Impartasania rara produce mare vatamare

Impartasania rara produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa
se impartaseasca, acela nu face nicio pregatire, nu devine atent, nu are o paza
stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar
inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului ii
permite sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet,
contractie in simturi si paza la miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita
si la mancaruri si la cuvinte si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea
unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate
acestea urmeaza celor zabavnici la impartasire e un lucru adevarat, precum le
patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.
Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la impartasire, ma mir cum ar
mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus si care
vin de la dumnezeiestile Taine, precum spunea Cabasila. Cum pot sa vestejeasca
flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa sfantul
Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile?
Cum pot sa-si curete mintea? Sa-si faca gandirea stralucitoare? Sa-si infrumuseteze
toate puterile sufletului neimpartasindu-se cu Trupul si sangele Domnului nostru,
care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a
sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? Sau cum vor putea
fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si
prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnati cu cinstitul sange al lui Hristos,
precum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre
iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si
celelalte roade si daruri ale Duhului sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si
sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o fiinta cu Duhul, Fiu Care, potrivit Apostolului,
e adevarata bucurie si pace a noastra, si izvorul tuturor celor bune?
Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii acum sa
praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure
duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din
dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?
Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se
lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta, sunt,
cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale
Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor sfintilor Parinti in
parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc
dumnezeiestii Apostoli si sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai
inainte.
Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si
loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune
dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de
Cuminecare se fac vrajmasi ai lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor". Iar
dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de
cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea
de la impartasire). Cu alte cuvinte: de aceea ma apropii in continuare de sfintele
Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma
multa vreme de sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul gandit cu mintea
diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare. Iar Cuviosul Paladie povesteste
despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, dupa cea vindecat-o pe femeia aceea
care prin conlucrarea diavolului aparea oamenilor ca un cal, i-a dat urmatorul sfat si
i-a spus: "Niciodata sa nu lipsesti de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci sa te
impartasesti frecvent, fiindca aceasta lucrare diavoleasca ti-a venit fiindca nu te-ai
impartasit cinci saptamani si, plecand de aici, demonul a gasit loc si te-a ispitit". La
fel si dumnezeiescul Hrisostom, vindecand un demonizat in ziua in care a fost
hirotonit, l-a povatuit sa vina necontenit la biserica si la dumnezeiestile Taine cu
post si rugaciune, ca sa nu-l mai ispiteasca demonul. sau, asa cum scrie simeon
Metafrastul in Viata lui: "Un barbat posedat de un demon necurat a intrat pe
neasteptate in mijlocul bisericii si, scotand limba din gura, se vedea sezand fara
randuiala. Deci toti cei din biserica l-au rugat pe acel suflet sfant sa se roage pentru
vindecarea celui ce patimea. Iar el spunandu-i sa se apropie, privind la el cu iubire
de oameni, pecetluindu-l [facand asupra lui semnul crucii] cu mana si chemand
sfanta Treime, a poruncit demonului sa iasa. Si indata s-a vazut urmand acestui
cuvant fapta, iar omul a fost de indata slobozit de acel chin insuportabil. Dupa care,
sculandu-se marele Ioari, i-a indemnat sa-si petreaca timpul in biserica si
dumnezeiasca cuminecare a sfintelor Taine si sa fie cu luare-aminte la posturi si
rugaciuni; si facand asa, zicea, nu va mai fi prins de vrajmasul, nici nu va mai cadea
in cursele lui".
Auziti, fratii mei, ce rele patimesc cati nu se impartasesc incontinuu, ci se tin
departe de Taine? Auziti ca ajung demonizati si se prefac in animale
necuvantatoare, cum s-a prefacut in vechime in bou Nabucodonosor imparatul (Dan
4,33)? Si pe drept cuvant patimesc aceasta: fiindca prin impartasirea continua cu
Cuminecatura dumnezeiasca pot sa devina din oameni dumnezei prin har, dar nu
vor, ci, stand departe de dumnezeiasca Cuminecatura, isi pierd si chipul omenesc
pe care-l au si se preschimba in animale necuvantatoare, si se predau puterii
satanei, cum spune Psalmistul: "Cei ce se departeaza de Tine vor pieri" (Ps 72,26).
Iar daca acelora care zabovesc de la impartasanie le va urma o moarte neasteptata,
ce soarta vor avea nenorocitii? Cum vor putea trece in libertate de vamesii demoni
ai vazduhului? Ce frica si cutremur va incerca sufletul lor, in vreme ce prin
Cuminecarea frecventa ar fi putut sa se elibereze de toate acestea, cum spunea mai
inainte dumnezeiescul Hrisostom? Mila lui Dumnezeu.
