Adio burlacie! - partea I Avea 36 de ani si era un inginer medicoru intr-o firma obscura de la marginea orasului.

Inceputul de chelie pe care il vedea zilnic, dimineata, in oglinda ii amintea ca ar fi vremea sa se aseze si el la casa lui, sa puna odata si odata capat burlaciei. Dar cum? Stia ca are o problema, dar pe langa ca refuza sa o admita de cele mai multe ori, nu stia pur si simplu ce si cum sa faca. De unde s-o apuce. De unde sa ia o femeie care sa-i devina nevasta? Era un pragmatic de felul lui si i-ar fi convenit de minune sa dea un anunt, sa fac un contract si gata! Nu credea in povestile altora de dragoste si nici in ale lui. Toate sfarsesc tragic, pana la urma. Pentru ca nimic nu e clar. Ce- aia indragosteala? Un om calculat si civilizat nu-si poate lasa viata la voia hazardului si hormonilor. Cati din cei ce se aventureaza din patima intr-o casatorie au habar de istoricul bolilor din familia alesei inimii? Daca fost nascuta din tata alcoolic? Daca bunicul i-a fost schizofrenic, daca e sterila si tu o iei drept posibila mama a mostenitorilor tai? Sau, daca starea ei de sanatate nu o va ajuta sa faca fata muncilor gospodaresti? Isi aduse aminte de Gigi, colegul lui care isi cauta o sotie: de la tara, rumena in obraji, din familie de tarani muncitori si sanatosi. Dar trebuia sa fie mai ales buna de munca.O gasise cu mare greutate, intr-un tarziu. Cand mergeau prin oras, la

plimbare, o studia, cum se uita la vitrine, la ce vitrine( la vitrine de obiecte pentru gospodarie insemna ceva, dar la vitrine cu haine si parfumuri, altceva, nu?), cum se uita la masinile scumpe de pe sosea, cand o ducea la cofetarie sau restaurant, desi o indemna sa comande, el astepta sa fie totusi foarte cumpatata. Ca doar era supusa unor teste, daca le trecea, era aleasa vietii lui. Atunci , desi il amuza pe moment, se gandea ca e cel putin ciudat tipul. Doar nu-ti alegi nevasta ca la targul de vite. Totusi, cu timpul se gandi ca ceva sambure de adevar era in ce spunea el. Un contract ar trebui facut. Ce stipuleaza de fapt actualul certificat de casatorie? Nimic! Nimic nu e clar si de-aia , pentru ca totul e presupus si " incalcabil" se intampla atatea nenorociri si rata divorturilor creste in halul asta! Deh, avocatii se imbogatesc din prostia altora. Nu dom'le! Sa scrie negru pe alb: daca asa, atunci asa, el vine in casatoria asta cu, ea cu.si casatoria se desface de la sine daca unul din articolele, alineatele cutare sunt incalcate. Si mai ales daca sunt de acord sa divorteze! Ce rost are un avocat cand doi vor s-o faca? Nu, semneaza la fel de simplu un act, asa cum au semnat cand s-au casatorit? Nu e asta sarlatanie curata? Adica la casatorie e asa simplu, la divort asa de complicat si costisitor, sar pe tine ca sacalii toti, oficialitati, rude.sa nu mai vorbim de fosta. De

ce sa iesi traumatizat si terfelit dintr-o chestie care , la urma urmelor nu e greseala ta? Si poate nici a ei. N-a mers, n-a mers, asta e. Dar daca era un contract, daca se respecta. Si pe urma, corect e sa se dizolve de la sine contractul de casatorie daca cei doi, la 5 ani nu se prezinta la prelungirea lui. Abia atunci, divortati, sa faca eventual partajul, sa imparta copiii. Nu-i plangea el pe avocati care au destul de munca si asa. Au ei pe cine jumuli, nu traiesc numai din divorturi.Sau traiesc? Dom'le, daca legile sunt clare, avocatii nu se inmultesc precum raia. Corect? Asa gandea Noni despre casatorie.

