UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: ROMANA / LIMBA STRAINA
INVATAMANT LA DISTANTA



SUPORT DE CURS
DISCIPLNA Paleoslav
Specializarea Romana-Limb strin

Anul I Semestrul II

Titularul disciplinei
asist. Banica Mihaela



I. Limba slav veche yi redac(iile slavone
n a doua jumtate a secolului al IX-lea a aprut o nou limb scris, numit slav
veche sau paleoslav. Aceast limb a aprut alturi de celelalte limbi de cultur al
Europei, si anume latina si greaca bizantin.
La baza limbii slave vechi se afl graiurile slave din partea de rsrit a Peninsulei
Balcanice si, n special, cele din mprejurimile Salonicului, de unde erau originari
ntemeietorii scrierii slave, fratii Chiril si Metodie.
Prin aspectul fonetic si prin structura gramatical, slava veche era foarte apropiat
de slava comun, limb din care provin limbile slave. De aici rezult importanta
limbii slave vechi n studierea comparativ-istoric a limbilor slave si n reconstituirea
limbii slave comune.
Limba slav veche a fost prima limb scris a slavilor pentru care s-au folosit
dou alfabete: mai nti un alfabet glagolitic, iar mai trziu alfabetul chirilic.
Ca instrument de cultur, limba slav veche a avut o arie larg de rspndire,
cuprinznd Marea Moravie (pe teritoriul Cehiei si al Slovaciei), Bulgaria veche,
Serbia, Croatia si Rusia veche. Ulterior, aceast limb a fost adoptat ca limb de
cultur si n tri neslave, si anume n Trile Romne si n Lituania.
2
Datorit influentei graiurilor slave locale, limba slav veche a nceput s se
modifice si, ca urmare, au aprut asa-numitele variante sau redac(ii slavone ale
limbii slave vechi: morav, srb, croat, rus, bulgar si, mai trziu, ucrainean.
Pe teritoriul romnesc. Limba slav veche a fost influentat de limba romn, n
special n vocabular, ceea ce a dus la aparitia unei redactii numit slavon
romneasc. Textele din aceast perioad au fost numite de ctre cercettori texte
slavo-romne sau texte romno-slave.
II. Rela(ia dintre limba slav veche yi limba romn
Limba slav veche scris a ptruns pe teritoriul romnesc n secolul al X-lea, fapt
dovedit de inscriptia descoperit la Dobrogea, datat 943.
n forma mai nou, slavon, ea a cptat o rspndire mare n cancelariile
domnesti, n mnstiri si n biserici, ncepnd cu secolul al XIV-lea. Slavona
romneasc a fost folosit n scris, alturi de limba latin, pn la nceputul secolului
al XVI-lea, secol n care apar primele texte romneyti, originale si traduse. Dup
aceast dat, slavona a continuat s fie folosit nc aproape dou secole, paralel cu
limba romn, pierznd treptat din nsemntate.
Introducerea slavonei n Trile Romne se motiveaz prin ambianta politic,
religioas si cultural existent n acel timp n sud-estul Europei. Astfel, dup o prim
faz a crestinismului n limba latin, acesta s-a rspndit si n limba greac si,
ncepnd cu secolul al IX-lea, n slava veche.
n limba slavon s-au copiat n Trile Romne numeroase crti religioase, scrieri
juridice, filosofice, istorice, didactice, filologice si literare. Mai mult dect att, au
fost scrise si opere originale, printre care Letopisetul de cnd s-a nceput ]ara
Moldovei (Letopisetul lui Stefan cel Mare), variantele acestuia din secolul al XV-lea
nceputul secolului al XVI-lea, nvtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su
Theodosie, cronicile lui Macarie, Eftimie si Azarie (secolul al XVI-lea).
De asemenea, au fost redactate multe acte interne si externe, inscriptii sau
nsemnri n limba slavon ntre secolele al XIV-lea si al XVI-lea, partial chiar n
secolul al XVII-lea.
Primele tiprituri din Trile Romne, ncepnd cu anul 1508, au fost scrise n
limba slavon.
3
Alfabetul chirilic al limbii slave vechi a fost folosit n scrierea romneasc
ncepnd cu secolul al XVI-lea, pn la sfrsitul secolului al XVIII-lea, cnd a fost
nlocuit cu alfabetul latin. Trecerea oficial la noua scriere s-a fcut la un an dup
Unirea Principatelor (1860).
III. Slavii yi limbile slave
Triburile slave, care vorbeau o limb unic, numit n stiint slav comun, erau
rspndite n primele secole al erei noastre pe teritoriul de astzi al Poloniei si n
prtile vestice al Rusiei.
Primele stiri scrise despre slavi dateaz din secolele I-II e.n., cnd acestia apar
mentionati la scriitorii antici Plinius cel Btrn, Tacitus si Ptolemeu, sub numele
veneti sau venedi. Mai trziu, slavii erau cunoscuti si sub numele de sclaveni si
sclavi. Ultimele dou denumiri reproduc numele pe care slavii nsisi si-l ddeau
slovne. Acest nume generic s-a pstrat la tribul slovenilor din mprejurimile
Novgorodului, la slovinii de pe trmul Mrii Baltice, la poporul sloven (Slovenia de
astzi) si la poporul slovac.
Ca urmare a dispersrii triburilor slave, limba slav comun s-a divizat treptat,
ntre secolele al V-lea si al VIII-lea, n mai multe limbi. Acestea se grupeaz astfel:
Limbile slave rsritene, dezvoltate din limba rus veche:
- rusa (velicorusa)
- belorusa
- ucraineana
Limbile slave sudice, care formeaz dou subgrupe:
a) ramura rsritean, cunoscut ca o limb unic, numit slav veche,
paleoslav sau bulgara veche. Astzi, aceast ramur este reprezentat de
dou limbi nationale: bulgara si macedoneana (limba vorbit n Republica
Macedonia).
b) ramura apusean, din care fac parte limbile srb, croat si sloven.
Limbile slave apusene, care se mpart n trei subgrupe:
a) ramura nordica sau lehitic:
- polona
- slovina (o limb disprut, vorbit n nordul Poloniei)
4
- polaba (limb disprut, vorbit pe rul Elba).
b) ramura sudic:
- ceha
- slovaca
c) ramura apusean:
- luzaciana (soraba) inferioar
- luzaciana (soraba) superioar, limbi vorbite pe teritoriul fostei Republici
Democrate Germane.

Apari(ia yi dezvoltarea limbii slave vechi.
Activitatea fra(ilor Chiril yi Metodie yi a ucenicilor lor

Istoricul bizantin Prokopios din Cezareea si istoricul gotilor Iordanes ne dau stiri
precise referitoare la ptrunderea slavilor de sud n Peninsula Balcanic n secolul al
VI-lea, mai exact n anul 527. O parte dintre acestia s-au asezat pe teritoriul trii noastre,
asimilndu-se treptat populatiei daco-romane. Cei mai multi ns, au ocupat regiunile de
la sud de Dunre, ajungnd pn n Grecia de nord si pe teritoriul de astzi al Albaniei.
mpreun cu bulgarii, slavii din rsritul Peninsulei Balcanice au ntemeiat, la sfrsitul
secolului al XVII-lea, primul stat slavo-bulgar. Relatiile cu Imperiul Bizantin au dus la
adoptarea oficial a crestinismului si la rspndirea culturii bizantine n rndul pturii
stpnitoare a statului bulgar. De altfel, slavii aflati n cuprinsul Imperiului Bizantin
intraser mai demult n sfera de influent direct a culturii grecesti.
Tocmai din acest mediu, al slavilor din orasul Salonic, situat n nordul Greciei, pe
trmul Mrii Egee, provin cei doi apostoli ai slavilor, fratii Constantin-Chiril si
Metodie. Ei studiaser la naltele scoli grecesti ale vremii. Cel mai mare dintre frati,
Metodie, primind o bogat cultur greac, a fost ntr-un timp conductor al unei provincii
slave din Imperiul Bizantin, iar mai trziu s-a clugrit. Constantin a fcut studii la
Constantinopol, n gramatic, matematic, teologie, retoric, filozofie, devenind
bibliotecar al bisericii Sfnta Sofia, de pe lng Patriarhie, iar apoi profesor la scoala n
care el nsusi nvtase. Ca unul dintre cei mai cunoscuti filosofi si teologi ai timpului,
Constantin (supranumit Filosoful) a fost trimis n dou misiuni religioase, mai nti la
5
arabi, n califatul Bagdad (anul 851), iar apoi, mpreun cu Metodie, la hazari, n orasul
Cherson (n Crimeea de astzi), n anii 858-859.
Dar cea mai important misiune religioas si cultural ncredintat celor doi frati a
fost cea din Marea Moravie (teritoriul de astzi al Cehiei si al Slovaciei), creia i-au
dedicat ntreaga lor activitate, ncepnd cu anii 862-863. Aceast misiune a fost prilejuit
de cererea lui Rostislav, cneazul Marii Moravii, adresat mpratului Bizantului, Mihail
al III-lea, n anul 862. n lupta sa mpotriva expansiunii germane, exercitat si prin
biseric, Rostislav s-a orientat spre Bizant, cernd s i se trimit crturari care s
propovduiasc nvttura crestin n limba slav, limba poporului su, si nu n latin, sau
n greac, limbi pe care slavii nu le ntelegeau: Au venit la noi multi nvttori din Italia,
Grecia si din Germania, care ne nvat n felurite chipuri spune Rostislav prin
intermediul soliei sale. Dar noi, slavii, suntem un popor simplu si nu avem pe nimeni
care s ne ndrepte pe drumul adevrului si s ne arate ntelepciunea. Trimite-ne deci,
stpne, un astfel de brbat, care s ne lmureasc tot adevrul (fragment din Viata lui
Metodie, scriere anonim n limba slav veche de la sfrsitul secolului al IX-lea).
Cei doi frati se ndreapt spre Moravia si ajung acolo n anul 863, cu o parte din
crtile fundamentale pentru cult gata traduse. Este evident c aceast actiune nu putea fi
realizat n mai putin de un an.
Continund activitatea nceput mai nainte, Constantin si Metodie traduc, n
decurs de mai putin de patru ani, ct stau n Moravia, Evanghelia, Apostolul, Liturghia,
prti din Psaltire si alte crti bisericesti, nvtnd pe ucenicii lor regulile slujbei, citirea si
scrierea glagolitic slav. Pentru a-si ntri autoritatea si a cpta confirmarea actiunii lor,
cei doi frati se ndreapt spre Roma, unde fuseser chemati de papa Nicolae I, ca urmare
a interventiilor clerului german. n drum, trecnd prin Panonia de apus, ei se opresc
pentru putin timp la cneazul Kotel, care stpnea peste strmosii slovenilor de azi, si care
i primeste cu mult cinste, dndu-le la nvttur cincizeci de ucenici. n continuare,
Constantin si Metodie trec prin Venetia, unde, ntr-o disput cu clericii locali, Constantin
se manifest va un aprtor nfocat al dreptului slavilor de a avea o cultur n limba lor,
combtnd cu argumente istorice si logice erezia celor trei limbi, potrivit creia numai
greaca, latina si ebraica erau considerate sfinte.
6
Ajunsi la Roma, la sfrsitul anului 867, cei doi frati si ucenicii lor sunt primiti de
noul pap, Adrian al II-lea, care recunoaste n mod oficial liturghia slav si dreptul
slavilor apuseni de a avea episcop si preotii lor, cu conditia ca n biseric s se citeasc
Evanghelia si Apostolul mai nti n limba latin si apoi n limba slav.
Obosit si bolnav, dup ce si ia schima monahal si numele de Chiril, Constantin
moare la Roma n anul 869, lsnd fratelui su misiunea de a continua opera nceput.
Metodie devine arhiepiscop al Moraviei si desfsoar n decurs de mai multi ani o vast
activitate cultural. n anul 885 moare si el, lsnd urmas pe cel mai bun ucenic al su,
Gorazd.
Moartea lui Metodie a constituit un prilej pentru adversarii si si ai culturii slave
de a mpiedica desfsurarea mai departe a acestei activitti n Moravia si Panonia.
Ucenicii si sunt prigoniti, si chiar omorti. Unii dintre ei ajung n Croatia, iar altii,
printre care cei mai cunoscuti erau Climent si Naum, si gsesc adpost n Bulgaria.
Primiti de cneazul Boris-Mihail (852-888), ucenicii lui Chiril si Metodie ncep o intens
actiune de traducere n continuare, din greac, a crtilor religioase si de copiere a celor
traduse. Climent si desfsoar activitatea n regiunea sud-vestic (Kutmicevita),
devenind n anul 893 episcop de Ohrida (astzi Ohrid), iar Naum n rsritul Bulgariei, la
Preslav, pe atunci capitala statului bulgar. Acum se formeaz o adevrat pleiad de
nvtati, printre care se numr, n afar de primii ucenici ai lui Chiril si Metodie
Climent si Naum-, Constantin de la Preslav, clugrul Hrabr si altii.
n epoca chirilo-metodian (anii 863-885) au fost traduse aproape toate crtile
Bibliei. n perioada imediat urmtoare (sfrsitul secolului al IX-lea prima jumtate a
secolului al X-lea), cnd ucenicii lui Chiril si Metodie si desfsoar activitatea n
Bulgaria si Macedonia, se continu traducerea crtilor religioase, crora le-au fost
adugate predici, panegirice, opere istorice. Activitatea din aceast perioad se
concentreaz n dou centre principale: Ohrida (n Macedonia) si Preslav. Scrierile Viata
lui Constantin si Viata lui Metodie au fost scrise n slava veche, dar nu se cunosc cu
exactitate autorii lor. La nceputul secolului al X-lea clugrul Hrabr a scris n slava
veche lucrarea sa Despre litere.
Dup secolul al XI-lea, cultura slav veche capt o mare extindere teritorial,
fiind rspndit n diverse centre din Bulgaria, Rusia, Serbia, Croatia, Trile Romne.
7
ns, noile texte, elaborate sau traduse n aceast perioad, nu mai apartin limbii slave
vechi, ci redactiilor ei slavone.

