COMPARATIVA A CERCETARILOR O TRECERE IN REVISTA RECENTE DIN GEOMETRIE.

IE. (PROGRAM PENTRU A INTRA IN FACULTATEA S I SENATUL UNIVERSITAT II DIN ERLANGEN IN 1872.)
PROF. FELIX KLEIN

Printre progresele din ultimii cincizeci de ani n geometrie, locul nt i este ocupat de dezvoltarea geometriei proiective 1. De si, la nceput, se p area c a a sanumitele relat ii metrice nu s nt accesibile acestei trat ari, deoarece nu r am n neschimbate prin proiect ie, recent am nv a tat, totu si, s a le privim si pe acestea din punct de vedere proiectiv, astfel c a acum metoda proiectiv a se aplic a ntregii geometrii. Dar atunci propriet a tile metrice nu mai trebuie privite ca ind caracteristice gurilor geometrice per se, ci ca relat ii ale lor fat a de o congurat ie fundamental a, cercul imaginar de la innit comun tuturor sferelor. C nd compar am conceptul de gur a geometric a obt inut treptat n acest mod cu not iunile geometriei uzuale (elementare), s ntem condu si s a c aut am un principiu general conform c aruia s a fost posibil a dezvoltarea ambelor metode. Aceasta pare s a e problema cea mai important a, deoarece, n afara geometriei elementare si a celei proiective, exist a o serie de alte metode care, chiar dac a mai put in dezvoltate, trebuie s a benecieze de acela si drept la existent a individual a. A sa s nt geometria razelor vectoriale reciproce, geometria transform arilor rat ionale etc., care vor ment ionate si descrise n cele ce urmeaz a. Incerc nd n paginile urm atoare s a stabilim un astfel de principiu, nu vom dezvolta aproape deloc vreo idee n mod esent ial nou a, ci, mai degrab a, vom formula cu claritate ceea ce a fost deja conceput de mult i alt ii, mai mult sau mai put in limpede. Ni s-a p arut totu si mai mult dec t justicat s a public am observat ii de acest fel, care stabilesc ni ste leg aturi, deoarece geometria, care este, la urma urmei, una singur a n substant a ei, a fost mult prea mult divizat a n cursul rapidei ei dezvolt ari ntr-o serie de teorii aproape distincte2 care avanseaz a independent una de cealalt a. In acela si timp, am fost inuent at tocmai de dorint a de a prezenta anumite metode si concept ii pe care Lie si cu mine le-am dezvoltat n unele cercet ari recente. Acele investigat ii ale noastre, oric t de diferite ar fost natura subiectelor tratate, au condus la aceea si concept ie generalizat a pe care o prezent am aici; astfel c a devenise un fel de necesitate s a discut am cu toat a atent ia aceast a concept ie si, pe aceast a baz a, s a caracteriz am cont inutul si scopul general al acelor investigat ii.

Programul de la Erlangen a fost publicat nt i la A. Deichert din Erlangen, cu o circulat ie foarte restr ns a, apoi, n traducerea italian a a lui Gino Fano, n Annali Matematica, ser. 2, vol. 17 si, n traducere englez a n Bull. New York Math. Soc. 2, (18921893), 215249. 1 Vezi Nota I din Apendix. 2 Vezi Nota II.
1

