soptit eu, facndu-i semn sp re locul cu pricina. S-ar fi putut ntmpla ca Meg sa fi tinut cheia de la poarta la ea, dar mi-am amin tit ce-mi spusese o data Vraciul despre ea: era metodica si ntotdeauna i placea sa puna fiecare lucru la locul lui. El se referise la oale, cratite, cutite si fur culite. Oare facuse acelasi lucru si cu cheia? Merita, de buna seama, sa ne uita m. Asadar, n vreme ce Alice ducea un scaun n partea aceea a odaii si l aseza lnga dul

apul de carti, eu m-am asezat sa fac de paza la usa deschisa, cu lantul pregatit . Alice se sui pe scaun si pipai cu grija pe raftul de sus, apoi zmbi larg si mi a rata, triumfatoare, cheia. Avusesem dreptate! Cheia de la poarta era la noi! Continund sa tin lantul strns, mi-am ridicat toia-gul si, cu mare atentie, am lu at-o nainte, iesind din camera de lucru si ndreptndu-ma spre scarile care conduceau spre pivnita. Ma asteptam ca Meg sa fie treaza, dar nu i-am auzit zgomotul resp iratiei n bucatarie, fluieratul acela slab, cnd scotea aerul pe gura. Dormea profu nd si, pna aici, norocul fusese fatis de partea noastra. O varianta ar fi fost sa intram direct n bucatarie si s-o legam pe Meg ct nca mai dormea, dar aveam nevoie de lant ca sa ma apar n caz ca m-ar fi atacat lamia sal batica din pivnita. Am nceput sa coborm ncet, de data aceasta cu Alice n frunte, pna cnd am ajuns la poarta. Era un moment crucial, nsa i expli-casem deja cum un zangan it de-al portii rasuna n toata casa. Dar Alice vr cheia n broasca foarte usor si-o r asuci fara niciun zgomot. Reusi sa faca la fel si cnd mpinse poarta, lasnd-o deschi sa, pentru eventualitatea n care am fi fost siliti sa iesim repede din pivnita. Jos era un ntuneric ca de smoala si am batut-o pe Alice usurel pe umar, facndu-i semn sa se opreasca. Mi-am vrt lantul napoi n buzunar, mi-am sprijinit, cu grija, t oiagul de zid si, cu ajutorul cutiei cu iasca, am aprins un muc de lumnare, pe ca re i l-am ntins lui Alice. Si am pornit din nou, eu la un pas n urma ei, cu lantul si toiagul pregatite. Lumnarea era un risc asumat pentru ca, desi scarile cobora u n spirala, o geana de lumina ar fi putut razbate pna-n pivnita, atragndu-i atenti a lamiei salbatice. nsa, chiar aveam nevoie de lumina ca sa ajungem n bune conditi i la Vraci si sa-i scoatem din celula lui. Dupa cele ce-au urmat, s-a dovedit a fi o decizie nteleapta... Deodata, Alice si-a tinut respiratia, oprindu-se brusc si aratndu-mi n jos. Un c urent rece urca pe scari din pivnita, facnd flacara lumnarii sa danseze si sa plpie. La lumina ei am putut zari o silueta ntunecata miscndu-se rapid pe trepte n sus, c atre noi. Pentru o clipa, inima mi-a luat-o razna, creznd ca era lamia salbatica am facut un pas lnga Alice, ridicndu-mi mna stnga si pregatindu-ma sa arunc lantul d e argint. Dar cnd curentul de aer nceta si flacara se potoli, mi-am dat seama ca miscarea rapida a siluetei ntunecate era doar o vedenie, provocata de plpitul flacarii. Ceva ntr-adevar venea catre noi, pe trepte n sus, dar se tra, naintnd incredibil de ncet, ct i-ar fi luat mult timp pna sa ajunga la poarta. Era Bessy Hill, cealalta vrajitoare vie cea care fusese nchisa n putul de lnga la mia salbatica. Parul ei carunt era lung, slinos si forfotind de mici insecte neg re, n vreme ce hainele-i zdrentuite erau patate de mucegai si mzga. si misca ncet tr upul, urcnd anevoie pe trepte, dar, desi izbutise sa se elibereze din mormntul ei, dupa attia ani n care mncase doar rme, viermi si alte trtoare, nsemna ca nu mai avea rea multa putere la dispozitie. Binenteles, cu totul altfel ar fi stat lucrurile daca am fi dat peste ea n ntuneric. Ajunseseram la primul obstacol. Daca ar fi izbutit sa ne nsface pe vreunul de g lezna, ar fi fost greu sa mai scapam. Voia cu disperare niste snge si si-ar fi nfi pt coltii n prima bucata de carne calda care i s-ar fi nimerit prin preajma. O gu ra de snge ar fi facut-o instantaneu mai puternica si mai periculoasa. Era nfricos atoare, dar trebuia sa trecem pe lnga ea. Am nceput sa cobor, tulburat, facndu-i semn lui Alice sa se tina aproape de mine . Treptele erau late si puteam sa ocolim pe departe vrajitoarea. Ma nedumerea to tusi cum de reusise sa scape din putul ei. O posibilitate era ca lamia salbatica sa fi ndoit drugii pentru ea. Sau poate o eliberase Meg. Trecnd pe lnga ea, i-am a runcat o privire rapida. Era cu fata la noi, dar tinea ochii strns nchisi. Totusi, gura era cascata, iar limba lunga si purpurie i atrna pna pe treapta, de parca lin gea ceva de pe piatra umeda. A adulmecat, a pufnit, si-a naltat capul si a ncercat sa-si ridice mna. Cnd a deschis ochii, i-am vazut ca pe doua puncte de foc arznd n n tuneric. Am cobort treptele n graba, lasnd-o n urma. Cnd am ajuns la palierul cu trei usi, i -am dat lui Alice sa-mi tina toiagul. A primit, dar cu o strmbatura. Nu-i placea sa atinga lemnul de scorus. Dar deja mi scosesem cheia din buzunar si, ct ai clipi , am descuiat usa de la celula Vraciului.

Pna atunci, ma temusem ca s-ar putea sa nu-l gasesc. Ma gndisem ca poate Meg l mu tase ntr-alta parte sau chiar ca l aruncase ntr-un put din pivnita. Dar era acolo, stnd pe marginea patului, cu capul n palme. Cnd lumina lumnarii a patruns n celula, s -a uitat spre noi, dar cu o figura complet ratacita. Dupa ce am privit pe scara n jos si am ascultat cu atentie sa-mi dau seama daca nu cumva urca lamia salbatic a, m-am ntors n celula cu Alice si l-am ajutat pe Vraci sa se ridice n picioare. Na opus rezistenta cnd l-am mpins catre usa. Parea sa nu ne recunoasca pe niciunul dintre noi si am banuit ca Meg i daduse, de curnd, o puternica doza din potiune. Lantul meu de argint era n buzunar nu era locul lui acolo, n caz ca lamia ne-ar fi atacat, dar n-aveam ce face. Abia urcam treptele, caci Vraciul si trsia anevoie picioarele, iar Alice si cu mine l sprijineam fiecare de cte-un brat. Ma tot uitam napoi, dar nu ne-ameninta nimic de jos. Cnd am ajuns la vrajitoarea de pe scara, aceasta adormise, cu ochii nchisi, sforaind zgomotos cu gura cascata. Urcusul de pna acolo o istovise. Curnd, eram la poarta. Odata trecuti de ea, Alice o ncuie cu grija si din nou fa ra zgomot, dupa care am luat eu cheia si-am vrt-o n buzunar. Am continuat sa urcam, pna am ajuns la parter. Sunetul respiratiei lui Meg, din bucatarie, m-a asigurat ca si ea dormea, asa ca acum trebuia sa iau marea decizie. Fie o ajutam pe Alic e sa-i scoata pe Vraci afara din casa, fie intram n bucatarie si o legam pe Meg c u lantul de argint. Daca reuseam s-o leg, totul s-ar fi terminat si casa ar fi intrat din nou n sta pnirea noastra. Dar ncercarea era plina de riscuri. Meg se putea trezi deodata si noua aruncari din zece nu erau totusi zece din zece! As fi putut da gres, iar Me g era incredibil de puternica. Vraciul nu era n stare sa ma ajute si toti trei am fi fost la bunul plac al lui Meg. De aceea, am facut semn catre holul de la int rare. Dupa alte cteva momente, deschisesem usa si am ajutat-o pe Alice sa-i scoata pe Vraci afara. Apoi, am luat lumnarea de la ea, tinnd-o foarte aproape de mine, ca s-o mpiedic sa se stinga. -Mai am ceva de facut n casa, i-am spus eu ei. N-o sa dureze mult, dar du-l pe do mnul Gregory ct mai departe de aici. Andrew a promis ca ne asteapta, ceva mai ncol o, n defileu... -Nu fi neghiob, Tom! exclama Alice, foarte ngrijorata. Ce-i att de important ct sa vrei sa te ntorci acolo? -Ai ncredere n mine, Alice. Trebuie s-o fac. Ne vedem la Andrew acasa... -E ceva ce nu mi-ai spus, se plnse Alice. Ce e? N-ai ncredere n mine? -Du-te, Alice, te rog. Asculta-ma si pleaca. O sa-ti explic totul, mai trziu. Fara nicio tragere de inima, Alice se ndeparta catre iesirea din defileu, tinndu-l pe Vraci de cot si con- ducndu-l. N-a ntors capul si mi-am dat seama ca era foart e suparata pe mine. SUS LA MANSARDA Am intrat din nou n casa, am nchis usa dupa mine si am nceput sa urc scarile. n mna d reapta tineam lumnarea, n stnga, toiagul de scorus. Lantul de argint era nca n buzuna rul stng de la haina de piele de oaie. Ma miscam mai repede dect la coborre, dar um blam totusi cu multa grija. Nu voiam s-o trezesc pe Meg. n plus, ma mai ngrijora c eva. Cheia mea avea sa fie, probabil, prea mare pentru ncuietoarea de la pupitrul Vraciului. Trebuia sa-i fortez, deschizndu-l cu ranga si foarte probabil aveam s a fac mult zgomot. Pe cnd urcam, am nceput sa ma simt din ce n ce mai nelinistit. Meg nca dormea, dar s e putea trezi din clipa-n clipa. Daca venea dupa mine pe scari, as fi putut pune iarasi scndura ntre pervaz si stnca si-as fi iesit pe fereastra dormitorului din s patele casei. Dar oare aveam s-o aud la timp venind? Alice avea dreptate. Acum, n fata tentativei, mi se parea si mie o neghiobie. Dar continuam sa ma gndesc la t ata si mi-am poruncit picioarelor sa urce mai departe scarile. Nu dupa mult, stateam lnga usa de la mansarda. Eram gata s-o deschid si sa intr u, cnd am auzit un zgomot slab. Ca un soi de rcit... Am ascultat foarte ncordat, cu urechea stnga lipita de usa, si am auzit din nou rcitul. Ce putea scoate un sunet ca asta? N-aveam de ales, trebuia sa nu-i dau ate

ntie si sa ncerc sa iau ceea ce-si dorea Morgan. Am nceput sa apas pe clanta. Abia atunci, cnd am pasit ncet n camera, mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa-mi iau tal pasita, mpreuna cu Alice si cu Vraciul, ct nca avusesem sansa. Ar fi trebuit sa-i p ovestesc magistrului meu tarasenia cu Morgan si sa-i urmez sfatul. Vraciul ar fi stiut ce era cel mai bine de facut ca sa-i ajute pe tata. Toate instinctele mele mi spuneau acum sa fug. Ca si cum o voce din capul meu mi striga, continuu: Pericol! Pericol! Pericol! Dupa ce am intrat, aproape am trnti t usa dupa mine. Am simtit o nevoie imperioasa s-o fac, totusi am rezistat. Era n tuneric, asa ca am ridi-cat lumnarea deasupra capului, ca sa vad mai bine; atunci a venit deodata o pala de aer rece si a stins-o. Sus, am putut vedea dreptunghiul palid al luminatorului. Era larg deschis si p rin el patrundea un vnt nghetat, lovindu-ma drept n fata. Sase pasari mici stateau agatate pe rama luminatorului. Nu scoteau niciun sunet, de parca asteptau, rabda toare, ceva. Iar, sub ele, era oroarea camerei aceleia. Dusumeaua era ninsa cu pene, stropita cu snge si acoperita cu bucati de pasari moarte. Arata de parca intrase o vulpe n cotetul gainilor. Aripi, gheare, capete si sute si sute de pene. Pene caznd din vazduh, nvrtindu-se n jurul capului meu, rav asite de vntul nghetat care sufla prin luminator. Cnd am vazut o creatura mult mai mare, n-am fost surprins. Dar la vederea ei mi -a nghetat sngele-n vine. Ghemuita ntr-un colt, aproape de pupitru, era lamia salba tica; avea ochii nchisi, cu pleoapele de sus cazute, grele, peste cele de jos. Tr upul ei parea ntru ctva mai mic, dar fata era mult mai mare dect ultima oara cnd o z arisem. Nu mai era scoflcita, ci alba si umflata, cu obrajii ca doua pungi pline. n timp ce o priveam, gura i se ntredeschise si un fir de snge i siroi pe barbie, pi curnd pe scndurile dusumelei. si linse buzele, deschise ochii si se uita la mine, d e parca ar fi avut tot timpul din lume. Se hranise. Se hranise cu pasari. Deschisese luminatorul si apoi chemase pasar ile n ghearele ei ucigase, silindu-le sa vina n zbor aici, unde le astepta ea. Apo i, una dupa alta, le bause sngele, pastrndu-le pe cele nca n viata n apropiere, print r-o vraja de supunere. Aveau aripi, dar si pierdusera vointa de a zbura. Eu nu aveam nicio aripa, totusi aveam doua picioare. Dar picioarele nu ma mai ascultau, si am stat pe loc, de parca prinsesem radacini de frica. Ea a venit ca tre mine foarte ncet. Poate pentru ca era umflata, ghiftuita cu snge. Poate ca a s imtit ca nu era nicio graba. Daca s-ar fi grabit sa se trasca pe podea pna la mine, totul s-ar fi sfrsit. N-as mai fi parasit niciodata mansar-da. Dar s-a miscat lent. Foarte lent. Iar groaz a de-a o vedea apropiindu-se a fost de-ajuns sa rupa vraja. Deodata, m-am simtit liber. Am putut sa ma misc. Si m-am miscat mai repede ca niciodata pna atunci. Nu mi-a trecut prin minte sa ma folosesc nici de lant, nici de toiag. Picioare le mele au actionat mai repede ca gndul. n timp ce lamia se tra pe dusumea, m-am nto rs si-am rupt-o la fuga. Cnd alergam, am auzit un flfit de aripi n spatele meu: fuga mea eliberase de vraja si pasarile n asteptare. ngrozit, cu inima batndu-mi mai sa -mi sparga pieptul, m-am repezit pe scari n jos, facnd destul zgomot ct sa trezesc si mortii din somn, dar nu-mi mai pasa. Trebuia sa ajung afara si departe de lam ia. Nimic altceva nu mai conta. Nu mai aveam nici strop de curaj. nsa, la picioarele scarii, n umbra, ma astepta cineva. Meg. De ce oare nu cotisem, la etaj, ca sa intru n dormitorul ce dadea n spatele case i? Ar fi trebuit sa ma concentrez. Sa chibzuiesc mai bine. n loc de asta, eu intr asem n panica si ratasem sansa de a scapa. Lamia salbatica era prea grea de snge c a sa se miste repede. As fi putut sa deschid fereastra, sa-mi asez scndura si sa traversez pe ea n siguranta. Iar acum tropaitul meu pe scari o trezise pe Meg. Era acolo, ntre mine si usa de la intrare. n timp ce undeva n urma mea, probabil deja cobornd scarile, era lamia salbatica. Meg se uita la mine, cu fata ei frumoa sa nflorind ntr-un zmbet. Era destula lumina ct sa observ ca nu era un zmbet prieteno s. Deodata, se apleca spre mine si ma adulmeca, zgomotos, de trei ori. -Ti-am spus odata ca n-am sa te dau la sora mea, zise ea. Dar acum totul s-a s chimbat. Stiu ce-ai facut. Trebuie sa platesti pentru asta. Sa platesti cu snge! Nu i-am raspuns, pentru ca deja ma retrageam, ncet, pe scari n sus. nca mai tinea m strns n mna mucul lumnarii, asa ca l-am vrt n buzunarul pantalonilor. Apoi, mi-am mu at toiagul n mna dreapta si-am scos lantul de argint din buzunarul din stnga al hai

nei mele de oaie. Meg probabil ca a vazut lantul sau l-a simtit, pentru ca a tsnit deodata pe sca ri drept spre mine, cu minile ntinse n fata, de parca ar fi vrut sa-mi smulga ochii . M-am speriat, am ochit repede si am aruncat lantul drept spre ea. A fost o aru ncare cu totul nepregatita si i-am ratat capul. Dar, spre norocul meu, i-a picat pe umarul stng si apoi pe toata partea stnga. Cnd o atinse, ea tipa ca ranita de m oarte si cazu cu spatele de perete. Vaznd n asta sansa mea, am sarit peste ea si am ajuns la picioarele scarii, apoi m-am ntors cu fata la ea. Cel putin, acum nu mai aveam amenintarea surorii ei n c eafa. Lantul era nca pe trepte, lnga Meg. Singura arma pe care o aveam acum era to iagul meu, din lemn de scorus-de-munte. Era cel mai puternic lemn mpotriva unei v rajitoare. Dar Meg nu era din Comitat, era o vrajitoare lamia dintr-o tara strai na. Oare avea sa aiba efect si mpotriva ei? Meg si regasi echilibrul si se ntoarse spre mine. -Atingerea argintului este o durere cumplita pentru mine, baiete, zise ea, cu fata schimonosita de furie. Tie ti-ar placea sa simti o durere ca asta? Facu un pas spre mine si, cobornd, si tr dinadins mna stnga pe peretele de lnga ea. u o priveam, iar ea si nfipse puternic ghearele n tencuiala, brazdnd-o adnc. Tencuial a era veche si foarte dura. mi arata ce mi puteau face unghiile ei n carnea mea. Cnd Meg mai facu un pas, mi-am ridicat toiagul, gata sa o lovesc n cap si peste umer i. Dar, de data asta m-am gndit. M-am concentrat. Si cnd a atacat, repezindu-se pe scari n jos catre mine, am adus ct ai clipi toiagul jos, naintea picioarelor ei. Oc hii i s-au marit de surpriza cnd a vazut ce ncercam sa fac, dar inertia ei era pre a mare: picioarele i s-au mpiedicat de toiag si a cazut, cu capul nainte, pe scari . Toiagul mi fusese smuls din mini, dar acum aveam o sansa sa-mi recuperez lantul si-am sarit peste ea, fugind n sus, pe scari. Am cules lantul de jos, l-am rasucit pe ncheietura minii stngi si m-am pregatit s a-l arunc. De data aceasta, eram hotart sa nu dau gres. Ea mi-a zmbit, cu o batjocura fatisa. -Ai ratat deja o data. Parca nu-i la fel de usor ca atunci cnd l arunci pe stlpul din gradina domnului Gregory, nu-i asa? ti transpira palmele, baiete? Au nceput s a-ti tremure minile? Mai ai doar o singura sansa. Si apoi vei fi al meu... Stiam ca ncerca doar sa-mi zdruncine ncrederea, ca sa ma faca sa gresesc. Asa ca am tras adnc aer n piept si mi-am amintit de exercitiile mele de pregatire. De no ua ori din zece puteam sa nimeresc stlpul. Si niciodata nu greseam de doua ori la rnd. Numai frica m-ar mai fi putut opri acum. Am mai tras o data aer n piept si m -am concentrat. Cnd Meg s-a ridicat n picioare, am tintit cu atentie. Am facut lantul sa plesneasca o data ca biciul n aer, nainte de a-l slobozi drep t n vrajitoare. A cazut, rotindu-se contrar acelor ceasornicului, n spirale perfec te, ncolacindu-se peste capul si trupul ei. A dat un tipat, dar lantul i l-a curm at brusc, nfasurndu-se si peste gura ei, si apoi s-a prabusit, cu o bufnitura surd a, la pamnt. Cu precautie, am cobort treptele si am cercetat-o de aproape. Spre marea mea us urare, era legata strns. M-am uitat n ochii ei si am citit durere. Dar, cu toate c a lantul de argint o facea sa sufere, n ochi avea si sfidare. Deodata, expresia e i se schimba si mi-am dat seama ca se uita n spatele meu, sus, pe scari. n acelasi timp am auzit niste pasi grabiti si m-am ntors la timp ca s-o vad pe Marcia cobo rnd treptele spre mine. Din nou faptul ca bause snge pna la saturatie m-a salvat. Era nca umflata si nceat a. Altminteri m-ar fi atacat nainte sa am vreme sa clipesc. Asadar, am apucat toi agul de scorus si am urcat cteva trepte, s-o ntmpin. Ura scapara de sub pleoapele e i grele, iar cele patru picioare subtiri de sub trupul ei se ncordara, gata sa sa ra. La nceput, n-am avut timp sa ma nspaimnt si mi-am repezit toiagul n fata ei puha va. N-a putut rezista atingerii lemnului de scorus si-a horcait de durere, cnd ce a de-a treia lovitura a mea o lovi drept sub ochiul stng. Suiera furioasa si ncepu sa se dea napoi, cu pletele ei negre, lungi si slinoase, maturnd treptele, de o p arte si de alta, lasnd o dra umeda si lipicioasa. Nu stiu ct timp m-am luptat cu ea. Timpul parca ncremenise-n loc. Naduseala mi s e scurgea pe frunte, intrndu-mi n ochi, si gfiam, cu inima batndu-mi tare si de obose