ALFABETELE SLAVE VECHI

Textele vechi slave pstrate pn astzi sunt scrise n dou alfabete: glagolitic si
chirilic. Denumirea celui de-al doilea alfabet este veche, fiind legat n mod evident de
numele lui Chiril (Constantin), desi nu el este creatorul lui. Termenul glagolitic este mai
nou, fiind luat din limba srbocroat: n Croatia, preotii catolici care oficiau liturghia n
limba slavon erau numiti glagoljai, cuvnt derivat de la glagoljati a vorbi, a oficia
slujba (n limba slavon), provenit din vsl. raoroaova a vorbi, a spune. Asadar, n
croat glagoljica nseamn alfabetul crtilor religioase slavone. ntr-adevr, acest
alfabet, disprut n alte tri slave, s-a pstrat, pn aproape de zilele noastre la croatii
catolici, cu unele modificri n forma literelor.
ntre cele dou alfabete slave exist o serie de asemnri, ceea ce a condus pe
cercettori la ipoteza unei origini apropiate: se observ cu usurint c alfabetul chirilic
provine din alfabetul uncial grecesc; n ceea ce priveste alfabetul glagolitic, se admite c
modelul su principal l constituie alfabetul minuscul grecesc. Prezentm, n continuare
alfabetul grecesc si alfabetul chirilic:

ALFABETUL GRECESC
Majuscule Minuscule Valoarea
numeric
Corespondentele
latine
Pronuntarea Denumirea Observatii
1 a alfa
2 b b (gr.mod. v) beta (vita)
3 g gamma nainte de
guturale
(, , ) se
pronunt n
velar
4 d delta
5 e scurt e psilon
7 z zeta
8
8 e lung
(gr.mod.i)
eta (ita)
, 0 th theta
10 i iota
20 k kappa
30 l lambda
40 m mi
50 n ni
60 x (ks) xi (ksi)
70 o scurt o micron
80 p pi
100 r ro
, 200 s sigma la sfrsitul
cuvintelor,
n celelalte
cazuri
300 t tau
400 y (german) psilon
500 ph f fi
600 kh h (gutural) hi
700 ps psi

800 o lung o mega
ALFABETUL CHIRILIC
Alfabetul
chirilic
Valoarea
numeric
Denumirea
literelor
Transcrierea
n alfabet
latin
Observa(ii privind pronun(area
o oo o 1 o+ o+ o+ o+ a
s ss s - ss ss ss ss+ ++ + b
s ss s 2 s ss s1 11 1 1 11 1 v
r rr r 3 raoroaa raoroaa raoroaa raoroaa g
4 oso oso oso oso d
e e e e yi 5 cv+ cv+ cv+ cv+ e, je je = ie
a aa a - aus aus aus aus1 11 1ve ve ve ve = j romnesc
s ss s, , , ,
6 s ss s1 11 1ao ao ao ao dz
9
, , , ,
7 ea ea ea eam mm m z
a aa a 8 aae aae aae aae i
| || | (yi )
10 i ii i (iota)
[ [[ [ ] ]] ]
- r rr r' '' 'ess ess ess ess g ca n rom. ghici
s ss s 20 soso soso soso soso k
a aa a 30 a aa a l
40 + ++ +caave caave caave caave m
u uu u 50 uoms uoms uoms uoms n
o oo o 70 ous ous ous ous o
n nn n 80 nosoa nosoa nosoa nosoa p
100 sa sa sa sa r
c cc c 200 caoso caoso caoso caoso s
v vv v 300 vs+o vs+o vs+o vs+o t
, , , , ` `` ` 400 s+ s+ s+ s+ u
500 sv+ sv+ sv+ sv+ f
600 1 11 1s s s s ch, x
900 a a a a c c = romnesc
+, +, +, +, 9 99 9 90 +sss +sss +sss +sss c ca romneyte cere, cine
m mm m - mo mo mo mo = romnesc
(sau
mv mv mv mv)
- o o o o t t = t romnesc
+ ++ + - + + + + (ier
mare)
s (sau ) apropiat de romnesc
+ ++ +, , , , + ++ + - + ++ + y apropiat de romnesc
s ss s - s s s s (ier
mic)
t (sau ) e
i
redus
10
1 11 1 - 1 11 1vs vs vs vs ea
- ju iu
m mm m - ja ia
a aa a 900 ius mic e
n

m mm m - - -- - j ie
n

x xx x - ius mare on o
n

o oo o - - -- - jon io
n

) )) ) 60 ) )) )a aa a ks

700
a aa a
ps
, , , , e 9 eavo avo avo avo gr. 0 (th)
v vv v 400 v vv vaao aao aao aao gr. v (i)
800 - -- - o
Problema anteriorittii unuia dintre cele dou alfabete slave a fost si continu s
fie si astzi obiectul a numeroase cercetri si dispute stiintifice. Totusi, n prezent,
majoritatea cercettorilor sunt de acord s interpreteze stirile transmise de clugrul
Hrabr, n lucrarea sa, Despre litere, n sensul c Constantin-Chiril a creat alfabetul
glagolitic si c nainte de epoca chirilo-metodian nu a existat o scriere slav n
adevratul nteles al cuvntului, desi rudimente de scriere evident c au putut fi cunoscute
de popoarele slave. Alfabetul slav spune Hrabr a fost alctuit de Constantin Filosoful,
numit Chiril, care a fcut 38 de litere, dintre care 24 dup sistemul celor grecesti, iar 14
potrivit pronuntrii slave. ntruct nu ne este cunoscut numrul initial al literelor
glagolitice sau al celor chirilice, aceste cifre nu ne pot da indicatii precise despre care
anume dintre cele dou alfabete este vorba n lucrarea lui Hrabr. Totusi, dac tinem
seama de faptul c una dintre copiile lucrrii pstreaz urme ale unui original glagolitic,
precum si de alte considerente de ordin istoric, ajungem la concluzia c Hrabr a scris cu
alfabet glagolitic. Este de presupus c, n vechime, acest alfabet purta numele autorului
su. Cercettorii au artat c, dup prsirea alfabetului glagolitic n trile slave (cu
exceptia Croatiei), a fost posibil ca traditia s atribuie lui Chiril singurul alfabet folosit
ulterior, si anume pe cel pe care astzi l numim chirilic.
11
Cteva observa(ii referitoare la literele alfabetului chirilic
n texte, unele cuvinte des ntrebuintate erau scrise de copisti prescurtat, pentru economie
de spatiu. Pentru aceasta se folosea un semn special, numit titl, vsl. vavao (< gr. :i:o
< lat. titulus), scris deasupra cuvntului:

ona+ onocvoa+, s+ sor+, raova raoroaova, s 1cos.

Drept semne de punctuatie se foloseau (.), punctul si virgula (;), cu valoare
interogativ, dou sau mai multe puncte (:, :.), la sfrsitul unei perioade etc.
Literele alfabetului chirilic erau folosite si pentru redarea numerelor. Astfel,
pentru redarea unittilor se foloseau literele ncadrate de puncte si cu titl deasupra:

1 = .o., 3 = .r. , pentru notarea cifrelor de la 11 la 19 se trecea nti litera care
nsemna unitti, iar apoi cea care nota cifra zece:

.o|. = au+ uo ecave (11), .|. = 14;

n rest, ordinea era: sute, zeci, unitti:

.vos. = 372; .n. = 184.
Miile erau notate prin cifrele reprezentnd unitti avnd un semn special n coltul
din stnga jos:

x
.o. = 1000,
x
.s. = 6000;
x
so = 6501, anul inscriptiei tarului Samuil, respectiv
993 (se scade 5508, dup cronologia bizantin).
Semnul apare numai cu valoarea cifric 6, nu si pentru a reda vreun sunet.
Pentru 90 se foloseste si semnul k, iar pentru 900 si semnul q preluate de la greci.
VALORILE NUMERICE ALE LITERELOR ALFABETULUI CHIRILIC
o s r e
s ( ) )) )
a
e ee e
1 2 3 4 5 6 7 8 9
| s a u ) o oo o n + (k kk k) )) )
10 20 30 40 50 60 70 80 90
c v
V VV V


a ()
100 200 300 400 500 600 700 800 900

12
Baza dialectal a limbii slave vechi
Cunoscnd faptul c cei doi frati, Constantin-Chiril si Metodie, originari din
Salonic, au plecat n anul 863 n Moravia cu unele traduceri ncepute si c ei cunosteau
bine dialectul slavilor din Salonic si din mprejurimi, se poate presupune c limba
primelor texte slave vechi s-a constituit tocmai pe baza acestui dialect. n acea epoc,
limbile slave erau nc destul de apropiate unele de altele, pentru ca aceast limb scris
s fie nteleas de slavii moravi, iar mai trziu s devin limb de cultur a tuturor
slavilor de sud si de rsrit.
n ceea ce priveste baza dialectal a limbii slave vechi, pe baza datelor istorice si a
analizei textelor vechi slave, cercettorii au concluzionat c acestea sunt scrise n
dialectul slavilor din Salonic, adic n limba veche bulgar (bulgaro-macedonean).
Argumentele acceptate si dezvoltate de slavistii care s-au ocupat de aceast problem
sunt, n esent, urmtoarele:
1. Constantin si Chiril au plecat n Moravia cu primele traduceri gata
nfptuite. Evident c ei puteau scrie doar ntr-un dialect slav pe care l cunosteau
dinainte, n dialectul slavilor din Salonic si din mprejurimi.
2. Trsturile lingvistice ale celor mai vechi texte pstrate indic faptul c
aceste traduceri au fost efectuate ntr-o regiune apropiat de Grecia, si anume n mediul
slavilor din rsritul Peninsulei Balcanice.
Este adevrat c, mai ales n epoca imediat urmtoare activittii lui Chiril si Metodie,
se disting n textele vechi slave unele trsturi particulare, care le mpart n apusene
(respectiv, macedonene) si rsritene (specific bulgresti), dup regiunea n care au fost
copiate sau scrise (Ohrid sau Preslav).
n legtur cu determinarea bazei dialectale a limbii traducerilor chirilo-metodiene
apare problema denumirii acestei limbi. Unii cercettori o numesc veche bulgar, n
sensul c aceast limb reprezint, n esent, faza veche a limbii bulgare de astzi.
mpotriva acestui termen se ridic obiectiunea c n timpul lui Chiril si Metodie numele
bulgarilor nc nu se extinsese pe deplin asupra slavilor din rsritul Peninsulei
Balcanice, care au format primul stat slavo-bulgar.
Denumirea de limb slav este astzi prea general si nu poate fi folosit n stiint, de
aceea este concretizat prin determinativul veche deci limba slav veche sau
13
paleoslav, tinnd seama de caracterul ei vechi (cea mai veche limb scris a slavilor),
ct si de importanta ei ca limb de cultur pentru mai multe popoare slave. Termenul de
slav veche este totusi lipsit de precizie din punct de vedere geografic, cci nu arat locul
acestei limbi n aria slav. Pe acelasi plan cronologic au existat limbile rus veche, polon
veche, ceh veche etc., care sunt de asemenea limbi slave vechi. Se creeaz, uneori,
impresia c termenul de slav veche se asociaz cu notiunea de limb scris, detasat de
baza ei dialectal. n schimb, termenul de veche bulgar se ataseaz n primul rnd ideii
c aceast limb oglindeste dialectele vorbite n rsritul Peninsulei Balcanice.
Fiecare dintre cei doi termeni are, deci, avantajele si dezavantajele sale. De aceea,
aceast limb este numit slav veche sau paleoslav.
n ceea ce priveste termenul veche slav bisericeasc, acesta este astzi tot mai rar
folosit, ntruct introduce o notiune de prisos n denumirea limbii respective. Este
adevrat c cele mai multe texte vechi slave sunt religioase, dar acest fapt nu confer
limbii nici o trstur n plus, n afar de unii termeni bisericesti.

TEXTELE VECHI SLAVE
Primele texte vechi slave au fost traduse de Chiril si Metodie si de ucenicii lor
ncepnd din a doua jumtate a secolului al IX-lea, n epoca pe care o numim chirilo-
metodian. Aceste texte nu s-au pstrat n original, ci n copii ulterioare, de la sfrsitul
secolului al X-lea si mai ales din secolul al XI-lea. Criteriul principal pentru a data un
text ca apartinnd epocii slave vechi (pn n secolul al XI-lea inclusiv) este
ntrebuintarea corect a iusurilor, cci dup aceast dat, acestea au suferit unele
modificri.
Unele dintre textele vechi slave sunt scrise n alfabet glagolitic si provin n special din
Macedonia, fiind n genere mai vechi, iar altele sunt scrise cu alfabet chirilic, provenind
mai ales din rsritul Bulgariei.

TEXTE GLAGOLITICE
1. Foile de la Kiev reprezint, dup opinia mai multor cercettori, cel mai vechi text
glagolitic, apartinnd secolului al X-lea.
14
2. Codex Zographensis (Codicele sau Tetraevanghelul de la Zograf) este o copie
dup un text mai vechi, fcut n Macedonia.
3. Codex Marianus (Codicele sau Tetraevanghelul de la mnstirea sf. Maria)a fost
gsit la Athos si a fost scris n Macedonia.
4. Codex Assemanianus (Codicele sau Evangheliarul lui Assemani) este un
evangheliar incomplet, care dateaz din secolul al XI-lea. A fost descoperit de
orientalistul Assemani ntr-o mnstire de la Ierusalim si adus la Biblioteca Vaticanului,
unde se gseste si astzi (de aceea manuscrisul mai este numit si Codex Vaticanus).
5. Codex Clozianus un manuscris glagolitic din secolul al XI-lea, care contine
fragmente de omilii. S-au pstrat numai 14 file, dintre care 12 erau proprietatea contelui
Cloz n secolul al XIX-lea (de unde si numele manuscrisului).
6. Psalterium Sinaiticum (Psaltirea de la Sinai) este o psaltire scris n secolul al
XI-lea. Se pstreaz la mnstirea Sinai de la Muntele Sinai.
7. Euchologium Sinaiticum (Molitvenicul de la Sinai) o culegere de slujbe si
rugciuni.
8. Foile glagolitice de la Ohrid reprezint un fragment de evanghelie pe dou file.
9. Foile glagolitice de la Rila opt foi care contin cteva rugciuni, descoperite la
mnstirea cu acelasi nume din Bulgaria.

TEXTE CHIRILICE
Cele mai vechi scrieri chirilice nu sunt manuscrise, ci inscriptii cu caracter istoric,
funerar sau religios.
1. Inscriptia dobrogean este cea mai veche inscriptie chirilic datat (943) si a
fost descoperit n localitatea Mircea Vod din Dobrogea.
2. Inscriptia lui Mostici de la Preslav este nedatat, dar, cu sigurant, este mai
veche dect inscriptia tarului Samuil si ar putea fi atribuit anilor 927-969.
3. Inscriptia tarului Samuil (993), descoperit n apropierea lacului Prespa, n
Macedonia Egee (Grecia).
4. Inscriptia tarului Ioan Vladislav, descoperit la Bitola (Macedonia), este o
inscriptie chirilic din 1015-1016.
15
5. Inscriptiile de la Murfatlar (Basarabi), dateaz din secolele X-XI, si au fost
descoperite n localitatea cu acelasi nume din Dobrogea.
6. Inscriptia de la Bucov (Ploiesti), dateaz din secolul al X-lea si a fost descoperit
pe peretele unui atelier de fierrie.


Exist, de asemenea, o serie de manuscrise, care fac parte din canonul limbii slave
vechi:
1. Evanghelia lui Sava dateaz din secolul al XI-lea si este o copie dup un
original glagolitic. Poart numele preotului Sava, care, probabil, a fost copistul
manuscrisului. A fost descoperit n Bulgaria rsritean.
2. Codex Suprasliensis (Codicele de la Suprasl) apartine secolului al XI-lea si a
fost descoperit la mnstirea Suprasl din Polonia.
3. Apostolul de la Enina este ultimul manuscris slav vechi din secolul al XI-lea si a
fost descoperit n satul Enina din Bulgaria.
4. Foile de la Hilandar descoperite la mnstirea Hilandar de la muntele Athos.

O situatie aparte o au cele mai vechi texte slavone, dintre care cel mai nsemnat este
Evanghelia lui Ostromir, scris ntre anii 1056-1057, probabil la Kiev.