PROF. FELIX KLEIN

De si am vorbit p n a acum numai despre investigat ii geometrice, vom include si investigat ii despre variet a ti cu orice num ar de dimensiuni3, care s-au dezvoltat din geometrie abstractiz nd imaginea geometric a, ceea ce nu e esent ial pentru investigat iile pur matematice4. In cercetarea variet a tilor, apar acelea si tipuri diferite ca si n geometrie; si, la fel ca n geometrie, problema este s a deslu sim ce e comun si ce distinctiv n investigat ii ntreprinse independent una de cealalt a. Vorbind n termeni abstract i, va sucient, n cele ce urmeaz a, s a vorbim pur si simplu despre variet a ti cu n dimensiuni; dar expunerea va simplicat a si mai inteligibil a dac a vom folosi percept iile spat iale, mai familiare. Pornind de la considerarea obiectelor geometrice si dezvolt nd ideile generale folosind aceste obiecte drept exemple, urm am chiar calea pe care a progresat stiint a noastr a si care e, n general, cea mai bun a si pentru a o prezenta. Ar extrem de dicil s a facem o prezentare preliminar a a cont inutului paginilor care urmeaz a, pentru c a greu se poate imagina o prezentare mai concis a5; titlurile sect iunilor ne vor ar ata cursul general al ideilor. Am ad augat, la sf r sit, o serie de note n care ori am dezvoltat mai n am anunt anumite puncte, ori de c te ori expunerea general a din text p area s a o cear a, ori am ncercat s a denesc, referindu-m a la chestiuni nrudite, chestiunile matematice abstracte care predomin a n observat iile din text. ri spat 1. Grupuri de transforma iale. Grup principal. Formularea unei probleme generale. Ideea esent ial a n discut ia care urmeaz a este aceea de grup de transform ari spat iale. Combinarea unui num ar oarecare de transform ari ale spat iului6 e ntotdeauna echivalen a cu o singur a transformare. Acum, dac a un sistem dat de transform ari are proprietatea c a orice transformare obt inut a prin combinarea oric aror transform ari ale sistemului apart ine acelui sistem, el va numit grup de transform ari 7. Obt inem un exemplu de grup de transform ari consider nd totalitatea mi sc arilor, ecare mi scare ind privit a ca o operat ie aplicat a ntregului spat iu. Un grup cont inut n acest grup este format, de exemplu, de rotat iile n jurul unui punct8.
Vezi Nota IV. Vezi Nota III. 5Tocmai aceast a concizie a prezent arii care urmeaz a este un defect care m a tem c a va face ntelegerea ei mult mai dicil a. Dar dicultatea nu ar putea eliminat a dec t cu pret ul unei expuneri mult mai complete, n care diferitele teorii separate, aici abia ment ionate, ar fost dezvoltate pe larg. 6Privim ntotdeauna totalitatea congurat iilor din spat iu ca ind simultan afectate de transform ari, astfel c a vorbim despre transform ari ale spat iului. Transform arile pot introduce si alte elemente n locul punctelor, ca transform arile dualistice, de exemplu; n privint a aceasta, nu facem nici o distinct ie n text. 7Aceast a denit ie nu e chiar complet a, pentru c a s-a admis tacit c a grupurile ment ionate cont in ntotdeauna inversa oric arei operat ii pe care o cont in; dar, c nd num arul de operat ii este innit, aceasta nu e n nici un caz consecint a a ideii de grup, si aceast a presupunere a noastr a trebuie ad augat a n mod explicit la denit ia acestei idei a sa cum apare n text. (Not a ad augat a ulterior de F. Klein). Ideea, ca si notat ia, s nt luate din teoria substitut iilor, cu diferent a c a acolo, n loc de transform ari ale unei regiuni continue, se consider a permut arile unui num ar nit de cantit a ti discrete. 8Camille Jordan a format toate grupurile cont inute n grupul general al mi sc arilor, [9].
4 3