Pentru prima data, in asta dimineata, lua problema de coarne. In varful capului mai avea doar o mesa de par negru, caraghioasa. Se hotara, dupa luni de ezitari sa o taie. Asta trebuia sa fie startul in actiunile care vor urma. Va da anunt la ziar. Laconic, lung.nu stia, in orice caz la obiect. Avea oroare de romantisme. Pacaleli, aiureli. Doar nu mai credea de mult ca tot ce zboara se mananca! Si, ma rog, daca vreo cititoare mai crede in asa ceva, e treaba ei si cu atat mai mult nu va mai trebui sa-si piarda timplu cu trierea. Tinea o cura de slabire, in incercarea de a da burtica jos pana se va vedea cu cele care vor raspunde anuntului. Se ingrasase ca naiba, era indolent, asta stia. Nu-i

prea pasa de cum arata si devenise sedentar. La birou statea toata ziua cu fundul in scaunul acela moale si din cand in cand se rotea in el sau cel mult il deplasa pana la alt birou, tot pe rotile. La inceput ii placea sa se joace , adica sa mearga cu el pe rotile, sa se roteasca prin fata biroului, dar azi admisese pentru prima data ca pregeta sa faca miscari. Semn de batranete sau nepasare? Nici nu mai stia! Daca il suna una supraponderala? Ce face? Ca lui ii plac alea nici prea slabe, nici prea grase, dar robuste totusi. Gigi! Si zambi. Zambi parsiv cand realiza ca el, desi grasut n-ar fi ales o grasuta. "Pai atunci ea de ce sa vrea un grasut ca tine?", raspunse vocea instantei pe care o aude cand gandurile I-o iau razna.Si ce, n-avea dreptate? Admise ca da, omul e o fiinta parsiva uneori, nu suporta la altii exact ce tolereaza la el. Seara il invita acasa pe jurist, un batran vesel si cumsecade, sa-i vada contractul. Pitrocise cateva zile la el, dar nu era sigur ca nu-i scapase ceva. Dupa ce mancara si la o bere vazura reluarea meciului, aduse contractul din sertar, o ciorna cu tot felul de insemnari si taieturi . I-l citi si astepta parerea lui. Acesta, dupa ce isi freca barba cateva clipe, zise foarte serios: - Noni draga, ai uitat sa stipulezi ce se intampla daca e constipata!

Pentru moment Noni ramase cu gura cascata. Apoi rase si el si ii arata alineatul care ii facuse probleme. Cel referitor la drepturi si obligatii in casatorie. Nu fusese nici liberal, nici conservator cand le gandise. Totusi, obligatiile pe care si le asuma ea erau insirate ca un cirnat pe doua pagini si ale lui nu ocupau decat o jumatate de pagina. Atunci avocatul sesiza discrepanta si-i spuse: _ Asa o sa sperii orice femeie. Bine, s-ar putea s-o sperii oricum cu asemenea contract. Dar, hai, sa diluam putin obligatiile tale si sa le concentram pe ale ei, astfel incat sa para ca sunt egale: De exemplu: tu spui ca te ocupi de reparatii prin casa. Mai bine ai insira tot ce presupune asta. Si la ea sa zice, in loc de gatit felul intai, doi si trei, spune: gatit. Sau il loc de dat cu aspiratorul, sters praful, lustruit mobila, spalat vase: spui curatenie saptamanala. Chiar ca bine zici, zise Noni! Vezi, ce le stii.?! Totusi, o sa ma mai gandesc, sa nu se subanteleaga nimic, sa fie explicit ce sa faca ea si ce eu, ce sa nu faca ea si ce sa nu fac eu pentru a evita dispute, neintelegeri.Tu stii mai bine daca ai nevasta.Pardon, ai avut, Dumnezeu s-o ierte, Titica, de cati ani? - Doi in aprilie, Noni.e tare greu fara ea. Deh, obisnuinta, dragostea.Nu pot sa cred ca nu mai e prin casa.parca o simt oriunde ma misc, parca o ssimt

rasucind-se pana si in pat in pat, cand dorm.O fi ceva si cu lumea aialalta, Noni. - Dragostea? Sa nu-mi zici ca tu mai crezi in asa ceva. Adica te refereai de fapt la respect, admiratie, incredere, nu? - Nu, sigura ca nu, noi ne-am luat asa ca nebunii, din dragoste, nu ti-am povestit? Ei, hai ca e tarziu, ma duc acasa, mai vorbim in alta zi despre asta, e prea devreme sa-mi aduc aminte.