ala, si de frica. Stiam ca n orice moment putea sa ma prinda pe picior gresit sau puteam sa ma mpiedic si atunci m-ar fi nvins ntr-o clipita, nfigndu-si coltii ascuti ti n piciorul meu. Dar, n cele din urma, am silit-o sa se dea napoi pna la usa mansa rdei, unde am atacat-o cu turbare, ca s-o fac sa intre acolo. Cnd am vazut-o naunt ru, am trntit usa cu putere si am ncuiat-o, folosindu-ma de cheia mea. Stiam ca us a n-o va tine n loc multa vreme, si, cnd coboram, i-am auzit ghearele ncepnd deja sa smulga din lemnul usii. Era timpul sa plec. Trebuia sa-i urmez pe ceilalti, pna la pravalia lui Andrew. Cnd Vraciul avea sa-si revina, mpreuna aveam sa fim n stare sa ne ntoarcem si sa punem lucrurile n ordine. Dar cnd am deschis usa de la intrare, un vnt dezlantuit facea ravagii pe afara, suflndu-mi zapada drept n ochi. As fi putut, sa zicem, sa bjbi pna la marginea defile ului, dar sa merg mai departe ar fi fost nebunie. Chiar daca as fi cobort teafar dintre munti, as fi murit nghetat, ncercnd sa gasesc Adlingtonul. Am nchis repede us a. Mai ramasese o singura solutie. Meg nu era mai nalta dect mine si nici prea grea. Asadar, m-am hotart s-o duc jos , n pivnita, si s-o vr n put. Dupa aceea, as fi putut ncuia poarta, ramnnd cu ea acolo , dar relativ la adapost de lamia salbatica. Ma rog, cel putin pentru o vreme. N ici macar poarta n-ar fi oprit-o vesnic pe Marcia. Totusi, mai era si cealalta vrajitoare, Bessy Hill, de care trebuia sa tin con t. Asadar, am lasat-o pe Meg n capul scarii catre pivnita si m-am dus repede sa c aut sacul Vraciului. L-am gasit, ntr-un trziu, n bucatarie, si mi-am umplut repede buzunarele cu sare si fier. Cu acestea, am carat-o pe Meg n pivnita, tinnd-o ca pe un sac, pe umarul meu drept. n mna stnga aveam toiagul si o lumnare. Mi-a luat mult timp s-o cobor pna acolo, si am ncuiat cu grija poarta n urma mea. Din nou a trebu it sa ma tin departe de Bessy Hill, care tot mai sforaia pe trepte. Dupa tot ce se ntmplase, mi venea s-o trasc pe Meg de picioare si sa-i las capul s a se izbeasca de fiecare treapta. Dar n-am facut-o. Probabil suferea cumplit, di n pricina lantului de argint care se nfasurase strns n jurul ei. Si, n orice caz, n c iuda tuturor, Vraciul ar fi vrut s-o trateze ct mai delicat cu putinta. Asa ca mam purtat cu grija fata de Meg. Dar cnd am azvrlit-o peste marginea putului, nu m-am putut stapni sa nu-i spun, p e un ton ct am putut mai sarcastic: -Viseaza la gradina ta! Apoi am lasat-o acolo si, lundu-mi mucul de lumnare, m-am ntors pe scara. Acum er a timpul sa ma ocup de cealalta vrajitoare, Bessy Hill. Probabil c-o trezisem, cn d coborsem, pentru ca adulmeca si scuipa, continundu-si drumul lent spre poarta. M -am scotocit prin buzunare si am scos o mna plina de sare si una plina de fier. D ar nu le-am aruncat asupra ei cu vreo trei trepte mai sus de ea, am presarat sar e din perete n perete si, pe aceeasi linie, nca un strat de pilitura de fier. Dupa aceea, am luat-o de-a lungul treptei, amestecndu-le cu grija, ca sa alcatuiasca o bariera pe care vrajitoarea sa nu fie n stare s-o treaca. n cele din urma, am urcat pna la poarta si m-am asezat cu vreo trei trepte mai j os de ea, pentru eventualitatea n care lamia salbatica ar fi cobort si-ar fi ncerca t sa ma nhate printre gratii. Am stat acolo, uitndu-ma cum lumnarea scadea din ce n ce. Cu mult nainte de a se t opi de tot, m-a cuprins parerea de rau pentru ceea ce i facusem lui Meg. Tatei nu i-ar fi placut sa fiu att de sarcastic. Ma crescuse frumos, nu sa ma port eu asa . Meg nu se putea sa fie ntru totul o vrajitoare rea. Vraciul o iubise, si ea, de asemenea, l iubise pe el, cndva. Si cum avea sa se simta el, cnd va vedea ca am nch is-o n put? Cnd va vedea ca eu facusem ceva ce el, unul, nu fusese niciodata n star e. Dupa o vreme, lumnarea si-a dat sfrsitul si am ramas n ntuneric. De jos, din pivni ta, se auzeau soapte slabe si scurmat n pamnt vrajitoarele moarte se agitau si, la rastimpuri, sunetele vrajitoarei vii, slabite, care adulmeca si pufnea nemultum ita, incapabila sa treaca de bariera de sare si pilitura de fier. Aproape ca atipisem cnd lamia salbatica a sosit deodata, dupa ce n sfrsit si crois e drum cu ghearele prin usa mansardei. Vederea mea de noapte e destul de buna, d ar era o bezna adnca pe scarile pivnitei si tot ce-am auzit a fost lipaitul grabi t al picioarelor ei care se apropiau, apoi un puternic zanganit, cnd trupul ei, c a o forma ntunecata, s-a aruncat n poarta si a nceput sa traga de gratii. Mi-a

sarit inima. Suna de parca era iarasi turbata de foame, asa ca mi-am luat toiagu l de scorus si-am mpuns cu disperare printre gratii, n ea. La nceput, nu i-a potolit deloc ndrjirea, si am auzit grilajul gemnd, de parca met alul s-ar fi ndoit si-ar fi cedat. Dar atunci am avut noroc. Se pare c-am nimerit -o ntr-un punct sensibil, probabil n ochi, fiindca a tipat ascutit si a cazut n spa tele portii, dndu-se napoi si urcnd scara, scncind. Cnd viforul se va opri si Vraciul va fi destul de ntremat, se va ntoarce la casa lui de iarna, ca sa puna lucrurile n ordine de asta eram sigur. Ce nu stiam era cn d. Poate ca va fi o lunga dupa-amiaza si o noapte si mai lunga, dupa ea. Poate c a va trebui sa petrec si vreo cteva zile aici, pe scari. Nu eram sigur de cte ori Marcia va mai lua poarta cu asalt. A mai atacat nca de doua ori si, dupa ce am alungat-o si a treia oara, s-a retr as de tot, de pe scara si din vedere. Ma ntrebam daca s-o fi dus n casa. Poate ca se apucase de vnat sobolani sau soareci. Dupa nca o vreme, am nceput sa fac efortur i sa ramn treaz. Nu-mi puteam ngadui sa adorm, fiindca poarta era deja slabita. Da ca nu eram pregatit s-o tin la distanta, nu i-ar mai fi trebuit mult pna ce si-ar fi croit drum prin ea. Eram cu adevarat la ananghie. Daca nu m-as fi ntors dupa grimoar, as fi fost te afar si nevatamat, cu Alice si cu Vraciul, la Andrew acasa. Adevarurile de acasa Stateam ca vai de lume pe treptele reci si dure. Dupa o vreme, potrivit socoteli lor mele, noaptea s-a facut iarasi zi. mi era foame si aveam gura uscata de sete. Ct timp urma sa mai petrec aici, jos? Ct va mai trece pna cnd va veni Vraciul? Si daca magistrul meu nu-si revenise si era nca prea bolnav sa vina? Atunci, am ncepu t sa-mi fac griji pentru Alice. Daca o sa vina napoi, la casa de iarna a Vraciulu i, ca sa ma caute? O sa creada ca lamia era nca nchisa n pivnita. Ea nu aflase ca f usese n mansarda si ca acum era libera prin casa. ntr-un trziu, am auzit zgomote venind de undeva de deasupra. Nu de picioare mult e si grabite, ci bine-venitul murmur de glasuri omenesti si bocaniturile de ghet e cobornd scarile, apoi un zgomot de ceva greu trt pe trepte. Lumina lumnarilor a ap arut dansnd de dupa colt si m-am ridicat n picioare. -Ei bine, Andrew! Se pare ca, pna la urma, nu mai e nevoie de tine, zise o voce pe care am recunoscut-o numaidect. Vraciul veni catre poarta. Tra lamia salbatica dupa el, legata fedeles cu un la nt de argint. Alaturi de el era Andrew, care l nsotise ca sa ia ncuietoarea portii. -Ei, baiete, nu sta acolo cascnd gura, zise Vraciul. Deschide poarta si da-ne d rumul nauntru. I-am dat ascultare grabit. Voiam sa-i spun Vraciului ce facusem cu Meg, dar cnd am deschis gura sa vorbesc, el a clatinat din cap si mi-a pus o mna pe umar. -Toate la timpul lor, baiete, a zis el, cu glas blnd si ntelegator, de parca ar fi stiut exact ce facusem. A fost greu, pentru noi toti, si avem multe de vorbit . Dar, pentru asta, va fi timp si mai trziu. Mai nti, avem niste treaba de facut... Zicnd acestea, cu Andrew n frunte, tinnd lumnarea sus, am pornit sa coborm treptele . Cnd ne-am apropiat de vrajitoarea vie, Andrew s-a oprit brusc si lumnarea a ncepu t sa-i tremure n mna. -Andrew, da-i lumnarea baiatului, zise Vraciul. Ar fi mai bine ca tu sa urci si sa astepti la usa, pna vin pietrarul si fierarul. Si atunci sa le spui ca noi su ntem aici. Cu un suspin de usurare, Andrew mi ntinse lumnarea si, cu un semn de multumire di n cap catre Vraci, se ntoarse si urca scarile. Noi am continuat sa coborm pna am aj uns n pivnita cu tavanul scund, bine captusit cu lungi pnze de paianjen. Vraciul s e ndrepta direct catre putul lamiei salbatice, unde drugii erau dati la o parte, iar Vraciu deschizatura fiind destul de mare ct s-o poata arunca prin ea n ntuneric l nu pierdu nicio clipa, pregatindu-se sa faca exact asta. -Toiagul la ndemna, baiete! porunci el. Am pasit lnga el, cu lumnarea n mna dreapta, ca sa vedem lamia salbatica si interi orul putului, si cu toiagul meu de scorus n mna stnga, gata sa mpung cu el n jos.

Vraciul tinu lamia deasupra drugilor ndoiti si, cu o smucitura brusca, trase la ntul de argint n partea dreapta. Acesta se desfasura si, cu un tipat ascutit, lam ia cazu n ntuneric. Imediat, Vraciul ngenunche lnga put si ncepu sa mpleteasca lantul de argint petrecndu-l pe dupa fiecare drug deasupra deschizaturii, ca sa faca ast fel o bariera temporara, de care lamia sa nu poata trece. Din umbrele de dedesub t, lamia suiera la noi furioasa, dar n-a facut nicio ncercare sa se catere, asa c a, n cteva momente, am fost gata. -Asa! Asta ar trebui s-o tina pna cnd or sa vina pietrarul si fierarul, zise magis trul meu, ridicndu-se n picioare. Acum, hai sa vedem ce face Meg... Se ndrepta catre putul lui Meg si eu dupa el, cu lumnarea. Se uita n jos si clatina din cap cu tristete. Meg zacea pe spate, privind n sus, la noi, cu ochii holbati si furiosi, dar lantul nca o tinea strns, nct nu putea vorbi. -mi pare rau, am zis eu. Chiar foarte rau. Am fost... Vraciul ridica mna, facndu-mi semn sa tac. -Pastreaza-ti cuvintele pentru mai trziu, baiete. Chiar ma doare sa vad asta... Am auzit glasul Vraciului gtuindu-se si-am aruncat pe furis o privire, surprinzndu -i mhnirea de pe chip.Se sterse nsa foarte repede. A urmat o lunga tacere, dar, n c ele din urma, a oftat adnc. -Ce s-a facut e bun facut, zise el, cu amaraciune, dar niciodata n-am crezut ca se va ajunge la asta. Nu dupa toti acesti ani. Oricum, hai sa mergem si sa ne oc upam si de cealalta... Ne-am ntors pe scari, urcnd pna am dat de vrajitoarea vie, Bessy Hill. -Apropo, asta a fost bine gndita, baiete! exclama Vraciul, aratnd catre linia de sare si fier. Ma bucur sa vad ca folosesti ce-ai nvatat. Bessy Hill si ntoarse ncet capul spre stnga si paru ca ncearca sa vorbeasca si ea. Vraciul clatina din cap cu tristete si-mi facu semn catre picioarele ei. -Hai, baiete! Tu o apuci de piciorul drept, eu de stngul. O s-o tragem ncet pna j os. Usurel, acuma! N-are rost sa-i spargem capul... Am trt-o ncet, dar a fost o treaba foarte neplacuta: piciorul drept al lui Bessy parea rece, jilav si lipicios, si, n vreme ce o trm, a nceput sa pufneasca si sa scu ipe. Totusi, n-a durat mult si, curnd, era napoi n putul ei. Tot ce mai trebuia acu m era sa fie nlocuiti drugii ndoiti, si avea sa fie n siguranta pentru multa vreme. Un timp, n-am mai vorbit si am banuit ca Vraciul se gndea la Meg, dar curnd s-au auzit glasuri ndepartate de oameni si bufnituri de ghete grele. -Da, baiete, trebuie sa fie pietrarul si fierarul. mi venise un gnd sa-ti cer sa te ocupi tu de Meg, dar nu-i drept si n-am sa ma dau napoi de la ce trebuie facu t. Asa ca urca tu frumusel treptele alea si fa cte un foc zdravan n fiecare odaie de la parter. Ai facut bine... vorbim mai trziu. Pe cnd urcam, m-am ntlnit cu fierarul si pietrarul. -Domnul Gregory este la capatul scarii, le-am spus eu. Ei au dat din cap si au cobort mai departe. Niciunul nu parea fericit. Era o tr eaba sinistra, dar trebuia facuta. Mai trziu, cnd am cobort n pivnita ca sa-i spun magistrului meu ca aprinsesem focu rile, Meg era tot n putul ei, dar lantul meu de argint era n mna lui si mi l-a dat, fara niciun cuvnt. Capacul de piatra si fier fusese pus deasupra putului si fixa t cu tarusi de metal, nfipti adnc n pamnt. Acum era ntemnitata sub drugii de fier la fel de aspru ca si celelalte vrajitoa re. Vraciul trebuie sa fi fost ntr-adevar mhnit fiindca a trebuit sa faca asta, da r o facuse, oricum. i luase aproape o viata, dar Meg fusese nchisa, n cele din urma . Abia dupa-amiaza trziu se termina lucrarea, iar pietrarul si fierarul plecara, n sfrsit, pe la casele lor. Vraciul se ntoarse la mine, dupa ce nchise usa n urma lor , scarpinndu-se n barba. -Mai e un singur lucru de facut nainte sa stam la masa, baiete. Fa bine si du-t e sus, ca sa cureti mizeria aia din mansarda. Nici macar dupa tot ce se ntmplase nu uitasem de grimoar. Nu uitasem ce i-ar fi putut face Morgan tatalui meu. Si iata ca aveam prilejul ! Asadar, cu minile trem urnde la gndul ca l voi trada pe Vraci si i voi fura grimoarul, am luat o perie de s palat pe jos si o galeata si-am urcat la mansarda. Dupa ce am nchis luminatorul, am nceput sa curat podeaua, ct de repede am putut. Odata treaba terminata, mi-ar f

i luat doar cteva secunde sa fortez pupitrul si sa ascund grimoarul n odaia mea. N iciodata nu-l vazusem pe Vraci urcnd la mansarda, asa ca i l-as fi putut da lui M organ, fara ca el sa bage de seama ca disparuse. Dupa ce am curatat podeaua de pene si de snge, mi-am ntors atentia catre pupitru . Desi era un pupitru bine lucrat, mpodobit, dar solid, n-avea sa dureze prea mul t ca sa-l deschid. Am scos mica ranga din buzunarul hainei si am mpins-o n crapatu ra dintre cele doua usite. n clipa aceea am auzit pasi n spatele meu si am sarit n sus, vinovat, vazndu-1 pe Vraci stnd n prag, cu o expresie de mnie si de stupefactie pe chip. -Ei bine, baiete! Ce faci aici? Nimic, am mintit eu. Tocmai curatam pupitrul acesta vechi. -Nu ma minti pe mine, baiete. Nimic nu-i mai urt pe lumea asta dect un mincinos. A sadar, de asta te-ai ntors n casa. Fata n-a putut ntelege... -Morgan mi-a cerut sa iau grimoarul din pupitrul dumitale de la mansarda! am izb ucnit eu, plecndu-mi capul, de rusine. Trebuia sa i-l duc marti noapte, la capela cimitirului. mi pare rau... chiar foarte rau. Nicio clipa n-am vrut sa te tradez . Dar pur si simplu n-am putut ndura gndul la ceea ce i-ar putea face tatei, daca nu i-l duceam. -Tatalui tau? se ncrunta Vraciul. Cum ar putea Morgan sa-i faca rau tatalui tau? -Tata a murit, domnule Gregory. -Da, mi-a spus fata, aseara. Mi-a parut rau sa aud asta. -Ei, si Morgan i-a invocat spiritul tatalui meu si l-a ngrozit... Vraciul ridica o mna. -Linisteste-te, baiete. Nu te mai blbi si ia-o mai ncet. Unde s-au ntmplat toate aces tea? -n odaia lui, la ferma. A chemat-o nti pe sora lui si ea l-a adus pe tata. Era voce a tatei si Morgan l-a facut sa creada ca era n Iad. Apoi a mai facut-o o data, n A i-am auzit clar vocea tatei n capul meu iar Morgan a zis ca o sa-i tot c dlington hinuiasca daca eu nu ma supun lui. M-am ntors sa iau grimoarul, dar cnd am ajuns a ici, la mansarda, am gasit-o pe lamia salbatica hranindu-se cu pasari. Am luat-o la fuga pe scari, speriat, dar am dat nas n nas cu Meg, care ma astepta. La prim a mea aruncare a lantului am dat gres si se parea ca am ncurcat-o. -Ce-i drept, te-ar fi putut costa viata, zise magistrul meu, clatinnd din cap, dezaprobator. -Eram disperat, i-am spus eu. -Nu-mi pasa, baiete, zise Vraciul, scarpinndu-se n barba. Nu ti-am spus eu sa st ai departe de el? Ar fi trebuit sa-mi spui totul, nu sa te furisezi aici sa furi ceva, ncrezndu-te n cuvntul nebunului ala de Morgan. M-a suparat cnd a spus ca fur. Nu puteam tagadui ca ar fi fost furt, dar sa-i a ud folosind cuvntul m-a ranit nespus. -Nu puteam. Meg te luase prizonier. Oricum, dumneata nu mi-ai spus mie totul, i-am spus eu, mnios. De ce nu mi-ai spus ca Morgan era fiul dumitale? De unde sa fi stiut eu n cine sa ma ncred, cnd tii lucruri dintr-astea n secret? mi spusesesi ca era fiul doamnei si al domnului Hurst dar nu era, era al dumitale. Cel de-al sa ptelea fiu pe care l-ai avut cu Emily Bums. Am facut ce am facut pentru ca eu mi iubesc tatal. Dar fiul dumitale n-ar face niciodata acelasi lucru pentru dumneat a. Te uraste. Vrea sa te nimiceasca. Zice ca esti un batrn neghiob! Stiam ca mersesem prea departe, dar Vraciul doar a rnjit salbatic si a clatinat din cap. -Presupun ca nu exista un neghiob mai mare ca un neghiob batrn si cu siguranta am fost uneori si asa, dar, n ceea ce priveste restul... Si se uita aspru la mine, cu ochii lui verzi scaparnd amenintator. -Morgan nu este fiul meu! Este un mincinos! zise el, cu fata livida de furie s i batnd deodata cu pumnul n pupitru. Asa a fost, asa este si asa va ramne n veci. nce arca doar sa te zapaceasca si sa te joace pe degete. Eu nu am niciun copil am re gretat, uneori, lipsa asta, dar, daca as fi avut un copil, crezi ca nu l-as fi r ecunoscut? Tatal vostru l-a renegat vreodata pe unul dintre voi? Am clatinat din cap. -Ti-ar placea sa asculti toata povestea, daca nseamna att de mult pentru tine? Am dat din cap, ncuviintnd.

-Ei bine, n-am sa neg ca i-am luat-o pe Emily Bums fratelui meu. Nici ca fapta aceasta i-a mhnit grozav pe cei din familia mea. Mai ales pe fratele meu. N-am t agaduit niciodata si am putine de spus n apararea mea, dect ca eram tnar. O voiam p e ea, baiete, si trebuia s-o am. ntr-o buna zi, o sa afli cum e, dar n-a fost dect pe jumatate vina mea. Emily era o femeie puternica si m-a vrut si ea pe mine, l a fel. Dar n-a trecut mult si s-a saturat de mine, asa cum se saturase si de fra tele meu. A plecat si si-a gasit un alt barbat. Edwin Furner, asa l chema, si, cu toate ca era un al saptelea fiu al unui al sa ptelea fiu, se facuse tabacar. Nu toata lumea care are nsusirile trebuincioase mbr atiseaza meseria noastra. Toate au fost bune si frumoase, pentru mai bine de doi ani, si ei erau foarte fericiti mpreuna. Dar, la putin timp dupa ce s-a nascut c el de-al doilea fiu al lor, el a plecat n lume pentru aproape un an de zile, lasnd -o sa se descurce singura cu doi copii mici. Ar fi fost mai bine daca ar fi ramas plecat, dar se tot ntorcea, ca ghinionul. De fiecare data cnd pleca, ea astepta un alt copil de-al lui. Au fost sapte, n tot al. Morgan este cel de-al saptelea fiu al lui Furner. Dupa aceea, nu s-a mai ntor s niciodata. Vraciul clatina din cap, mhnit. -Emily a dus o viata grea, baiete, si am ramas prieteni. Si am ajutat-o, ori d e cte ori am putut. Uneori cu bani, alteori gasindu-le de lucru fiilor ei, cnd au crescut mari. Cum nu era niciun tata care sa-i sprijine, ce altceva puteam sa fa c? Cnd Morgan a mplinit saisprezece ani, i-am gasit de lucru la ferma Straja Mlast inii. Cei doi Hurst l-au ndragit att de mult, nct pna la urma l-au adoptat. Ei nu ave au un fiu si toata ferma i-ar fi ramas lui. Dar n-a putut sa se tina de treaba s i lucrurile au nceput curnd sa se nrautateasca. A durat numai vreun an. -Cum ti-am spus, sotii Hurst aveau o fiica. O chema Eveline si era cam de acee asi vrsta cu Morgan. Tineri cum erau, Morgan si Eveline s-au ndragostit. Parintii ei nici nu voiau sa auda, fiindca voiau sa ramna numai frate si sora, asa ca i-au batut pe amndoi; le-au facut traiul imposibil. n cele din urma, nemaiputnd sa ndure , Eveline s-a necat n lac. Dupa aceea, Emily m-a implorat sa-i iau pe Morgan de ac olo si sa-l fac ucenicul meu. La vremea aceea, parea o solutie buna, desi eu ave am ndoielile mele, care s-au dovedit ntemeiate. A rezistat trei ani, dupa care s-a ntors la Emily, dar n-a putut sa stea departe de ferma Straja Mlastinii. Si acum cel putin cnd nu face rele prin alte parti. mai locuieste acolo, uneori Sora lui trebuie sa fie unul dintre sufletele ntrziate, care n-a fost n stare sa treaca n lumea cealalta. Si, din pricina asta, a intrat n stapnirea lui. Nu exista n doiala ca el devine tot mai puternic. Se pare ca a avut oarecare putere si asupr a ta. Mai bine mi-ai spune exact ce s-a petrecut ntre voi doi. I-am povestit si, pe masura ce vorbeam, Vraciul ma tot descosea asupra amanunt elor. Am nceput de la ntlnirea cu Morgan n capela cimitirului, la marginea podisului , si am ncheiat cu discutia noastra de la mormntul lui Emily Burns. -nteleg, zise Vraciul, cnd am sfrsit. Acum e destul de limpede. Cum ti-am mai spu s si nainte, Morgan a fost dintotdeauna fascinat de vechiul tumul funerar de sus, de pe platou. Daca sapi n el ceva mai mult, cu siguranta gasesti ceva. Ei bine, pe cnd era ucenicul meu, a descoperit, la un moment dat, un scrin pecetluit, care avea nauntru grimoarul. Iar grimoarul acela contine un ritual care este singura cale de a-l trezi din nou pe Golgoth. Asa ca asta a ncercat el sa faca. Din feric ire, am razbit la locul faptei mai nainte ca ritualul sa fi ajuns prea departe si am putut sa-i opresc. -Ce s-ar fi ntmplat, daca ar fi izbutit? -Nici nu trebuie sa te gndesti la asta, baiete. Sa fi facut o singura greseala n ritual si ar fi fost mort. Dar ar fi fost mai bine asa, dect sa fi izbutit. Vezi tu, a urmat instructiunile litera cu litera si a desenat o pentagrama pe podeau a camerei lui de la ferma Straja Mlastinii, o stea n cinci colturi, nscrisa n trei cercuri concentrice. Asadar, daca ndeplineste si restul, o sa fie la adapost acol o, nauntru. Dar Golgoth o sa se ntrupeze n afara pentagramei si o sa cutreiere nest ingherit Comitatul. Nu degeaba a fost poreclit Stapnul Iernii. S-ar putea sa trea ca ani de-a rndul pna sa mai vina iarasi primavara. Moartea de frig si de foame ar fi soarta noastra. Morgan i-a oferit deja cinele fermei ca jertfa. Golgoth nu sa atins de el, dar bietul animal a murit de frica.