FONETICA LIMBII SLAVE VECHI
Sistemul fonetic al limbii slave vechi se caracterizeaz, pe de o parte, prin
continuarea sistemului fonetic slav comun din epoca trzie si, pe de alt parte, prin
aparitia unor trsturi fonetice noi, specifice dialectelor sud-slave rsritene.
Asupra sistemului fonetic al limbii slave vechi au actionat dou legi cu caracter
general slav, si anume legea silabelor deschise si legea palatalizrii consoanelor.
Legea silabelor deschise a nceput s actioneze nc din slava comun, constnd n
aceea c fiecare silab, indiferent de locul pe care l avea n cuvnt, trebuia s fie
deschis, adic s se termine ntr-un element vocalic (vocal sau sonant). Deci,
structura silabei poate avea urmtoarele variante: o vocal (V), o sonant (S), o consoan
16
si o vocal (CV), de exemplu: o-so-uo--+a-ve-as nvttor al legii, e-mva a
spune, s1-cvso fug, sa+-s+ lup, cs-vs moarte.
Legea silabelor deschise a determinat o serie ntreag de transformri fonetice, unele
dintre ele fiind generale, pe toat ntinderea ariei slave, altele avnd un caracter local,
sud-slav. Dintre acestea, cele mai importante au fost:
1. Modificarea limitei silabelor. nainte de actiunea legii silabelor deschise,
silabele unui cuvnt erau formate din morfemele sale componente. Prin deschiderea
silabelor s-a modificat limita dintre acestea, estompndu-se totodat si granita dintre
morfeme. De exemplu: *rek-ti > e-mva a spune, *chot--ti > o-v1-va a vrea.
2. nlturarea desinen(elor consonantice. Ca si n celelalte limbi vechi, existau si
n slava comun terminatii consonantice n flexiunea nominal, pronominal sau verbal.
Aceste desinente de origine indo-european au fost nlturate n urma actiunii legii
silabelor deschise. De exemplu: *kleuos > caoso cuvnt, *neuos > uos+ nou.
3. Apari(ia vocalelor nazale. Din grupurile diftongale em (en), om (on), am (an)
aflate la sfrsitul silabelor si constituind deci silabe nchise iau nastere, pentru
deschiderea acestora, dou foneme vocalice [e
n
] si [o
n
], numite vocale nazale si redate
grafic prin [a] si [x]. De exemplu: *penktis > navs cinci, *pontis > nxvs drum.
4. Metateza lichidelor, reprezint modalitatea de deschidere a silabelor prin
schimbarea pozitiei consoanelor lichide n grupurile diftongale [or], [ol], [er], [el]. De
exemplu: *orbos > os+ rob, *bergos > s1r+ trm, mal, *golva > raoso cap,
*melko > a1so lapte.
5. Apari(ia unor ieruri neetimologice. Pentru deschiderea silabelor din cuvintele
mprumutate, sunt introduse adeseori ieruri neetimologice. De exemplu: gr. Kcvo:ov:vo
> Bou+cvou+vau+ Constantin.
Fac exceptie de la legea silabelor deschise:
a) prefixele s+-, a-, os-, ov-, o-. De exemplu: B3-ue-uo-sa-1-va a ur,
B3-1-ua-va a schimba, Qh-o-mvo-va a ntoarce, Q1-o-s+ tnr,
rd3-r+-uo-va a izgoni.
17
b) unele cuvinte n cadrul crora nu s-a efectuat metateza lichidelor. De exemplu:
hdn-va-uo balt, mlastin, dn-so-va a flmnzi. (Din aceleasi familii de cuvinte
exist, totusi, termeni cu metateza realizat: hnd-vo balt, nd-so-+ lacom).

Legea silabelor deschise nceteaz s mai actioneze n epoca trzie a slavei vechi,
odat cu disparitia ierurilor din pozitie slab.

Legea palatalizrii consoanelor. Aceast lege se exercit prin intermediul unor
elemente specifice, palatalizante, care modific articularea consoanelor. Ea genereaz
numeroase variante fonematice pozitionale si foneme palatale noi, care mbogtesc
inventarul consonantic al limbii slave vechi.

Accentul. n limba slav veche, accentul era dinamic, liber si mobil, asemenea celui
din limbile rus sau bulgar, desi locul nu coincide ntotdeauna cu cel din aceste limbi.
Prin accent dinamic se ntelege pronuntarea cu o intensitate mai mare a uneia dintre
silabele cuvntului. Celelalte dou caracteristici ale accentului privesc locul acestuia n
cuvnt: accentul este liber, ca si n limba romn, adic nu este fixat pe o anumit silab
a cuvintelor, si mobil, deoarece n cadrul paradigmei se poate muta de pe o silab pe alta.
Calitatea modificrii tonalittii n cursul vorbirii, specific unora dintre limbile slave,
se numeste intona(ie sau accent muzical. n slava comun intonatia era de dou feluri:
acut (sau ascendent, manifestat prin urcarea tonului) si circumflex (sau
descendent, manifestat prin coborrea tonului).

Sistemul vocalic

n limba slav veche au existat urmtoarele vocale: [a], [e], [], [e
n
], [i], [o], [o
n
], [u],
[y], [], [t], deosebite ntre ele dup locul de articulare si gradul de apertur.
Dintre caracteristicile speciale de articulare, cele mai importante sunt urmtoarele:
1) vocalele [o] si [u] se pronunt rotunjit, labializat;
2) vocala [] are pronuntare diftongal [ea];
18
3) vocalele [en] si [on] se pronunt cu rezonant nazal [e
n
], [o
n
], asemenea
grupurilor in, -on din limba francez, de exemplu fr. fin, bon.
Din punctul de vedere al cantittii vocalice, limba slav veche nu prezint perechi de
vocale scurte si lungi, ca limba latin, de exemplu. n schimb, n plan diacronic, apar clar
deosebiri vocalice cantitative, care genereaz calitti diferite. Astfel, privite retrospectiv,
vocalele din limba slav veche se pot mprti n urmtoarele categorii: vocale reduse []
si [t], vocale scurte [e] si [o] si pozitional [y], [i] si vocale lungi [e
n
], [o
n
], [], [a], [u],
[y], [i].
Caracteriznd aceste vocale prin prisma criteriului nmuierii, constatm c vocalele
anterioare sunt moi ([i], [e], [], [], [t]), n timp ce medialele ([y]) si posterioarele ([u],
[o], [o
n
], [a], []) sunt dure. Se poate realiza o nmuiere suplimentar a vocalelor prin
preiotare, proces care cuprinde att vocale anterioare, ct si posterioare. Prin preiotare se
obtin o serie de pseudodiftongi (sau diftongi monofonematici), cum sunt [ie] (), [ia] (m),
[iu] (), [ie
n
] (m), [io
n
] (o). Vocalele [y] si [] nu se nmoaie niciodat.

Evolu(ia ierurilor

n limba slav veche exist dou grade de reducere a fonemelor vocalice: o reducere
relativ si o reducere absolut. Reducerea relativ apare pozitional la vocalele [i] si
[y] aflate nainte de [i] sau [j]. Prin aceast reducere relativ, vocala continu s se
pronunte cu acelasi timbru, ns mai scurt. Astfel, [i] si [y] prin reducere pozitional trec
din sirul vocalelor lungi la cele scurte ([i] si []). De exemplu:
uos1a nou, oxaB arme, cxBa judector, sovBm frati.
Caracterul redus al acestor foneme se manifest frecvent prin oscilri de grafie, n
locul vocalei [i] aprnd adesea n texte [s], iar n locul vocalei [] - [+]. De exemplu:
vB / vs trei, os+B / os7a bun.
Reducerea absolut se manifest la anumite ieruri, rezultatul acestui proces fiind
disparitia fonemelor respective. Vocalele [+] si [s] sunt conditionate n evolutia lor de
pozitia pe care o au n cuvnt; deosebim dou pozitii n care se pot afla ierurile: o pozi(ie
19
intens si o pozi(ie slab. n mod conventional, pozitia intens se marcheaz prin notat
sub vocala respectiv, iar pozitia slab prin .
Pozitia slab se ntlneste:
a) la sfrsitul cuvintelor bi- sau plurisilabice:
xah brbat, saoaeu7 cuvios, s+asaeu7 iubit;
b) naintea unei silabe cu o alt vocal dect ier:
nosho adevr, s7vo cine, vho ntuneric, negur, multime;
c) naintea unei silabe cu un ier intens: noshhu+ adevrat.

Pozitia intens se ntlneste n urmtoarele situatii:
a) naintea unei silabe cu un ier slab: hus zi, ovh+ tat.
b) naintea unei silabe cu [i] sau [u] reduse: s17u+a credincios, a1r7s+a
usor.
c) n silaba initial sub accent: vhsu+ ntunecos, s7so el chem.
n cazul cuvintelor care au mai multe silabe consecutive cu ieruri, stabilirea
pozitiei se face prin numrtoare de la sfrsitul ctre nceputul cuvntului, n felul
urmtor: n silabele impare vor fi ieruri n pozitie slab, n silabele pare ieruri n pozitie
intens (legea lui Havlik).
Aceste dou pozitii au constituit elementul determinant al evolutiei ulterioare a
ierurilor. Deoarece n cele mai vechi texte paleoslave aceste vocale erau notate totdeauna
corect, pe locul lor etimologic, deducem c n epoca clasic se pronuntau indiferent de
pozitia avut n cuvnt. Mai trziu, probabil de pe la sfrsitul secolului al X-lea, ierurile
din pozitie slab ncep s se articuleze din ce n ce mai redus, pn la pierderea total a
valorii lor fonetice. Aceast perioad este oglindit n textele slave vechi prin
confundarea sau amestecul celor dou grafeme si prin omiterea total, n unele cazuri, a
ierurilor aflate n pozitie slab. Avem deci de-a face tot cu o reducere pozitional, care
ns merge pn la anularea total a fonemului respectiv.
Ierurile n pozitie intens, fiind pronuntate mai pregnant, si mresc cantitatea, trecnd
de la stadiul de vocale reduse la cel de vocale scurte. Acest proces este impropriu numit
20
n stiint vocalizare. Paralel cu amplificarea cantittii s-a produs si o schimbare de
timbru, cu rezultate diferite n diversele limbi slave.
n unele limbi, printre care si slava veche, evolutia ierurilor n pozitie intens s-a
realizat cu respectarea principiului deosebirii articulatorii dintre cele dou ieruri, astfel c
rezultatul procesului de transformare se ntruchipeaz n dou noi foneme, diferite unul
de altul: [+] >[o], iar [s] > [e], de exemplu: c7u+ > cQu (somn, vis), hus > u (zi).
n alte limbi slave, cele dou vocale se unific din punct de vedere articulatoriu nc
nainte de vocalizare, fapt care se oglindeste de exemplu n textele de redactie srba, n
care, pentru ambele ieruri se generalizeaz o singur liter, h. Rezultatul transformrii
celor dou ieruri va fi, astfel, unic: [+], [s] > [e]; [+], [s] > [a].
Disparitia fonologic a ierurilor n pozitie slab (chiar dac grafic, n virtutea
normelor conservatoare de scriere, continu s fie notate) marcheaz ncetarea actiunii
legii silabelor deschise si genereaz o serie de noi fenomene, printre care: aparitia de
silabe nou nchise, mutarea unor accente, formarea de noi grupuri consonantice.

Grupurile diftongale [ [[ [or] ]] ], [ [[ [ol] ]] ], [ [[ [er] ]] ], [ [[ [el] ]] ]

Grupurile diftongale [or], [ol], [er], [el], existente n limba slav comun, formau
silabe nchise. n momentul nceperii actiunii legii silabelor deschise, acestea au fost
supuse modificrilor. n dialectul care a stat la baza limbii slave vechi, deschiderea
acestor silabe s-a fcut prin metatez si lungirea elementului vocalic.
Prin metatez ntelegem inversarea locului elementelor componente ale grupului
diftongal : [or] > [ro] , [ol] > [lo], [er] > [re], [el] > [le]. Paralel cu metateza s-a produs si
lungirea elementelor vocalice: [e] > [] > [], [o] > [] > [a]. Iat cteva exemple de
transformare a grupurilor diftongale:
a) n pozitie initial : sl.com.
*
ORmo > v.sl. rdo (umr), sl.com.
*
OLkom+ > v.sl.
ndso+ (lacom);
b) n pozitie interconsonantic: sl.com.
*
kORva > v.sl. srdso (vac), sl.com.
*
zOLto
> v.sl. ndvo (aur).
21
Transformarea diferit a grupurilor diftongale n limbile slave ajut la marcarea unor
isoglose precise si la determinarea influentelor slave n limbile neslave. Astfel, n limba
romn exist multe cuvinte de origine slav care au reflexul sud-slav n acest caz (drag,
glav, grdin, mldit), ceea ce constituie un indiciu clar asupra contactului n trecut
dintre romni si slavii meridionali.
Pentru stabilirea vechimii acestui proces se citeaz, de obicei, ptrunderea n
limbile slave a numelui mpratului german Carol cel Mare (742-814) si transformarea lui
n substantive comun, cu sensul mprat, rege, n care fonemele [ar] au fost supuse
acelorasi modificri ca si diftongul [or]: germ. Karl > v.sl. sdnas, scr. kralj, rus. korol',
pol. krl.
Sonantele
Sonante sau lichide silabice sunt acele consoane lichide care au calitatea de a
forma silabe. Acestea sunt: r sonant dur, r sonant moale, l sonant dur si l sonant moale.
Apropierea lor de elementele vocalice se observ si n pronuntare, cci, de exemplu, r
sonant dur se pronunt [r], l sonant dur se pronunt [l]. Caracterul vocalic al acestor
foneme se marcheaz n scris printr-un ier (dur sau moale, dup calitatea sonantei),
alturat literei cu care se noteaz consoana respectiv. De regul, ier dur este ierul mare,
iar moale ierul mic. Astfel, r sonant dur se noteaz r7 sau 7r, r sonant moale - rh sau
hr, l sonant dur - n7 sau 7n si l sonant moale - nh sau hn : vr7r+, v7rr+ (trg),
cvn7n+, cv7nn+ (stlp), arhvso, ahrvso (jertf), cnho, chno (lacrim). O
dovad gritoare a modului de pronuntare a sonantelor n limba slav veche o constituie
si reflexul lor n cuvintele romnasti de origine veche sud-slav : trg, stlp, crm.
Consoane dure, moi, palatalizate
Cel mai important criteriu de diferentiere n consonantism este cel de nmuiere,
care, n majoritatea cazurilor, determin opozitii ternare (C dur: C nmuiat: C
palatalizat). nmuierea este conditionat de nvecinarea cu vocalele anterioare, n cadrul
aceleiasi silabe, procesul producndu-se, de obicei, regresiv. Palatalizarea este o nmuiere
a consoanelor, realizat prin diverse modalitti si n conditii diferite, determinat de doi
factori: 1) de [j], ca element general de palatalizare, pentru toate consoanele; 2) de
vocalele anterioare, element de palatalizare special, pentru consoanele velare. Asadar,
22
consoanele limbii slave vechi prezint o invariant (dur) si dou variante pozitionale
(moale si palatalizat). De la aceasta fac exceptie consoanele velare [k], [g], [ch], care
apar numai n dou ipostaze (dur si palatalizat) si consoanele [], [], [c], [c], [dz],
care au numai ipostaza palatal.
Palatalizarea cu [j] a cuprins toate consoanele slave comune, cu exceptia
palatalelor.
Consoanele labiale prin palatalizare cu iot dezvolt pe lng consoan un
apendice palatal [l], numit l epentheticum:
p + j > pl: snava (a cumpra), sna'm (<

kup-ja - cumprtur)
b + j > bl: asava (a iubi), asa'o (<

ljub-jon - eu iubesc)
v + j > vl: +vs+ (mort), +mvsa'ua (<

umrtv-jenie ucidere)
m + j > ml: eeu+ (de pmnt), ea'm (<

zem-ja pmnt, tar).