Noaptea Noni trecu pe curat contractul. Adormise linistit gandindu-se ca el e om cinstit si o va consulta si pe ea, ea eventuala, cand va veni vremea. Pana una alta nu era multumit de look-ul lui si se chinuia cu dieta. Peste patru zile aparea anuntul. Adormi cu greu, croindu-si in minte tot felul de scenarii despre intalnirile ce aveau sa vina. Dar daca nu il va suna nimeni??? Rasari un gand , razlet ca o raza printre norii exaltarii lui nocturne. Ei, sigur ca o sa-l sune, sunt o droaie de femei singure si doar n-or crede toate, la varsta asta in dragoste la prima vedere. Zilele se scurgeau si Noni ramase tot cu burtica. Vineri aparea anuntul, calculase sa poata omul citi in tihna anunturile si sa poata suna, dupa eventual un timp de gandire. Daduse telefonul lui, pusese o poza bust, indicase exact ce varsta nimina si maxima

accepta, ce profesii, ce inaltime, greutate.Doar nu era sa ia una cu un cap mai mare ca el! Platise multicel pe anunt, tocmai pentru a evita orice neintelegere, situatie penibila si pierdere de timp.

Ziua cea mare! Vineri! In drum spre serviciu cumpara ziarul si in metrou il deschise cu sufletul la gura sa vada anuntul. Fu multumit de aspect si in poza aia arata chiar bine. Toata ziua se foise pe scaunul lui cu rotile, manca doar un mar si un ou fiert gol, cafeaua o bau fara zahar. Avea tot timpul un nod in gat si incurcase treburile zdravan pentru ca nu se putea concentra la toate calculele alea. Fugeau randurile, cifrele, isi tot scotea ochelarii, ii stergea, se relaxa, degeaba. Amana pentru maine si rasfoi niste ziare mai vechi, reviste, ce stransese prin birou. La trei isi lua servioeta, palaria si saluta in graba colegii de birou. In drum spre casa se gandea la contract.Oare era o idee asa de buna sa pomeneasca despre el de la prmele intalniri? Sigur ca nu, i-l va arata doar daca e cazul, mai stii, persoane mai putin realiste s-ar putea speria.pai atunci lui nu i-ar trebuie o persoana nerealista! Isi munci capul cu intrebari si raspunsuri, scenarii de intalniri, in parc, la restaurant, apoi ziua cand o va aduce la el.Cand sa

bage mana in buzunar dupa chei, auzi din hol telefonul. Nu mai nimerea sa deschida de emotie si cand in sfarsit deschisese, soneria se oprise deja! Ura cand i se intampla asta! De-atatea ori isi propusese sa-si ia un robot telefonic, dar tot amanase. Il considera ineficient. Cine-l suna pe el? Ar fi fost o investitie ineficienta. Suna iar! Cu o mana incerca sa-si scoata cravata, cu alta ridica receptorul, incercand sa para calm. Da, eu am dat anuntul, ce sa va mai zic in plus, poate ne vedem, la telefon stiti cum e.Mda.sigur.Va mai ganditi? E dreptul dumneavoastra, sigur, as face la fel. Duminica, bine astept un semn de la dumneavoastra. In hamleti, cu maieul lui galben si cu o sticla de bere in mana se arunca istovit pe canapea. Ii venea sa dea inapoi. Nu-si imagina ca va fi asa stressat de anunt. De cateva zile dormise prost si ziua de azi ii pusese capac! Abia vorbise cu una pana acum.cauta pe sub pernute telecomanda si deschise televizorul. Lua telefonul langa el. Cand tocmai il asezase si departa mana, sa si-o puna sub ceafa, suna! - Da, anuntul, sigur, cum sa deranjati, au sunat ceva azi, cum? Da, cred ca e bine si asa, prin posta? Da, fireste si poza, sa va dau casuta mea postala.da , si eu sper doamna, e rau si singur, inteleg. Astept scrisoarea, ah, inteleg. Aveti copii? Bine, dar scrisesem ca.Ah, da, daca sunt mari.aaa, la sotul

