Geneza universului si evolutia planetelor

Geneza, mitul genetic sau mitul creaiei sunt termeni din mitologie care explic ntr-o manier legendar i filosofic, amplul proces de creare a lumii. Problema originii Universului si a Sistemului Solar a preocupat pe oameni de mult vreme. S-au emis diverse ipoteze care au ncercat s rspund la aceast preocupare. n ultima vreme se rspndeste tot mai mult asa-numita ipotez a marii explozii (bigbang, n limba englez). Aceast ipotez se bazeaz pe unele date obtinute prin observatii astrofizice si pe cunostintele de fizic atomic si nuclear. Big Bangul este una din cele mai rspndite teorii cosmologice, fiind admis de majoritatea astrofizicienilor ca model standard de formare a universului. "Teoria Big Bang" se refer la un fel de explozie special (deoarece nu s-a produs ntr-un spaiu deja existent), care a dus la apariia materiei, energiei, spaiului i timpului, altfel spus la existena universului. Aceast teorie ncearc s explice de ce universul se extinde permanent nc de la apariia sa, i de ce pare a fi uniform n toate direciile. Teorii despre producerea Big Bangului; suportul tiinific Astronomul american Edwin Hubble a descris universul ca fiind n continu extindere, dnd cosmologilor "o tem pentru acas". El pornete de la ideea c la nceputuri, cu circa 13,7 miliarde de ani n urm, universul nc nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natur cu totul special, o aa-numit singularitate, ceva fr dimensiuni dar cu o energie nesfrit. La momentul "zero" acest punct a ieit din starea lui de singularitate (nc nu se tie din ce cauz) i i-a manifestat uriaa energie printr-o inimaginabil explozie, Big Bangul, care mai continu i n ziua de azi. n anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow i asistenii si Ralph Alpher i Robert Herman au lansat ideea de explozie incandescent de materie i energie de la nceputurile universului. Numele teoriei "Big Bang" a fost dat dat de astronomul englez Fred Hoyle n 1950. Sunt trei indicii majore c Big Bangul s-a produs cu adevrat:

Vrsta celor mai btrne stele este de 12-13,7 miliarde de ani, adic ea corespunde parial cu vechimea Universului. Analiza luminii emise de galaxii indic faptul c obiectele galactice se ndeprteaz unele de altele cu o vitez cu att mai mare, cu ct sunt mai ndeprtate de Pmnt, ceea ce sugereaz c galaxiile erau altdat adunate ntr-o regiune unic a spaiului; n ziua de azi, n toate regiunile Universului exist o radiaie de fond ("radiaie cosmic") foarte slab, un fel de fosil, rmi de pe urma torentelor de cldur i lumin din primele clipe ale Universului.

O constatare imprtant este acea a expansiunii Universului n urma acestei explozii. Observatiile astrofizice au dus la concluzia c galaxiile se deplaseaz n spatiu, ndeprtndu-se ntre ele. Totodat, s-a constatat existenta, n Univers, a unor radiatii care ar data din timpul marii explozii. Conform cu aceast teorie, initial toat materia existent astzi n Univers era concentrat ntr-un corp mic, extrem de fierbinte, o minge de foc. Materia era reprezentat prin particule elementare si antiparticule. S-a produs o expansiune foarte rapid a acestei materii fierbinti, ca o imens explozie. Ca urmare a expansiunii, materia se rcea nct la dublarea volumului se njumttea valoarea temperaturii. S-a calculat c la o secund dup marea explozie temperatura materiei sczuse la cca 10 miliarde de grade, adic de aproape o mie de ori mai mare dect este tempertura n interiorul Soarelui.Materia era alctuit atunci din electroni si protoni, cu antiparticulele lor, dar si din neutroni. Expansiunea si rcirea au continuat si electronii s-au unit cu antielectronii, formnd fotoni. n felul acesta, Universul a devenit o sfer de lumin. Dup aproximativ o sut de secunde de la marea explozie, protonii s-au unit cu neutronii, formnd nuclee de hidrogen greu ( deuteriu ). Din acestea s-au format nucleele de heliu si alte elemente mai grele. Neutronii rmasi au dus la fomarea nucleelor de hidrogen. Acest proces a durat cteva ore. Expansiunea Universului a continuat nc aproximativ un milion de ani, fr schimbri deosebite, ci doar o rcire continu. n acest timp, temperatura a cobort la doar cteva mii de grade, nct a nceput formarea de atomi, prin unirea nucleelor cu electronii. Se consider ns c n unele prti ale Universului expansiunea s-a ncetinit si acolo s-a concentrat materia, formnd galaxii. Atractia gravitational a dus la comprimarea norilor de hidrogen si heliu, cu cresterea local a temperaturii pn la declansarea fuziunii nucleare. Aceasta a dus la cresterea din nou a temperaturii si la formarea stelelor. Ele au atras n jurul lor materia rcit formnd planete, asteroizi, meteoriti si comete. n felul acesta s-a format si Sistemul Solar n cadrul Galaxiei noastre. O aglomerare mare de materie a dus la formarea Soarelui, care este o stea. n jurul lui, s-au produs alte aglomerri de materie, mai mici, care au format planetele cu satelitii lor. Si n prezent continu concentrarea materiei n corpuri mai mari. Astfel, unii asteroizi si meteoriti sunt atrasi si cad pe suprafata planetelor si satelitilor lor. Pmntul primeste o cantitate de aproximativ 100 000 de meteoriti n 24 de ore. NATEREA, EVOLUIA I MOARTEA STELELOR Astronomii presupun de mult timp c anumite galaxii adpostesc un veritabil monstru. Sunt obiecte cosmice care devoreaz tot ce este n apropierea lor, a cror mas este att de concentrat c nu las nimic s scape. Este vorba de gurile negre pe care teoretic le-a prevzut astronomul Karl Schwarzschild, n 1917, notnd c n ecuaiile lui Einstein zcea un gol negru. Ideea de gol negru sau altfel spus gaur neagr, ca obiect astronomic, este mai veche. nc din secolul al XVIII-lea, Laplace argumenta c devreme ce lumina este afectat de fora gravitaional, atunci o stea suficient de masiv i-ar putea sufoca propria lumin prin