Consoanele dentale din slava comun prin palatalizare cu iot si modific
articularea, dnd uneori nastere unor consoane compuse:
t + j > t: cs1v+ (lumin), cs1mvo (<

svt-ja lumnare)
d + j > d: oroava (a ngrdi), oroax (<

ograd-jo
n
eu ngrdesc)
s + j > : nscova (a scrie), namx (<

pis-jo
n
eu scriu)
z + j > : saova (a lega), saax (<

ve
n
z-jo
n
eu leg)
l + j> l: soaava (a luda), soa'o (<

chval-jo
n
eu laud)
n + j > n: rouava (a alerga), rou'o (<

gon-jo
n
eu alerg)
r + j > r: soava (a dojeni), so'o (<

kor-jo
n
eu dojenesc).
Consoanele velare se palatalizeaz att sub influenta lui iot, ct si a vocalelor
anterioare.
I. Palatalizarea consoanelor velare cu iot duce la urmtoarele rezultate:
k + j> c: naosova (a plnge), nao+x (<

plak-jo
n
eu plng)
g + j> : a+rova (a minti), a+ao (<

l+g-ja minciun)
ch + j> : + (spirit), mo ( <

duch-ja suflet).
23
II. Palatalizarea consoanelor velare sub influenta vocalelor anterioare se prezint
sub trei forme diferite, corespunznd unor stadii de palatalizare distantate n timp si
realizate cu mijloace specifice pentru fiecare stadiu n parte. Aceste stadii au fost numite
palatalizarea I, II si III.
Palatalizarea I se produce atunci cnd [k], [g], [ch] se afl nainte de vocalele
[e], [e
n
], [], [s], [i] sau de sonantele [l] si [r] moi. Rezultatele acestei palatalizri sunt
urmtoarele: [k] > [c], [g] > [], [ch] > [].
De exemplu: sasux (eu strig), sa+ama (<

krik-ii tu strigi); +saos1s+ (om),

+saos1+e (<

cslovk-e omule!) etc.

Palatalizarea a II-a se produce atunci cnd [k], [g], [ch] se afl naintea
vocalelor [] sau [i] provenite din diftongi. Rezultatele acestei palatalizri sunt: [k] > [c],
[g] > [dz], [ch] > [s]. De exemplu: xso (mn), x1 (ro
n
k-ai >

ro
n
k- dou
mini); + (spirit), ca (

duch-oi >

duch-i spirite).
Palatalizarea a III-a se produce atunci cnd [k], [g], [ch] se afl dup [i], [s],
[e
n
] si [r] sonant moale si nainte de alt vocal dect [+] sau [y]. Rezultatele acestei
palatalizri sunt urmtoarele: [k] > [c], [g] > [dz], [ch] > [s]. De exemplu: ovss (tat)
<

otsks; n1uass (ban) < v.germ.sup. pfenning.

Dintre cele trei palatalizri, primele dou sunt regresive, n timp ce cea de a treia
este progresiv.
Modificrile grupurilor consonantice
Sistemul fonetic slav a tins spre nlturarea aglomerrii de consoane. Aceast
tendint s-a realizat, n general, prin actiunea legii silabelor deschise si prin procesele
complementare provocate de aceasta. n unele cazuri, pentru nlturarea grupurilor
consonantice incompatibile cu sistemul fonetic slav vechi, s-au aplicat diferite procedee,
cum ar fi reducerea sau modificarea prin asimilare si disimilare.
24
nainte de aparitia scrierii slave vechi s-au produs reduceri ale grupurilor
consonantice, de tipul:
[tl] si [dl] > [l]:

pletl+ > naea+ (mpletit);

vedl+ > sea+ (dus): [ps] si [ss] > [s]:

opsa > oco (viespe);

iessi > ca (tu esti); [pt] si [bt] > [t]:

supti > cva (a asterne);

pogrebti > noreva (a ngropa); [pn] si [bn] > [n]:

s+pn+ > c+u+ (somn);

dabno >
+uo (fund): [tm] si [dm] > [m]:

vertmen > s1a (vreme);

dadm+ > o+ (eu voi

da); [kst] > [st]:

rkste > 1cve (ati spus).

Prin asimilare si disimilare se nlocuiesc grupurile consonantice incompatibile n
sistemul slav vechi cu grupuri consonantice compatibile, egale numeric, de exemplu: [tt]
> [st]:

gnetti > ruecva (a apsa); [dt] > [st]:

sdti > c1cva (a se aseza); [zt] > [st]:

v+lezti > s+a1cva (a intra); [zg] > [d]:

rozgije > oaa (nuiele).

Alternan(e fonetice
Att n flexiune, ct si n formarea cuvintelor se observ adeseori nlocuirea unui
fonem prin altul, n forme derivate din aceeasi rdcin. Acest proces poart numele de
alternan( fonetic. O parte dintre alternantele existente n limba slav veche sunt
mostenite, altele s-au format n aceast limb, oglindind diverse transformrii fonetice,
cum ar fi palatalizrile, evolutia ierurilor.
Alternan(ele vocalice pot fi calitative sau cantitative. Alternantele vocalice sunt
calitative atunci cnd n cadrul aceluiasi morfem alterneaz n formele derivate sau
flexionate foneme diferite. De exemplu: [e] / [o], [+] / [s], [a] / [e], [y] / [i], [u] / [iu], [e]
/ [ie]. Se numesc cantitative acele alternante vocalice n care fonemul alternant este
istoriceste acelasi ca timbru, dar de cantitti diferite.
mprtirea alternantelor vocalice n calitative si cantitative este doar teoretic,
deoarece ambele tipuri se regsesc mpletite n aceleasi siruri. De exemplu:
[e]/[o]/[s]/[]/[i]: e ee esx (eu spun) / o oo os+ (termen) / s ss sa (spune!) / 1 11 1+ (am
spus) / ova aa aova (a nega).
25
Spre sfrsitul perioadei vechi slave, la alternantele mostenite se altur altele,
conditionate de vocalizarea, respectiv, disparitia ierurilor, de exemplu: [s]/[e]/[]:
s ss sus /e ee eus (zi) /ua (zile).
Alternantele consonantice sunt conditionate, n cea mai mare msur, de
transformrile articulatorii produse de palatalizare. De exemplu:
[k]/[c]/[c']: sa1sx (trsc) / sa1+ev+ (trste) / sa11ve (s trti!).
Cunoasterea alternantelor vocalica si consonantice este foarte util pentru
ntelegerea proceselor fonetice, morfologice si derivative ale limbii slave vechi.