Asadar, eu, cum am spus, l-am oprit pe Morgan la timp. I-am pus capat ucenicie i si i-am luat grimoarul. Apoi, mama lui si cu mine l-am silit sa promita ca o s a-i lase pe Golgoth n pace si, de dragul ei, i-am dat toate sansele din lume si nt otdeauna am nadajduit ca ncrederea ei n el se va dovedi, cndva, ntemeiata. Dar cum l -am oprit cnd ritualul era n desfasurare, o parte din puterea lui Golgoth deja a r enviat si s-a lipit imediat de Morgan. Mama ta a avut dreptate o sa fie o iarna c runta. Sunt convins ca asta o sa se traga de la Morgan si Golgoth. Dupa ce Morga n a iesit de sub supravegherea mea, s-a ntors la ntuneric, iar puterile sale au co ntinuat sa creasca. Iar el crede ca grimoarul o sa-i dea puterea suprema. Deja p oate face lucruri caruia unui om nu i este dat sa le faca. Unele nu sunt dect truc uri de conjurare, cum ar fi schimbarea temperaturii ntr-o camera pentru a-l impre siona pe naiv. Dar acum se pare ca poate supune mortii vointei sale,nu doar spec trele, dar si spiritele care poposesc n Limburi, ntre viata de aici si cea de pe l umea cealalta. Ma doare sa ti-o spun, baiete, dar se pare ca lucrurile stau foar te prost. Ma tem ca Morgan are, ntr-adevar, posibilitatea de a-i face rau sufletu lui bietului tau tata... Vraciul si ridica privirile spre luminator, apoi si le cobor spre pupitru. Clati na cu tristete din cap: -Ei bine, baiete, acum du-te jos si-o sa mai vorbim noi despre asta... Cincisprezece minute mai trziu, magistrul meu statea linistit n balansoarul lui Meg, n timp ce o supa de mazare fierbea n oala. -Ti-e foarte foame, baiete? ma ntreba el. -N-am mai mncat de ieri, i-am raspuns eu. La acestea, a rnjit, dezvelindu-si dintele din fata spart de duhul cel rau, se ridica, puse doua boluri pe masa si le umplu cu supa fierbinte. Curnd, nmuiam amndo i pine n supa delicioasa si aburinda. Vraciul nu-si batu prea mult capul cu pinea, dar si goli vasul. -mi pare foarte rau ca tatal tau a murit, zise el, mpingnd bolul gol la o parte d in fata lui. El n-ar fi trebuit sa se teama de nimic dupa moarte. Din pacate, Mo rgan foloseste puterea lui Golgoth pentru a-l chinui pe tatal tau, ca sa ajunga prin el la tine. Dar nu-ti face griji, baiete, o sa-i punem noi capat povestii a steia de ndata ce o sa putem. Ct despre celelalte prostii, Morgan nu este fiul meu si n-a fost niciodata. Se uita drept n ochii mei. Ei, ma crezi? Am dat din cap, dar se pare ca nu foarte convingator, fiindca Vraciul ofta si clatina din cap. -Ei bine, baiete, ori el este un mincinos, ori mincinosul sunt eu. Ai face bin e sa hotarasti care dintre noi. Daca nu mai exista ncredere ntre noi, nu mai are n ici-un rost sa te mai tin dupa mine ca ucenicul meu. Dar, un lucru este sigur, n -o sa te las sa te duci cu el. Mai nainte sa se ntmple asta, o sa te iau de ceafa, o sa te duc napoi la mama ta si-o s-o las pe ea sa-ti vre nitica minte n capul ala sec al tau. Tonul sau era aspru si, dupa tot ce se ntmplase, m-am simtit chiar suparat. -N-ai sa poti sa ma duci napoi la mama, i-am spus eu, cu amaraciune. Dupa ce cam ajuns prea trziu pentru nmormntarea tatei, nici macar pe ea n-am mai prins-o, so vad. Cnd s-a terminat, a plecat undeva poate napoi n tara ei de bastina. Nu cred ca se va mai ntoarce... -Ei, da-i si ei un strop de ragaz, baiete. Tocmai si-a pierdut sotul si are ne voie de o vreme sa-l plnga si sa se gndeasca. Dar ai s-o vezi din nou si destul de curnd, sunt sigur. Si asta nu e profetie. Este bunul simt obisnuit. Daca pleaca, pleaca, dar o sa vrea sa-si ia ramas-bun cum se cuvine de la toti fiii ei, mai n ainte de asta. n orice caz, e un lucru cumplit ce face Morgan acum, dar fii fara teama o sa-i gasesc eu si o sa-l linistesc o data pentru totdeauna. Eram prea istovit ca sa mai spun ceva, asa ca am dat doar din cap. Speram sa a iba dreptate.

Capela mortiloR Cu toate fagaduielile Vraciului, n-a fost cu putinta sa se ocupe de Morgan nentrzi

at. Pentru ca, n urmatoarele doua saptamni, vremea a fost att de rea, ca abia de sc oteam nasul pe-afara. Vifornita dupa vifornita se abatea asupra defileului, nvrtej ind zapada si suflnd-o n ferestre, ngropnd toata partea din fata a casei, aproape pna la nivelul dormitoarelor de la primul etaj. ncepusem sa cred ca Golgoth chiar fu sese trezit si i eram recunoscator lui Shanks pentru ca prevazuse schimbarea acea sta si ne adusese cantitate dubla de provizii. Dar fiecare ora nsemna o noua tort ura. Ardeam de nerabdare sa plec si sa-i gasesc pe Morgan, ca sa pun capat chinu lui tatei. Magistrul meu a continuat, n timpul vifornitei, sa se tina de programul nostru obisnuit, de somn, masa si lectii, adaugnd nsa si ceva nou. n fiecare dupa-a- miaza cobora treptele pivnitei pentru a sta de vorba cu Meg si a-i duce cte ceva de mnc are. De obicei, ctiva pesmeti, dar alteori i ducea tot ce mai ramnea de la masa noa stra de prnz. Ma gndeam adesea la ce-or fi discutnd ei doi, cnd cobora acolo, desi b inenteles ca n-as fi putut sa-i ntreb direct. Ne nvoiseram sa nu mai avem secrete u nul fata de celalalt, dar mi-am dat seama ca Vraciul tot mai dorea sa nu ma ames tec n unele treburi ale lui. Celelalte doua vrajitoare trebuiau sa se descurce cum puteau, mestecnd la rme, m elci si orice altceva ar mai fi putut culege din pamntul jilav, dar Meg nca mai er a un caz aparte. Aproape ca ma asteptam ca, ntr-una din zilele acelea, Vraciul sa -i dea din nou lui Meg sa bea ceaiul de ierburi si s-o aduca sus, din pivnita. E ra, fara ndoiala, o bucatareasa mult mai priceputa dect oricare dintre noi, dar du pa toate cele ntmplate, ma simteam pur si simplu mai n siguranta cu ea nchisa n put. Totusi, mi faceam griji pentru Vraci. si pierduse oare taria vointei? Dupa toate a vertismentele sale de a nu avea ncredere n femei, iarasi si ncalca propriile reguli n cazul acesta. mi venea sa i-o spun direct, dar cum as fi putut, cnd vedeam ca era att de suparat pentru Meg? Continua sa mannce foarte putin, iar, ntr-o dimineata, avea ochii rosii si umfla ti, de parca tocmai si-i frecase. Asta m-a facut sa ma ntreb daca nu cumva plnsese si m-am gndit cum m-as fi purtat eu ntr-o mprejurare asemanatoare. Daca as fi fost Vraciul si as fi tinut-o pe Alice jos, ntr-un put? As fi facut oare la fel? Ma m ai ntrebam, de altfel, ce-o mai fi facnd Alice. Daca vremea avea sa se ndrepte vreo data, eram hotart sa-l ntreb pe magistrul meu daca puteam sa fac o vizita la prava lia lui Andrew, ca s-o mai vad. Atunci, pe neasteptate, ntr-o dimineata, vremea chiar se schimba. Ma gndisem nenc etat la faptul ca tata era amenintat, spernd ca, la prima ocazie, vom porni dupa Morgan. Dar n-a fost sa fie asa. Odata cu soarele s-au ivit si apelurile pentru vraci. Magistrul meu si cu mine am fost chemati departe, n est, la Ferma de Jos. Era un necaz cu un duh rau sau, cel putin, asa se parea. A trecut vreo ora pna sa putem pomi, pentru ca, mai nti, Vraciul si-a cioplit un nou toiag din lemn de scorus, iar cnd, n sfrsit, am ajuns, dupa vreo doua ceasuri d e notat prin zapada nalta, n-am gasit niciun semn ca vreun duh rau ar fi trecut pe acolo, iar fermierul nu mai contenea sa-si ceara iertare pentru greseala, dnd vi na pe nevasta-sa, care deseori era somnambula. El zicea ca muta lucrurile prin b ucatarie si zdroncane oalele si cratitele, stricnd linistea n toata casa si trezin du-se, n dimineata urmatoare, fara sa-si aduca aminte nimic din ce facuse. Parea stingherit ca ne chemase degeaba si aproape prea dornic sa i plateasca Vraciului pentru osteneala. Eu eram furios ca pierduseram timp pretios si m-am plns Vraciului, pe drumul de ntoarcere. El mi dadu dreptate. -Nici mie nu-mi miroase a bine, zise el. Daca nu ma nsel, baiete, am fost trimi si dupa potcoave de cai morti. Ai mai vazut tu pe cineva vreodata att de dornic s a bage mna n buzunar si sa plateasca? Am clatinat din cap si am grabit pasul, Vraciul mergnd n frunte, nerabdatori sa ajungem acasa. Cnd am ajuns, am gasit usa din spatele casei deschisa.ncuietoarea f usese sparta. Dupa ce am verificat daca usa de la pivnita si poarta erau nca ncuia te, Vraciul mi-a cerut sa astept n bucatarie si a urcat la etaj. Peste cinci minu te cobora napoi, clatinnd din cap furios. -Grimoarul a fost furat! zise el. Da, baiete, stim sigur pe cine sa cautam! Ci ne altcineva ar fi putut fi, daca nu Morgan? L-a avut pe Golgoth n puterea lui, d estul ct sa puna capat ninsorii, si apoi sa urzeasca nselaciunea, ca sa ne poata j

efui. Mie mi s-a parut ciudat ca Morgan nu ncercase sa fure grimoarul mai nainte. I-ar fi venit mai usor n timpul verii, cnd Meg era ncuiata n odaia de pe scarile spre pi vnita, iar n restul casei nu era nimeni. Dar mi-am amintit ce mi spusese Vraciul f aga- duiala pe care Morgan i-o facuse mamei sale de a nu ncerca sa-l trezeasca di n nou pe Golgoth. Probabil ca se tinuse de cuvnt pna ce mama lui murise; dupa doli u, se simtise liber sa faca ce vrea. Ei bine, nu prea putem face mare lucru, astazi, dect sa coborm la Adlington si s a-i cerem fratelui meu sa vina sa repare usa, zise Vraciul. Dar nu trebuie sa-i pomenim despre grimoar. O sa-i spun eu, cnd o veni timpul. Si, pe drum, o sa trec em putin pe la ferma Straja Mlastinii. Ma ndoiesc ca o sa-i mai gasim pe Morgan a colo, dar as vrea sa-i ntreb cteva lucruri pe cei doi Hurst. M-a mirat ca nu trebuia sa-i pomenim lui Andrew despre grimoar, dar nu puteam sa i-o marturisesc, fiindca n-avea chef de ntrebarile mele. Am pornit spre ferma Straja Mlastinii. Cnd am ajuns, a intrat numai Vraciul sa stea de vorba cu sotii Hurst, cerndu-mi sa-i astept n curte. Nu se vedea nici urma de Morgan. Magistrul meu statu o vreme n casa, dupa care iesi ncruntat. Fara vorb a, o lua nainte spre pravalia lui Andrew. Vraciul s-a purtat de parca era o vizita oarecare ntre frati, facndu-ma din nou sa ma ntreb de ce nu spunea nimic despre ce se ntmplase. M-am bucurat totusi s-o va d pe Alice. Ne-a pregatit o gustare nainte de cina si ne-am ncalzit astfel n fata m arelui foc din sufragerie, nainte de a ne aseza la masa. Cnd am terminat de mncat, Vraciul s-a ntors catre Alice. -A fost o masa foarte buna, fato, zise el, cu un zmbet fugar, dar acum am putin a treaba de rezolvat numai cu fratele meu si cu Tom. Asa ca ar fi mai bine daca te-ai duce la culcare! -De ce trebuie sa ma duc la culcare? protesta ea, mnioasa. Eu locuiesc aici, nu dumneata. -Te rog, Alice, fa ce-ti spune John, zise Andrew, cu blndete. Sunt sigur ca exi sta un motiv foarte bine ntemeiat, daca nu vrea sa auzi ce o sa vorbim. Alice i arunca lui Andrew o privire ucigatoare, dar era n casa lui, asa ca se su puse, aproape trntind usa si urcnd scara tropaind. -Cu ct stie mai putine, cu att mai bine, zise Vraciul. Tocmai am fost sa-i vad p e sotii Hurst si am stat putin de vorba cu femeia despre pricina pentru care a p lecat de la ea tnara Alice. Se pare ca s-a certat cu Morgan si a parasit ferma su parata foc, dar, cu vreo doua zile mai nainte, fusesera chiar foarte apropiati si petrecusera multa vreme n camera lui. S-ar putea sa nu fie nimic. S-ar putea ca el sa fi ncercat doar s-o cucereasca, asa cum a ncercat si cu baiatul, zise el, fa cnd un semn cu capul catre mine. A ncercat si a dat gres. Dar, pentru orice eventu alitate, e mai bine ca ea sa nu auda cele ce urmeaza. Azi dimineata, Morgan mi-a spart casa si a furat grimoarul. Andrew paru foarte ngrijorat si deschise gura sa spuna ceva, dar eu i-am luat-o nainte. -Nu-i drept! i-am zis eu Vraciului. Alice l uraste pe Morgan. Mi-a marturisit-o mie. Altminteri de ce ar fi plecat de acolo? n niciun caz nu l-ar fi ajutat. Vraciul clatina din cap, mnios. -Pentru unele lectii trebuie mai multa pisalogeala dect pentru altele, ca sa-ti intre n capul ala sec al tau! se rasti el. Dupa atta timp, tu chiar n-ai nvatat ca n fata asta nu poti niciodata avea deplina ncredere, ntotdeauna va avea nevoie de supraveghere. De aceea am vrut sa ma asigur ca este pe aproape. Altminteri, nu i -as da voie sa se apropie la mai mult de zece mile de tine. -Hei, stai putin, l ntrerupse Andrew. Ai spus ca Morgan a luat grimoarul! Cum po ti fi att de nesabuit, John? Ar fi trebuit sa arzi cartea aia a Iadului cnd ai avu t ocazia! Daca ncearca din nou ritualul, se poate ntmpla ce-i mai rau. Speram sa ma i prind vreo cteva primaveri pna sa mor. Ar fi trebuit distrusa. Nu pot sa pricep de ce ai pastrat-o toti acesti ani! -Asculta, Andrew, asta-i treaba mea si va trebui sa ai ncredere n mine n privinta asta. Hai sa spunem ca am avut motivele mele. -Emily, nu? Vraciul nu-i raspunse.

-Ce s-a facut s-a facut, desi mi-as fi dorit ca Morgan sa nu fi luat niciodata grimoarul, iar acesta sa fie mai departe sub cheie. -Si eu la fel! zise Andrew, ridicndu-si vocea si devenind din ce n ce mai furios . Datoria ta este Comitatul. Ai spus-o de nenumarate ori. Ce ai facut tu, pastrnd cartea aia n loc s-o arzi, este o ncalcare a acestei datorii! -Ei bine, frate, ti multumesc pentru ospitalitate, dar nu pentru cuvintele aste a grele, zise Vraciul, si el cu o nota de mnie n glas. Eu nu ma amestec n treburile tale, iar tu ar trebui sa crezi ca fac ce e mai bine pentru toata lumea. Am ven it pe la tine doar sa te anuntam n ce situatie suntem, dar a fost o zi lunga si o bositoare si acum e timpul sa ne ducem la culcare, mai nainte de a spune lucruri pe care le vom regreta cu adevarat! Cu acestea, ne-am despartit grabiti de Andrew. Pe cnd mergeam pe drum, mi-am am intit motivul principal pentru care veniseram pe la el. -Nu i-am cerut lui Andrew sa repare ncuietoarea, am exclamat eu. Sa dau o fuga n apoi si sa-i spun? -Nu, nu te duci, baiete, zise Vraciul, mnios. Nici daca ar fi ultimul lacatus d in Comitat! Mai bine o repar eu cu mna mea! -Si acum, ca s-a ndreptat vremea, am ntrebat eu, am putea ncepe sa-i cautam pe Mo rgan, mine? Sunt chiar ngrijorat pentru tata... -Lasa asta n seama mea, baiete, zise Vraciul, cu vocea mai mblnzita. M-am gndit la vreo cteva locuri n care s-ar putea ca Morgan sa se fi aciuat. Cel mai bine ar fi sa pornesc la drum mine dimineata, cu mult nainte de zori. -Pot sa vin si eu? am ntrebat. -Nu, baiete. Am mai multe sanse sa-i iau ca din oala de unul singur. Ai ncreder e n mine. E cel mai bine asa. Aveam ncredere n Vraci. Dar, desi i ntelesesem motivul, tot as fi vrut sa merg cu el. Am ncercat de mai multe ori sa-l conving, dar mi-am dat seama ca vorbeam de p omana. Daca Vraciul si vrse ceva n cap, nu mai aveai dect sa accepti si sa-l lasi sasi vada de treaba. n dimineata urmatoare, cnd am cobort n bucatarie, nu mai era nici picior de Vraci. Pelerina si toiagul lui disparusera si, cum fagaduise, plecase de acasa cu mult naintea zorilor, sa-l caute pe Morgan. Cnd mi-am terminat micul dejun, magistrul meu tot nu se ntorsese si mi-am dat seama ca lipsa lui mi oferea un prilej prea bu n ca sa-l scap. Eram curios sa vad cum o mai duce Meg si m-am hotart sa-i fac o s curta vizita n pivnita. Asa ca mi-am luat cheia de pe raftul de sus al dulapului de carti, am aprins o lumnare si am cobort. Am trecut de poarta si am ncuiat-o n urm a mea, continundu-mi drumul spre pivnita, dar cnd am ajuns la palierul cu trei usi , am auzit deodata un glas din celula de la mijloc: -John! John! Tu esti? Ne-ai comandat plecarea? M-am oprit deodata. Era vocea lui Meg. O eliberase din put si o nchisese n celul a, ca sa stea mai comod. Asadar, si pierduse taria vointei. Fara ndoiala ca aveam s-o vad pe Meg napoi n bucatarie, peste vreo cteva zile. Dar oare ce nsemna comandatu l plecarii"? Pleca ntr-o calatorie? Si Vraciul avea s-o nsoteasca? Deodata am auzit-o pe Meg adulmecnd zgomotos de trei ori. -Ei bine, baiete, ce cauti aici? Vino la usa, ca sa te vad mai bine... Ma mirosise, asa ca nu mai avea niciun rost sa urc pe furis napoi. Fara ndoiala ca avea sa-i spuna Vraciului ca trecusem pe acolo. M-am dus la usa celulei si am nc ercat sa ma uit nauntru, avnd grija sa nu stau prea aproape. Chipul frumos al lui Meg mi zmbi printre gratii. Nu era zmbetul rautacios pe care m i-l aruncase cnd ne luptaseram. Spre surprinderea mea, era chiar prietenos. -Ce mai faci, Meg? am ntrebat eu, politicos. -Ei, cnd mai bine, cnd mai rau, raspunse Meg. Nu-ti multumesc. Dar ceea ce-a fost a fost si nu dau vina pe tine pentru asta. Tu esti ceea ce esti. Tu si cu John a veti multe n comun. Dar o sa-ti dau un mic sfat fireste, daca vrei sa-l auzi. -Binenteles ca vreau sa-l aud, i-am spus eu. -n cazul acesta, tine minte ce-ti spun eu. Poarta-te frumos cu fata aia. Alice ti ne la tine. Poarta-te mai frumos dect s-a purtat John cu mine si n-o sa-ti para r au. Nu e nevoie sa sfrseasca n felul acesta. -Alice mi place mult si o sa fac tot ce pot. -Asa sa faci.