intermediul propriei gravitaii, oprind-o s se propage n spaiu. Iar atunci steaua ar deveni practic invizibil unui observator exterior. De fapt, gaura neagr este o etap din istoria unei stele. Dar cum se nasc stelele ? n 1969 , astronomii au observat naterea stelei V1057 Cygni din constelaia Lebda. Luminozitatea brusc aprut n snul norilor de gaz ( n principal hidrogenul ) se datoreaz forelor de gravitaie care fac s se apropie moleculele formndu-se o sfer nc rece ( -260C) i ntins. Contracia se continu n timp de sute de mii de ani. Energia potenial de interaciune gravitaional este n parte convertit n energie de agitaie termic. Temperatura crete i lumina este emis. O stea s-a nscut Cnd temperatura stelei depete 107K, reaciile nucleare de fuziune pot demara. Miezul stelei devine un enorm reactor termonuclear, unde hidrogenul este consumat pentru a produce heliu. Cnd hidrogenul este epuizat, steaua se rcete, apoi se nclzete sub efectul contraciei, temperatura atinge 108K. Aceast combustie nuclear produce energie, care antreneaz o dilatare a stelei i transformarea ei n gigant sau supergigant roie. Aceste stele au fost numite astfel : gigante in cauza amplei dilatri a straturilor exterioare i roii deoarece temperatura suprafeei este relativ sczut. Un exemplu de gigant roie este steaua Betelgeuse, destul de strlucitoare, care face parte din constelaia Orion; chiar privit cu ochiul liber , steaua pare roiatic. Ce se ntmpl dup ce combustibilul nuclear s-a epuizat ? Evoluia sa ulterioar depinde de masa sa. Lum ca unitate masa Soarelui MS. Dac masa stelei este mai mic dect 1,5 MS , giganta roie perde mai mult energie dect produce. Reaciile se opresc, steaua prezint straturile superficiale luminoase: o nova s-a creat. Partea sa central se contract pentru a forma o pitic alb - o stea avnd miezul format din nuclee atomice ( n cea mai mare parte nuclee de heliu ), puternic comprimate, precum i din electronii smuli din atomii respectivi, aa numita materie degenerat. Dac masa stelei este mai mare dect 1,5 MS evoluia sa este foarte diferit. Supergiganta roie, dup o faz de pulsaie n care strlucete puternic, se comprim sub aciunea forelor de gravitaie, energia produs prin reacii de fuziune nemaifiind suficient pentru a echilibra aceste fore. Temperatura atinge mai multe miliarde de grade. Aceasta explodeaz sub form de supernov, gigantescul foc de artificii n care steaua arunc cea mai mare parte a sa n spaiu: nveliul su gazos i elemente grele create n ultimele minute ale existenei sale. Simultan, explozia degajeaz o energie uria sub form de radiaii, de circa 1051J. S-ar prea c moartea unei stele ar fi un eveniment final.Astronomul Opik a sugerat c moartea exploziv a unei stele ar putea constitui naterea altei stele datorit comprimrii unui nor de gaz i de praf interstelar de ctre unda de oc provenit din explozie. Aparitia vietii Pentru inlaturarea misterului existent privind originea vietii, Biologia moderna scoate in evidenta etapele parcurse de acest urias proces de formare a omului, a vietii, a tot ceea ce este viu. Astfel, urmare a multor cercetari, s-a elaborat o teorie stiintifica potrivit careia viata n-a existat intotdeauna pe pamant, ci a aparut atunci cand s-au creat conditii favorabile- biochimisti A.J. Oparin si J. B. Haldane.Ulterior, acesta teorie s-a completat cu rezultatele obtinute in