Morfologia

n ceea ce priveste morfologia, slava veche prezint forme apropiate de cele din
slava comun.
Cuvintele din limba slav veche se grupeaz n 10 clase lexico-gramaticale:
substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia,
interjectia si particula. Aceste prti de vorbire se mpart n dou grupe: flexibile si
neflexibile. Sunt flexibile: substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul si verbul, iar
neflexibile: prepozitia, conjunctia, interjectia si particula. n ceea ce priveste adverbul,
acesta ocup o pozitie de mijloc, deoarece este neflexibil, dar prin gradele de comparatie
se leag de adjectiv, respectiv de prtile de vorbire flexibile.
Substantivul
Limba slav veche a mostenit din slava comun urmtoarele categorii
gramaticale:
1. Trei genuri: masculin, feminin si neutru.
2. Trei numere: singular, plural si dual.
3. Sapte cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ si vocativ.
Genul. Dintre cele trei genuri, masculinul indica initial fiinte masculine,
femininul fiinte feminine, iar neutrul, de regul, obiecte, notiuni abstracte si, uneori, fiinte
26
tinere, neajunse la maturitate. De exemplu: xas (m) brbat, aeuo (f.)
femeie, ovo+a (n.) copil.
n cadrul substantivelor de genul masculin, slava veche a creat o nou categorie,
subgenul personal, format din nume de persoan, la care acuzativul singular este nlocuit
prin genitiv. La celelalte nume, care apartin subgenului impersonal, acuzativul singular
este identic cu nominativul. De exemplu: Qsp1 dBrddd
a oae+e a nd3drd uo aou1 ero "l-a vzut de departe pe Avraam si pe Lazr n
snul lui" (Codex Zographensis, Luca, XVI, 22).
Numrul. Cele trei numere din slava veche erau o categorie vie. Astfel, os+
("rob, robul"), oso ("doi robi") si osa ("mai multi robi"). Pstrarea dualului
categorie disprut n alte limbi europene este atestat n exemple ca:
nae+ +so 1dndB71d e+e ("cel care a primit doi talanti spuse"). De obicei,
formele de dual apar nsotite de numeralul +so, +s1. Formele nominale de dual apar
ns si fr numeral. Cu exceptia limbilor sloven, luzacian si a unor graiuri casube care
mai pstreaz dualul, n toate celelalte limbi slave, n diversele etape ale dezvoltrii lor,
categoria dualului a disprut, fiind absorbit de plural.
Declinarea substantivelor. Flexiunea substantivelor din slava veche prezint mai
multe tipuri, determinate de natura elementului final al vechii teme. Conform unei
mprtiri clasice, n care se ia n considerare elementul tematic, substantivele se grupeaz
n substantive cu teme vocalice si substantive cu teme consonantice.
Pronumele
Din punctul de vedere al categoriilor gramaticale, pronumele din slava veche se
grupeaz n: personale si nepersonale. Pronumele personale prezint forme, deosebite
numai pentru persoanele I si a II-a, particularitate pe care o aveau si alte limbi indo-
europene, ca limba latin. Tot n grupa pronumelor personale se include si pronumele
reflexiv.
Pronumele personale sunt:
pers. I sg. o+, pl. +, du. s1;
pers. a II-a sg. v+, pl. s+, du. so;
27
pron. reflexiv ca (ac.).
Pronumele nepersonale sunt cele a cror flexiune nu cunoaste categoria
persoanei, ci a genului. Aceste pronume se grupeaz n mai multe categorii semantice:
- demonstrative: cs, ce, ca (acesta); v+, vo, vo (acela).
- relative: aae, ae, mae (care).
- anaforic: *js, *je, *ja (acela).
- posesive: oa, o, om (al meu,); vsoa, vso, vsom (al tu,).
- interogative: svo (cine), +svo (ce).
- nehotrte: sscs, ssce, ssco (tot).
Adjectivul
n limba slav veche existau trei tipuri de adjective: calificative, relative si
posesive.
Adjectivele calificative exprim calitti ale obiectelor. Acestea se refer la
dimensiunea, culoarea, aspectul fizic sau psihic al obiectului sau fiintei:
seaas+ (mare), oa+ (mic), s1a+ (alb), +su+ (negru), c+os+ (sntos),
or+ (drag), ++ (drz).
Adjectivele relative exprim, n general, nsusiri ale obiectelor n raport cu ale
altor obiecte, n particular definesc materia din care este constituit obiectul: 1s1u+ (de
lemn), sosu+ (de ap), aovsu+ (de aur).
Adjectivele posesive sunt adjectivele care, nsotind substantivele determin
apartenenta acestora. Dup genul lor, adjectivele au trei terminatii: saor7 (m.),
saorQ (n.), saord (f.) bun, bun.
O alt clasificare a adjectivelor se refer la originea acestora, la modul lor de
formare. n functie de acest criteriu, adjectivele pot fi:
Primare: uos+, -o, -o (nou), csav+, -o, -o (sfnt), a1n+, -o, -o (frumos,
bun).
Derivate cu sufixe. Printre cele mai frecvente sufixe care formeaz adjective
calificative sunt:
28
-os+, -+s+, -ss+: aecvos+ (crud), s+cos+ (nalt), cao+s+ (dulce).
-su+: soasu+ (bolnav), +scvsu+ (cinstit).
-as+, -saas+: aaocvas+ (milostiv, cf. subst. aaocvs - mil),
osacvsaas+ (invidios) < osacvs (invidie).
Adjectivele compuse. Sunt foarte numeroase n textele vechi slave, fiind calcuri
dup limba greac: saoros1su+ (credincios, evlavios), saoroosu+ (nzestrat).
Declinarea adjectivelor
Limba slav veche a mostenit din slava comun dou tipuri de flexiune a
adjectivului: nedeterminat (nominal) si determinat (pronominal), distincte prin
functia sintactic. Nu toate adjectivele au ambele declinri. De exemplu, adjectivele
posesive sunt, de regul, nedeterminate. Un numr mic de adjective sunt invariabile:
csoso+ (liber), oaa+s (diferit), os+ (potrivit, plcut).
Gradele de compara(ie
Grade de comparatie au numai adjectivele calificative. Ca si n limba romn,
adjectivele au n slava veche dou grade de comparatie: comparativ si superlativ.
Comparativul
Dup modul de formare, se cunosc dou tipuri ale comparativului: forma scurt
si forma lung. Forma scurt este mai veche si mai putin frecvent n textele slave vechi.
Aceasta se formeaz cu suf. jss (m.), -jes (n.), -jsss (f.), care se adaug direct la rdcina
adjectivului. De exemplu: or+ (drag); oas (m.), oae (n.), oasma (f.).
Al doilea tip al comparativului este denumit forma lung, deoarece la formarea lui
particip sufixul lrgit -jss > 1a (m.), -jes > 1 (n.), -jsssj > 1ama (f.). De exemplu:
uos+ (nou) comp. uos1a (m.), uos1 (n.), uos1ama (f.); +acv+ (curat)
comp. +acv1a (m.), +acv1 (n.), +acv1ama (f.).
Superlativul
Superlativul este mai putin folosit n textele vechi slave. Superlativul poate fi
absolut si relativ.
29
Superlativul absolut se formeaz cu ajutorul adverbelor s1ao (1ao) si
seasa care nsotesc adjectivul, ori cu prefixul augmentativ n1-: Br19B011J
oa ovee ro (n numele preacuratei lui maici) Codex Suprasliensis, 124.
Superlativul relativ se exprima prin comparativul adjectivului si prefixul JdB-:
a +s+cvso ae cxv JdB1r1h7mB (si simtmintele sunt cele mai trebuincioase)
Codex Suprasliensis, 339. Superlativul relativ mai poate fi exprimat printr-un comparativ
precedat de genitivul plural al pronumelui Bh0h:
omve s+vo omvev+ cvo1a s+va o sxev+ Bh01\7 hBB (dac cineva vrea
s fie mai mare, s fie mai mic dect toti) Codex Zographensis, Marcu, IX, 35.
Numeralul
Numeralele din slava veche erau cardinale, ordinale, colective, multiplicative si
distributive.
Numeralul cardinal
Numeralele de la 1 pn la 10:
1 = au+, su+ m. (un, unic, singur), auo n., auo f.
2 = +so m. (doi), +s1 n. si f. (dou).
3 = vs, va m. (trei), va n. si f.
4 = +ev+e m. (patru), +ev+a n. si f.
5 = navs; 6 = mecvs; 7 = ces; 8 = ocs; 9 = esavs; 10 = ecavs.
Numeralele de la 1 la 4 au valoare de adjective, au forme diferite dup gen si se
acord n gen, numr si caz cu substantivul pe care l nsotesc. Numeralele de la 5 la 10
nu au forme diferite dup gen.
Numeralele compuse ntre 11 si 19 (inclusiv) se formeaz astfel: unittile sunt
urmate de prepozitia uo si de locativul singular al numeralului ecavs: 11 =
au+ (auo, auo) uo ecave.
Numeralele compuse de la 11 la 19 se caracterizeaz prin faptul c se declin
numai unitatea, iar uo ecave rmne invariabil.
30
Sistemul numeric slav are la baz sistemul zecimal. Zecile se formeaz prin
multiplicare, astfel: 20 = +so ecava, 30 = vs ecave etc., cu numeralul ecavs la
nominativ dual, nominativ plural sau genitiv plural.
Observatie: Numeralele 11-19 din limba romn reproduc sistemul slav:
unsprezece, doisprezece, etc., n care prepozitiei uo i corespunde spre (< lat. super
deasupra, peste).
Numeralele compuse 21-29, 31-39, 41-49 etc., se formeaz cu zecile respective
urmate de conjunctia copulativ a sau va si apoi de unitti: 21=
+so ecava a au+ (auo, auo).
De la 100 n sus numeralele se formeaz adugndu-se la sut conjunctia
copulativ a sau va, apoi zecile si unittile: 101 = c+vo a au+, 102 = c+vo a +so.
Ca si zecile, sutele se formeaz prin multiplicare: 200 = +so c+v1, 300 =
vs c+vo.
v+cxmva si varianta fonetic v+camva mie este un substantiv feminin,
declinat ca si cele cu tema n a-, varianta moale (tipul os+ua).
Numeralele ordinale
Sunt adjective cu forme diferite dup gen. Ca si adjectivele, pot fi nedeterminate
si determinate. n texte apar mai frecvent formele determinate. Numeralele ordinale
simple sunt urmtoarele:
masculine:
n+s+a, s+vo+a, vevsa, +evs+v+a, nav+a, mecv+a, ce+a, oc+a, esa-
v+a, ecav+a;
neutre:
n+so, s+vooe, vev, +evs+vo, navo, mecvo, ceo, oco, esavo,
ecavo;
feminine:
n+som, s+voom, vevmm, +evs+vom, navom, mecvom, ceom, ocom, esa-
vom, ecavom.
31
Numeralele colective
n slava veche numeralele colective se folosesc la numrul singular, precum si la
dual si plural, la cele trei genuri. Acestea, avnd si valoare distributiv, indic fie un grup
de mai multe lucruri sau persoane, fie lucruri de diferite feluri. Formele de singular sunt:
+soa, +so si osoa, oso (amndoi, ambii, cte doi, grup de doi, de dou feluri); n
mod analog: voa, vo etc.
Numeralele multiplicative
Se formeaz din numeralele cardinale urmate de substantivul masculin
sov+ (oar, dat): +so sov+ (de dou ori), va sov+ (de trei ori).
Numeralele distributive
Pentru a exprima repartizarea si gruparea obiectelor sau a persoanelor, s-au folosit
si numerale distributive, formate din numerale cardinale nsotite de prepozitia no:
no +s1o (cte doi), no vs+ (cte trei).
Verbul
Dintre toate prtile de vorbire din limba slav veche, cea mai bogat n forme si
cea mai complex este verbul. n limba slav veche, ca si n alte limbi indo-europene
slave si neslave, verbul se distinge printr-un numr mare de categorii morfologice.
Modurile: Din punctul de vedere al prezentei sau absentei persoanei si numrului,
formele verbale din slava veche pot fi clasificate n dou mari grupe: forme verbale
personale si forme verbale nepersonale. Formele verbale personale din limba slav veche
le sunt proprii urmtoarelor moduri: indicativ, imperativ si conditional (sau optativ). Spre
deosebire de alte limbi indo-europene, n slava veche, ca si n celelalte limbi slave, vechi
sau moderne, nu exista un mod conjunctiv.
Formele verbale nepersonale ale verbului sunt tot trei: participiul, infinitivul si
supinul.
Timpurile
n limba slav veche, categoria timpului se manifest la modurile personale si la
participiu. Infinitivul si supinul nu aveau timpuri n limba slav veche.
32
Corelatia dintre moduri si timpuri este urmtoarea:
Indicativ: prezent, aorist, imperfect, perfect, mai mult ca perfect, viitor I si viitor
II (viitor anterior).
Imperativul are numai forme de prezent.
Conditionalul, desi putea s aib nteles de conditional prezent sau de conditional
trecut, nu dispunea dect de forme de prezent.
Dintre formele verbale nepersonale cunosc categoria gramatical a timpului
numai participiile, care pot fi: participii prezente si participii trecute.
Diatezele
Pe plan morfologic, categoria gramatical a diatezei se manifest n mod vdit
numai la nivelul participiilor, care disting forme active si forme pasive.
La modurile personale, verbul n slava veche nu cunoaste categoria diatezei
pasive, n sensul c nu dispune, ca verbul din latin, de exemplu, de o conjugare special,
pasiv, care s se opun morfologic celei active.
Pentru exprimarea strilor pasive, n slava veche s-a recurs la procedee sintactice,
n primul rnd la constructii constnd din formele personale ale auxiliarului s+va (a fi)
si un participiu pasiv.
n ceea ce priveste diateza reflexiv, ea se exprim printr-un procedeu sintactic
cunoscut tuturor limbilor slave si altor limbi indo-europene, inclusiv limbii romne: cu
ajutorul unei particule invariabile provenite dintr-un pronume reflexiv. n limba slav
veche aceast particul este ca. Ea poate urma sau preceda verbul la care se refer. Cf.
opozitia de diatez: rovosava (a pregti infinitiv activ) rovosava ca (a se pregti
infinitiv reflexiv).
Aspectul
Categoria morfologic a aspectului, necunoscut limbii romne, constituie o
trstur caracteristic a sistemului verbal al limbilor slave, inclusiv al limbii slave vechi.
Aspectul verbal este o categorie gramatical relational, si anume una binar.
Cele dou ipostaze n care si gseste expresie si prin care se realizeaz aspectul verbelor
slave sunt perfectivitatea si imperfectivitatea. Un verb oarecare din limbile slave nu poate
33
fi dect perfectiv, imperfectiv, sau perfectiv si imperfectiv n acelasi timp. Nu exist
verbe n afara categoriei gramaticale a aspectului.
Procedeele de perfectivare yi imperfectivare
Formarea verbelor perfective de la cele imperfective si a verbelor imperfective de
la cele perfective are la baz cteva procedee, dintre care cele mai productive sunt:
- prefixele perfectiveaz verbele simple imperfective. Printre cele mai frecvente
prefixe cu ajutorul crora se formeaz verbe perfective de la verbe simple imperfective se
numr: s+-, s+-, o-, o-, a-, uo-, o-, ov-, no-, no-, na-, no-, n1-.
- verbele perfective cu sufixul -ux- se opun celor imperfective cu sufixul -o-.
Actiunea celor dinti este momentan, iar a celorlalte iterativ.
- Verbele perfective cu prefix se opun celor imperfective formate cu acelasi prefix,
dar au n plus si un sufix de imperfectivare, cel mai adesea -d- sau, dup o vocal, -Bd-.
Totodat, se constat alternanta n vocalismul radical, si anume lungirea vocalelor scurte,
fenomen pe care limba slav veche l reflect prin alternantele e/1, s/a, +/+, s1/ao.
De exmeplu: s+nocva (pf. a cdea) s+noova (ipf.), uo+ava (pf. a ncepe)
uo+auova (ipf.).
Temele verbale
Toate formele simple ale verbului din slava veche deriv de la dou teme, numite
teme verbale. Acestea sunt tema prezentului si tema infinitivului.
Tema prezentului se poate afla prin nlturarea desinentei -ma de la pers. a II-a
singular a prezentului. De exemplu, verbul imperfectiv uecva (a duce). Prezentul acestui
verb are la pers. I singular forma uecx, iar la pers. a II-a singular forma uecema. Dndu-se
la o parte desinenta -ma, se obtine tema prezentului, care este uece-.
Tema infinitivului se poate afla prin nlturarea de la infinitiv a sufixului
caracteristic acestei categorii, -va. De exemplu, de la verbul uecva tema infinitivului este
uec-.
Formele verbale din slava veche derivate de la tema prezentului sunt: prezentul,
imperfectul, imperativul, participiul prezent activ, participiul prezent pasiv. De la tema
34
infinitivului se formeaz aoristul, imperfectul, participiul trecut activ I, participiul trecut
activ II, participiul trecut pasiv, infinitivul si supinul.
Clasele verbale
n functie de structura temei prezentului, verbele din limba slav veche pot fi
grupate n cinci categorii, numite clase verbale. Clasele verbale I-IV se numesc tematice,
iar clasa a V-a atematic.
Deosebirea dintre clasele verbale tematice si clasa celor atematice const n
urmtoarele: n timp ce tema prezentului verbelor din primele patru clase este alctuit
din radical si sufix, numit sufix tematic al prezentului, tema prezentului verbelor din clasa
a V-a coincide cu radicalul nsusi, adic nu cuprinde vreun sufix tematic.
Adverbul
n limba slav veche, adverbele erau primare si derivate.
Adverbe primare
Din categoria adverbelor primare, putine la numr, putem mentiona adverbele:
oss(osa)"ndat, imediat", +so"abia, cu greu", u+um "acum", ae (ae) "deja,
pe atunci", emve "nc", nou1 "mcar, cel putin", saa+ "aproape".
Adverbe derivate
Majoritatea adverbelor din limba slav veche sunt derivate de la pronume,
adjective, substantive si numerale.
Adverbele derivate de la pronume pot fi: adverbe de
loc: ou+e (acolo), os+e (aici), soo (ncotro), osoo (ncoace), vx (pe
acolo), cx (pe aici), oux (pe acolo); adverbe de timp:
s+ro (soro) (cnd), v+ro (voro) (atunci), sscero (totdeauna), ou+ro (pe
atunci); adverbe de mod: voso (asa, astfel), soso (cum,
precum), auoso (altfel), mso (msoae) (cum, precum), vosoae (astfel, asemenea);
adverbe de cantitate: soas (soaa, soasa) (ct), voas (voaa, voasa) (att).
35
Adverbele derivate de la adjective pot fi adverbe de mod (n cea mai mare parte)
si adverbe de loc. De exemplu:
+uoro (mult), oao (putin), oso (bine), cao+so (dulce), seceao (vesel),
+acvo (curat).
Adverbele derivate de la substantive pot fi adverbe de loc si adverbe de timp:
s+u+, s+u1 (afar), ua+, ua (jos), vo (dimineat), se+e+ (sear).
Adverbele derivate de la numerale sunt putin numeroase. De exemplu:
n+so, n+s1 (mai nti), s+voo (a doua oar), veva (a treia oar).
Gradele de compara(ie
n general, adverbele nu sunt flexibile. Totusi, ca si adjectivele, unele adverbe, n
special adverbele de mod, identice ca form cu adjectivele, precum si unele adverbe de
loc si de timp, au grade de comparatie.
Comparativul adverbelor se formeaz la fel cu comparativul adjectivelor neutre.
De exemplu: samve (+uoro) (mai mult), os1 (oso) (mai
bine), n1ae (n1+) (mai nainte).
Superlativul relativ al adverbelor se formeaz la fel cu cel al adjectivelor: cu
particula uoa urmat de forma gradului comparativ: uoacso1 (cel mai repede),
uoasamve (cel mai mult).
Superlativul absolut se formeaz cu un adverb de cantitate s1ao, +uoro sau
seasa (foarte), nsotit de forma adverbului la gradul pozitiv: s ss s1 11 1ao ao ao ao ouo naoma (au
venit foarte de dimineat) Codex Zographensis, Luca, XXIV, 1.
Prepozi(ia
Prepozitiile au exprimat mai nti raporturi concrete: spatiale si apoi temporale,
finale, sociative, cauzale etc. Evolutia functional a prepozitiilor a mers de la concret la
exprimarea celor mai abstracte raporturi.
n slava veche, unele prepozitii se construiesc cu un singur caz, altele cu dou sau
trei cazuri; cele care se construiesc cu dou sau trei cazuri pot avea valori diferite.
36
Valoarea prepozitiei ntr-un anumit context este determinat si de sensul cuvintelor pe
care le leag.
Prepozitii cu genitivul: se (fr), saa+ (aproape), o (la, pn la), a (de la,
din), ov+ (de la, din, de, dintre), so1 (n afar de, n afar), n1ae (nainte, nainte
de), oa (pentru, din cauza), (lng, la, de la).
Prepozitii cu dativul: s+ (ctre, spre, la), novasx (mpotriva, n ntmpinare,
dup, conform), n1o (n fat, naintea).
Prepozitii cu acuzativul: s+, s+c (pentru, n
schimb), os+ (de), csso1, cso1 (prin, de-a lungul).
Cu cazul instrumental se construieste adverbul de loc ea (ntre).
Cu cazul locativ se construieste prepozitia na (lng, la, spre), care are sens local
si temporal.
Exist si prepozitii care se construiesc cu dou cazuri. De exemplu: prepozitiile
uo si o, cu acuzativul si locativul; prepozitiile uo+, no+ si n1+ se construiesc cu
acuzativul si instrumentalul.
Unele prepozitii se construiesc cu mai multe cazuri: s+ cu acuzativul, locativul si,
uneori, cu genitivul; prepozitia o se construieste cu genitivul, acuzativul si
instrumentalul.
Conjunc(ia
Cele mai frecvente conjunctii din limba slav veche pot fi considerate
urmtoarele: o (dar, ns, ci, si), os+ (= mso), oaa (ns, dar, ci), omve (dac, chiar dac),
so (cci, deoarece, pentru c), o (ca s, s, pentru ca s), ero (cnd, att timp ct), eae
(cci, c, pentru c), ae (iar, ns, ci, dar), aso (cci, deoarece, din cauz c), aa (sau, fie,
ori), aso (sau, fie, ori), u+ (dar, ns, ci), noue, noueae (cci, pentru c, de cnd), va (si),
vo (atunci, n acest caz), so (deci, prin urmare, asadar), mso (cum, precum).