-Te-am auzit ntrebnd despre comandarea unei plecari", am zis eu, ntorcndu-ma din drum . Ce-ai vrut sa spui? -Asta nu-i treaba ta, baiete, mi-a raspuns Meg. L-ai putea ntreba pe John, desi nu cred ca merita sa faci efortul, pentru ca n-ai sa obtii alt raspuns de la el . Si nu cred ca i-ar placea sa stie ca dai trcoale pe aici fara voia lui, este? La acestea, am ngaimat un la revedere" si m-am ndreptat spre scari, urcnd si avnd g rija sa ncui poarta n urma mea. Se parea ca Vraciul nca mai avea secretele lui si a m banuit ca ntotdeauna va avea. Nici n-apucasem bine sa pun cheia la locul ei, cnd s-a ntors. -L-ai gasit pe Morgan? am ntrebat eu, dezamagit. Deja ghicisem raspunsul. Daca l-ar fi gasit, Morgan ar fi fost cu el, legat, p rizonier. -Nu, baiete, mi pare rau s-o spun, dar nu l-am gasit. Am crezut ca l-as putea g asi ascunzndu-se prin capela cimitirului, zise Vraciul. A trecut pe acolo de curnd asta-i fara ndoiala, dar fara niciun folos, nsa, mi se pare ca nu sta niciodata p rea mult ntr-un loc. Totusi, nu-ti face griji, o sa-l caut iar, mine dimineata, la prima ora. n orice caz, ntre timp, ai putea sa faci ceva pentru mine. n dupa-amiaz a asta, du-te pna la Adlington si ntreaba-l pe fratele ala al meu daca nu vrea sa vina sa-mi repare usa, zise Vraciul.Si mai spune-i ca-mi pare rau pentru vorbele alea spuse la suparare ntre noi si ca, ntr-o buna zi, o sa nteleaga ca am facut as a cum era mai bine pentru toti. Lectiile de dupa-amiaza s-au prelungit pna mai trziu ca de obicei si, doar cu do ua ceasuri nainte sa se ntunece, am pornit si eu, cu toiagul meu de scorus, la dru m spre Adlington. Andrew mi-a iesit n ntmpinare si toata fata i-a nflorit cnd am trecut la scuzele Vr aciului s-a nvoit numaidect sa vina sa repare usa, peste vreo doua zile. Apoi, am mai stat vreun sfert de ora de vorba cu Alice, desi parea putin cam rece. Probab il pentru ca fusese expediata la culcare, cu o seara n urma. Dupa ce mi-am luat l a revedere, am plecat spre casa Vraciului, grabit sa ajung nainte sa se ntunece de -a binelea. N-am mers mai mult de cinci minute, pna sa aud un zgomot slab n urma mea. M-am nt ors si am zarit pe cineva care venea dupa mine, pe deal. Era Alice, asa ca am as teptat-o. Purta haina ei de lna si, apropiindu-se, pantofii ei cu vrful ascutit la sau urme clare pe zapada. -Ati pus ceva la cale, voi, barbatii, zise Alice, cu un zmbet. Despre ce-i vorb a, de nu m-au lasat si pe mine sa aud aseara? Tu poti sa-mi spui, nu-i asa, Tom? Noi doi nu avem niciun secret. Am trecut prin prea multe mpreuna. Soarele deja asfintise si ncepuse sa se ntunece. -E foarte complicat, i-am zis eu, nerabdator sa plec. N-am timp acuma. Alice se apleca si ma apuca de brat. -Haide, Tom, poti sa-mi spui si mie! -Domnul Gregory nu are ncredere n tine, i-am spus eu. Crede ca te-ai mprietenit c u Morgan. Doamna Hurst i-a spus ca tu si Morgan ati petrecut o gramada de vreme n camera lui de la parter... -Nu-i nimic nou ca Mos Gregory n-are ncredere n mine! pufni Alice. Morgan pune l a cale ceva de proportii. Un ritual, a zis el, care o sa-i faca bogat si puterni c. Voia sa-l ajut, da, sa-l ajut eu, si a staruit si a tot staruit pna cnd n-am ma i rabdat sa-l vad n ochi. Asta-i tot ce-a fost. Asa ca, haide, Tom. Ce se ntmpla? P oti sa-mi spui si mie... n cele din urma, mi-am dat seama ca n-o sa ma mai lase pna n-o sa afle, asa ca a m cedat. Alice a mers pe lnga mine, n vreme ce eu, fara chef, i-am explicat ce se n tmplase. I-am povestit despre grimoar, despre cum ma pusese Morgan sa-l fur si de spre cum l chinuia pe tata. Apoi i-am marturisit ca fuseseram jefuiti si ca acum l cautam pe Morgan. Alice n-a fost foarte multumita de ceea ce a auzit de la mine, ca sa spun asa. -Vrei sa spui ca ne-am dus n casa lui Mos Gregory amndoi, fara sa-mi spui nimic despre ceea ce planuiai? Fara niciun cuvintel? Ai vrut sa te duci n mansarda aia si mie nu mi-ai spus. Nu-i corect, Tom. Eu mi-am riscat viata si meritam ceva ma i mult de att. Mult mai mult! -mi pare rau, Alice. mi pare sincer rau. Dar singurul lucru la care m-am gndit er

a ce avea sa-i faca Morgan lui tata. N-am judecat corect. Ar fi trebuit sa am ncr edere n tine, stiu. E cam trziu sa-mi spui asta, acum. Totusi, cred ca stiu unde l-ati putea gasi p e Morgan n noaptea asta... M-am uitat la ea, uimit. -Este marti, zise Alice, si n fiecare marti noapte el face ntotdeauna acelasi lu cru. De asta-vara l tot face, da. Exista o capela, pe coasta dealului. E asezata n cimitir. Oamenii vin de la mile departare si el le ia banii. M-am dus si eu o d ata acolo cu el. El i face pe morti sa vorbeasca. Nu e un preot, dar are asa o mu ltime de credinciosi, nct face multe biserici de rusine. Mi-am amintit si eu de prima oara cnd l ntlnisem cnd mi sosise vestea despre tata si ma ndreptam spre casa. Si atunci fusese tot ntr-o marti. O luasem pe-o scurtatura , care trecea prin cimitir, iar el se afla n capela. Probabil ca si astepta credin ciosii. De asemenea, mi ceruse sa-i aduc grimoarul tot ntr-o marti, ndata dupa lasa rea serii. As fi putut sa ma prind si eu. De ce nu pusesem lucrurile cap la cap? -Nu ma crezi? ma ntreba Alice. -Fireste ca te cred, i-am zis eu. Stiu unde este capela. Am mai fost acolo. -Atunci, de ce nu treci pe acolo, nainte sa te duci acasa? mi sugera Alice. Daca am dreptate si este acolo, te poti duce sa-i spui lui Mos Gregory. Ar putea sa se ntoarca la timp ca sa-l prinda! Dar nu uita sa-i spui ca eu am fost cea care t i-a zis unde e Morgan. Poate ca asta l va face sa aiba o parere mai buna despre m ine. Eu nu tin ce aflu pentru mine, ci spun tot. Vino cu mine, i-am zis eu. Poti sa-l urmaresti, ct ma duc eu sa-i dau de stire V raciului. Si asa, daca nu ne ntoarcem la timp, o sa stim barem ncotro a luat-o. Alice clatina din cap. -Nu, Tom. De ce-as ace-o, dupa toate cele care s-au ntmplat? Nu-mi place sa nu ai ba cineva ncredere n mine. Nu-i placut. Oricum, tu ai datoria ta, eu o am pe a mea . E chiar mult de lucru la pravalie. Am muncit din greu toata ziua, n-am stat de loc, si acum vreau sa ma duc sa ma ncalzesc la foc, nu sa pierd vremea tremurnd pe afara, n frig. Tu fa ce ai de facut si lasa-l pe Mos Gregory s-o scoata la capat cu Morgan. Dar pe mine nu ma amesteca n treaba asta. Cu acestea, Alice facu stnga-mprejur si porni sa coboare dealul. Eram dezamagit si putin ntristat, dar n-o puteam nvinovati prea mult pe ea. Daca eu pastram secr ete fata de ea, ea de ce m-ar fi ajutat? ntre timp se ntunecase bine, iar pe cer ncepusera sa licareasca stelele. Asadar, fara sa mai pierd vremea, am ales o cale care ma ajuta sa ma urc pe costisa si s a ocolesc prin spate zidul de piatra alba, pna exact n dreptul plcului de copaci pe unde l sarisem n noaptea aceea de marti, cnd ma ndreptam catre casa. M-am sprijinit de gardul scund si am privit spre capela. Lumina lumnarilor sclipea n vitralii. A poi am observat ceva, la mare departare, dincolo de cimitir. Niste puncte mici s i mprastiate de lumina urcau panta catre mine. Felinare! Membrii congregatiei lui Morgan se apropiau. Cu toate ca nu eram sig ur, banuiam ca el este deja nauntru, asteptndu-i sa soseasca. Atunci m-am ntors si m-am ndepartat printre copaci, ndreptndu-ma grabit catre casa Vraciului. Trebuia sa -l iau pe magistrul meu si sa-l aduc aici n timp util, ca sa-l prinda pe Morgan. Dar nu facusem nici zece pasi, cnd cineva mi-a taiat calea, iesind din umbra si p rotapindu-se n fata mea. O silueta cu pelerina neagra si gluga. M-am oprit brusc, iar el a naintat spre mine, cu pasi mari. Era Morgan. -M-ai dezamagit, Tom, a zis el, cu glas crud si aspru. Ti-am cerut sa-mi aduci ceva. M-ai lasat sa te astept degeaba, asa ca a trebuit sa ma duc sa mi-l iau s ingur. Nu ti-am cerut prea mult, nu-i asa? Nu cnd erau att de multe n joc. Nu i-am raspuns si el a mai facut un pas. M-am ntors si-am dat sa fug, dar mai n ainte sa pot face o miscare, m-a nsfacat de umar. M-am zbatut un moment si-am ncer cat sa ridic toiagul si sa-i lovesc, dar ceva m-a izbit deodata n tmpla dreapta. T otul s-a ntunecat si am simtit cum cad. Cnd am deschis ochii, eram n capela. Capul ma durea si ma simteam de parca aveam sa vomit. Stateam n ultimul rnd de banci, cu spatele sprijinit de zidul de piatra rece si cu fata spre cabina confesionalului. De o parte si de alta a cabinei, e rau doua lumnari mari. Morgan statea n fata cabinei, uitndu-se tinta la mine.

-Ei bine, Tom, am niste treburi de rezolvat mai nti. Dar o sa vorbim dupa. -Trebuie sa ma ntorc, am zis eu, izbutind anevoie sa articulez. Daca nu, domnul Gregory o sa se ntrebe unde sunt. -Lasa-l sa se ntrebe. Ce mai conteaza ce gndeste el? N-o sa te mai ntorci nicioda ta la el... De acum esti ucenicul meu si am o misiune pentru tine, n noaptea asta . Cu un zmbet de triumf, Morgan intra n confesional, pe usa din stnga, a preotului. N-am mai putut sa-i vad. Lumnarile si mprastiau lumina pna departe n capela, dar cel e doua usi erau niste dreptunghiuri de un ntuneric absolut. Am ncercat sa ma ridic si sa ncerc sa fug, dar m-am simtit prea slabit, iar pici oarele nca nu ma ascultau. Capul mi zvcnea, iar vedere mi era ncetosata dupa lovitura primita n tmpla, asa ca tot ce-am putut face a fost sa stau acolo, ncercnd sa-mi ad un mintile si spernd ca nu o sa mi se faca si mai greata. Dupa cteva momente, sosira primii credinciosi din congregatia lui Morgan. Erau doua femei si, la fiecare, cnd a trecut pragul, s-a auzit un clinchet de metal pe metal. Nu observasem pna atunci, dar era o tipsie de colecte, din alama, n partea stnga a usii si amndoua au lasat sa cada n ea cte un banut, mai nainte de a intra. A poi, fara nicio privire n directia mea, tinndu-si capetele plecate, s-au asezat pe o banca din fata. Bancile ncepura sa se umple, dar am bagat de seama ca toata lumea care intra n c apela si lasa felinarul afara. Congregatia era alcatuita n mare parte din femei ce i ctiva barbati prezenti fiind destul de n vrsta. Nimeni nu vorbea. Am asteptat cu totii n tacere, auzindu-se doar clinchetul monedelor si zornaitul lor pe tipsie. n cele din urma, cnd aproape toate locurile se ocupasera, usa paru sa se nchida de la sine. Ori asa, ori fusese mpinsa de cineva din afara. Acum singura lumina venea de la cele doua lumnari asezate de ambele parti ale c abinei confesionalului. Ctiva au tusit, cineva din fata si-a dres glasul, dupa ca re a urmat acea liniste ncordata, a asteptarii, cnd ai putea sa auzi si un ac caznd . La fel cum fusese n camera ntunecata de la ferma Straja Mlastinii. Simteam c-o s a-mi plesneasca timpanele. Deodata, m-am nfiorat. Un aer rece s-a strecurat spre mine dinspre confesional. Morgan si aduna puterea pe care o obtinuse ncercnd sa-l i nvoce pe Golgoth. n linistea aceea, vocea lui Morgan striga deodata foarte tare: --Sora a mea! Sora a mea, esti aici? Drept raspuns, se auzira trei batai puternice n pardoseala capelei, att de puterni ce nct ntreaga constructie paru sa se zguduie, urmate de un lung suspin nfiorat, ven ind din bezna usii penitentilor. --Lasa-ma n pace! Lasa-ma sa ma odihnesc! se auzi plngerea unei fete. Fusese rostita aproape n soapta, dar plina de suferinta, venind, de asemenea, din usa ntunecata a penitentilor. Sora lui Morgan era un suflet ratacit si era n stapn irea lui. Nu voia sa fie aici. El o facea sa sufere, dar congregatia nu stia asta si am simtit interesul ncordat al oamenilor din jurul meu, care asteptau ca Morgan sa invoce pentru ei spirite le celor dragi, din familie sau prieteni, pe care-i pierdusera. --Mai nti, supune-te mie. Apoi, te poti odihni! tuna glasul lui Morgan. Parca drept raspuns la aceste cuvinte, o silueta alba iesi n fata din ntuneric, co nturndu-se deslusit n cadrul usii penitentilor. Cu toate ca Eveline se necase pe cnd avea vreo saisprezece ani, spiritul ei arata cam de vrsta lui Alice. Fata, picio arele si bratele goale erau la fel de albe ca si rochia pe care o purta. i atrna p e trup de parca ar fi iesit din apa, iar parul i era lipit de cap si ud. Aparitia ei produse o exclamatie nabusita din partea congregatiei, dar mie mi atrasera pri virea ochii ei. Erau mari si luminosi si deosebit de tristi. Nu mai vazusem nici odata un chip att de mhnit ca al stafiei lui Eveline. -Sunt aici. Ce doresti? -Sunt si ceilalti cu tine? Ceilalti care vor sa vorbeasca vreunuia din aceasta adunare? -Sunt ctiva. Imediat n apropiere este un spirit de copila, cunoscuta sub numele de Maureen. Ar vrea sa stea de vorba cu Matilda, iubita sa mama... La acestea, o femeie din primul rnd de banci se ridica n picioare si si ntinse mini le, implorator. Parea ca face eforturi sa vorbeasca, dar tremura din tot corpul

de emotie si de pe buze i scapa doar un geamat. Naluca lui Eveline disparu napoi n bezna si altceva pasi n fata. -Mami? Mami? striga o noua voce de fata din cabina confesionalului. De data ac easta, era a unei fetite foarte mici. Vino la mine, mami. Te rog, te rog! Mi-e a sa de dor de tine... La acestea, femeia pleca de lnga banci si se ndrepta, clatinndu-se, spre cabina c onfesionalului, pastrndu-si mai departe minile ntinse. Deodata toata congregatia si tinu respiratia si numaidect am vazut de ce. O silueta palida aparuse, abia vizib ila, n ntunericul usii din partea dreapta. Parea o fetita nu mai mare de patru sau cinci anisori, cu parul lung rasfirat pe umeri. -Ia-ma de mnuta, mami! Te rog, ia-ma de mnuta! striga fetita si o mna mica si alb a iesi din cadrul ntunecat al usii. Se ntindea catre femeie, care cazu n genunchi si i-o prinse, ducnd-o grabita la b uze. -Oh, mnuta ta e att de rece, grozav de rece! striga femeia si ncepu sa plnga, susp inele ei ndurerate si vaietele ei umplnd toata capela. Asa o tinura cteva minute lungi, pna cnd, n cele din urma, mica mna alba se retrase n bezna, iar mama se ntoarse, cu pasi sovaielnici, la locul ei. Dupa aceea, scenele se petrecura cam n acelasi fel. Uneori, oameni n toata firea , alteori copii apareau n cadrul ntunecat al usii pentru penitenti. Erau siluete d e umbra, cu fete palide si, mai rar, ntindeau cte o mna afara, n lumina lumnarilor. S i aproape de fiecare data provocau o puternica emotie din partea rudei sau priet enului cu care vorbeau. Dupa un timp, am nceput sa ma simt ntors pe dos de acest spectacol, dorindu-mi s a ia mai repede sfrsit. Morgan era un om inteligent si periculos, care se folosea de puterea lui Golgoth ca sa supuna acele sarmane suflete vointei sale. n timp c e ascultam suferinta celor vii si chinurile celor morti, n minte mi rasuna clinche tul banilor care cadeau zornaind n tipsia de colecta, din alama. n cele din urma, se termina. Congregatia parasi capela si usa se trnti n urma lor , parca mpinsa de o mna nevazuta. Morgan nu iesi imediat din cabina confesionalului, dar ncetul cu ncetul, frigul acela nepamntean scazu. Cnd si-a facut aparitia si s-a apropiat de mine, pe frunte i luceau broboane de naduseala. -Ce mai face tatal acela al meu, dupa ce l-am trimis dupa potcoave de cai mort i? ntreba Morgan, cu un surs ncrezut. I-a placut batrnului neghiob plimbarea pna la F erma de Jos? -Domnul Gregory nu este tatal tau, am zis eu, linistit, ridicndu-ma nesigur pe picioare. Pe tatal tau adevarat l chema Edwin Furner si era tabacarul din partea locului. Toata lumea stie adevarul, numai tu nu poti sa-l accepti. Tu nu spui de ct minciuna dupa minciuna. Hai sa mergem n Adlington si sa ntrebam ctiva oameni. Hai sa o ntrebam pe sora mamei tale e nca n viata si locuieste aici. Daca toti spun la fel ca tine, atunci s-ar putea sa ncep sa te cred. Dar nu cred ca va fi asa. Tu n suti esti un parinte parintele minciunilor! Si ai spus att de multe, nct acum ai nce put sa le crezi si tu! Livid de furie, Morgan si repezi pumnul n directia mea. Am ncercat sa ma feresc, dar eram nca mult prea naucit si reactiile mele erau mult ncetinite. Pumnul lui ma nimerit din nou n tmpla, aproape n acelasi loc ca nainte. Am cazut, izbindu-ma cu ceafa de dalele de piatra. De data aceasta, nu mi-am pierdut cunostinta, dar am fost saltat n picioare si fata lui s-a apropiat foarte mult de a mea. n gura simteam gust de snge si un ochi mi-era nchis, att de umflat, nct abia mai puteam vedea printre pleoape. Dar expresi a de pe fata lui Morgan era destul de clara si nu mi-a placut deloc ce-am vazut. Gura i era schimonosita si ochii i sclipeau feroce. Era mai degraba o fata de ani mal salbatic dect de om. Pinea rotundA -Ai avut o sansa, dar s-a dus! Acum am nevoie de tine pentru alta misiune. Una care n-o sa-ti placa! Uite, cara astea! mri Morgan, mpingnd ceva spre mine. Era o cazma. ndata ce am apucat-o, mi-a mai ntins un sac plin, att de greu ca a t

rebuit sa ma ajute sa-l ridic pe umeri. Apoi m-a mbrncit spre usa capelei, afara, n frig. Am stat acolo, tremurnd, ncovoiat sub povara sacului, simtindu-ma prea boln av si slabit ca sa pot fugi. Chiar daca as fi facut-o, eram sigur ca m-ar fi pri ns n cteva secunde si ar fi urmat nca o bataie. Vntul ncepuse sa sufle cu putere dins pre nord-est, ngramadind norii pe cer si acoperind stelele. Parea ca avea sa ning a din nou. Mi-a mai dat un ghiont, ca sa ma urneasca la drum, apoi o lua dupa mine, ducnd un felinar. Curnd, urcam pe mohortul platou muntos, sub norii aducatori de zapada, lasnd mult n urma ultimul copac din padurea rarita. N-aveam de ales si trebuia sa ma caznesc sa urc mai departe. Daca nu ma miscam destul de repede, primeam un b rnci n spate. O data am alunecat si-am cazut lat, pe burta, scapnd sacul din mna. Pe ntru asta, mi-a tras ctiva pumni n coaste, att de tare, ca mi-era groaza sa nu cumv a sa mai cad. Mi-a poruncit sa ridic din nou sacul si ne-am catarat mai departe, prin zapada , pna am pierdut masura timpului. Dar, n cele din urma, sus, pe platou, m-a smucit sa ma opresc. Nu foarte departe n fata noastra era un deal prea neted si prea ro tund ca sa fie natural, cu nvelisul sau de zapada stralucitor de alb, n lumina ste lelor ramase. Atunci l-am recunoscut. Era Pinea Rotunda, gorganul pe care Vraciul mi-l aratase cnd merseseram sa ne ocupam de duhul cel rau, la Strunga Oilor, tum ulul n care sapase Morgan si gasise grimoarul. Morgan facu un semn spre rasarit si ma mpinse iar la drum. Cam la vreo doua sut e de pasi, era un tumul mai mic. Cnd am ajuns acolo, Morgan a masurat repede zece pasi de la el spre sud, n vreme ce eu ma ntrebam ce sanse aveam sa-l lovesc cu ca zmaua si sa o iau la fuga. Dar ma simteam nca slabit, iar el era si mai mare, si mai puternic dect mine. -Sapa aici! mi-a poruncit el, aratndu-mi jos, n zapada. M-am supus si, curnd, trecusem de stratul de zapada, ajungnd la pamntul negru de dedesubt. Pamntul era nghetat bocna si sapatul mergea greu. M-am ntrebat daca nu cu mva ma pusese sa-mi sap propria groapa, dar n-ajunsesem la mai mult de un picior adncime, cnd am dat cu cazmaua de piatra. -Prostii au sapat n gorganul ala generatie dupa generatie, zise el, aratndu-mi na poi, spre Pinea Rotunda, dar n-au gasit niciodata ce am gasit eu. Exista o ncapere , sub pamnt, la mare adncime, dar intrarea este mult mai departe dect ar fi crezut cineva vreodata. Ultima oara cnd am fost aici, era n noaptea dupa moartea mamei si de atunci am tot ncercat sa-mi iau cartea napoi! Acuma, hai, curata piatra ca mai avem mult de munca! Eram ngrozit, pentru ca acum banuiam ca Morgan voia sa-i invoce pe Golgoth chia r n noaptea aceea. Dar am facut cum mi-a poruncit si, cnd am terminat, a luat cazm aua de la mine si, folosind-o ca pe ranga, s-a chinuit sa ridice piatra din laca sul ei si s-o dea la o parte. I-a luat multa vreme si, cnd a reusit, ncepuse sa ni nga, vntul suiernd peste creste si ntetindu-se din ce n ce. Se pregatea sa vina o no ua vifornita. A tinut felinarul deasupra gropii si, la lumina lui, am putut vedea niste trep te conducnd n bezna de jos. -Bun, coboara! zise el, ridicnd pumnul, amenintator. Am cedat si m-am supus, Morgan tinndu-mi felinarul, n timp ce coboram cu grija, abia pastrndu-mi echilibrul din pricina greutatii sacului. Erau zece trepte, n tot al. La picioarele lor, m-am trezit ntr-un culoar ngust. n capul scarii, Morgan asez ase felinarul jos si se lupta din nou cu piatra. La nceput, am crezut ca-i va fi prea greu s-o traga napoi, dar, n cele din urma, a asezat-o n lacasul ei cu o bufni tura nfundata, nchizndu-ne acolo cum e nchis mortul cu o lespede de mormnt. A cobort t reptele, cu felinarul si cazmaua, si mi-a cerut s-o iau nainte. Tinea felinarul ridicat deasupra crestetului meu, prelungindu-mi umbra la pici oare, n tunelul care era drept si neted. Podeaua, peretii si tavanul erau de pamnt si, din loc n loc, niste brne ntareau tavanul, ntr-un loc, tavanul se prabusise, ap roape nchizndu-ne calea, si a trebuit sa dau sacul de pe umar jos, sa ma strecor p rin deschizatura ngusta ramasa si apoi sa-l trag dupa mine. Asta m-a facut sa nu ma simt n apele mele n privinta trainiciei tunelului. Daca s-ar fi prabusit tavanu l de-a binelea, am fi fost ngropati de vii sau prinsi sub pamnt pna la moarte. Avea m senzatia ca o mare cantitate de pamnt apasa asupra noastra.