Asadar, fratii mei, daca impartasania rara ne produce atatea rele mari si de
nepovestit, iar Cuminecarea frecventa ne daruie atatea bunuri mari, ceresti si
suprafiresti, atat in viata de fata, cat si in cea viitoare, de ce sa fim atat de
zabavnici sa ne impartasim, fratilor? De ce sa nu ne pregatim cu cuvenita pregatire
ca sa ne cuminecam cu dumnezeiestile Taine, daca nu in fiecare zi, macar in fiecare
sambata si duminica si in fiecare sarbatoare? s-ar cadea sa alergam frecvent cu
mare bucurie la sfanta Masa sa ne cuminecam cu Preadulcele nostru Iisus Hristos,
care e toata viata noastra, suflarea si existenta noastra si toata nadejdea si
mantuirea noastra, ca sa fim pururea uniti si nedespartiti de El. Dar noi atat in
aceasta viata, cat si in cealalta, preferam si avem mare bucurie sa zabovim si sa
stam departe de El.
Daca ne-ar lipsi cineva o singura zi de masa mancarurilor trupesti, ne mahnim, ne
nelinistim si ni se pare un mare rau; dar daca suntem lipsiti de masa duhovniceasca
si cereasca a dumnezeiestilor Taine chiar si una sau doua luni intregi, nu socotim ca
e un lucru rau. O, ce mare lipsa de discernamant, intre cele trupesti si duhovnicesti
pe care-l au crestinii de acum; fiindca pe cele dintai le imbratisam cu toata iubirea,
dar pe acestea din urma nu le dorim defel.
Multi crestini iubitori de Dumnezeu cheltuie multi bani, sufera multe osteneli, rabda
multe primejdii si pe mare si pe uscat, ca sa mearga sa se inchine la Ierusalim la
Mormantul de viata facator al Domnului si la celelalte Locuri sfinte; si e o lauda
pentru ei sa se numeasca inchinatori ai unor asemenea Locuri sfinte. Multi, auzind
ca se gasesc intr-un loc indepartat moastele unui sfant, alearga cu multa ravna sa
mearga sa li se inchine, ca sa primeasca har si sfintire. Dar sa se impartaseasca cu
Preacuratele Taine si sa se invredniceasca sa se desfateze nu de Mormantul de viata
facator, nici de Locurile sfinte, nici de moastele unor sfinti, ci de imparatul a toate si
de sfantul sfintilor fie au putina dorinta, fie nu le pasa. Ca sa mearga la Locurile
sfinte cheltuie bani, umbla drumuri lungi si sufera multe primejdii, dar ca sa se
cuminece n-au nevoie nici sa cheltuiasca bani, nici sa umble departe, nici sa sufere
primejdii; ajunge numai sa faca o marturisire zdrobita, o satisfacere , si o pregatire
adevarata, si indata ar putea sa se bucure si , sa devina concorporali si consangvini
cu Hristos. Si cu toate ca e un lucru usor, toti sunt nepasatori, toti refuza.
Ah!, fratii mei, de-am vedea o data cu ochii mintii sufletului nostru de ce bunuri
inalte si mari ne lipsim neimpar tasindu-ne incontinuu, atunci am face tot ce ne sta
in putinta sa ne pregatim si sa ne impartasim, daca s-ar putea in fiecare zi!
Prin urmare, daca pana acum am aratat o nepasare atat de mare fata de sfanta
Cuminecare, de acum mai departe insa, rogu-va in suspine pornite din maruntaiele
unei iubiri fratesti, sa ne trezim din somnul cel greu al indolentei, sa aratam
inflacarare si purtare de grija. Si daca cineva din cei ce au puterea duhovniceasca
[clerici] ar voi sa ne impiedice de la acest lucru placut lui Dumnezeu, sa nu ne racim
de indata caldura inflacararii noastre si sa ne nelinistim; nu, ci cazand la picioarele
lui, sa-l chemam cu caldura ca si cananeanca, sa-i sarutam picioarele ca si
desfranata si sa staruim batand la usa si cerand permisiune. Si cu siguranta nu cred
ca se va gasi vreodata cineva atat de invartosat la, inima care, vazand inflacararea
pe care o avem fata de sfanta Cuminecatura, sa ne impiedice, ci am certitudinea ca,
oricat de aspru ar fi, oricat s-ar teme de raul obicei care stapanea acest lucru, inima
i se va inmuia sa ne dea permisiunea sa savarsim lucrul dorit.
Sfantul Nicodim Aghioritul