37
Interjec(ia
Dintre interjectiile cu frecvent mare n textele vechi slave pot fi mentionate: roe
(vai), o si (o, of, oh), so (vai, aoleu, au), ce (iat).
Particula
Cele mai frecvente particule din textele vechi slave sunt: ae - care apare de multe
ori ca particul enclitic si ca element postpus la pronume si adverbe; aa (oare) este o
particul interogativ enclitic, utilizat n formularea ntrebrilor ipotetice
directe; eo (oare, nu cumva) particul interogativ si conjunctie; uoa - particul care
serveste la formarea gradului comparativ si la formarea superlativului relativ al
adjectivelor si al adverbelor; -ae - particul atasat unor pronume si adverbe: v+ae:
v+ - ae (acelasi), cse: cs - ae (acelasi), vosoae: voso - ae (n acelasi fel),
au+ae: au+ - ae (n alt parte). Cu particula -aso s-au format pronume ca: s+aso
(fiecare), s+aaso: s+a - aso (fiecare, oricare).
Sintaxa
Prtile propozitiei. Subiectul
n limba slav veche, subiectul este exprimat ca si n limba indo-european si n
slava comun cel mai frecvent prin substantiv, comun sau propriu, precum si prin
pronume. Ulterior, acesta s-a exprimat si prin alte prti de vorbire: adjectiv substantivizat,
numeral, participii, infinitiv.
Predicatul
Predicatul n limba slav veche putea fi de dou feluri: predicat verbal si predicat
nominal.
Predicatul verbal putea fi simplu sau compus.
Predicatul nominal era exprimat printr-un verb copulativ (s+va - a fi,
uoeva ca - a se numi, nocvosava - a pune, a numi) si un substantiv, adjectiv, care
stau, de obicei, n nominativ, asa cum era n indo-european, n greac, n latin si n
slava comun.
Verbele copulative erau: s+va, sxxv+ - ca verb copulativ, dar cu sensul vor
deveni, se vor preface, uoeva ca, nocvosava, ocvosava (a rmne).
38
Numele predicativ putea fi exprimat prin: substantiv n nominativ si instrumental,
prin adjectiv, participiu activ, participiu pasiv si prin adverb.
Atributul
n slava veche atributul putea fi de mai multe tipuri, si anume: atribut
substantival, adjectival, verbal. Cel mai frecvent dintre acestea era atributul adjectival.
Atributul adjectival putea fi exprimat prin adjectiv, numeral si pronume.
Atributul substantival era exprimat prin: genitiv cu sau fr prepozitie, dativ
posesiv, nominativ (atributul substantival apozitional).
Atributul verbal era exprimat cel mai frecvent prin participii si, mai rar, prin
infinitiv si supin.
Complementul
Ca parte secundar a propozitiei, complementul determin un verb, un adjectiv,
un substantiv verbal, un adverb si o interjectie predicativ. n limba slav veche
complementele necircumstantiale erau: complementul direct, complementul indirect si
complementul de agent.
Complementul direct se putea exprima cu ajutorul cazurilor acuzativ si genitiv.
Complementul direct exprimat prin genitiv era cerut de verbe modale sau care exprimau
o actiune senzorial: camova (a asculta), oa+sova (a flmnzi), nocava (a cere),
covava (a privi) etc. Complementul direct putea fi exprimat si prin infinitiv dup verbe
ca: omva (a putea), nosea1va (a porunci), ov1va (a vrea), uo+ava (a ncepe) etc.
Complementul indirect se exprim cel mai frecvent prin dativ, indicnd cui i se
atribuie o actiune sau o nsusire caracteristic. Exprimarea complementului indirect prin
dativ era cerut de anumite verbe ca: roava (a plcea), cxava (a judeca),
noosava ca (a se asemna), scvava (a se rzbuna), a1mva (a expune),
nosaouava ca (a se nchina), r1cva (a merge).
Complementul de agent arat de cine este fcut actiunea pe car o sufer
subiectul. Determin verbe la diateza pasiv, la modul participiu sau la diateza reflexiv
cu valoare pasiv. n limba slav veche complementul de agent se exprima frecvent prin
instrumental, indiferent dac e persoan sau inanimat. Acesta pare s fie cel mai vechi
mod de exprimare a complementului de agent n slava veche. S-a pstrat mai mult n
39
limbile rus, ceh si slovac, pe cnd n limba polon s-a afirmat mai mult complementul
de agent persoan si animat n general. Complementul de agent putea fi exprimat prin
substantive care denumesc elementele naturii si prin pronume.
Complementele circumstan(iale
Diferitele mprejurri n care se svrseste actiunea verbal se exprim n slava
veche prin adverbe, substantive, adjective, numerale, fie singure, fie nsotite de prepozitii,
precum si prin verbe nepredicative. Exprimarea raporturilor circumstantiale n cadrul
propozitiei exista att n slava comun, ct si n indo-european.
Complementul circumstantial de loc indic mprejurrile spatiale ale actiunii
verbale. Se exprima, la fel ca si n limbile indo-europene prin adverbe de loc, prin
instrumental cu si fr prepozitie, prin locativ cu si fr prepozitie, prin acuzativ cu
prepozitie, prin dativ (uneori singur si frecvent cu prepozitii) si prin genitiv cu prepozitie.
Complementul circumstantial de timp era exprimat cel mai frecvent prin adverbe
de timp. Timpul se exprima si prin forme cazuale simple cu prepozitii, de exemplu cu
genitivul, cu acuzativul, cu dativul si prin locativ.
Complementul circumstantial de mod era exprimat prin adverbe de mod, prin
cazul instrumental cu si fr prepozitie.
Complementul circumstantial de scop se exprima n slava veche prin supin, prin
acuzativ cu prepozitie, prin genitiv cu prepozitia oa, si prin dativ simplu sau cu
prepozitia s+.
Complementul circumstantial de cauz exprim motivarea intern sau pricina
actiunii verbale. Raportul de cauzalitate era exprimat cel mai frecvent prin instrumental si
apoi prin genitiv cu prepozitie. Ulterior, instrumentalul a fost nlocuit prin alte cazuri
prepozitionale: genitiv, dativ si acuzativ.
Complementul circumstantial sociativ exprima participarea la actiunea
subiectului sau complementului direct. La nceput, raportul sociativ era exprimat prin
formele cazului instrumental fr prepozitie. Ulterior, raportul sociativ s-a exprimat si
prin cazul genitiv cu prepozitia c+.
Complementul circumstantial instrumental era exprimat nc din epoca slavei
comune prin cazul instrumental simplu sau cu prepozitia c+ mijlocul-, persoana sau
instrumentul-, prin care se realizeaz actiunea verbal.
40
Complementul circumstantial de relatie. Prin complementul circumstantial de
relatie se delimiteaz un domeniu sau un obiect al actiunii verbale, cnd st pe lng
verb, sau se determin o anumit latur a nsusirii, a calittii, cnd st pe lng un
adjectiv ori pe lng un substantiv.
Lexicul limbii slave vechi
Calitatea de prim limb literar a slavilor poate fi conferit limbii slave vechi nu
numai cu argumente din domeniul foneticii si al morfologiei, ci si din domeniul lexicului.
Originea indo-european a elementului slav mostenit din lexicul slav vechi poate
fi demonstrat prin exemple de tipul:
ovss tat (cf. got. atta); ova mam (cf. lat mater); osso oaie (cf. lat. ovis).
Elementele mostenite sunt mai numeroase, reflectnd n bun msur lexicul
popular, curent n graiurile din rsritul Peninsulei Balcanice, ct si n celelalte graiuri
slave n stadiul de dezvoltare al acelei vremi.
Principalele categorii lexico-semantice ale elementelor mostenite sunt:
Termeni referitori la om, pr(ile corpului, boli:
+aos1s+ (om), aa (oameni), raoso (cap), oso (ochi), o (ureche), aae (fat),
uoc+ (nas), xs+ (dinte), xso (mn), uoro (picior), nscv+ (deget), csse (inim),
soao (piele), s+s+ (snge), socvs (os), ouo (ran), so+s (doctor) etc.
Termeni referitori la familie, grade de rudenie:
ovss (tat), ova (mam), c+u+ (fiu), +mva (fiic), sov+ (frate), cecvo
(sor),xas (sot),aeua+ (mire), aeuo (sotie), ues1cvo (mireas), s+us+ (nepot),
ssoso (vduv), o+ (neam, rud), oaveas (printe) etc.
Termeni referitori la agricultur yi la creyterea animalelor: ceao (sat),
noa (cmp), soo (brazd), nar+ (plug), vono+ (topor), aonovo (lopat), c1a
(smnt), nao+ (fruct), naoava (a rodi), na1so (pleav), osscs (ovz), soso (vac),
csauam (porc), sa+s+ (lup), rxcs (gsc), nocva (a paste), nocv+, nocv+s (pstor),
mcaa (iesle) etc.
Termeni referitori la hran, alimente: a1s+ (pine), ocao (unt), +so
(peste), a1so (lapte), sauo (vin), naso (butur), mcva (a mnca), nava (a bea).
41
Termeni referitori la munc, gospodrie, cas: v+ (munc), vava ca
(a munci), os+ (sclav, lucrtor), caro (slug, servitor), caaava (a servi, a sluji),
1ao (lucru), naecva (a mpleti), sova (a zidi), arsao (ac), o+, o+, oauo
(cas), so+ (curte).
Termeni referitori la natur, relief, fenomene al naturii: 1so (copac, lemn),
a1c+ (pdure), s1o (mesteacn), xs+ (stejar), +s1v+ (floare), voso (iarb), eam
(pmnt), s1r+ (trm), soo (ap), 1so (ru), roo (munte), eo (lac),
cu1r+ (zpad), s++ (aer), sus (zi), uomvs (noapte), a1vo (an).
Termeni referitori la nsuyiri ale fiin(elor yi lucrurilor: aas+ (viu), svs+
(mort), os+ (bun), seaas+ (mare), oa+ (mic), ao+ (tnr), cvo+ (btrn, vechi),
caos+ (slab), c+os+ (sntos), +acv+ (curat, pur), s1a+ (alb), +su+ (negru), +sseu+
(rosu).
Termeni referitori la no(iuni abstracte: osocvs (buntate), aaocvs (mil),
nosso (adevr), acvauo (adevr), caoso (glorie, slav), uoeao (sperant), caao
(putere), soam (voint), co+ (rusine), ao (calomnie), + (minte), o+
(ntelepciune), cx+ (judecat, ratiune).
Termeni referitori la circumstan(e (adverbe): oss (ndat), saa+ (aproape),
sscero (totdeauna), oae+e (departe), os1 (bine), nos+ (iar, din nou),
n1ae (nainte), cse (aici), voso(ae) (asa).
Pronume: personale: o+ (eu), v+ (tu); demonstrative: v+, vo, vo (acesta,
aceasta); posesive: oa (al meu), vsoa (al tu), uoms (al nostru), soms (al vostru);
interogative: s+vo (cine), +vo (ce).
Numerale: cardinale: au+ (unu), +so (doi), navs (cinci), ecavs (zece), c+vo
(sut); ordinale: n+s+ (primul), s+vo+ (al doilea).
Lexicul mostenit din slava comun cuprinde ns si termeni care erau, la rndul
lor, mprumuturi. Astfel, se consider a fi mprumutate din limbile baltice: xso (mn)
(cf. lit. rank); din limbile iraniene: hor+ (Dumnezeu) (cf. ir. baga), oa (rai), vono+
(topor), +omo (cup); din limbile celtice: caro; din limbile germanice: s+uass
42
(principe) (cf. v.germ. kuning), savass (ostas); din limba greac: soosas (corabie),
samsum (visin), orss (castravete).
Principalele categorii de termeni de origine greceasc din textele vechi slave sunt
urmtoarele:
Termeni religioyi: o+ (iad), ourea+ (nger), onocvoa+ (apostol); termeni cu
prefixul oa- oa- oa- oa-, ca: oaaosou+, oaenacson+, oaeea (arhiereu), oavasaau+
(nas, magister convivii); soureaa, aavram.
Termeni social-administrativi yi militari: aocaa (functionar fiscal,
perceptor), asouo+ (administrator), areou+ (conductor), cvovar+ (strateg),
oacvovar+ (conductor suprem).
Nume de plante yi animale: oa+ra (aloe), asuo (smirn), se+ (cedru),
sau+, svau+ (chimen), ocnao (sarpe), ea+uo (viper), sav+ (balen).
Toponime yi antroponime de origine ebaic: Ioaaaem, Bone+uo+,
Bo+ou+, aea; de origine latin: \acvoc+, eeoaa+, Bev+, Boouu+, 0aou+.
Termeni greceyti de alt origine (ebraisme si latinisme)
Dac n textul grecesc al evangheliei cuvntul era de origine ebraic, atunci acesta
a fost un motiv n plus de a-l lsa netradus. Asa sunt cuvinte ca: oau+ (amin), ecam
(Mesia), Jeouo (gheen), noco (Paste), covouo (Satana). Uneori, termenii grecesti
mprumutati au provenit din limba latin: seuvaou+ (<lat. centurio) (comandant peste
o sut de ostasi), scvoam (<lat. custodia) (paz, straj), seco+ (<lat. Caesar)
(mprat), n1vo+ (<lat. praetorium). La aceste cuvinte se adaug si cele mprumutate
direct din latina balcanic de slavii tesaloniceni, care pot fi numite "populare". De
exemplu: oa+vo+ (<lat. altare) (altar), soaao (<lat. calendae) (colind), osv+ (<lat.
acetum) (otet), norou+ (<lat. paganus) (pgn).
Calcurile
n dorinta de a oferi slavilor crti religioase n limba lor, constienti c textele
traduse vor fi folosite de oameni care nu stiau limba greac, Chiril si Metodie s-au
strduit s gseasc termenul potrivit din graiul slav vorbit n Salonic. Ei au lsat
cuvntul netradus numai cnd a fost necesar. Astfel, se explic faptul c, n cadrul
43
aceluiasi text sunt prezente dublete lexicale, unul grec (sau latin), iar cellalt slav. De
exemplu: oaeea cvo1amauo; areou+ sao+so.
De asemenea, foarte rspndite sunt calcurile n care primul termen este saoro-
sau oso-: saorosoaava, ososoaava (a binevoi), saorooava (a multumi),
saorocaosava (a binecuvnta).
Lexicul textelor traduse sau copiate pe teritoriul morav
ntruct nu s-a pstrat nici un text manuscris din anii 862-863, apartinnd
nemijlocit lui Constantin-Chiril, nu se poate stabili exact cum a procedat el n primele
traduceri. Totusi, meritele lui de traductor pot fi apreciate pe baza textelor care s-au
pstrat (copii din sec. XI-XII), dac se stabileste si gradul de interventie a copistilor.
Aceast interventie a cptat nuante diferite, n functie de scoala creia i apartinea
copistul (Marea Moravie, Ohrid, Preslav). Astfel, n textele cele mai vechi, apartinnd
scolii din Moravia (Foile de la Kiev, Fragmentele de la Praga), se ntlnesc asa-numitele
moravisme (cuvinte slave morave sau cuvinte de origine latin sau german din lexicul
slavilor moravi).
Printre cele mai cunoscute moravisme lexicale se numr:
Cuvinte autohtone din graiul slavilor moravi, care au nlocuit cuvintele din
primele traduceri: soaaa (n loc de so+s) "doctor", roauo (n loc de +oc+) "or",
1cuovo (n loc de nos+o, acvauo).
mprumuturi
Din limba latin: alturi de termeni mai vechi (oavo+, norou+, osv+) apar noi
termeni de origine latin: n1oa1 (lat. praefatio) "prefat, precuvntare", so+sova,
so+souae (lat. communicare, communio) "a mprtsi, mprtsire", aco, smo (lat.
missa) "liturghie", socvoas (lat. castellum) "biseric", saas (lat. crux) "cruce".
Din limba german (unele dintre ele sunt tot de origine latin): +s+ "biseric",
noneas "pap", nocvs "post, srbtoare", soas "mprat, rege", +ua+ "monah,
clugr".