n cele din urma, tunelul se deschise ntr-o sala mare, ovala. Era masiva, de mari mea unei biserici nu dintre cele mai mici, iar peretii si tavanul erau construit i din piatra. Dar pardoseala era cel mai uimitor lucru din toate. La prima privi re am crezut ca era din placi de ceramica, dar apoi am vazut ca era un mozaic co mplicat, nfatisnd tot soiul de creaturi monstruoase, prin mbinarea cu maiestrie a m ii de pietricele colorate. Unele erau fapturi fabuloase, despre care citisem n Be stiarul Vraciului, altele pe care le vazusem n treacat, prin cosmaruri: ncrucisari grotesti, ca minotaurul, jumatate taur, jumatate om, viermi gigantici cu trupur i serpuite si falci pline de colti si un vasilisc, un sarpe cu picioare, cu o cr easta pe cap si cu ochi care te strapungeau cu o privire ucigatoare. Oricare din tre acestea era, ea nsasi, de-ajuns sa-mi captiveze atentia, nsa mai era ceva care mi-a atras imediat privirile... Caci acolo, exact n mijlocul podelei, construite din pietre negre, erau trei ce rcuri concentrice si, n ele, o stea n cinci colturi. Mi-am dat seama numaidect ca a ceea era confirmarea celor mai negre temeri ale mele. Era o pentagrama, un semn folosit de un mag ca, dinauntrul lui, sa-si arunce v rajile sau sa invoce demonii ntunericului. Numai ca pentagrama din fata noastra f usese construita de primii oameni care venisera n Anglezarke, cu gndul sa-i supuna pe Golgoth, cel mai puternic dintre Vechii Zei. Iar acum, avea s-o foloseasca M organ. Se parea ca Morgan stia precis ce avea de facut si curnd se puse pe treaba, por uncindu-mi sa curat podeaua pna a nceput sa straluceasca, n special partea din mijl oc a mozaicului, care reprezenta pentagrama. -Nu trebuie sa fie niciun fir de praf, altminteri totul poate iesi de-a-ndoase lea! zise el. Nu m-am ostenit sa-i ntreb cum adica, pentru ca-mi dadusem seama singur. ncerca sa foloseasca ritualul cel mai periculos din grimoar. Avea de gnd sa-l invoce pe Golgoth, n vreme ce noi am fi stat la adapost, n mijlocul pentagramei. Curatenia e ra vitala, pentru ca orice pata putea fi folosita pentru a strapunge protectia e i. Erau mai multe hrdaie mari n capatul ndepartat al camerei si unul dintre ele era plin cu sare. n sacul pe care-l carasem, printre alte lucruri, inclusiv grimoarul , era un mare clondir cu apa si niste crpe. Folosind o crpa umeda, a trebuit sa fr ec mozaicul cu sare si apoi sa-i limpezesc, pna cnd Morgan a fost multumit. Mi se parea ca ne ocupam de asta de cteva ceasuri. Din cnd n cnd, aruncam o privir e n jur, ncercnd sa descopar n sala aceea ceva, orice, care sa-mi poata fi de folos sa-i dobor pe Morgan si sa fug. Probabil lasase cazmaua pe culoar, pentru ca acu m nu vedeam nid urma de ea prin sala, cum nu vedeam nimic altceva care sa-mi slu jeasca drept arma. Am observat nsa un belciug mare de fier, fixat n perete, aproap e de podea si m-am ntrebat la ce-o fi folosind. Parea a fi pentru priponit un ani mal. Cnd am terminat de frecat podeaua, spre marea mea groaza, Morgan m-a nsfacat deo data, m-a trt pna la zid, mi-a legat strns minile la spate si a nnodat capatul de sfoa ra ramas de belciug. Apoi, a nceput sa se pregateasca el nsusi, serios. Mi s-a fac ut rau de la stomac dndu-mi seama deodata ce avea sa se ntmple. Morgan avea sa acti oneze din interiorul pentagramei, ferit de tot ce ar fi aparut n camera, n vreme c e eu ramneam priponit de belciugul din perete, fara nici cea mai mica aparare. Ur ma sa fiu sacrificat, ca un soi de ofranda? Pentru asta fusese facut belciugul? Atunci mi-am amintit ce-mi povestise Vraciul despre cinele de la ferma: cnd Morgan ncercase ritualul n camera lui, murise de frica... Din sac mai scoase cinci lumnari groase, negre, si le aseza cte una n fiecare din tre cele cinci colturi ale stelei din pentagrama. Apoi a deschis grimoarul si a aprins cele cinci lumnari, citind pentru fiecare o scurta incantatie din carte. Cn d termina, se aseza, cu picioarele ncrucisate, n mijlocul pentagramei si, tinnd car tea deschisa, se uita drept n ochii mei. -Stii ce zi e azi? ntreba el. -E o marti, am raspuns eu. -Si data? N-am raspuns, asa ca a vorbit el n locul meu. -Este douazeci si unu decembrie. Solstitiul de iarna. Mijlocul iernii, nainte c

a zilele sa nceapa iarasi sa se lungeasca. Asadar, va fi o noapte lunga. Cea mai lunga din an. Iar, cnd se va sfrsi, numai unul dintre noi va parasi aceasta camera , zise Morgan. Am de gnd sa-i invoc pe Golgoth, cel mai puternic dintre Vechii Ze i. Si am de gnd s-o fac aici, n acelasi loc unde era invocat si de catre antici. G organul acesta este construit ntr-un punct de mare forta, la confluenta mai multo r artere. Cinci, nu mai putin, se ntretaie chiar n mijlocul pentagramei n care stau eu. -N-o sa fie periculos sa-i trezesti pe Golgoth? am ntrebat eu. Iarna ar putea d ura ani de-a rndul. -Si ce daca? replica Morgan. Iarna este anotimpul meu preferat. -Dar grnele n-or sa mai creasca. Oamenii vor muri de foame! -Si ce daca? Cei slabi ntotdeauna mor, zise Morgan. Cei puternici mostenesc pamn tul. Ritualul de invocare n-o sa-i dea alta sansa lui Golgoth dect sa se supuna. Si va fi nchis aici, n aceasta camera, pna cnd l voi elibera eu. nchis pna cnd o sa-m ea ce vreau. -Si ce vrei tu? am ntrebat. Ce ar putea sa merite sa le faci rau attor oameni? Vreau putere! Pentru ce altceva merita viata traita? Puterea pe care Golgoth mi -o va da mie. Posibilitatea sa nghet sngele n venele unui om. Sa ucid cu o privire. Toti oamenii se vor teme de mine. Si n adncurile unei ierni lungi si aspre, cnd o sa ucid, cine-o sa stie ca am luat o viata? Si cine ar putea s-o dovedeasca? Joh n Gregory va fi urmatorul care va muri, dar nu si ultimul. Iar tu vei muri nainte a lui. Morgan rse ncetisor. Tu faci parte din momeala. Parte din ispita care l va a demeni pe Golgoth sa vina ncoace. Era s-o fac cu un cine, data trecuta, dar o fiin ta omeneasca este mult mai buna. Golgoth va lua mica scnteie de viata din trupul tau si o va adauga la a lui. Si sufletul tau, de asemenea. Trupul si sufletul ta u vor fi amndoua nimicite ntr-o clipita. -Esti foarte sigur ca pentagrama aceea te va proteja? am ntrebat, ncercnd sa nu m a gndesc la ce spunea el, straduindu-ma sa-i sadesc o urma de ndoiala n minte. Ritu alurile trebuie sa fie ndeplinite exact. Daca uiti ceva sau pronunti gresit, chia r si cel mai mic cuvnt, s-ar putea sa nu mearga. Si n cazul acesta, niciunul dintr e noi nu va mai parasi aceasta ncapere. Amndoi vom fi nimiciti. -Cine ti-a spus tie asta? Neghiobul acela batrn de Gregory! zise Morgan, cu dis pret. Numai el ar putea spune asta. Si stii de ce? Pentru ca lui i lipseste taria sa ncerce o fapta cu adevarat cutezatoare. El nu e bun dect sa-i puna pe fraierii de ucenici sa sape puturi care nu folosesc la nimic, ca apoi sa le astupe la lo c! Patru ani a ncercat sa ma tina departe de asta. Chiar m-a silit sa-i fagaduies c maica-mii ca n-am sa mai ncerc niciodata sa ndeplinesc ritualul. Dragostea mea p entru ea m-a silit sa ma tin de promisiune, pna ce moartea ei m-a eliberat, n sfrsi t, si a facut posibil pentru mine sa pun mna pe ce e al meu! Batrnul Gregory este dusmanul meu! -De ce-l urasti att de mult? am ntrebat eu. Ce ti-a putut face de te-a ranit ast fel? Tot ce-a facut el a fost cum era cel mai bine pentru toata lumea. Este un o m cu mult mai bun dect tine si generos pna-n pnzele albe. A ajutat-o pe mama ta cnd tatal tau adevarat a parasit-o. Te-a luat n ucenicie si, chiar si atunci cnd te-ai ntors catre ntuneric, te-a crutat de ceea ce ai fi meritat ntr-adevar. O vrajitoar e rea nu e cu nimic mai prejos dect tine, totusi ea este nchisa de vie ntr-un put. -Ar fi putut sa-mi faca asta, e adevarat, zise Morgan, cu glas linistit si ame nintator. Dar acum e prea trziu. Ai dreptate. l urasc. Am fost nascut cu o falie d e ntuneric n sufletul meu. Ea a crescut si a tot crescut, pna cnd, astazi, sunt asa cum ma vezi naintea ochilor tai. Batrnul Gregory este un rob al Luminii, n vreme ce eu apartin acum pe deplin ntunericului. Din pricina asta, el este dusmanul meu f iresc. ntunericul uraste Lumina. ntotdeauna a fost asa! -Nu! am strigat. Nu trebuie sa fie asa. Ai o alegere. Poti sa fii ce vrei tu. Ti-ai iubit mama. Esti n stare de iubire. Nu trebuie sa apartii ntunericului, nu-t i dai seama? Nu e niciodata prea trziu sa te schimbi! -Nu-ti mai bate gura de pomana! Fa liniste! se rasti Morgan, mnios. Am vorbit p rea mult. Este timpul sa ncep ritualul... O vreme, a fost liniste si tot ce puteam auzi erau bataile propriei mele inimi . ntr-un trziu, Morgan a nceput sa citeasca din grimoar, vocea sa ridicndu-se si cob ornd ntr-un mod ritmic, cntat, care mi se parea ca semana foarte tare cu modul n car

e preotii se roaga, uneori, n fata unei multimi de enoriasi. Cea mai mare parte e ra n latineste, dar mai erau si cuvinte din cel putin o limba pe care n-o recunos team. A citit si a tot citit: parea ca nu se ntmpla nimic. Am nceput sa sper ca rit ualul nu va avea efect sau ca o sa faca vreo greseala si Golgoth n-o sa mai apar a. Dar, curnd, am simtit ca se schimba ceva. ncet-ncet s-a facut mai frig n camera. Schimbarea era foarte lenta si treptata, d e parca o creatura foarte mare se tra din ce n ce mai aproape, dar avea foarte mul ta cale de strabatut. Era acel frig special pe care l mai simtisem n jurul lui Mor gan si mai nainte. Puterea pe care si-o tragea de la Golgoth. Am nceput sa ma ntreb care ar fi fost sansele mele sa fiu salvat. Nu mi-a luat m ult sa-mi dau seama ca erau foarte mici. Nimeni nu stia de intrarea n tunel. Cu t oate ca sapasem n pamnt si dezvelisem piatra, vremea tocmai se nrautatea, iar vifor nita avea s-o acopere curnd. Vraciul avea sa vada ca lipsesc, dar oare se va ngrij ora destul de tare ct sa iasa afara, sa ma caute prin viscol? Daca se ducea la pr avalia lui Andrew, Alice i-ar fi putut spune unde plecasem. Dar chiar daca se du cea la capela, ce sanse erau sa-mi gaseasca toiagul? l pierdusem n paduricea de di ncolo de gard; ntre timp, probabil fusese acoperit de zapada. Am descoperit ca-mi pot misca putin minile. Oare as fi putut sa largesc sfoara destul ct sa le eliberez? Am ncercat, unindu-le si departndu-le, rasucindu-mi ncheie turile pumnului si degetele. Cel putin Morgan nu putea sa observe ce faceam. Era prea concentrat sa psalmodieze cuvintele ritualului, fara sa faca vreo pauza, n ici macar atunci cnd dadea paginile grimoarului. Atunci, cnd m-am mai uitat o data la el, am observat si altceva. Pareau sa fie umbre noi n ncapere, umbre care nu s e puteau explica prin pozitia celor cinci lumnari. Si cele mai multe dintre umbre se miscau. Unele erau ca fumul negru, altele cenusii sau laptoase ca si ceata, sucindu-se si nvrtindu-se pe lnga cercul exterior al pentagramei, de parca ar fi nce rcat sa patrunda nauntru. Ce erau oare? Suflete ratacite, prinse din ntmplare n pnza de paianjen a ritualulu i si aduse n acest loc mpotriva vointei lor? Sau poate spiritele celor care fusese ra ngropati n tumul si prin mprejurimi. Nu pareau a fi de niciunele, caci ritualul era unul de constrngere. Dar daca ma observau? Nu puteau ajunge la Morgan, el era protejat. Dar daca si dadeau seama ca sunt si eu acolo? Nici nu-mi trecuse bine prin minte acest gnd, ca am nceput sa aud soapte slabe d e jur mprejurul meu. Era greu sa prind ntelesul a ceea ce spuneau, dar unele cuvin te erau rostite mai apasat. Am deslusit snge" de doua ori si, de asemenea, cuvntul o s", dupa care, chiar foarte limpede, numele meu de familie, Ward". Am nceput sa tremur nestapnit. mi era frica, dar ma luptam sa nu-mi fie. Vraciul m i spusese de multe ori cum ntunericul se poate hrani din frica: cel dinti pas ca s a-i nvingi era sa-ti nfrunti si sa-ti nfrngi propria frica. Asa ca am ncercat, chiar am ncercat, dar era foarte greu, pentru ca nu ma nfruntam cu ntunericul narmat cu de prinderile pe care le capatasem. Nu stateam pe picioarele mele, strngnd n mna un toi ag de scorus sau gata sa arunc sare si fier. Eram un prizonier legat, cu desavrsi re neajutorat, n vreme ce Morgan si sustinea probabil cel mai periculos ritual pe care un mag l-a ncercat vreodata. Si din ritual faceam si eu parte, o scnteie de v iata care era oferita lui Golgoth, pentru a-l sili sa vina n locul acela. Potrivi t spuselor lui Morgan, n momentul n care avea sa apara, Golgoth nu avea sa-mi ia n umai viata, dar si sufletul. ntotdeauna am crezut ca exista viata dupa moarte. Oa re putea fi si aceea rapita? Putea oare vreun demon sa-ti ucida si sufletul? Dar atunci, soaptele au nceput treptat sa se stinga, umbrele s-au risipit si ch iar a devenit putin mai cald n ncapere. Tremurul meu s-a domolit si am rasuflat us urat, dar Morgan continua sa psalmodieze si sa ntoarca pagina dupa pagina. Am ncep ut sa ma gndesc ca, poate, la un moment dat, facuse o greseala si ritualul esuase ; mi s-a dovedit imediat ca ma nselam. Frigul a revenit, mpreuna cu spectrele ca de fum, rasucindu-se si dnd trcoale pe marginea pentagramei. Si, de data aceasta, era mai rau, fiindca am recunoscut un ul dintre spectre. Era stafia lui Eveline, fata cu ochii mari, plini de tristete . Soaptele s-au ntetit si erau pline de ura att de pu-ternica, nct aproape ca i-am s imtit gustul; fiinte nevazute se roteau deasupra crestetului meu, trecnd att de ap roape de mine ca le simteam curentul de aer pe fata, ceea ce mi facea parul din c

ap sa se ridice drept n sus. Curnd, amenintarea deveni mult mai palpabila. Degete nevazute mi treceau prin par sau ma ciupeau de pielea de pe fata si de pe gt, iar rasuflari nghetate si puturoase mi atingeau fruntea, nasul si gura. Din nou totul ncremeni. Dar nu dura mult. Se simti iarasi frigul si spectrele s e adunara. Si tot asa au tinut-o, minut dupa minut, ora dupa ora, n toata acea no apte, cea mai lunga din an. Dar intervalele de pace si de calm deveneau tot mai scurte, iar perioadele de frica tot mai lungi. Exista un ritm n tot ce se petrece a. Ritualul sporea puterile. Era ca valurile fluxului, care vin sa se sparga de o plaja stncoasa. Fiecare val era mai salbatic si mai puternic dect cel de dinaint e. Fiecare dintre ele nainta mai mult pe pietrele tarmului. Si la fiecare culme d e activitate, tumultul se intensifica. Vocile mi tipau n urechi, si globuri de lum ina funesta, purpurie, ncer- cuiau acum pentagrama pna sus, la tavanul camerei. Si apoi, n sfrsit, dupa ce Morgan a psalmodiat cteva ore, cum mi se paruse mie, din g rimoar, reusi sa-si ndeplineasca dorinta. Golgoth se supuse chemarii lui. GolgotH Pentru cteva minute, groaznic de lungi, am putut sa-i aud pe Golgoth venind. Tot pamntul ncepu sa se cutremure si suna de parca vreun urias furios urca spre noi di n maruntaiele pamntului. Un urias cu gheare imense, care sfarma rocile masive n cal ea lui, grabit sa-si croiasca drum spre camera. Daca as fi fost Morgan, as fi fost ngrozit, pur si simplu ncremenit de spaima, i ncapabil sa mai scot vreun cuvnt. Sau as fi oprit ritualul, pentru ca era o nebun ie sa-l continui. Dar el nu. Morgan si-a vazut mai departe de citit din grimoar. S-ar fi predat ntunericului, cautnd puterea dupa care tnjea atta, orict l-ar fi cost at. n pofida amenintatoarelor tunete de dedesubt, nu se mai simtea nici macar o boa re, dar cele cinci lumnari au nceput sa plpie si aproape ca s-au stins. M-am ntrebat ct de importante erau ele pentru ritual. Erau o parte esentiala a protectiei pent agramei? Asa se parea: daca s-ar fi stins, Morgan n-ar fi fost mai n siguranta de ct mine. El era complet absorbit de ritual si continua sa psalmodieze din grimoar , fara sa-si dea seama de pericol. Pamntul ncepu sa se zguduie si mai violent si de dedesubt se auzira zgomote pute rnice si mai tulburatoare. ntre timp, se strnsesera att de multe spectre n jurul pen tagramei, nct se topisera ntr-o ceata rotitoare, alb-plumburie, iar formele lor ind ividuale nu se mai desluseau. Un vrtej de energie apasa n nevazuta bariera care ma rca perimetrul pentagramei si ameninta s-o sparga n orice moment. de asta sunt sigur. Dar a aparut Daca ar mai fi durat putin, asa s-ar fi ntmplat ceva care a mprastiat spiritele din camera si, probabil, le-a gonit napoi de unde venisera. Cnd a nceput sa ploua des cu pietricele mici din tavan, s-a auzit un ra get, nsotit de un scrsnet, un amestec de sunete care-ti zgriau timpanele, si m-am u itat n dreapta mea, spre tunelul prin care ajunseseram n camera. Am vazut o ava lansa de pietre, cnd tavanul s-a surpat, pecetluindu-ne nauntru, mpingnd un talmes-b almes de resturi de pietre si praf pna departe. Spre disperarea mea, tunelul era acum complet astupat. Orice s-ar mai fi ntmplat, eram prins acolo, sub pamnt, pentr u vecie. n clipa aceea aproape ca mi-as fi ntmpinat cu bucurie moartea: cel putin sufletul meu ar fi putut supravietui. Caci stiam ca, foarte curnd, Golgoth avea sa soseas ca, iar trupul si sufletul meu aveau sa fie, amndoua, spulberate. Eu aveam sa dis par. Si spaima pe care am simtit-o n clipa aceea ma facea sa tremur din toate nche ieturile. Dar, foarte brusc, se produse iar o schimbare. Fara veste, Morgan nceta sa mai psalmodieze si se ridica n picioare, clatinndu-se. Cu ochii holbati de groaza, sca pa cartea din mini. Se ndrepta spre coltul pentagramei: facu un pas catre mine si casca larg gura. n ochi i se citea teroarea. La nceput, am crezut ca ncerca sa vorbeasca sau sa strige. Acum stiu mai bine ce s-a ntmplat. Gndindu-ma mai bine, am ajuns la concluzia ca ncerca, pur si simplu, s a respire.