domeniul geneticii. Existenta materiei vii pe pamant este legata de prezenta a doua grupe mari de substante: proteinele si acizii nucleici. Cum au luat nastere aceste substante: In prima etapa Cu miliarde de ani in urma, atmosfera Pamantului era bogata in hidrogen, metan, amoniac, apa si saraca in bioxid de carbon si oxigen liber. Sub influenta radiatiilor solare, a descarcarilor electrice, a variatiilor de temperatura s-au sintetizat o seama de substante organice ca: aminoacizii, bazele azotate, acizii organici, acizii grasi, zaharuri, respective, in apele Oceanului Primitiv si a apelor interioare, o adevarata supa organica. Etapa a II-a Atmosfera se imbogatea in oxigen care se transforma in ozon, care absorbea radiatiile ultraviolete, cele mai importante surse de energie devenind lumina vizibila si caldura. Legaturile peptidice dintre aminoacizi si proteine simple (protenoizi) duc la substante organice ca: nucleotide, polifosfati, porfirine, pigmenti. Etapa a III-a - sinteza proteinelor propriu-zise si a polinucleotidelor, mai intai neenzimatic si apoi catalizate de enzime. Din interactiunea acizilor nucleici cu proteine s-au format complexe mai stabile, informatia genetica din acizii nucleici este translata in proteine - aparand in timp primul organism viu - care in esenta este un sistem de proteine a carui mentinere si continuitate depinde de informatia genetica din acizii nucleici.In sprijinul acestor teorii s-au facut experimente astfel: Stanley Miller a supus amestecul gazos format din amoniac, metan, hidrogen si vapori de apa, substante care se presupune ca existau in atmosfera primara a Pamantului, unor descarcari electrice de 60000 volti, echivalente cu cele din timpul furtunilor. Dupa 8 zile s-a constatat aparitia diferitelor substante organice - aminoacizi, care intra in alcatuirea proteinelor si enzimelor. Prin polimerizarea aminoacizilor pot lua nastere pe cale abiogena, diferite proteine, care au rol esential in cadrul materiei vii. In al doilea rand, in meteoritul Murchison, cazut in Australia in 1969, s-au identificat 18 aminoacizi diferiti, din care 6 se gasesc in proteinele normale. Originea lor s-a dovedit a fi extraterestra.De asemenea, in spatiul cosmic au fost identificate 27 tipuri de molecule cu importanta biologica, cum sunt: apa, amoniacul, hidrogenul sulfurat, oxidul de carbon, cianul, metanolul, acidul formic.Ca rezultat putem afirma ca Viata a aparut pornind de la substante organice simple, amintite mai sus, sintetizate pe cale biogena. O caracteristica importanta a organismelor vii este existenta unui program genetic alcatuit din gene in care este codificata biochimic informatia necesara realizarii structurilor si functiilor lor. Unitatea materiala a vietii consta in primul rand in existenta unor programe genetice inregistrate in moleculele de acizi nucleici, adevarati purtatori ai informatiei vietii. Teoria evolutiei Teoria evoluiei este unul din elementele fundamentale ale teoriei biologice. Este o teorie n biologie care explic apariia diferitelor tipuri de plante i animale (ca i a altor forme de via ale Terrei) prin pre-existena altor tipuri, diferenele ntre acestea fiind datorate unor modificri produse n generaii succesive. Ca teorie a biologiei, teoria evoluiei este o teorie tiinific. Asta nseamn c ea este considerat a fi o ipotez testabil (falsificabil) naturalist care a fost dovedit. Primele dovezi n sprijinul teoriei evoluiei au fost acelea provenind din studiile