44
Calcuri
ssceor+ (lat. omnipotens) "atotputernic", oso1a (lat. benedicere) "a
binecuvnta", os soaaa (lat. servus Domini) "robul lui Dumnezeu".
Prin mutarea centrului culturii vechi slave din Moravia n sud, la Ohrid si Preslav,
textele copiate aici vor cpta alte particularitti, inclusiv lexicale, specifice acestor medii
lingvistice. Asa se explic faptul c cercettorii au stabilit diferente lexico-semantice
pronuntate ntre textele glagolitice, pe de o parte (Codex Zographensis, Codex Marianus,
Codex Assemanianus), si cele chirilice, pe de alt parte (Codex Suprasliensis). Primele
contin cuvinte specifice centrului de la Ohrid ca, de pild: s+aomva ca "a se cufunda",
oa "pentru", +vos "vames", c+u++ "adunare, sobor". n celelalte apar echivalente
lexicale specifice graiului slav bulgar din regiunea Preslavului: norxaova ca "a se
cufunda", 1a1 "pentru", +oass "vames", c+so+ "sobor, adunare".
O alt particularitate a textelor copiate acum este prezenta "grecismelor
secundare" de tipul: anosav+ (n loc de aae1+), asouo+ (n loc de
nacvos+uas+ o), euseuam (n loc de csaeua "sfintire").
Traditia chirilo-metodian s-a dovedit a fi n secolele urmtoare viabil, ea
manifestndu-se nu numai n tri slave ortodoxe, ci si catolice (chiar n Polonia), precum
si la alte popoare (romni, maghiari). Elemente de lexic din textele scrise pe teritoriu
morav sau bulgar n secolele X-XIII s-au transmis si n redactiile slavone din trile slave
si neslave, multe pstrndu-se pn trziu n limbile slave literare, n maghiar si n
romna veche.
Redac(ia romneasc a limbii slavone
Grafia
I. n a doua jumtate a secolului al XV-lea, n textele slavo-romne apar dou
semne grafice necunoscute alfabetului chirilic slav vechi, n si (Obs.: cel de-al doilea
semn grafic nu am reusit s l redm asa cum apare el n documente).
Litera H, provenit din modificarea grafic a lui 9, apare sub influenta grafiei
srbo-croate, pentru a reda sunetul g' (ge, gi) att n cuvinte romnesti, ct si n
mprumuturi din alte limbi. De exemplu: ueu`ue, seaua.
45
Cea de-a doua liter, obtinut prin modificarea grafic a nazalei x xx x, noteaz
nazalitatea vocalei care preced pe n sau m. De exemplu:
` n`vo voc`es a v n`v voc`ea (n drumul ntorsurei si din drumul ntorsurei).
II. n cuvintele romnesti vocalele si sunt redate prin literele +, s, + sau x.
De exemplu: uo +r`` (la mgura), +rxoms (Fgras).
III. n cuvintele romnesti, n baza faptului c nici slava veche, nici medio-
bulgara nu au avut diftongul [oa], acesta este redat prin Q sau . De exemplu:
v nQv (de la poart), asQeae (izvoarele).
Fonetica
Structura fonetic a slavonei romnesti se bazeaz pe elementele slave vechi si
medio-bulgare. Textele religioase mai pstreaz nc numeroase trsturi arhaice, spre
deosebire de textele laice, n care predomin trsturile medio-bulgare, peste care se
suprapun numeroase elemente srbo-croate (n subtipurile muntean si transilvnean),
slave de rsrit si poloneze (n subtipul moldovean).
Vocalele nazale
Pstrarea vocalelor nazale x si a reprezint numai traditia grafic, si nicidecum
mentinerea efectiv a vocalei nazale din slava veche. De exemplu: s1x (credint),
s+ xso (n minile).
n evolutia sa, vocala nazal redat prin x si pierde nazalitatea si trece n + ():
+a)e (arme), c+e (judet).
Adeseori, n toate cele trei subtipuri (moldovean, muntean, transilvnean) x >
si o > . n subtipul moldovean acest fenomen reprezint influenta ruso-ucrainean, iar
n cel muntean si n cel transilvnean influenta srbo-croat. De exemplu:
raos (capul), sosae (mnusi).
x > m, n: Sub influenta foneticii limbii romne, n cuvinte romnesti de origine
slav x > m, n, grafic -+, -x, -+u, -xu. De exemplu: ae +so (jude
Dmba), re s+a Bsou+ +ua (unde a fost Ivan Mndrul).
46
Vocala nazal a si pierde nazalitatea si prezint urmtoarele reflexe:
a > e trstur comun limbilor bulgar si srbo-croat, care apare frecvent n
subtipul muntean si transilvnean. De exemplu: eas (limb), s1e (vreme), ae
(nume).
a > 1 - acest fenomen caracterizeaz toate cele trei subtipuri: uo a1 (pe nume),
cs1voro (al sfntului).
a > o (m > m) dup consoane palatale sau dup o vocal. Fenomenul apare
frecvent n subtipul moldovean: eca no+oaa (am nceput).
1 Vocala 1, caracterizat ca un diftong, aproximativ ea, ca n cuvntul romnesc
veac, mprumutat din vsl. s1s+, si-a pstrat n toate cele trei subtipuri, n majoritatea
cazurilor, vechiul su caracter: uo s1s+ (n veci), n1oe ca (s-a predat).
Pe lng aceast valoare, 1 mai prezint urmtoarele reflexe:
1 > e: ueea uo se (duminic la prnz).
Aceast trstur apare frecvent n subtipurile muntean si transilvnean n
exemple ca: ueseuas, aes+.
1 > a - fenomenul apare numai n subtipul moldovean, sub influenta limbii
ucrainene, de cele mai multe ori paralel cu pstrarea lui 1: aves (copiilor), alturi de
1vsa; sao (credint), alturi de s1o.
Ierurile
n slavona romneasc, n marea majoritate a cazurilor, se ntlnesc aceleasi
rezultate ale evolutiei ierurilor ca si n slava veche occidental. Procesul disparitiei
ierurilor "neintense" este evident, dar, datorit traditiei grafice, grmticii continuau s
scrie si unele ieruri "neintense" si chiar ieruri finale.
Un fenomen frecvent ntlnit este permutarea sau confuzia ierurilor. Astfel,
ntlnim grafii ca: o+, ssc1.
47
Un alt fenomen este vocalizarea ierurilor intense. Ca o consecint a acestui
fenomen, apar urmtoarele reflexe:
+ > o: mecv cov, so ssvoos+.
s > e: soue+, eus, s+ veuaa.
+, s > o - rareori, numai n subtipurile muntean si transilvnean, sub influenta
limbii srbo-croate: s+ vouae (n temnit), e aoroa (a mintit).
1 Stergerea deosebirii dintre vocalele + si a este un fenomen foarte bine
reprezentat n slavona romneasc. n virtutea traditiei grafice, se mai pstreaz adesea +
(scris ) etimologic: uo s1s, cv1a (sgeti).
> a n exemple ca: avocva (viclenie, siretenie), v as (din peste), c` saaa
(au fost).
Stergerea deosebirii dintre si a se reflect si n faptul c, adesea, n locul unui a
etimologic se scrie : o csavv (s sfinteasc).
Reflexele grupurilor diftongale

-or-,

-ol-,

-er-,

-el-
n general, n cadrul slavonei romnesti grupurile diftongale prezint aceleasi
reflexe ca si n limbile slave de sud: -or- > >> > -o o o o-, -ol- > >> > -ao ao ao ao-, -er- > >> > - 1 11 1-, -el- > >> > -a aa a1 11 1-. De
exemplu: raoc (voce, glas), s1a (vreme).
n documentele emise de cancelaria Moldovei, de obicei n cele adresate
polonezilor, se ntlnesc sporadic -o-, -ao-, reflexe fonetice specifice limbii polone:
soaaa (reginei), soa+ (regele).
Lichidele silabice
Pstrarea lichidelor silabice este atestat n toate cele trei subtipuri. Grafic,
lichidele silabice sunt redate astfel: -+-, -a+-, (rareori s-, -as-) si +-, -+a-, -s-, -sa-.
De exemplu: v+ro (ale trgului), no a+r` (de-a lungul).

48
Morfologia
Substantivul
Influenta flexiunii substantivelor din slava veche a dus la generalizarea
desinentelor ose (-osa) la pluralul substantivelor de genul masculin si neutru: suasose
(cneji), u`sose (nepoti).
Influenta slav s-a manifestat si n formarea pluralului n e la unele substantive
de genul masculin: ouocvae, soa`ree.
Adjectivul
Formarea cazurilor genitiv si acuzativ singular al adjectivelor determinate
masculine si neutre cu desinenta oro: soes oaoscsoro.
Formarea gradului comparativ n mod analitic, cu particula prefixat no - forma
gradului pozitiv: no cvoa soa1a.
n subtipurile muntean si transilvnean s-a manifestat influenta srbo-croat.
Astfel, genitivul singular al adjectivelor masculine si neutre si acuzativul adjectivelor
masculine nsufletite este format cu desinenta oro: cu+ seaasoro Baoo.
Pronumele
Pronumele se caracterizeaz printr-o mare bogtie si varietate de forme. Unele
reprezint pstrarea celor din limba slav veche, iar altele reflect trsturi mai noi.
Cele mai importante particularitti ale slavonei romnesti n ceea ce priveste
pronumele sunt:
a) folosirea unor forme lrgite ale pronumelor demonstrative alctuite din
vechile pronume demonstrative cu particula a. Aceste forme apar frecvent n subtipul
muntean si, izolat, n cel moldovean: ooo voaa ouocv (am dat aceast
mnstire).
b) folosirea n subtipul muntean si transilvnean a pronumelor personale Bae
si Bae, forme caracteristice neobulgare: uae o uoo (noi s stim).
49
Influen(a limbilor slave de rsrit (subtipul moldovean)
Paralel cu vechiul pronume demonstrativ v+, vo, vo, apar, nc de la sfrsitul
secolului al XIV-lea formele vov+, vovo, vovo: vov+ caro uom (aceast slug a
noastr).
Influen(a srbo-croat
a) folosirea, n corespondent, a pronumelui personal de persoana I m, n
contexte ca: c+ ce a m osae soa` (m-am jurat si eu craiului).
b) forma aton ro a genitivului si acuzativului singular masculin a pronumelui
personal de persoana a III-a: o ro s)evs rocnos hor+ (s-l ucid Domnul
Dumnezeu).
c) forma lung accentuat uero a genitivului si acuzativului singular masculin:
c` nos`naaa v uero (au cumprat de la el).
La acestea se adaug frecventa folosire a pronumelui nehotrt srbo-croat,
caracterizat prin metateza grupului vs > sv. De exemplu: s+ce > c+se.
Numeralul
Numeralele din cadrul slavonei romnesti continu, n bun parte, pe cele din
limba slav veche, cu precizarea c subtipul muntean nlocuieste numeralul mie vcxa
prin grecescul aaamo. n subtipul moldovean se pstreaz forma veche slav mostenit
din limba slav comun.
Verbul
n domeniul verbului, n subtipul moldovean, traditia este mult mai puternic si
determin pstrarea cu mai mult consecvent a formelor si desinentelor slave vechi.
Influenta limbilor slave de rsrit se manifest la modul conjunctiv, care, apare
adeseori exprimat prin o urmat de particula s: o s naovaaa (ca s plteasc).
Influenta srbo-croat s-a manifestat prin dou aspecte:
50
a) indicativul prezent persoana I plural apare format cu desinenta o:
o aaseo auo (s trim n liniste).
b) viitorul perifrastic este alctuit cu formele srbo-croate ale verbului ov1va
(a voi): o+` ova o`eva (voi da s nteleag).
Adverbul
Formarea unor adverbe cu particula invariabil a, fenomen frecvent n
subtipul muntean, atestat sporadic si n subtipul moldovean: vosoa (astfel), v`ea
(aici).
Formarea comparativului n mod analitic, cu particula no - gradul pozitiv
al adverbului. n subtipul moldovean, putinele exemple care exist, sunt formate cu
particula no - comparativul sintetic al adverbului: no uaae n`uo (mai jos de prun).
n subtipul muntean, comparativul analitic apare n dou variante:
- cu no - gradul pozitiv: no uoro (mai mult), no ose (mai bine);
- cu no - vechiul comparativ sintetic: no soae (mai bine).
Lexicul
Influen(a ruso-ucrainean
Substantive:
- cuvinte referitoare la relatiile sociale (starea social, organizarea statal):
sovoou (conductorul unui stat, ajutorul vornicului n perceperea drilor), sooa (rege),
sooaescvso (regat), cvooao (straj), +omuas (paharnic).
- cuvinte referitoare la comert, produse mestesugresti: vor (trg, trguial,
comert), vorosam (marf, trguial), vorose (trgovet).
- cuvinte referitoare la natura nconjurtoare: soaovo (balt), oeo (lac), soso
(dumbrav), nv (drum), cvoouo (parte).
Verbe: soouava (a apra), soovava ca (a se ntoarce), eaova (a tine),
aoaosova (a milui, a binevoi), uosoava (a face cunoscut), noruova (a goni, a mna, a
duce), noauava (a ndeplini, a reliza).
51
Alte pr(i de vorbire: roaosua (principal), so (unde), ea` si eaa (ntre,
printre), a (ntelept).
La acesti termeni, se adaug si altii, cu trsturi specifice limbii ucrainene: saa
(comandant), sao (credint), ruas (mnie), ooo (drum), aac (pdure).
Elemente lexicale poloneze
Influenta limbii polone asupra subtipului moldovean apare mai pronuntat n
documentele adresate Poloniei. Cuvintele poloneze sunt numeroase, majoritatea
referindu-se la terminologia social-politic si economic.
Substantive
- cuvinte referitoare la terminologia social-politic: s`racv si s`acv
(primar, burmistru), roa (vasalitate, supunere), roaosuas (vasal, supus), r`seuovo
(guvernator), aoa (sold, leaf), aoaua (soldat, mercenar), souaae si souaaa
(cancelar), somvoaou (castelan), souo (coroan), soa si s`a (rege), soaeso (regin),
omoaes (maresal).
- cuvinte referitoare la cultura material: sosoauo (bumbac), soov (catifea), naso
(bere).
- terminologie religioas, cu referire la biserica catolic a Poloniei: oasacsn
(arhiepiscop), sacsn (episcop), sonaou (preot), socea si socvea (biseric), saa
(cruce).
- substantive din domenii variate: ovas`a (articol), osvo (doctor),
oacvov (maiestate), ovso (mam).
Alte pr(i de vorbire: oaso (ori, sau), s (ctre, spre, la), se (cnd), ono+e
(n afar de). n acest subtip pot fi ncadrate si dou elemente slovace: pronumele
demonstrativ vou+ (acesta) si conjunctia oaeso (sau, ori), a cror prezent poate fi
datorat diecilor care au redactat actele respective.