dvs.? Inteleg.Inginer, am scris in anunt. Castig binishor, nu m-am prea zbatut, neavand o famile, pentru ce sa-mi doresc avansari? Il cam interogase cucoana! Era enervat ca-l luase cam de sus, el era cel care daduse anuntul, deci eventual el era cel care sa emita pretentii , nu ea! I-auzi, sa intrebe de la telefon de venitul lui! Dupa ce ca avea si copii!!! O sa mai vada, poate e nervos de emotie, cine stie.transpirase deja. Se mai destinse un pic la serial, dar cand sa vada si el sfarsitul, poc, telefonul! Nu, greseala domna, nu am dat anut ca vand nici un catel. Nu-i nimic..Rasufla usurat.Dar n-apuca sa se intinda la loc ca iar suna. De emotie se incurca si ridica degeaba receptorul, suna soneria. Isi trase pe umeri un halat si se uita pe vizor. Vecina de la doi. Ii cumparase si lui laptele si mierea. Ii mai gatea cateodata. Vaduva, serioasa, desi cam gospodina pentru varsta ei. Adica nu vedea in viata altceva decat casa si cratita. In plus, nu avea deloc gust. Se imbraca sleampat. O scosese, mai din obligatie, mai din curiozitate, la restaurant o data. Nu stia cum sa ajunga mai repede acasa sa nu fie vazut cu ea. Altfel, femeie tare cumsecade si la locul ei. - Da, scuza-ma, te rog acum, multumesc, uite banii, astept un telefon. Da, pe maine, iti plimb eu catelul maine? Da? S-a facut!

Cand pleca madam Anisoara, Noni isi dadu seama ca nu e chiar asa de simplu cum credea la inceput. Daca nu o place, daca nu il place, daca nu stie sa gateasca sau sa faca prajituri? Daca e sleampata ca madam Anisoara? Sau daca e prea rafinata, prea eleganta si-i cheluieste toti banii? Moderatie in toate, era deviza lui. Nu era zgarcit dar nici nu era pretentios si sofisticat. Trei camasi, doi pantaloni, patru cravate si doua sacouri, un pardesiu, o geaca, doua perechi de blue-jeans, si trei perechi de pantofi erau arhisuficiente pentru un om. Folosea pasta de ras ieftina. Nu toate fac spuma? Apoi daca iti dai cu after shave dupa, de ce trebuie sa mai miroasa si pasta de ras? Nu-i asta risipa? Astia cu societatea lor de consum nu vor decat sa ne jupoaie de parale si fac orice pentru asta! Daca ne lasam jupuiti. El nu se lasase pana acum si era mandru de asta. Gandea astfel: nu fac economie, neparat, ca zgarcit n-as fi, ci doar ca nu fac rispia si nu ma las exploatat. Masina lui de 14 ani era in stare perfecta, o ingrijea ca la carte si o folosea rar pentru ca il costa mai ieftin metroul si ajungea si mai repede la serviciu. Altii in 14 ani si-au schimbat masina de 6-7 ori! -Alo, da, eu am dat anuntul..sigur.nu, n-am fost insurat, din pacate sau din fericire, nu stiu ce sa zic..da.nu, pai da, bineinteles, sambata.Ah, inteleg, daca plecati din oras atunci asta e, ne vedem sambata.

Desi as fi vrut sa mai stau si maine la telefon, in caz ca suna..da, e delicat, dar asta-i viata.Ma sunati? Foarte bine, buna seara.