Cristale de gheata se formasera deja n plamnii lui si acel pas a fost ultimul pe care l-a mai facut. Deschiderea gurii a fost cea din urma miscare constienta a sa. A nghetat sub ochii mei. A nghetat de-a dreptul, albindu-se din cap pna-n picio are, acoperit de gheata alba. Apoi, a cazut palanca nainte si, n clipa n care frunt ea, bratele si umerii au atins pamntul, s-a sfarmat ca o stalactita de gheata. Era ca o sticla sparta n mii de cioburi tremuratoare. Morgan explodase, se pulveriza se, dar fara sa curga nicio picatura de snge, fiindca era congelat pna n miezul fii ntei sale. Si acum era mort. Mort definitiv. Presupun ca a facut o greseala, care l-a costat scump, n ritual si Golgoth s-a n trupat n pentagrama ca sa-l ucida pe loc pe necromant. Acum, nauntrul celor trei c ercuri concentrice, se afla o aparitie n formare. n pofida lumnarilor plpitoare, desi nu-l puteam vedea, stiam ca era acolo si puteam simti ochii lui dusmanosi privi nd dincolo de pentagrama, drept spre mine. Am simtit disperarea lui Golgoth de a se elibera. Odata ajuns afara, ar fi fos t liber sa-si impuna vointa asupra Comitatului, liber sa-i cufunde n zeci de ani de iarna nghetata. Flacara lumnarilor dansa din nou, de parca ar fi fost suflate d e o respiratie nevazuta, dar nu puteam face nimic. Eram ngrozit. Ce-as fi putut f ace sa salvez Comitatul? Absolut nimic: eram priponit de belciugul de fier, aste ptndu-mi sfrsitul. Exact n momentul acela, Golgoth mi vorbi din pentagrama: Un smintit zace naintea mea. Si tu esti smintit ca el? Glasul lui umplu ncaperea, ntorcndu-se n ecou din fiecare cotlon al sau. Era ca vntul muscator care spulbera zapada de pe crest ele posomorte din Anglezarke. -Nu i-am raspuns, si glasul lui Golgoth scrsni din nou, de data aceasta mai scazu t, dar mai aspru, ca o pila grosolana pe o galeata de tabla. N-ai limba, muritorule? Vorbeste, ori te nghet si te spulber cum i-am facut si sm intitului. -Nu sunt un smintit, am raspuns eu, cu dintii clantanindu-mi de frica si de frig . Ma bucura sa aud asta. Pentru ca daca esti, ntr-adevar, blagoslovit cu ntelepciune, atunci, mai nainte ca noaptea aceasta sa se ncheie, o sa te nalt mai sus dect cel m ai de sus din acest tinut. -Sunt multumit asa cum sunt, am raspuns eu. Fara de ajutorul meu, o sa pieri aici. Cauti moartea? Asta te-ar face oare feric it? Nu i-am raspuns. Tot ce trebuie sa faci este sa desprinzi o lumnare din cerc. Doar una. Fa asta si -o sa fii liber si-o sa rami n viata. Legat cum eram de belciug, ma aflam la mai multe picioare distanta de cea mai ap ropiata lumnare, asa ca nu-mi dadeam seama cum ar fi vrut sa ajung la ea. Dar, ch iar daca mi-ar fi fost cu putinta, n-as fi facut-o. Nu-mi puteam salva mie viata , sacrificnd miile de oameni care ar fi suferit n Comitat. Nu! am spus. N-am s-o fac... Cu toate ca sunt prins ntre marginile cercului acestu-ia, pna la tine tot pot ajun ge. Hai sa-ti arat... Frigul ncepu sa radieze din pentagrama, iar mozaicul se albi de gheata. Cristalel e de gheata se formau unul dupa altul, pna cnd am simtit raceala urcnd n carnea mea din podea, amortindu-ma pna la os. Mi-am amintit avertismentul lui Meg, de dinain te de a pleca acasa: ... mbraca-te gros mpotriva frigului. Daca degeri, ti-ar putea cadea degetele". Cel mai crncen mi-era frig la spate, aproape de minile care mi erau legate de bel ciug, iar n timp ce frigul musca din carnea mea, mi-am nchipuit degetele degerate, cu sngele refuznd sa mai circule prin ele, nnegrindu-se si devenind casante, gata sa cada ca ramurelele uscate de pe o creanga pe moarte. Mi-am simtit gura deschi zndu-se pentru a tipa, aerul nghetat rcindu-ma pe gt. M-am gndit la mama. Acum, nu ave am s-o mai vad vreodata. Dar deodata am cazut ntr-o rna, alaturi de belciugul de f ier. M-am uitat napoi si l-am vazut bucati la picioarele zidului. Golgoth l nghetas e si-l farmase, ca sa ma elibereze. Facuse n asa fel nct sa-i pot asculta rugamintea . mi vorbi din nou din pentagrama, dar, de data aceasta, glasul i suna si mai slab

: Desprinde lumnarea. Fa-o acum, ori o sa-ti iau mai mult dect viata. O sa-ti sting si sufletul, pe deasupra... Aceste cuvinte trimisera un frig mai puternic dect acela care sparsese belciugu l de fier. Morgan avusese dreptate. Pna si sufletul meu era n pericol. Si ca sa-i salvez, tot ce trebuia sa fac era sa ma supun. Minile mi erau nca legate la spate s i nu mai simteam nimic din ele, dar as fi putut sa ma ridic, sa ma duc pna la cea mai apropiata lumnare si s-o dau la o parte cu piciorul. nsa m-am gndit la cei car e ar fi suferit din pricina faptei mele. Frigul iernii aspre i-ar fi ucis pe bat rni si pe copii, mai nti. Pruncii ar fi murit n leaganele lor. Dar amenintarea ar fi devenit si mai mare nca. N-ar mai fi crescut niciun fel de grne si, anul urmator, n-ar mai fi fost nicio recolta. Si cti ani la rnd nca, dupa aceea? N-ar mai fi fos t nimic cu care sa se hraneasca animalele. S-ar fi nstapnit foametea. Ar fi pierit mii si mii. Totul, din vina mea. O lovitura de picior ntr-o lumnare mi-ar fi salvat mie viata. n plus, mi-ar fi sa lvat si sufletul. Dar cea dinti datorie a mea era ntotdeauna binele Comitatului. P robabil ca n-aveam s-o mai vad vreodata pe mama, dar, daca l eliberam pe Golgoth, cum m-as mai fi putut uita vreodata n ochii ei? I-ar fi fost rusine de mine si e u n-as fi ndurat asa ceva. Orict m-ar fi costat, trebuia sa fac ce era drept. Mai bine uitarea cea mare. Mai bine sa fiu nimic dect sa traiesc o experienta ca acee a! -N-am s-o fac, i-am spus eu lui Golgoth. Mai degraba mor dect sa te eliberez. Atunci, mori, neghiobule! zise Golgoth, si numaidect frigul ncepu sa se nteteasca . Asa ca am nchis ochii si mi-am asteptat sfrsitul, simtind cum mi amorteste tot co rpul. Ciudat lucru, nu-mi mai era frica. Eram cuprins de resemnare. Acceptasem c e avea sa se ntmple. Frigul probabil ca m-a facut sa-mi pierd cunostinta, pentru ca urmatorul lucru pe care mi-l amintesc a fost ca am deschis ochii. Totul era neclintit si tacut n camera, iar aerul era mult mai cald. Spre marea mea usurare, Golgoth disparuse. Nu-i mai puteam simti prezenta. Dar de ce nu-si dusese amenintarea pna la capat? Pentagrama era neatinsa si cele cinci lumnari nca mai ardeau. n interiorul ei am deslusit o silueta zacnd cu fata n jos. Dupa pelerina, I-am recunoscut pe Morgan. Mi-am ntors repede privirile. Albul ghetii fusese nlocuit de rosu. Bucatile din Mo rgan ncepusera sa se dezghete. Spre marea mea uimire, eram nca n viata. Dar pentru ct timp? Eram nchis sub pamnt. Curnd, lumnarile aveau sa se topeasca si sa se stinga, iar eu as fi fost cufundat pe veci n ntuneric. Voiam sa traiesc si deodata am nceput sa ma lupt cu disperare sa scap de sfoara . Nu mai eram priponit de belciugul de fier, dar minile mi erau nca legate la spate . Simteam n ele numai aschii si ace, dar sngele rencepuse sa circule. Daca le elibe ram, puteam folosi lumnarile cte una o data. Asta mi-ar fi dat cteva ore n care as f i putut lucra la lumina lor. Tunelul era blocat, dar puteam sa sap si cu minile g oale. Merita o ncercare. Pamntul trebuia sa fie afnat. Si poate ca nu tot tunelul e ra blocat. Pe undeva pe acolo, puteam chiar sa dau peste cazma! Pentru cteva clipe, mi-a nmugurit spefanta. Dar sfoara nu ceda, iar stradaniile mele de a ma elibera nu faceau dect s-o strnga mai tare. Mi-am adus aminte de toat e lunile din urma, din primavara, cnd devenisem ucenicul Vraciului. Osoasa Lizzie ma legase si ma aruncase ntr-un put, voind sa ma ucida si sa-mi ia oasele, pentr u magia ei neagra. Ma zbatusem si atunci, dar nu fusesem n stare sa scap. Ma salv ase Alice, folosind un cutit ca sa-mi taie legaturile. Ct as fi vrut s-o pot chem a pe Alice n ajutor si de data aceasta! Dar nu puteam. Eram singur si nimeni nu s tia nici macar unde ma aflu. Dupa o vreme, m-am oprit din zbuciumul meu nebunesc de a ma vedea liber. M-am n tins pe spate, cu ochii nchisi, ncercnd sa-mi adun puterile pentru un ultim efort. Si atunci, cum stateam absolut nemiscat, respirnd aproape normal, m-am gndit deoda ta la lumnarile pentagramei. Puteam sa ma folosesc de una dintre ele ca sa-mi ard a sfoara care ma tinea legat! Cum de nu ma gndisem la asta nainte? M-am ridicat re pede. Acum aveam o sansa adevarata sa ma eliberez. Dar n clipa aceea am auzit un

zgomot venind dinspre tunelul blocat. Ce sa fi fost? Ma gasise oare Vraciul, n cele din urma, si venise sa ma salveze ? Dar nu suna ca o cazma. Era mai mult un rcit, de parca scurma ceva n pamntul cazut . Sa fi fost un sobolan? Zgomotul a devenit mai puternic. Sa fi fost mai multi? O familie de sobolani care locuia adnc n tumul? Se zicea ca sobolanii mannca orice. Auzisem chiar niste povesti despre sobolani care devorasera copii nou-nascuti n leaganele lor. Daca adulmecasera carne de om? Oare aveau sa mannce bucatile din t rupul mort al lui Morgan? Si dupa aceea? Aveau sa treaca la mine? Sa ma atace de viu? Zgomotul deveni mai puternic. Ceva scormonea de-a lungul tunelului blocat spre camera. Ceva si sapa drum cu ghearele prin pamnt. Ce putea fi? Am urmarit, fascin at, dar ngrozit, cum apare o gaura mica pe la jumatatea distantei dintre tavan si podea, din care pamntul se farmita si se rostogolea pna la marginea mozaicului par doselii. Am simtit un curent de aer, care a facut lumnarile sa plpie. S-au ivit dou a mini, dar nu erau de om. Am vazut degetele prelungi si, n loc de unghii, cele ze ce gheare ncovoiate care scurmasera o galerie prin pamnt pna n camera. Asadar, mai na inte de a-si face aparitia, am stiut precis cine era. ntr-un fel sau altul, lamia salbatica scapase din pivnita Vraciului si ma adulm ecase. Marcia Skelton venise dupa sngele meu. CapcanA Lamia salbatica si scoase trupul din galerie si sari grabita pe podeaua mozaicata . Am auzit-o adul-mecnd de doua ori, dar nu se uita la mine. Alergnd n patru labe, cu nasul n pamnt, trndu-si parul lung si slinos pe podea, s-a ndreptat spre marginea pentagramei, ghearele ei scotnd scrsnete ascutite pe marmura. S-a oprit si am auzi t-o adulmecnd din nou zgomotos, n vreme ce se uita la ceea ce ramasese din Morgan. N-am facut nicio miscare, abia venindu-mi sa cred ca nu ma atacase deja. Morga n murise de curnd, dar aveam o banuiala ca prefera sngele proaspat de la cineva n v iata. Si atunci am auzit un alt zgomot din tunel. Se mai apropia ceva... nca o pereche de mini s-a ivit, dar acestea aveau degete de om, cu unghii, n loc de gheare ascutite. De cum mi-au aparut sub ochi, am stiut cine era. I-am vazut pometii ridicati, frumosii ochi stralucitori si parul argintiu. Era Meg. Se strecura nauntru, se scutura de praf si veni drept spre mine. Probabil si las ase pantofii cu vrf ascutit afara, dar urma talpilor ei goale, n timp ce se apropi a, m-a nlemnit. Nu era de mirare ca lamia salbatica se tinea la distanta. Meg ma voia numai pentru ea si, dupa tot ce se ntmplase, nu ma puteam astepta la vreo ndur are. ngenunche la o distanta la care ma putea atinge si buzele i se subtiara ntr-un zm bet rautacios. -Esti doar la o bataie de inima de moarte, zise Meg, dndu-se mai aproape si des chizndu-si gura larg, pna ce i-am vazut dintii albi, gata sa muste din mine. I-am simtit rasuflarea pe fata si pe gt si am nceput sa tremur. Dar atunci s-a a plecat mai jos si, spre uluirea mea, a muscat drept din sfoara care-mi tinea mini le legate. -Putini oameni au fost ntr-att de aproape de o vrajitoare lamia si-au mai trait dupa aceea, zise ea si se ridica n picioare. Socoteste-te norocos! Am ramas acolo, pe loc, holbndu-ma la gura ei deschisa. Ma simteam prea neputin cios ca sa fac vreo miscare. -Ridica-te, baiete! porunci ea. N-avem toata noaptea la dispozitie. John Grego ry te asteapta. Vrea sa auda de la tine ce s-a petrecut aici. M-am ridicat sovaielnic n picioare si am stat asa, cteva clipe, simtindu-ma slab it si ametit, temndu-ma c-o sa lesin. De ce ma ajuta? Ce se ntmplase ntre Vraci si M eg? El i dusese de mncare, n pivnita. Statusera ndelung de vorba. Oare o facea pentr u ca o rugase Vraciul? Erau din nou prieteni? -Du-te si ia grimoarul, zise Meg, aratndu-mi spre pentagrama. Eu nu pot sa intr u n cercul ala; nici Marcia... Am facut un pas spre grimoar, dar m-am oprit cnd am dat cu ochii de carte. Zace a ntr-o balta de snge. Ma nfiora gndul s-o ating si oricum era distrusa. Atunci m-am uitat fara sa vreau la ramasitele lui Morgan si mi s-a ntors stomacul pe dos. Mi

-am plecat fruntea, ncercnd sa-mi sterg imaginea aceea din minte. Nu voiam s-o mai vad vreodata n vreun cosmar. -Fa cum ti spun, ia grimoarul! porunci Meg, ridicndu-si putin vocea. John Gregor y n-o sa-ti multumeasca daca l lasi aici, ca sa-l mai gaseasca, ntr-o buna zi, si altcineva. I-am dat ascultare si am pasit n pentagrama. M-am aplecat si-am ridicat cartea. Era uda de snge si lipicioasa. I-am simtit mirosul, si stomacul mi s-a chircit s i mi s-a ntors din nou. M-am straduit din rasputeri sa nu vomit si am iesit din p entagrama, lund si cea mai apropiata lumnare. Nu-mi placea ideea sa urc napoi print r-un tunel ntunecat, n tovarasia a doua vrajitoare lamia. Lund lumnarea, probabil am rupt puterea pentagramei si am crezut ca Marcia o sa intre sa se hraneasca. Dar ea, dupa ce pufni n directia cadavrului, se ntoarse cu spatele. Meg a luat-o nainte, iar Marcia ncheia sirul, la vreo ctiva pasi n spatele meu. Speram doar sa nu fie prea aproape de calciele mele. Am iesit n lumina palida a diminetii de dinainte de rasarit. Vntul se potolise, dar nca mai fulguia. Vraciul astepta imediat la intrare si s-a aplecat, oferindumi o mna de ajutor. Am lasat lumnarea neagra sa cada n zapada si am apucat de mna lu i stnga cu mna mea stnga; m-a tras din groapa, punndu-ma pe picioare. Numaidect dupa aceea, lamia salbatica m-a urmat afara, catarndu-se pe zapada. Am deschis gura sa vorbesc, dar magistrul meu si-a pus un deget pe buze, facndu-m i semn sa tac. -Toate la timpul lor. Poti sa-mi spui mai trziu, zise el. Morgan a murit? Am dat din cap si mi-am plecat fruntea. -Ei bine, asta poate sa-i fie mormntul, zise Vraciul. Cu aceste cuvinte, se duse pna la marginea gropii si apuca marginea pietrei, rotind-o ct sa-i vina bine. O legana deasupra gropii si, cnd fu multumit, o lasa sa cada napoi n lacasul ei. Odata terminata si asta, ngenunc he si, cu minile goale, ncepu sa acopere piatra cu pamntul rascolit si cu zapada. n cele din urma, satisfacut, se ridica n picioare. -Da-mi cartea, baiete, porunci Vraciul. I-am ntins-o, bucuros ca scapam de ea. Vraciul o ridica si se uita la coperta. Cnd o muta n mna cealalta, pe degete i ramasera urme de snge. Clatinnd trist si obosit d in cap, o porni n frunte, cobornd culmile podisului, napoi spre casa lui de iarna. De fiecare data cnd mi aruncam privirea peste umar, le puteam vedea pe cele doua v rajitoare lamia care ne urmau ndeaproape. Odata ajunsi napoi, Vraciul ma conduse n bucatarie, mai arunca niste carbuni n va tra si, cnd flacarile se naltara, ncepu sa pregateasca micul dejun. La un moment da t, m-am oferit sa-l ajut, dar mi-a facut semn sa stau la locul meu, pe scaun. -Aduna-ti puterile, baiete, zise el. Ai trecut prin multe! Odata ce mi-a ajuns la nari mirosul oualor si al pinii prajite, m-am simtit mul t mai bine. Meg si sora ei coborsera n pivnita, dar nu voiam sa vorbesc despre ele . Era mai bine sa-l las pe Vraci sa-mi spuna ce se ntmplase, cnd avea sa considere el ca e momentul potrivit. Curnd, amndoi stateam la masa, nfulecnd din farfuriile ma ri cu oua si pine prajita. La sfrsit, nviorat si linistit, mi-am sters farfuria cu o bucatica de pine si m-am lasat pe spate, n scaun. -Ei, baiete, acuma te simti destul de bine ca sa povestesti? Sau o lasam pe ma i trziu? -Mi-ar placea sa stiu c-am terminat cu toate astea, i-am raspuns eu. Stiam ca, dupa ce i voi spune ce se ntmplase, o sa ma simt mult mai bine. Avea sa f ie primul pas spre a le uita pe toate. -Atunci, ncepe cu nceputul si nu lasa nimic deoparte! zise Vraciul. Am facut ntocmai cum mi ceruse, plecnd de la discutia mea cu Alice, pe coasta dealu lui, cnd mi spusese unde sa-i gasesc pe Morgan si ncheind cu punctul culminant al r itualului ivirea lui Golgoth si cum ma amenintase dupa ce Morgan murise. -Asadar, Morgan trebuie sa fi facut o greseala, am zis eu. Golgoth a aparut n int eriorul pentagramei... -Nu, baiete, zise Vraciul, clatinnd trist din cap, foarte probabil ca a recitat r itualul cuvnt cu cuvnt. Vezi tu, eu sunt de vina. Am minile patate cu sngele lui Mor gan. -Nu nteleg. Ce vrei sa spui? am ntrebat eu.

Ar fi trebuit sa nchei socotelile cu el nca de atunci, de cnd a ncercat prima oara s a-i invoce pe Golgoth, cu ani n urma, zise Vraciul. Morgan era foarte periculos s i cu neputinta de ajutat, chiar si pe atunci. Stiam asta si ar fi trebuit sa-l nc hid ntr-un put, dar mama lui, Emily, m-a rugat si m-a tot rugat sa n-o fac. El vo ia puterea si era nveninat si chinuit de ura, dar ea credea ca este numai din pri cina ca viata fusese nedreapta cu el si ca i lipsise un tata care sa-i sustina. A m simtit putina parere de rau pentru baiat si, cum tineam la mama lui, mi-am las at inima sa-mi stapneasca mintea. Dar n strafundul sufletului meu, stiam ca nu tat al i lipsise. Domnul Hurst si cu mine ne straduiseram amndoi sa-i tinem locul acel ui tata. Nu, ceea ce i lipsea, de fapt, era disciplina de a fi un vraci, curajul si perseverenta de a-si consacra viata unei ndeletniciri n care se cstiga putin, n r ecompense lumesti. Dar, n loc sa-l pedepsesc pentru ncercarea de a-l invoca pe Gol goth, eu doar l-am dat afara din ucenicia mea si l-am silit sa jure, n fata mea s i a mamei lui, ca nu va mai visa la Golgoth sau la grimoar. Lasat liber, fara ni cio ocupatie, Morgan a cautat sa obtina puterea si bogatia prin necromantie si s -a ntors catre ntuneric. Stiam ca, n fiecare iarna, ispita puterii lui Golgoth o sa creasca, pna cnd i va deveni, n cele din urma, insuportabila. Asadar, i-am ntins o c apcana, dar numai daca ar fi ncercat ntr-adevar sa-l invoce pe Stapnul Iernii, capc ana s-ar fi declansat... -Capcana? Ce capcana? Nu nteleg. -El a fost ntotdeauna lenes cnd era vorba de nvatatura, zise Vraciul, scarpinndu-s e gnditor n barba. Limbile straine erau punctul lui slab si n-a nvatat niciodata vo cabularul limbii latine n ntregime. La celelalte limbi straine, se descurca nca si mai prost. A nceput sa nvete limba veche n cel de-al treilea an de ucenicie. Asta e ra limba vorbita de primii oameni care au venit n Comitat, cei care au construit Pinea Rotunda si l-au venerat pe Golgoth. Cei care au scris grimoarul. Morgan n-a ajuns prea departe cu studiul. Stia cum sa pronunte, cum sa citeasca n limba vec he cu voce tare, dar avea serioase lacune. Vezi tu, baiete, nu puteam sa mai ris c o data. Datoria noastra cea dinti este ntotdeauna pentru Comitat. Asadar, cu ani n urma, am facut o copie a grimoarului. Textul original a fost distrus, iar noua versiune a fost legata n copertile vechi. Mai multe cuvinte au fost schimbate n c opie, ca sa faca ritualurile nefolositoare. Dar numai o singura schimbare a fost facuta n ritualul lui Golgoth. Cuvntul wioutan, care nseamna fara" sau afara", a fos t nlocuit cu wioinnan, care nseamna nauntru"... -Vasazica, de aceea Golgoth a aparut lnga el, n interiorul pentagramei, am zis e u, uluit de capcana Vraciului. O tinuse secreta ani de-a rndul. -N-am avut ncredere n Morgan, asa ca i-am ntins o cursa, pentru orice eventualita te. Am avut multa bataie de cap sa copiez grimoarul si sa-l schimb, dar, cum am mai spus, datoria noastra este sa aparam Comitatul. Emily stia ce facusem, dar a avut mult mai multa ncredere n el dect mine. Ea s-a gndit ca si va schimba purtarea si ca niciodata nu va mai ncerca sa-l invoce iarasi pe Golgoth. El i jurase ca n-o va face, iar eu fusesem de fata, ca martor. N-am facut niciodata caz de locul n care se afla grimoarul. Pupitrul acela a fost ntotdeauna la vedere. Morgan stia u nde sa vina si, n cele din urma, s-a dovedit ca am avut dreptate. Ar fi venit el cu multi ani n urma, dar juramntul facut mamei sale l tinea din scurt. De ndata ce a m auzit ca ea a murit, m-am temut de ce-i mai rau si mi-am dat seama de ce Morga n m-a cautat la Chipenden... A urmat o lunga tacere, n care Vraciul s-a scarpinat din nou n barba, foarte adnc it n gnduri. -Ce s-a ntmplat, la sfrsit? am ntrebat eu. De ce Golgoth nu m-a ucis si pe mine? D e ce a plecat pur si simplu? -Dupa ce a fost invocat, timpul nauntrul pentagramei era limitat. Ramnnd acolo, p uterile i-au scazut cu fiecare clipa. n cele din urma, a trebuit sa plece. N-a av ut de ales. Binenteles, baiete, daca l-ai fi eliberat, lucrurile ar fi stat altfe l. Ar fi fost liber sa bntuie prin Comitat, care ar fi fost prins n ghearele unei ierni fara sfrsit. Asa ca ai procedat cum trebuia, baiete. Ti-ai facut datoria si nimeni n-ar putea cere mai mult de att. -Cum m-ai gasit? am ntrebat eu. -Pentru asta, trebuie sa-i multumesti n primul rnd fetei. Cnd nu te-ai mai ntors l a ora la care ma asteptam sa apari, am cobort sa stau de vorba cu Andrew si sa af