52
Influen(a srbo-croat
Cu mici exceptii, influenta srbo-croat se limiteaz la subtipul muntean si la cel
transilvnean.
Substantive: s`sm (cas), eramm (megies, iobag, vecin), o`aae (arm),
nocv`so (fiu vitreg), neouas (paharnic), naco (scriitor, grmtic), nosaaco (sol),
nosaacocvso (solie), noaosao (jumtate), n`v (drum), `so (mn).
Verbe: aorova (a minti), noo+a (a ajuta), no`+ava (a porunci), c`ava (a
judeca).
Alte pr(i de vorbire: oso, eso (iat), sore (zu, pe Dumnezeul meu), eu` (a
dat), ee (cci, deoarece), s`e (unde), er (ntre, printre), os`o (n partea aceea),
ou`o (pe acolo), cs`e (peste tot, pretutindeni).
Elemente lexicale maghiare
Influenta limbii maghiare s-a exercitat asupra tuturor subtipurilor slavonei
romnesti, fiind mai slab n subtipul moldovean si mai puternic n subtipurile muntean
si transilvnean. Influenta lexical maghiar este o reflectare n limb a relatiilor
economice si politice ale Trilor Romne cu Ungaria. Este posibil ca unii dintre termenii
maghiari atestati n slavona romneasc, cum ar fi aosom, coaom, san, s fi ptruns chiar
prin intermediul limbii romne.
Elementele maghiare din slavona romneasc se refer, n general, la cultura
material si la terminologia social-politic.
Substantive:
- termeni referitori la cultura material: souae (baie, min), so si forma
romneasc soo (dare, dijm, tax de import sau export), soem (vames), soom (oras),
sar (vig, val de pnz sau de stof), as (sarcin, povar), seom (chezas, garant), sea+r
(cheltuial, bani de cheltuial), ao (lat), oo (marf).
- terminologie social-politic: sax` (biru, primar, judector), cese1m (crutas,
crus).
53
- substantive din domenii diferite: roo (gazd), aaam (ilis, impozit asupra
grului), san (chip, nftisare, fat, obraz), aosom (locas, locuint), coaom (slas).
Alte pr(i de vorbire: souvosova si souv`sova (a bntui), seavosova (a cheltui),
aos`sova (a locui), avaeu (viclean, trdtor, necredincios).
Influen(a greac
Aria de cultur greco-slav a determinat o puternic influent greac. O bun
parte dintre termenii grecesti sunt livresti si au ptruns dup organizarea bisericii si a
statelor feudale romnesti. Termenii social-politici de origine bizantin sunt comuni celor
trei subtipuri, restul elementelor lexicale grecesti fiind mai numeroase n subtipurile
muntean si transilvnean.
Substantive
Terminologie social-politic: sacvam (n Tara Romneasc) si sacvamuas (n
Moldova), soac (comis, dregtor care se ngrijea de caii voievodului), seoaae
(chefalie, cpetenie), aoroev, cnovo si cn+vo.
Termeni referitori la ocupatii, comert si cultura material: ocn (aspru, moned
mrunt), sosos, sxsos, s`sos, sos`s, s`sos (bumbac), roovas+ (grmtic),
ocsoa (dascl, grmtic), ams (diac), oro si `ro (zugrav), sooo (monetrie;
cmar, magazie), sovocva (catastif, registru, condic), seoao si sooao
(crmid), naonaoo (plapum), nena (perper, unitate monetar), nane, con`u
(spun).
Termeni din domenii variate: ouencea (nepot), euro)o (angarie, sarcin,
greutate material, necaz, belea), eu)o (grij), ar)o (pereche), oo (zahr), r)o
(urgie, mnie), ao (porunc), csouoa (scandal, suprare, piedic), ouo (felinar),
eaoc (folos), o (multumire).
Verbe: resocava (a gusta), aancova (a lipsi), oacosova si oac`sova (a porunci),
neencova si neenmova (a pedepsi).
54
Alte pr(i de vorbire: evauo (ieftin), sovo (n fiecare), oso (mcar, chiar),
va (cci, deoarece, pentru c), aaaoo (mie).
Influen(a turc
Elementele lexicale turcesti din slavona romneasc sunt numai substantive. O
bun parte se refer la cultura material, fiind cuvinte care au ptruns n limb mpreun
cu un obiect sau o notiune nou. Altele fac referire la starea social. Iat cteva exemple:
ovao (atlaz), somo (pas), s``rou, `ao (dulam, hain lung mblnit), asas,
soa (cadiu, judector la turci), souvo (cntar), sovou (caftan), noo (bazar), novo
(pafta), voncae si vancae (tipsie), vecveea (testemel, basma, broboad).

Elemente lexicale romneyti n textele slavo-romne

I. Substantive
Termeni referitori la starea social, ocupatii: se+au, a`e si a`e (jude, demnitar
cu atributii judectoresti si administrative), o` (fierar), oom (armas, mare dregtor),
o`o (aurar), r+aevo (gletar, mic dregtor nsrcinat cu perceperea impozitelor asupra
cerealelor), novo (portar, mare dregtor), `mo (usar, dregtor n Moldova), roovas
(grmtic), cnovo` si cn+vo`, popa, ca`auaso (slujnic), saao (blidar, meserias care
face blide), souao (brnistar, slujitor nsrcinat cu paza branistei domnesti),
soua+ea (vornicel, subaltern al vornicului), noavo (pzitor), naocso (ploscar, cupar,
ajutor de paharnic), n+ouas (paharnic), c`ao (surlar, cntret din surl), v+saom
(trmbitas, gornist).
Cuvinte referitoare la cultura material: os, pl. o+e (ac, ace), s`eve, seovoe
(cheotoare, butonier), somo)o (csrie, parte a stnei unde se prepar casul), s`a,
s+n+cv`, uocvo (nasture), novo (poart), cos, cs+u`o (scndur), a1r+u (leagn),
cvaurae (stinghie).
55
Cuvinte referitoare la natura nconjurtoare si la regnul vegetal: soa (val, meterez
de pmnt care servea ca fortificatie militar), soae, r`a (grui, pisc sau coast de deal),
soocv+ (coast, pant, povrnis), sae (culme), aos, u`s, noaveu (paltin), n`u, `a,
ocau, na+vauam (pltinis, pdure de paltini), r+ao (grl), aaso+, so, roono,
oa, +r`o, nacs.
Termeni prin care se denumesc grade de rudenie: s`uov, `e (femeie, sotie),
uenov, uenovo, au, amcv` (fiastru, fiu vitreg).
Termeni din alte domenii: o`r`cv, s`sovo, so` (codru, bucat), cs`v, `uv1u,
soaso, aao, soso, om, +som, coos (soroc, termen), soaom, noeuo (poenar),
voseao (tocmeal), ovouas (hotarnic, persoan nsrcinat cu stabilirea hotarelor),
aov` (lotru, hot).
Alte prti de vorbire: s`u (bun), soe (oare), u (n), novava (a pti), +ecv (acest),
osovava, noocava, caosoava, so`sova (a vmui), s`s`oc.

Raporturi lingvistice slavo-romne
n secolele X-XI, slavii din Pen. Balcanic erau organizati n mici districte,
numite jupe (upa). Organizatiile defensive erau conduse de jupani sau cnezi, sub care se
puteau uni, ntr-un mic stat federativ, mai multe clanuri.
n primele timpuri ale contactului dintre slavi si romni, elementele slave intrate
n limba romn au avut un caracter pronuntat popular. Elementele slave crturresti au
ptruns mai trziu, n momentul constituirii societtii feudale. Prin contactul cu slavii (din
sec. VI-VII), s-a produs amestecul populatiei romanizate cu populatia slav. Plugul, de
exemplu, poart o denumire slav, precum si o serie ntreag de cuvinte legate de
terminologia locuintei, a hranei etc.
Termenul boier vine din limba bulgar, unde desemna pe demnitarul Curtii si pe
proprietarul de pmnt. Boierii erau scutiti de dri, iar aceast imunitate, acordat de
domn, se rsfrngea si asupra mnstirilor. Boierii aveau obligatii militare fat de domn.
56
Privilegiul de imunitate poart o denumire slav (ohab) n Muntenia si o denumire
maghiar (uric) n Moldova.
Factorul hotrtor n procesul de asimilare a slavilor a fost, cu sigurant, limba.
Slavii au nvtat romneste, pentru c limba romn participa la prestigiul civilizatiei
romane, la rolul economic precumpnitor al populatiei romanice.
Limba romn prezint, n structura ei, caractere neromanice, care se explic
numai prin limbile slave si contactul cu acestea. Existenta elementelor slave n structura
limbii romne presupune coexistenta si ntreptrunderea a dou sisteme lingvistice la
acelasi vorbitor: cel romanic si cel slav. Acest fenomen se explic prin traiul n simbioz
al romnilor si slavilor, pn la asimilarea celor din urm de ctre primii.

Efectele bilingvismului slavo-romn
Fonetica: Iotizarea vocalelor prepalatale. Pronuntarea iotizat a vocalei initiale n
limba slav veche explic diftongarea lui e- initial n limba romn vorbit: el, pronuntat
iel, ea, pronuntat ia etc.
Limba romn nu cunostea spiranta velar surd h. Aceast a fost mprumutat
odat cu termeni precum har (<vsl. os). La fel si fricativa prepalatal a ptruns n
sistemul fonetic al limbii romne odat cu cuvinte de tipul vsl. ali > dr.,ar. jale.
Morfologie: Procedeul numrtorii de la 11-19 prin adunare reproduce sistemul
slav: vsl. au+ uo ecavs > rom. unsprezece, unde lui uo i corespunde spre.
Numrtoarea zecilor, de la 20 la 90, prin multiplicare, este de asemenea slav:
vsl. +so ecava douzeci, va ecava treizeci.
Fr ndoial, cea mai puternic influent a limbii slave vechi si a limbilor slave
s-a manifestat n vocabular. Vocabularul de origine slav al limbii romne poate fi privit
din punct de vedere cronologic sau tinndu-se seama de caracterul crturresc, tehnic sau
popular al termenilor respectivi. Din punct de vedere cronologic, exist trei categorii de
cuvinte: a) cuvinte vechi, intrate n limb ntre sec. VI-XII; b) cuvinte intrate n sec. al
57
XIII-lea, n momentul organizrii statelor romnesti la nordul Dunrii; c) cuvinte intrate
dup sec. al XIII-lea (din bulgar, srbo-croat, ucrainean, rus etc.).
Iat, n continuarea, o list de termeni ce pot fi atribuiti influentei slave:
Substantive: - starea social, societatea: bejenie (fug), boier, diac, grdinar,
jupn, rob, slug, stpn, voievod, zidar, zltar; familie: bab, ibovnic, maic, nevast,
rud; particularitti fizice sau morale: grij, groaz, jale, lcomie, pizm, veselie; prti
ale corpului: crc, cosit, costeliv, crac, obraz, stomac, trup; mbrcminte: cojoc,
izman, ruf, scufie, ub, suman; armat: izbnd, puc, rzboi, sabie, steag, straj,
sulit, trmbit; comert: precupet, trg, ucenic; locuint, unelte, obiecte casnice: bici,
blan, blid, bolt, ciocan, clete, clopot, coas, colib, co, cotet, cumpn, dalt,
grdin, grajd, grebl, grind, lavit, lopat, nicoval, ograd, perie, pil, pinten,
pivnit, plosc, plut, pod, polit, prag, prisp, pung, rogojin, sanie, sfenic, sfoar,
sticl, sit, strun, toiag, topor, teav, ulit, vadr, verig, vsl, zvor; hran: colac,
drojdie, hran, icre, lacom, otet, pit, poft, smntn, ulei; agricultur: brazd, ogor,
plug, pogon, a sdi; pescuit: crm, corabie, mreaj, nvod, undit; timp: ceas, rstimp,
veac, leat, vrst, vreme; medicin: boal, a boli, cium, glc, a obloji, otrav, pojar,
ran; superstitii: basm, diavol, iad, idol, moroi, paparud, rai, Rusalii, vrcolac, vraj,
zmeu; natur: bezn, brlog, bolovan, bur, clocot, crng, crivt, deal, dumbrav, grl,
granit, izvor, lapovit, livad, lunc, nisip, omt, ostrov, peter, podgorie, potop, praf,
val, vzduh, vifor, vrf, zpad, zare, zori; faun: bivol, crtit, dihor, dobitoc, gsc,
guter, jivin, lebd, molie, nevstuic, ogar, pianjen, pstrv, pun, prepelit, rac,
rat, rs, sobol, tiuc, veverit, vidr, vrabie, zimbru; plante: bob, cocean, gulie, hamei,
hrean, lobod, mac, mslin, morcov, praz, pelin, rchit, rapit, sfecl, tir; notiuni
concrete si notiuni abstracte: cazn, ceat, ciread, comoar, a dospi, dung, glas,
gloat, grmad, hor, munc, norod, pacoste, plc, plocon, prieten, a rodi, scrb,
sfad, sfat, sfert, stlp, strv, sut, vorb, zlog, zvon, ciud, cobe, danie, dar, duh, har,
htru, ispit, iute, jertf, leac, lene, mil, ndejde, npast, nrav, nuc, necaz, noroc,
nevoie, obicei, obid, pagub, poveste, primejdie, rnd, scump, sil, slobod, soroc, spor,
sprijin, stavil, tain, temei, tihn, treab, treaz, vesel, veste, vin, vlv, vlag, vrajb,
vrednic; terminologie crestin si bisericeasc: a blagoslovi, a se ci, chilie, colind,
coliv, duhovnic, icoan, a ispi, liturghie, molitv, monah, mucenic, odjdii, poman,
58
pop, post, pravil, praznic, potir, pristol, schit, sfnt, slov, smirn, staret, stran,
denie, utrenie, vecernie; scriere: buche, cazanie, ceaslov, cerneal, grmtic, letopiset,
molitvenic, slov, uricar; adjective care redau particularitti fizice sau morale: blajin,
bogat, calic, crn, cotcar, destoinic, drz, drag, grbov, gol, golan, grozav, haplea,
milostiv, mndru, ntng, nerod, pestrit, pleuv, pribeag, prost, rumen, srac, slab, tirb,
teapn, vinovat, viteaz, voinic, zdravn, zglobiu; verbe: a cldi, a clti, a clipi, a cobor,
a pogor, a croi, a drui, a dobndi, a goni, a gri, a iscli, a izbi, a nveli, a nvrti, a
lipi, a lovi, a miji, a nvli, a obosi, a odihni, a oglindi, a omor, a opri, a osteni, a
otrvi, a pzi, a pipi, a pndi, a prli, a plti, a porni, a prvli, a prpdi, a spoi, a
tvli, a tocmi, a topi, a trudi, a zri, a zdrobi, a dovedi, a izbvi, a izgoni, a glsui, a
hohoti, a huli, a iubi, a isprvi, a ngrozi, a primi, a svri, a tri etc.

Not: Pentru redactarea acestui material s-au folosit lucrrile mentionate n
bibliografie, n mod special lucrarea Slava veche i slavona romneasc, Ed. Did. si Ped.,
Bucuresti, 1975.
BIBLIOGRAFIE
1. Negrescu, I.D., Limba slava veche, Bucuresti, 1961.
2. Rosetti, Al., Istoria limbii romane, E.P.L., Bucuresti, 1968.
3. Djamo-Diaconita, Lucia, Limba documentelor slavone din Tara Romaneasca in
secolele al XIV-lea al XV-lea, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971.
4. Mihaila, G., Dictionar al limbii romane vechi (sfarsitul sec. al X-lea inceputul sec. al
XVI-lea), Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1974.
5. Olteanu, P., + colectiv, Slava veche si slavona romaneasca, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1975.
6. Bogdan, P.D., Paleografia romano-slava, Bucuresti, 1978.
Dictionarul elementelor romanesti din documentele slavo-romane 1374-1600, sub red.
Gh. Bolocan, Bucuresti, 1981.
7. Linta, Elena, Limba slava veche. Curs practic pentru incepatori, Bucuresti, 1986.
8. Pleter, T., Lambru, R., Puiu, C., Slavona romaneasca. Culegere de texte, Editura
Universitatii din Bucuresti, 2002.
59