comparative de morfologie ale speciilor existente i din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe msur ce nelegerea fenomenului a fost adncit, n timp ce discipline ale biologiei recent aprute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia i n special biologia molecular) au furnizat puternice dovezi adiionale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informaie despre istoria evoluionar stocat n ADN-ul vieuitoarelor este virtualmente nelimitat, savanii fiind capabili s reconstruiasc orice detaliu al istoriei evoluionare a vieii n msura n care investesc suficient timp i resurse de laborator. Biologii nu mai sunt ns interesai s obin dovezi suplimentare care s sprijine faptul evoluiei, ci, mai degrab, sunt preocupai a rspunde la ntrebarea "ce tip de cunotine pot fi obinute din fiecare dintre sursele diverselor dovezi?". Teoria evoluiei este singura explicaie tiinific acceptabil a dualului fenomen al diversitii i ordinii biologice. Ea explic variaia ordonat constatat de biologi ca fiind produsul unor procese naturale care s-au repetat de numeroase ori n istoria vieii i care continu s se manifeste i azi. Diversitatea formelor de via este marcat de o ordine fundamental, un "motiv" (model), prin care speciile apropiat nrudite partajeaz ntre ele mai multe trsturi comune dect o fac cu organismele mai distant nrudite. Evoluia, n sens biologic, poate fi descris ca procesul prin care speciile se schimb prin transformri succesive pornind de la alte organisme i nu prin generare spontan. Ideea evoluiei s-a dezvoltat ncepnd cu secolul XIX. Scopul teoriei evoluiei este de a dovedi i explica ipoteza modificrii speciilor pe parcursul timpului, formarea lor prin "evoluie". Aceste teorii au nceput prin a descrie evoluia ca un aspect al existenei fiinelor vii (Lamarck i Darwin). Erele geologice Cenozoicul este cea mai recenta era dintre cele trei mari diviziuni ale evolutiei vietii pe Pamant. Celelalte doua sunt Paleozoicul si Mezozoicul. Cenozoicul mai este numit si Era Mamiferelor, deoarece cele mai mari animale continentale din aceasta perioada sunt mamiferele. Acest nume nu este insa inspirat din mai multe motive. In primul rand mamiferele apar mult timp dupa ce incepe aceasta era. In al doilea rand diversitatea vietii in Cenozoic cuprinde mai multe grupe de animale, cum ar fi insectele, pestii teleostei, pasarile Cenozoicul este impartit in doua mari subdiviziuni: Tertiar si Quaternar. Tertiarul cuprinde cea mai mare perioada din Cenozoic, aproximativ 63,2 M.a., in timp ce Quaternarul cuprinde doar ultimii 1,8 M.a. Era Mezozoic cuprinde trei perioade de timp: Triasic (248-206 M.a.), Jurasic (206-144 M.a.) si Cretacic (144-65 M.a.). Mezozoicul este intervalul de timp in care fauna a suferit modificari majore in comparatie cu cele care au avut loc in Paleozoic. Dinosaurii, care probabil sunt cele mai spectaculoase organisme din Mezozoic evolueaza in Triasic, dar nu apar specii foarte diverse pana la nivelul Jurasicului. Cu exceptia pasarilor, dinosaurii dispar la sfarsitul Cretacicului.Mezozoicul este de asemenea perioada in care s-au produs mari schimbari in ceea ce priveste vegetatia terestra Mezozoicul inferior este dominat de ferigi, cycadee, ginkgophyte, bennettitale, etc. Gimnosperme evoluate cum ar fi coniferele apar pentru prima data in Triasicul inferior. Pana in Cretacicul superior apar si se diversifica angiospermele, luand locul celorlalte grupe de plante Paleozoicul este marcat de doua dintre cele mai importante evenimente din istoria vietii animale. La inceputul acestei perioade animalele pluricelulare au suferit o mare explozie