lu cnd ai plecat de la pravalie. Prietena ta Alice mi-a spus unde te dusesesi. A vrut sa vina si ea, sa ma ajute sa te caut, dar nici n-am vrut sa aud. Lucrez ma i bine singur n-am nevoie de o fata sa se tina dupa mine. Aproape c-a trebuit so leg de un scaun ca s-o opresc de a veni dupa mine. Cnd am ajuns eu, vntul sufla puternic dinspre nord-est, iar capela era pustie. Am scotocit putin prin jurul c imitirului, dar nu prea mult. Era o singura persoana la care ma puteam duce sa c er ajutor. Singura care te-a gasit, n conditiile date. Meg te-a adulmecat curnd. T i-a gasit toiagul n paduricea de pe deal si ti-a luat urma pna la gorgan. N-a dura t mult pna a gasit intrarea, dar cnd am tras piatra la o parte, am gasit tunelul a stupat. De aceea Marcia a sapat sa te scoata. Asadar, lor trei le datorezi multu miri. -Trei vrajitoare, i-am atras eu atentia. Vraciul nu m-a bagat n seama. -Oricum, am trimis-o pe tnara Alice napoi la Andrew, cum probabil te asteptai. Ct le priveste pe Meg si pe sora ei, de acum ncolo o sa stea jos, n pivnita, n spatel e portii dar nu va fi ncuiata. -Vasazica, tu si cu Meg sunteti din nou prieteni? -Nu, lucrurile nu mai sunt cum erau cnd ne-am ntlnit prima oara. Mi-ar placea sa dau timpul napoi, dar nu e cu putinta. Vezi tu, baiete, am facut o nvoiala. Lucrur ile pot continua asa cum sunt... dar o sa-ti spun mai multe despre asta, dupa ce te vei odihni. -Cum ramne cu tata? am mai ntrebat eu. O sa fie bine de-acum? -A fost un om bun si, acum, ca Morgan e mort si puterea lui e destramata, tata l tau n-ar mai trebui sa se teama de nimic. De absolut nimic. Nimeni nu stie exa ct ce se ntmpla dupa ce murim, zise Vraciul, cu un oftat. Daca am sti, n-ar mai fi att de multe religii diferite, toate sustinnd lucruri diferite si creznd ca ele au dreptate. Dupa mintea mea, nu conteaza pe care dintre ele o urmezi. Sau chiar d aca mergi de unul singur si-ti alegi de capul tau calea n viata. Atta vreme ct ti tr aiesti viata corect si le respecti credinta celorlalti, asa cum te-a nvatat tatal tau, atunci nu poti gresi prea mult. O sa-si gaseasca el calea spre lumina, bai ete, de buna seama. Nu e nevoie sa ne facem griji n privinta asta. Hai ca am vorb it destul. Ai avut o noapte lunga si grea, asa ca ia du-te tu n pat, pentru vreo cteva ore! Dar a durat mai mult de cteva ore statul meu n pat. Am facut o febra mistuitoare si a venit doctorul din Adlington de trei ori pna cnd a fost, n sfrsit, satisfacut sa ma vada pornit catre nsanatosire. De fapt, a trecut aproape o saptamna pna am fo st iar n stare sa cobor n bucatarie, si atunci petrecnd cea mai mare parte a zilei n fasurat ntr-o patura, n fata focului din camera de lucru. Vraciul nu m-a muncit prea tare nici cu lectiile si a mai trecut o saptamna nche iata pna sa fiu ntr-adevar destul de ntremat ct sa cobor n Adlington s-o vizitez pe A lice. Vedea de pravalie, singura. Cum n-a venit niciun client, am avut timp sa s tam mult la taifas. Am vorbit n pravalie, sprijiniti n coate de tejgheaua de lemn. Ct fusesem bolnav, Vraciul trecuse pe acolo si deja stia si ea, n mare, ce se ntmp lase. Asa ca tot ce am avut de facut a fost sa-i dau amanuntele povestii si sa-m i cer nca o data iertare pentru ca tinusem un secret fata de ea. -n orice caz, Alice, ti multumesc pentru ca i-ai spus Vraciului ca m-am dus la cap ela. Altminteri, nu m-ar mai fi gasit nimeni, niciodata, am zis eu, ajungnd, n cel e din urma, la finalul povestirii mele. -Eu tot mi-as fi dorit sa ai mai multa ncredere n mine, Tom. Ar fi trebuit sa-mi s pui mai devreme ce i facea Morgan tatalui tau. -mi pare rau, am zis eu. N-o sa-ti mai ascund nimic, pe viitor... -Totusi, n-am sa-i intru niciodata n gratii lui Mos Gregory, nu-i asa? El n-are nc redere n mine nici ct negru sub unghie! -Are o parere mult mai buna despre tine dect pna acum, am zis eu. Da-i timp, atta t ot. -Dar, n primavara, cnd o sa va ntoarceti la Chipenden, eu va trebui sa ramn aici. Mi -ar placea sa vin si eu cu voi... -Credeam ca-ti place sa lucrezi la Andrew. -Putea fi si mai rau, zise Alice, dar la Chipenden este mult mai bine. mi place s a stau n casa aia mare, cu gradina. Si o sa-mi fie dor de tine, Tom.

-Si mie o sa-mi fie dor de tine, Alice. Dar, cel putin, n-o sa fii n Pendle. Oric um, iarna viitoare o sa ne ntoarcem si o sa ncerc sa te vizitez mai des. -Ar fi dragut, tare dragut, zise Alice. Dupa o vreme, se mai nveseli si, la sfrsit, tocmai cnd ma pregateam sa plec, mi ceru sa fac ceva. -n dimineata n care o sa plecati la Chipenden, vrei sa-l ntrebi pe Mos Gregory daca nu ma ia si pe mine cu voi? -O sa-l ntreb. Dar nu cred ca va folosi la ceva, Alice. Dar o sa-l ntrebi, nu-i asa? N-o sa-ti ia capul daca l ntrebi, este? -Bine, o sa-i ntreb. -Promiti? -Promit, am zis eu, cu un zmbet. Tot pentru o promisiune facuta odata lui Alice, intrasem ntr-o multime de necazur i, dar aceasta de acum nu putea face prea mare bucluc. n cel mai rau caz, Vraciul ar fi refuzat. Cum e cel mai binE Cu toate ca a fost o iarna friguroasa, cam la trei saptamni dupa moartea lui Morg an, vremea a devenit mult mai blnda si s-a pornit dezghetul. Asta i-a nlesnit lui Shanks drumul pna la noi si asa a venit cu prima tura de provizii dupa secole de absenta. Ca de obicei, I-am ajutat sa descarce, dar cnd a plecat, Vraciul l-a con dus o buna bucata de drum spre iesirea din defileu, purtnd o lunga discutie cu el . La vreo cteva zile, imediat dupa micul dejun, Shanks a adus un sicriu la usa no astra, micul sau ponei aproape mpleticindu-se sub greutatea lui. Dupa ce l-am aju tat sa-l dezlege, l-am ridicat din spinarea calului si l-am asezat jos, cu grija . Nu era chiar att de greu precum parea, dar era putin cam voluminos, si nu mai v azusem niciodata un sicriu att de bine facut. Avea doua mnere de alama de fiecare parte si era din lemn de culoare nchisa, lustruit. Nu l-am mai carat n casa, ci lam lasat aproape de usa din spate. -Asta pentru ce e? I-am ntrebat eu pe Vraci, cnd Shanks se pierdea n departare. -Asta-i pentru mine sa stiu si pentru tine sa afli, zise el, batndu-si usurel nas ul pe-o parte, cu aratatorul. -Pune-ti mintea la contributie si ntoarce-te la min e cnd ai ghicit. Abia la ora prnzului mi-a confirmat banuielile. -Eu o sa fiu plecat pentru vreo cteva zile, baiete. Crezi c-o sa te descurci de u nul singur? Aveam gura plina, asa ca am dat din cap si-am continuat sa nfulec din tocana mea de iepure. -Nu ma ntrebi unde ma duc? -Cu treburi de-ale vracilor? am sugerat eu. -Nu, baiete. Astea sunt treburi de familie. Meg si sora ei se ntorc acasa. O sa s e mbarce pe o corabie de la Sunderland Point si eu le conduc ca sa vad ca au porn it n siguranta la drum. Sunderland Point era un port la sud de Heysham si cel mai mare din Comitat. Co rabii din toata lumea urcau pe fluviul Lune, pentru a ancora acolo. Am stiut atu nci ca ghicisem corect la ce folosea sicriul. -Asadar, Marcia va fi n cutie, am zis eu. -Te-ai prins din prima, baiete, zise Vraciul, cu un zmbet. O doza speciala, foa rte puternica, de ceai de ierburi o s-o tina linistita. Ar fi greu s-o stapnesti la bord n mod obisnuit. I-ar putea supara pe unii dintre pasageri. n ceea ce-l pri veste pe seful portului, sora lui Meg a murit, iar ea i duce trupul acasa, pentru nmormntare. Oricum, dupa cum am spus, o sa le nsotesc si eu pna la port, doar ca sa le vad mbarcate n regula. O sa calatorim noaptea, binenteles. Fara ndoiala ca o sa ne oprim la vreun han, iar Meg o sa-si petreaca ziua n spatele perdelelor bine tr ase. Ma ntristeaza s-o vad plecnd, dar e cel mai bine asa. -Te-am auzit odata vorbind cu Meg despre o gradina care o sa fie a voastra. Er a despre gradina de la Chipenden? am ntrebat eu. -Da, aceea era, baiete. Gradina de apus, dupa cum banuiesti si tu. Am petrecut

multe ore fericite stnd chiar pe aceeasi banca pe care acum ti tin tie adesea lec tiile. -Si atunci, ce s-a ntmplat? am ntrebat eu. De ce ai adus-o pe Meg la Anglezarke s i-ai nchis-o n pivnita? De ce trebuia sa fie amortita cu ceai de ierburi? -Ce s-a ntmplat ntre mine si Meg ne priveste numai pe noi! se rasti Vraciul la mi ne, aruncndu-mi o privire lunga, cercetatoare. Pentru un moment, paru de-a dreptul furios si mi-am dat seama ca mersesem prea departe cu ntrebarile mele curioase. Dar apoi a oftat si a clatinat din cap mhnit . -Dupa cum stii, Meg este o femeie foarte frumoasa, dar pe vremea cnd era tnara e ra si mai frumoasa si sucea mintile multor barbati. Eram gelos pna la absurd si n e-am certat de prea multe ori ca sa le mai tin minte numarul. Dar asta n-a fost tot. Era si foarte ncapatnata si si facuse foarte multi dusmani n Comitat. Cei care au suparat-o au nvatat sa-i stie de frica. Iar cei care traiesc cu frica prea mul ta vreme devin periculosi. n cele din urma, a fost acuzata de vrajitorie si s-au facut numeroase plngeri la naltul Pretor de la Caster. Era o problema foarte serio asa si au trimis un ofiter s-o aresteze. -Dar ar fi fost n siguranta, n casa dumitale de la Chipenden, nu-i asa? Duhul ra u l-ar fi mpiedicat pe ofiter sa ajunga pna la ea. -Desigur, baiete. L-ar fi mpiedicat si sa mai traiasca! Dar omul acela nu-si fa cea dect datoria si, cu toate ca o iubeam pe Meg, nu voiam sa am pe constiinta mo artea acelui tnar ofiter, asa ca a trebuit sa iau masuri ca Meg sa dispara. Am co bort n sat, m-am ntlnit cu ofiterul si, cu ajutorul fierarului, ca martor, am izbuti t sa-l conving ca ea a plecat din Comitat. Drept urmare, am adus-o aici, unde to ate verile si le-a petrecut ncuiata n camera de pe scarile pivnitei, iar iernile, n chisa n casa. Alegerea era: fie sa traiasca asa, fie sa atrne la capatul unei frngh dupa cum stii, vrajitoarele sunt spnzurate la Caster. La un moment dat, cu nis ii te ani n urma, a scapat afara din casa si a vrt groaza n ctiva localnici. Ca sa taca, a trebuit sa le fagaduiesc ca o s-o nchid ntr-un put, n pivnita. De aceea Shanks e ra att de suparat cnd a vazut-o, n dimineata aceea. Oricum, astazi, n sfrsit, se ntoar ce acasa la ea. Ar fi trebuit sa fac asta de mult, dar pur si simplu n-am putut s-o las sa plece. -Adica si ea vrea sa plece acasa? -Cred ca stie ca asa e cel mai bine. De altfel, Meg nu mai simte pentru mine a ceeasi dragoste pe care eu nca o simt pentru ea, zise el, aratnd deodata mai batrn si mai trist dect l vazusem vreodata pna atunci. O sa-mi fie dor de ea, baiete. Ama rnic de dor de ea. Viata n-o sa mai fi la fel fara ea. Era singura care-mi facea iernile suportabile... La apus, l-am privit pe Vraci fixnd capacul sicriului surorii lui Meg, Marcia, cu ea nauntru. Apoi, dupa ce ultimul surub de alama a fost strns, l-am ajutat sa-l care la iesirea din defileu. Era greu si ne cam clatinam sub povara, caznindu-n e sa ne miscam picioarele prin pamntul nmuiat, noroios, n vreme ce Meg mergea n urma noastra, carndu-si propriile bagaje. Cum coboram ntr-o tacere solemna n adncul ntune cat al vaii, mi s-a parut ca semana cu o nmormntare adevarata. Dupa cum stabilise Vraciul, un vizitiu ne astepta, la marginea drumului. Cei p atru cai au devenit nervosi cnd ne-am apropiat, frematnd din nari, suflnd aerul zgo motos si scotnd aburi, n lumina Lunii, iar vizitiul a trebuit sa se lupte cu ei ca sa-i tina. Odata ce s-au mai potolit, a cobort de pe capra, parnd si el foarte ne rvos, si s-a apropiat de Vraci, ducndu-si mna la palarie, n semn de salut. Falcile si barbia i tremurau si aratau gata sa-i sara din piele. -N-ai de ce sa te temi si, dupa cum ti-am fagaduit, o sa te platesc bine. Acum, ajuta-ma sa pun asta sus, i-a zis Vraciul, batnd cu palma n sicriul Marciei. L-au ridicat pna pe suportul de bagaje din spatele trasurii, iar Vraciul l-a supr avegheat atent pe vizitiu cnd l-a legat cu sfoara. n timp ce ei erau astfel ocupati, Meg a venit lnga mine si mi-a zmbit rautacios, ar atndu-si coltii. -Esti un baiat periculos, Tom Ward, un baiat foarte periculos, a zis ea, aplecndu -se mai aproape. Ia seama sa nu-ti faci prea multi dusmani... N-am stiut ce sa-i raspund la asta. -Vrei sa faci un ultim lucru pentru mine, baiete? mi sopti ea la ureche.

Am ncuviintat, dnd din cap, foarte nelinistit. -El n-are asa o inima mpietrita cum i-a facut pe toti ceilalti sa creada, zise ea , aratnd spre magistrul meu. Ai tu grija de el, pentru mine. Am zmbit si am dat din cap. Cnd Vraciul a venit lnga noi, Meg i-a daruit un zmbet calduros, prietenos, care m-a facut sa ma gndesc ca, n adncul inimii ei, nca mai tinea la el. Apoi i-a luat mna ntr -a ei si i-a strns-o. El a deschis gura,parca voind sa spuna ceva, dar n-a scos n iciun cuvnt, n ochi i straluceau lacrimile si parea gtuit de emotie. Stingherit, eu m-am ntors cu spatele la ei, ndepartndu-ma ctiva pasi. Au vorbit n s oapta mai multa vreme, dupa care s-au apropiat mpreuna de vizitiu. Acesta a tinut portiera deschisa, nclinndu-si putin capul spre Meg, iar Vraciul a ajuta-o sa se suie. Apoi el a venit din nou la mine. -Bine, baiete, noi acum plecam. Tu ntoarce-te acasa. -V-ar fi de folos, daca as veni si eu? -Nu, baiete, multumesc, totusi. Sunt unele lucruri pe care trebuie sa le fac e u nsumi. ntr-o buna zi, cnd o sa fii mai mare, cred ca o sa ntelegi. Dar sper ca nu va trebui sa treci niciodata prin ceva de soiul asta... nsa deja ntelesesem: mi-am amintit ca l-am vazut cu Meg, n bucatarie, cu lacrimil e siroindu-i pe obraz. Stiam cum se simtea. De asemenea, mi puteam imagina cum ar fi daca as fi eu n locul Vraciului si-ar trebui sa-mi iau la revedere de la Alic e pentru ultima oara. Oare tot asa se va ncheia si povestea dintre mine si Alice? Peste alte cteva clipe, Vraciul urca n trasura si, de ndata ce se aseza lnga Meg, vi zitiul si trosni biciul pe spinarea celor patru cai. Trasura porni huruind si ncep u sa prinda viteza. Au luat-o spre nord, catre Sunderland Point, unde voiau sa a junga, n timp ce eu m-am ntors agale prin defileul dintre creste, acasa. Odata intrat, am ncalzit niste supa de mazare pentru cina si m-am asezat pe jos , lnga foc. Afara nu sufla nici boare de vnt si puteam auzi si cel mai slab chitai t si geamat din vechea casa. Dusumeaua zvcnea, o treapta a scrtit, un soarece a tro pait n spatele peretelui. Si chiar aveam impresia ca n pivnita, mult mai jos de po arta de metal, puteam auzi soaptele vrajitoarelor moarte si aproape moarte din p uturile lor. Atunci mi-am dat seama ct de mult ma schimbasem. Eram acolo, sigur n marea casa, cu o pivnita plina de duhuri rele si vrajitoare ntemnitate, si nu eram ctusi de p utin speriat. Eram ucenicul Vraciului si abia n primavara avea sa se mplineasca pr imul an de pregatire. nca patru ani si aveam sa fiu eu nsumi un vraci! napoi la chipendeN Pe la mijlocul unei dimineti din ultima zi a lui April, cnd ma duceam sa iau apa din pru, Vraciul a iesit afara, n urma mea. Soarele tocmai rasarise peste crestele ce strajuiau defileul si magistrul meu a zmbit, uitndu-se n sus, spre caldura lui p lacuta. Pe stnca din spatele casei, stalactitele de gheata se topeau rapid, apa p icurnd pe dalele de jos. -Aceasta este prima zi de primavara, baiete, zise el, asa ca o sa plecam la Ch ipenden! Asteptam de vreo cteva saptamni sa aud aceste cuvinte. De cnd se ntorsese, fara Me g, Vraciul fusese foarte tacut, nchizndu-se mereu n sine, iar casa devenise mai pos omorta si mai deprimanta ca niciodata. Ardeam de nerabdare sa plecam. Asadar, n ora ce-a urmat, m-am nvrtit de colo, colo, facnd toate treburile prin ca c sa: am curatat vetrele de cenusa, am spalat toate oalele, farfuriile si canile a sa ne fie mai usor, cnd aveam sa ne ntoarcem aici, iarna viitoare. n cele din urm a, Vraciul a ncuiat usa din spate dupa noi si a pornit, cu pasi mari, sa strabata defileul, eu urmndu-l fericit, la mica distanta, carnd, ca de obicei, ambii saci si toiagul meu de scorus. Mi-am adus aminte de promisiunea facuta lui Alice sa-l ntreb pe Vraci daca n-ar putea veni si ea cu noi, la Chipenden , dar tot mai asteptam un moment potrivit, cnd mi-am dat seama ca, n loc s-o apucam pe cel mai drept drum, catre nord, ne ndr eptam direct spre Adlington. Chiar daca l vizitase si cu o zi n urma, am presupus ca Vraciul voia sa-i spuna nca o data la revedere fratelui sau. Tot mai cumpaneam

daca si cum sa-i pomenesc despre Alice, cnd am ajuns pe strada cu pravalia. Spre surprinderea mea, si Andrew, si Alice ne-au iesit n ntmpinare pe strada, afa ra. Alice ducea o bocceluta cu lucrurile ei si parea gata pentru o calatorie. Zmb ea si parea emotionata. -ti doresc sa ai o vara buna si bogata, Andrew, zise Vraciul, voios. Ne vedem n no iembrie! -La fel si tie, frate! raspunse Andrew, facndu-i cu mna. Apoi, spre marea mea uimire, Vraciul se ntoarse si o lua nainte, iar, cnd am dat sa -i urmez, Alice si potrivi pasii n spatele meu, rnjind de la o ureche la alta. -O, am uitat sa-ti spun, baiete, striga Vraciul, peste umar, Alice o sa vina sa stea cu noi la Chipenden, n aceleasi conditii ca si mai nainte. Am stabilit totul ieri, cu Andrew. Trebuie sa fie unde sunt si eu, ca sa pot sa tin ochii pe ea! -Mare surpriza, nu-i asa, Tom? Bucuros sa ma vezi, nu? ntreba Alice. -Binenteles ca sunt bucuros sa te vad si chiar ncntat ca vii si tu napoi la Chipende n, mpreuna cu noi. Era ultimul lucru la care ma asteptam. Domnul Gregory n-a sufl at niciun cuvnt. -Oh, zau? rse Alice. Ei, acum stii cum e cnd oamenii pastreaza secrete si nu-ti sp un lucruri pe care ar trebui sa le stii si tu! Sa-ti fie de nvatatura! Am rs si eu. Nu m-am suparat de zeflemeaua lui Alice. O meritam. Ar fi trebuit sa-i spun despre intentia mea de a fura grimoarul. Daca as fi facut-o, poate ca mi-ar fi trezit ceva mai multa judecata n minte. Dar acum totul se terminase si m ergeam fericiti, mpreuna, n sfrsit, pe drumul spre Chipenden. n ziua urmatoare ma astepta nca o surpriza. Drumul napoi spre Chipenden trecea ca m la vreo patru mile departare de ferma familiei mele. Ma pregateam sa-l ntreb pe Vraci daca puteam face o vizita, dar Vraciul mi-a luat-o nainte. Socotesc ca s-ar cuveni sa faci o vizita pe acasa, baiete. Ai putea sa afli da ca mama ta s-a ntors, iar daca s-a ntors, sigur o sa vrea sa te vada. O sa-mi cont inui drumul si o sa ma grabesc, pentru ca trebuie sa trec si pe la un chirurg. -Un chirurg? Esti cumva bolnav? am ntrebat eu, ngrijorat pentru el. -Nu, baiete. Omul despre care ti vorbesc se ocupa nitel si de dinti, ntre altele . Are o rezerva considerabila de dinti adunati de pe la morti si cu siguranta o sa-mi gaseasca unul ca sa se potriveasca, zise el, zmbindu-mi larg, ca sa pot ved ea clar gaura ramasa n locul n care duhul rau i sparsese dintele din fata. -De unde i aduna? am ntrebat eu, palind. De la jefuitorii de morminte? -Cei mai multi, de pe vechile cmpuri de batalie, zise Vraciul, clatinnd o data d in cap. O sa-mi mestereasca niste dinti si, curnd, o sa fiu ca nou. Mai fac si ni ste nasturi din oase foarte draguti. La el si-a facut Meg toate rochiile si era cea mai buna clienta a lui, zise Vraciul, cu tristete. Am fost bucuros sa aud asta. Cel putin, nasturii nu veneau de la victimele ei de odinioara, cum suspectasem la nceput. -Oricum, du-te, acuma, zise Vraciul, si ia si fata cu tine, sa-ti tina tovaras ie cnd o sa te ntorci. M-am supus cu bucurie. Fara ndoiala, Vraciul nu voia s-o aiba pe Alice n spinare . Dar eu aveam sa ntmpin aceeasi problema ca de obicei. Jack n-ar fi lasat-o sa fa ca niciun pas dincolo de hotarele fermei si, cum Ferma Berarului era a lui acum, n-avea rost sa ne certam. Cam peste vreo ora, Alice si cu mine am ajuns sa vedem ferma n zare si am obser vat ceva neobisnuit. Spre nord, imediat dupa hotarele fermei, ncepea Dealul Spnzuratilor, unde un fuior de fum negru se ridica dintre copacii de pe vrful lui. Cineva aprinsese un foc a colo. Cine? Nimeni nu se ducea acolo vreodata, de frica stafiilor oamenilor care fusesera spnzurati n timpul razboiului civil ce facuse ravagii prin Comitat, cu m ai multe generatii n urma. Chiar si cinii de la ferma se tineau departe de el. Instinctiv, am stiut ca era mama. Ce cauta acolo sus, nu puteam ghici, nsa cine altcineva sa fi ndraznit? Asadar, am ocolit ferma pe la marginea de est si, odat a ce-am ajuns dincolo de hotarul de nord, am urcat dealul pna la copaci. Din staf ii nu se vedea nici urma: Dealul Spnzuratilor era tacut si nemiscat, crengile gol ase stralucind n lumina soarelui trziu de dupa-amiaza. Mugurii de frunza erau umfl ati, dar avea sa mai treaca vreo saptamna pna sa se desfaca. Primavara venise trziu , anul acesta.

De ndata ce-am ajuns n vrf, s-a dovedit ca avusesem dreptate. Mama statea n fata u nui foc, privind tinta la flacari. Se adapostea sub un umbrar de crengi, ramurel e si frunze uscate, care o aparau de razele soarelui. Parul i era n dezordine si m urdar, si arata de parca nu s-ar mai fi spalat de multa vreme. Slabise si fata i era trasa, expresia trista si obosita probabil de viata. -Mama! Mama! am zis eu, asezndu-ma alaturi de ea, pe pamntul jilav. Te simti bine? Nu mi-a raspuns imediat si n ochi avea o privire dusa departe. La nceput, am crezu t ca nu ma auzise. Dar apoi, continund sa se uite n foc, si-a asezat mna stnga pe um arul meu. -Ma bucur ca te-ai ntors, Tom, zise ea, ntr-un trziu. Te astept aici de zile n sir.. . -Unde ai fost, mama? Nu mi-a raspuns, dar, dupa o lunga pauza, si-a ridicat privirile si mi-a ntlnit oc hii. -O sa-mi vad de drumul meu, curnd, dar trebuie sa stam de vorba nainte de a pleca. -Nu, mama, nu poti pleca nicaieri n starea de acum. De ce nu te duci jos, la ferm a, sa mannci si tu ceva! Ai nevoie si de un somn bun si odihnitor. Jack stie ca e sti aici? -Stie, fiule. Jack urca pna aici sa ma vada n fiecare zi si ma implora sa fac la f el cum m-ai rugat tu adineauri. Dar este prea dureros pentru mine sa ma duc acol o, acum, cnd tatal vostru nu mai e acasa. Ma rascoleste prea tare, Tom, si am ini ma zdrobita. Dar acum, ca ai venit, n sfrsit, o sa fac un efort sa merg acolo, pen tru ultima oara, nainte de a parasi definitiv Comitatul. -Nu pleca, mama! Te rog, nu ne parasi! am rugat-o eu. Mama n-a raspuns, ci s-a uitat din nou tinta n foc. -Gndeste-te la nepotul tau, mama! am continuat eu, cu disperare. Nu vrei sa-l vez i nascndu-se? Nu vrei s-o vezi nici pe micuta Mary crescnd? Si cu mine cum ramne? A m nevoie de tine! Nu vrei sa-mi nchei ucenicia si sa devin un vraci? M-ai salvat n trecut si s-ar putea sa mai am nevoie de ajutorul tau si de acum nainte, ca sa a jung pna acolo... Mama tot nu raspunse, si atunci Alice se aseza deodata de partea cealalta a focu lui, astfel nct sa fie drept n fata ei. -Nu esti sigura, asa-i? i zise ea mamei, cu ochii ca ai fiarelor salbatice n lumin a focului. Chiar nu stii ce sa faci. Mama si ridica privirile, n ochi jucndu-i lacrimile. -Cti ani ai tu, fata draga? Treisprezece, nu-i asa? ntreba ea. Esti doar o copila. Deci cum ai putea sti tu ce ma macina pe mine? -Oi avea eu numai treisprezece ani, i replica Alice, sfidatoare, dar stiu multe. Mai multe dect stie cineva care a trait o viata ntreaga. Pe unele le-am nvatat. Pe altele le stiam. Poate ca m-am nascut stiindu-le deja. N-am idee de ce. Dar asa e, si gata. Si stiu si despre tine. Cteva lucruri, cel putin. Si stiu ca te zbuci umi ntre a pleca si a ramne. Nu-i asa? E adevarat, nu? Mama si pleca fruntea si, spre uluirea mea, ncuviinta cu un semn din cap. -ntunericul sporeste n puteri, asta-i destul de limpede, si i-am mai spus asta l ui Tom si nainte, zise mama, ntorcndu-se din nou cu fata la mine, cu ochii sclipind u-i mai salbatic dect ai oricarei alte vrajitoare cu care ma confruntasem vreodat a. Vezi tu, ntreaga lume cade n puterea ntunericului, nu doar Comitatul. Trebuie sa lupt cu el, n tara mea de bastina. Daca ma ntorc acum, s-ar putea sa izbutesc sa fac ceva, pna nu e prea trziu! Si mai sunt si alte treburi pe care le-am lasat ner ezolvate. -Ce treburi, mama? -O sa afli, destul de curnd. Nu ma ntreba acum. -Dar o sa fii singura, mama. Ce poti face de una singura? foarte pu -Nu, Tom, n-am sa fiu singura. Mai sunt si altii care or sa ma ajute tini, marturisesc. -Rami aici, mama. Rami aici si lasa-l sa vina pna la noi, am rugat-o eu. Lasa-l s a vina, sa-l nfruntam mpreuna, aici, n tara mea de bastina, nu ntr-a ta... Mama zmbi trist. -Aceasta este tara ta, nu-i asa? -Asa e, mama. Acesta este Comitatul n care m-am nascut. Tara n care m-am nascut

ca s-o apar de ntuneric. Asa m-ai nvatat tu pe mine. Ai spus ca voi fi ultimul uce nic al Vraciului si ca, dupa aceea, va depinde de mine sa apar ordinea lucrurilo r. -Asta-i destul de adevarat, si n-am s-o tagaduiesc, zise mama cu glas frnt, uitn du-se tinta n flacari. -Atunci rami si hai sa-i nfruntam mpreuna. Vraciul ma pregateste. De ce nu ma pre gatesti si tu? Sunt unele lucruri pe care le poti numai tu si pe care nici macar el nu le poate face. Ca atunci cnd, odinioara, ai facut sa taca spectrele de aic i, de pe Dealul Spnzuratilor. El a zis ca nu se poate face nimic n privinta spectr elor, ca ele doar vor disparea de la sine, n timp. Dar tu ai facut. Si ele au tac ut luni n sir dupa aceea! n plus, am mai mostenit si alte lucruri. Prevestirile mor tii", asa le-ai numit. Am stiut cnd Vraciul a fost la un pas de moarte, acum, de curnd. Si, daca ma gndesc mai bine, am stiut si cnd a nceput sa se nsanatoseasca. O s a stiu, data viitoare, cnd cineva se ntoarce din drum, napoi spre viata. Nu pleca, te rog. Rami si nvata-ma. -Nu, Tom, zise mama, ridicndu-se n picioare, mi pare rau, dar hotarrea mea e luata . O sa mai ramn aici doar o noapte, dar o sa pornesc la drum, mine. Am nteles ca ma mpotrivisem destul si ca ar fi fost egoism curat sa mai continui . i fagaduisem tatalui meu ca o s-o las sa plece, cnd va sosi momentul, iar acum s osise acel moment. Alice avea dreptate: mama nu stia ce sa aleaga, dar stiam ca nu depindea de mine sa hotarasc eu pentru ea. Mama s-a ntors apoi spre Alice. -Ai strabatut o cale lunga, fata draga. Mai lunga dect am ndraznit vreodata sa n adajduiesc. Dar te asteapta niste ncercari mai mari. Pentru ceea ce vi se pregate ste, amndoi o sa aveti nevoie de toate puterile voastre, laolalta. Steaua lui Joh n Gregory ncepe sa apuna. Voi doi sunteti viitorul si speranta pentru Comitat. Vr aciul are nevoie sa fiti amndoi de partea lui. Mama se uita la mine, cnd a sfrsit de spus acestea. Eu am privit n foc, pentru o clipa, si m-am nfiorat. -Focul aproape s-a stins, mama, i-am zis eu, zmbindu-i. -Ai dreptate, a spus mama. Hai sa coborm la ferma. Toti trei. -Jack n-o sa vrea s-o vada pe Alice, i-am reamintit eu. -Ei bine, va trebui sa se mpace cu gndul, zise mama, pe un ton care m-a ncredinta t ca n-o sa accepte nicio mizerie din partea lui Jack. Si adevarul este ca, n bucuria lui de-a o vedea pe mama napoi, Jack nici nu paru s-o observe pe Alice. Dupa ce facu baie si si schimba hainele, n ciuda protestelor lui Ellie c-ar treb ui sa se odihneasca, mama starui sa gateasca ea tocana pentru cina. Am ramas cu ea n bucatarie, ct a gatit, si i-am povestit, n mare, ce se ntmplase la Anglezarke. C e nu i-am spus a fost cum l chinuise Morgan pe spiritul tatei. Cunoscnd-o pe mama, n-as fi fost mirat sa aflu ca o stia deja. Dar chiar daca asa stateau lucrurile , ar fi fost totusi prea dureros pentru ea. Asadar, n-am mai pomenit despre asta . Avusese si-asa destul de suferit. Cnd am terminat de vorbit, ea n-a spus prea multe, ci mi-a cerut doar sa vin ma i aproape de ea si-a zis ca era foarte mndra de mine. Micuta Mary era n camera de sus, dormind n patuc, lumnarile de ceara de albina ardeau linistit n sfesnicul de a lama din mijlocul mesei, un foc generos ardea n vatra si mncarea mamei fusese serv ita la masa. Dar, dincolo de suprafata, lucrurile se schimbasera si continuau sa se schimbe . Cu totii stiam asta. Mama statea n capul mesei, pe locul care fusese odinioara al tatei si aproape c a arata din nou ca ntotdeauna. Alice statea de partea cealalta a mesei dect John s i Ellie. Binenteles, ntre timp, Jack izbutise sa-si adune gndurile si sunt sigur ca nu se simtea n largul lui cu Alice acolo, dar nu putea face nimic. Nu s-a vorbit mare lucru la masa, n seara aceea, dar, cnd am terminat tocana, ma ma si-a mpins farfuria deoparte si s-a ridicat n picioare. S-a uitat pe rnd, la fie care dintre noi, si apoi a spus: -Aceasta este foarte probabil ultima cina pe care am mai luat-o mpreuna, zise e a. Mine seara o sa parasesc Comitatul si s-ar putea sa nu ma mai ntorc niciodata. -Nu, mama! Nu spune asta, o ruga Jack, dar ea l opri ridicndu-si mna dreapta.

-Va trebui sa aveti grija unii de altii, de acum, zise ea, cu tristete. Asta n e-am dorit pentru voi, tatal vostru si cu mine. Dar as mai avea ceva sa-ti spun tie, Jack. Asa ca, asculta-ma cu atentie. Ceea ce a fost scris n testamentul tata lui tau nu poate fi schimbat, pentru ca reprezinta si dorinta mea, deopotriva. C amera de lnga pod trebuie sa-i apartina lui Tom pentru tot restul vietii sale. Ch iar daca o sa muriti voi, si fiul vostru o sa mosteneasca ferma, camera aceea va ramne a lui Tom. Nu pot sa-ti explic motivele, Jack, pentru ca n-o sa-ti placa c e o sa auzi. Dar sunt lucruri mult mai importante n joc dect sentimentele tale. Ce a din urma dorinta a mea, nainte de a pleca, este sa accepti pe de-a-ntregul ce t rebuie facut. Ei bine, fiule, primesti? Jack dadu din cap, cu fruntea plecata. Ellie parea speriata si mi-a fost mila de ea. -Bine, Jack, ma bucur ca s-a lamurit problema aceasta. Acum, adu-mi cheile de la camera mea. Jack se duse n camera din fata si aproape imediat se ntoarse cu ele. Erau patru chei, n total. Cele trei mai mici erau de la cuferele din camera. Jack le aseza pe masa, n fata mamei, care le lua cu mna stnga. -Tom si Alice, zise mama, veniti amndoi cu mine. Spunnd acestea, pleca de la masa, parasi bucataria si ncepu sa urce scarile. Se duse drept la camera ei privata. Cea pe care o tinuse ntotdeauna ncuiata. Mama descuie usa si am urmat-o nauntru. Camera era cam la fel cum mi-o aminteam eu, plina de cufere, lazi si scrinuri. n toamna, ma adusese aici si mi daruise la ntul de argint, lundu-l din cel mai mare dintre scrinuri, cel de lnga fereastra. D aca n-ar fi fost lantul acela, as fi fost si acum prizonierul lui Meg, daca nu, si mai probabil, as fi fost dat de mncare surorii sale. Dar ce altceva s-ar mai f i putut gasi n cele trei scrinuri uriase? Am nceput sa ma simt ntr-adevar curios. n clipa aceea, am privit peste umar. Alice statea n pragul usii, cu o expresie c rispata, sovaielnica pe chip. Se uita lung la prag. -Intra si nchide usa dupa tine, Alice, zise mama, cu blndete. Cnd Alice intra, n sfrsit, n camera, mama i darui un zmbet larg si mi ntinse mie ch e. -Poftim, Tom, sunt ale tale, acum. Nu i le da nimanui. Nici macar lui Jack. Sa le tii mereu la tine. Camera aceasta ti apartine, de acum nainte. Alice privea n jur cu ochii mari. Stiam ca i-ar fi placut la nebunie sa nceapa s a scotoceasca prin cutii, descoperindu-i mamei secretele. Trebuie sa recunosc ca si eu simteam cam la fel. -Pot sa ma uit prin cufere, acum, mama? am ntrebat eu. nauntru vei gasi raspunsurile la o multime de lucruri care te-au nedumerit, luc ruri despre mine, pe care nu i le-am spus nici macar tatalui tau vreodata. Trecu tul si viitorul meu sunt n cutiile acestea. Dar va trebui sa ai un cap limpede si -o minte ascutita ca sa ntelegi cum trebuie totul. Ai trecut prin multe, esti obo sit si satul de necazuri, asa ca e mai bine sa astepti pna dupa plecarea mea, Tom . ntoarce-te pe la sfrsitul primaverii si fa-o atunci, cnd vei fi plin de speranta si cnd zilele vor fi mai lungi. Acela ar fi cel mai bun moment. Am fost dezamagit, dar am zmbit si am ncuviintat. -Cum spui tu, mama. Ar mai fi un lucru pe care trebuie sa ti-l spun. Camera aceasta este mai mult dect suma obiectelor pe care le contine. Odata ncuiata, nimic rau nu poate patrund e vreodata aici. Daca esti curajos, iar sufletul tau este pur si bun, aceasta ca mera este o reduta, o fortareata mpotriva ntunericului, mai bine aparata dect oricnd a fost casa magistrului tau din Chipenden. Numai ca foloseste-o doar cnd vreo cr eatura cumplita te urmareste si cnd nsasi viata si sufletul tau sunt puse n pericol . Este ultimul tau refugiu. -Numai pentru mine, mama? Mama se uita nti la Alice, si apoi din nou la mine. -Alice este nauntru, acum, asadar, da, si Alice o poate folosi. De aceea am aduso aici acum, ca sa fiu eu sigura. Dar sa nu aduci niciodata pe altcineva. Nici p e Jack, nici pe Ellie, nici macar pe magistrul tau. -De ce, mama? m-am mirat eu. De ce domnul Gregory nu poate s-o foloseasca? Nu-mi venea sa cred ca Vraciul n-o putea folosi ntr-un moment de mare ananghie.

-Pentru ca e un pret de platit pentru folosirea acestei camere. Amndoi sunteti ti neri si puternici, iar puterea voastra va mai creste nca. Veti supravietui. Dar, cum v-am mai spus, puterea lui John Gregory se topeste. E ca o lumnare care plpie p e sfrsite. Daca ar folosi camera aceasta, s-ar stinge si ultima picatura de puter e din el. Daca vine vreodata un astfel de moment, va trebui sa-i explicati exact asa. Si sa-i spuneti ca eu am spus asta. Am dat din cap, n semn c-am nteles, si asta a fost tot. Alice si cu mine am fost p rimiti sa dormim peste noapte, dar, de cum a rasarit soarele, dupa un mic dejun gustos, mama ne-a trimis sa ne vedem de drumul nostru, spre Chipenden. Jack urma sa aranjeze sa vina o caruta, pe nserat, ca s-o ia pe mama si s-o duca pna la Sun derland Point. De acolo avea sa se mbarce pe o corabie, aceeasi cu a lui Meg si a surorii sale, spre tara ei de bastina. Mama si-a luat ramas-bun de la Alice si i-a cerut s-o ia nainte si sa ma astept e la poarta gradinii. Zmbind, Alice i-a facut cu mna si s-a ndepartat. Cnd ne-am mbratisat pentru ceea ce stiam ca ar putea fi ultima oara, mama a ncerc at sa-mi spuna ceva, dar cuvintele i s-au oprit n gt si o lacrima i s-a rostogolit pe obraz. -Ce s-a ntmplat, mama? -mi pare rau, baiete, zise ea. ncerc sa fiu puternica, dar e att de greu ca abia pot ndura. Nu vreau sa spun ceva care sa faca lucrurile si mai dificile pentru ti ne. Spune, te rog, spune orice simti tu nevoia sa-mi spui, am rugat-o, de data ace asta avnd eu lacrimi n ochi. -E doar ca timpul trece att de repede si am fost att de fericita aici. As ramne, daca as putea, chiar as ramne, dar e de datoria mea sa plec. Am fost att de ferici ta cu tatal tau. Niciodata n-am cunoscut un om mai cinstit, mai sincer si mai iu bitor. Iar fericirea mea a fost desavrsita cnd tu si fratii tai v-ati nascut. Nici odata n-am sa mai cunosc o asemenea fericire. Dar acum s-a sfrsit si trebuie sa l as n urma trecutul. S-a ntmplat att de repede, nct acum mi se pare doar un soi de vis frumos... -De ce trebuie sa fie asa? am ntrebat eu, cu amaraciune. De ce viata trebuie sa fie att de scurta, cu toate lucrurile bune trecnd att de repede. Mai merita oare s a traiesti? Mama se uita la mine, mhnita. -Daca reusesti tot ce sper eu c-ai sa reusesti, atunci ceilalti vor socoti ca viata ta a meritat sa fie traita, fiule, chiar daca tu nu. Ai fost nascut ca sa slujesti Comitatul. Si asta trebuie sa faci. Ne-am strns n brate cu putere, nca o data, si-am fost convins ca mi se va sfsia in ima. -Adio, fiul meu, sopti ea si si lipi usor buzele pe obrazul meu. Era prea mult si, nemaiputnd sa ndur, m-am ntors si am plecat dintr-odata. Dar, d upa vreo ctiva pasi, m-am ntors sa-i fac cu mna si am vazut-o pe mama raspunzndu-mi n acelasi fel, din umbra de pe pragul usii. Cnd m-am mai ntors o data, la putin tim p dupa aceea, deja intrase n bucatarie. Astfel, cu inima grea, m-am trt spre Chipenden, nsotit de Alice, simtind nca ultim ul sarut al mamei pe obraz. Aveam doar treisprezece ani, dar stiam ca deja copil aria mea se ncheiase. Suntem iarasi la Chipenden, acum: clopoteii de cmp s-au trecut, pasarile cnta si soarele,devine mai dogortor cu fiecare zi. Alice n-a fost niciodata mai fericita, dar este foarte curioasa n continuare sa vada ce contin scrinurile din camera mamei. Nu pot s-o iau cu mine napoi la ferm a, pentru ca asta i-ar supara pe Jack si pe Ellie prea tare, dar mi-am propus sa ma duc eu, luna viitoare, si i-am promis sa-i povestesc despre tot ce voi gasi. Vraciul pare sa-si fi recapatat sanatatea pe de-a-n- tregul si petrece cteva or e, n fiecare zi,plimbndu-se pe dealuri, ca sa-si mentina forma. Nu l-am vazut nici odata tnjind sau adncit n gnduri, dar ceva se pare ca s-a schimbat n mintea lui. Uneo ri, mai apar lungi taceri, n mijlocul lectiilor noastre, n care pare sa uite ca su nt prezent. Si priveste n gol, de multe ori cu o expresie ngrijorata. n ciuda faptu lui ca pare mai puternic ca niciodata, mi-a spus ca simte ca vremea lui pe aceas ta lume se apropie de sfrsit.

Sunt mai multe lucruri pe care vrea sa le faca nainte sa moara. Lucruri pe care le amna de ani de zile. Mai nti de toate, a zis ca vrea sa se duca la Pendle, ca s a rezolve cu cele trei cuiburi de vrajitoare o data pentru totdeauna. Simt treiz eci si noua de vrajitoare n total! Mi se pare o ncercare foarte periculoasa si nu vad, oricte eforturi as face, cum o s-o poata duce la bun sfrsit. Dar n-am niciun cuvnt de spus si o sa-mi urmez magistrul, oriunde va alege el sa mergem. Sunt nca doar un ucenic, iar el este Vraciul. Thomas J. Ward