in ceea ce priveste diversitatea, si doar in interval de cateva milioane de ani au aparut aproape toate phillumurile de animale . La sfarsitul Paleozoicului insa a avut loc cea mai mare extinctie in masa din istoria lumii vii, in urma careia au disparut aproximativ 90% din toate speciile de fauna marina. Cauzele celor doua evenimente nu sunt inca bine cunoscute si reprezinta subiect de cercetare si controversa. In linii mari intre aceste doua evenimente animalele, fungii si plantele au colonizat continentele iar insectele aerul. Paleozoicul acopera peste jumatate din Fanerozoic, aproximativ 300 M.a. In timpul Paleozoicului au existat sase continente, fiecare din acestea cuprinzand diferite parti din continentele actuale. Continentele din Paleozoic au suferit pe margini importante orogeneze iar spre interior au avut loc avansari si retrageri ale apelor putin adanci ale marilor. S-au dezvoltat multe calcare ca rezultat al acestor avansari periodice ale marilor continentale. Revolutia stiintifica n secolele XV - XVII n tiin au avut loc o serie de transformri profunde care au nlturat treptat ansamblul de concepte mai mult sau mai puin tiinifice, att antice ct i medievale, permind ntemeierea tiinei moderne. Transformrile radicale care au avut loc n domeniul tiinei n secolele menionate reprezint revoluia tiinific. Periodizarea Revoluiei tiinifice este destul de aproximativ. Aceste transformri care o caracterizeaz apar nc din timpul renaterii timpurii, ating apogeul n secolul al XVII-lea i se sfresc, n Anglia, odat cu naterea revoluiei industriale i nceputul epocii victoriene. Exemple concrete, adevrate "pietre de hotar" ar fi ideea de Sistem heliocentric promovat de Nicolaus Copernicus care rstoarn astronomia aristotelic, "naterea" fizicii ca tiin exact desvrit prin publicarea de ctre Isaac Newton, in 1686-1687, a operei sale fundamentale Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, primul adevrat tratat de fizic, i rentemeierea metafizicii pe baze epistemologce de ctre Ren Descartes, devenit celebr mai ales datorit maximei descartiene "Dubito ergo cogito, cogito ergo sum" (lat. = M ndoiesc deci cuget, cuget deci exist). . Nu ntmpltor, cosmologia a reprezentat terenul de confruntare cel mai acerb dintre vechea i noua concepie despre lume, interveniile brutale ale conducerii bisericii catolice n sugrumarea promovrii noului adevr al sistemului copernican fiind notorii. Printre cei mai celebri savani progresiti care au susinut sistemul heliocentric al lui Nicolaus Copernicus s-a numrat Giordano Bruno i Galileo Galilei, fiecare din ei fiind victima instituiei papale. Giordano Bruno a pltit cu nsui viaa sa fermitatea convingerilor sale (ars pe rug ca "pedeaps" a temeritii cocepiilor sale) iar Galileo Galilei a trebuit, pentru a-i salva libertatea i viaa, s dezmint public aderarea sa la conceptele coperniciene. tiinele care s-au dezvoltat n mod excepional n aceast perioad au fost urmtoarele:matematic, fizic, chimie i medicin. In matematic se pot meniona ca invenii remarcabile apariia calculului diferenial i integral, inventate practic simultan de ctre englezul Isaac Newton i germanul Gottfried Wilhelm Leibniz, logaritmii zecimali i naturali de ctre scoianul John Napper, ecuaiile cilindrului i ale conului, rezultate deosebite n algebr i trigonometrie. Naterea chimiei survine odat cu apariia conceptelor de atom, element chimic, substan simpl i compus. Ca atare, se descoper multe elemente chimice, inclusiv metale, se propun simbolurile chimice i scrierea formal a reaciilor chimice sub forma de ecuaii chimice, se descoper legile universale ale chimiei (John Dalton, Avogadro, Lavoisier, Charles, Gay-

Lussac, etc. Se pot, de asemenea, meniona sinteza i prepararea industrial a unor acizi anorganici precum ar fi acidul clorhidric, acidul azotic i acidul sulfuric, respectiv separarea, i mai apoi sinteza unor substane organice precum benzen i acid benzoic s.a.m.d. tiina devine normat. La "grania" dintre chimie i fizicsunt introduse scrile termometrice (att Celsius ct i Fahrenheit), unele unitai de msur ce vor deveni mai trziu nucleul Sistemului Internaional de Msuri i Greutai (Sistemul Internaional, sau SI), adic sistemul metric). n fizic se pot meniona descoperirea legilor de micare a planetelor de ctre Johannes Kepler, publicarea primei concepii cosmogonice nchegate aparinnd lui JeanAntoine Lavoisier, descoperirea legilor interferenei i difraciei (Christian Huygens), descoperirile din domeniul electricitii ale lui Alessandro Volta i cele din magnetism ale lui Hans-Christian Oersted. Fizica culmineaz cu nchegarea ei n sistemul newtonian. In biologie apariia taxonomiei speciilor fiinelor vii, bazat pe limba latin i pe mprirea att a regnului animal ct i cel vegetal n specii, subspecii, clase, etc, a reprezentat un imens salt calitativ n gndire i n percepia lumii vii. n medicin, experimentarea injeciilor medicamentoase, descoperirea primului vaccin (1796), inventarea primului stetoscop i apariia primelor noiuni de igien au fost toi atia pai majori spre transformarea medicinei dintr-un conglomerat empiric de informaii n tiin. Medicina galenic e rsturnat progresiv prin experimente anatomice ce culmineaz cu descoperirea circulaiei sngelui de ctre William Harvey.

Geneza universului si evolutia planetelor

Student: Grupa 723 ISB