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

Pe de alt a parte, un grup care cont ine grupul mi sc arilor este format de totalitatea colineat iilor. Dar totalitatea transform arilor dualistice nu formeaz a un grup; deoarece combinarea a dou a transform ari dualistice e echivalent a cu o colineat ie. Totu si, se poate forma un grup ad aug nd totalitatea transform arilor dualistice totalit a tii transform arilor de colinearitate9. Acum, exist a transform ari ale spat iului prin care propriet a tile geometrice ale congurat iilor spat iale r am n n ntregime neschimbate. Asta deoarece propriet a tile geometrice s nt, prin chiar ideea lor, independente de pozit ia ocupat a n spat iu de congurat ia n chestiune, de m arimea ei absolut a si de sensul10 n care s nt aranjate p art ile ei. Propriet a tile unei congurat ii r am n neschimbate la orice fel de mi sc ari ale spat iului, la transform ari n congurat ii similare, la transform ari n congurat ii simetrice fat a de un plan (reect ie) ca si la orice combinat ie a acestor transform ari. Numim totalitatea acestor transform ari grupul principal 11 de transform ari ale spat iului; propriet a tile geometrice nu s nt schimbate de transform arile din grupul principal. S i reciproc, propriet a tile geometrice s nt caracterizate prin aceea c a r am n neschimbate la transform arile grupului principal. Pentru c a, dac a privim deocamdat a spat iul ca imobil etc., ca o varietate rigid a, atunci orice gur a are un caracter individual; dintre toate propriet a tie pe care le posed a o gur a ca individualitate, doar propriet a tile geometrice s nt p astrate de transform arile grupului principal. Ideea aceasta, formulat a aici oarecum imprecis, va claricat a n cursul expunerii. S a abandon am acum concept ia concret a a spat iului, care pentru matematician nu este esent ial a, si s a-l privim doar ca pe o varietate cu n dimensiuni; de fapt, cu trei dimensiuni, dac a tinem la ideea obi snuit a de punct ca element al spat iului. Prin analogie cu transform arile spat iului, vorbim despre transform arile variet a tii; si ele formeaz a grupuri. Dar acum nu mai exist a, ca n spat iu, un grup distins de celelalte prin semnicat ia lui; ecare grup are important a egal a. Astfel, ca generalizare a geometriei, apare urm atoarea problem a cuprinz atoare: Dat a o varietate si un grup de transform ari ale ei; s a se investigheze congurat iile care apart in variet a tii fat a de acele propriet a ti care nu s nt alterate de transform arile grupului. Dac a facem uz de o formulare modern a care, de fapt, e folosit a de obicei numai cu referire la un anume grup, al tuturor transform arilor lineare, problema poate enunt at a astfel: Dat a o varietate si un grup de transform ari ale ei; s a se dezvolte teoria invariant ilor fat a de acest grup. Aceasta e problema general a, si ea nu cont ine doar geometria obi snuit a, ci si, n particular, teoriile geometrice mai recente pe care ne propunem s a le discut am si diferitele metode de a trata variet a tile cu n dimensiuni. Trebuie subliniat n mod deosebit faptul c a alegerea grupului de transform ari care se adaug a este perfect
9Nu e deloc necesar ca transform arile unui grup s a formeze un sir continuu, de si grupurile ment ionate n text chiar vor avea ntotdeauna aceast a proprietate. De exemplu, un grup format de seria nit a de mi sc ari care suprapun un corp regulat peste el nsu si sau de seria innit a, dar discret a, care suprapune o sinusoid a peste ea ns a si. 10Prin ,,sens nt elegem acea particularitate a aranjamentului p art ilor unei guri care o distinge de simetrica ei (gura reectat a). Astfel, de exemplu, o elice st ng a si una dreapt a au ,,sensuri opuse. 11 Faptul c a aceste transform ari formeaz a un grup rezult a chiar din denit ie.

PROF. FELIX KLEIN

arbitrar a si, n consecint a, toate metodele de lucru care satisfac condit ia noastr a general a s nt, n acest sens, de valoare egal a. ugarea succesiva a unor grupuri de transforma ri dintre care 2. Ada unul le include pe celelalte. Diferitele tipuri de investigat ie geometrica si relat iile lor mutuale. Cum propriet a tile geometrice ale congurat iilor din spat iu r am n neschimbate sub act iunea tuturor transform arilor din grupul principal, este prin chiar natura problemei absurd s a c aut am asemenea propriet a ti care ar r am ne neschimbate sub act iunea doar a unei p art i dintre aceste transform ari. Asemenea cercetare devine, totu si, justicabil a, de ndat a ce investig am congurat iile spat iului n relat ia lor cu anumite elemente considerate xe. De exemplu, s a consider am congurat iile spat iului cu referire la un anume punct, ca n trigonometria sferic a. Atunci problema este s a dezvolt am propriet a tile care r am n invariante la transform arile grupului principal, dar nu pentru congurat iile luate indiividual, ci pentru sistemul care const a din aceste congurat ii mpreun a cu punctul respectiv. Putem enunt a si altfel problema: s a se examineze congurat iile din spat iu cu referire la acele propriet a ti care r am n neschimbate fat a de transform arile din grupul principal care nc a au loc atunci c nd punctul e xat. Altfel spus, e exact acela si lucru dac a investig am congurat iile spat iului luate n leg atur a cu punctul dat din punctul de vedere al grupului principal, sau dac a, f ar a vreo astfel de leg atur a, nlocuim grupul principal cu acel grup part ial ale c arui transform ari las a punctul respectiv neschimbat. Acesta e un principiu pe care o s a-l aplic am repetat, a sa c a l vom formula n manier a general a, dup a cum urmeaz a: Dat a o varietate si un grup de transform ari care i se aplic a. Ne propunem s a examin am congurat iile cont inute n varietate cu referire la o congurat ie dat a. Atunci putem ori s a ad aug am respectiva congurat ie la sistem, si atunci avem de investigat propriet a tile sistemului extins din punctul de vedere al grupului dat, ori putem l asa sistemul neschimbat, limit nd transform arile folosite la acele transform ari ale grupului dat care las a congurat ia dat a neschimbat a. (Aceste transform ari formeaz a ele nsele n mod necesar un grup). S a consider am acum inversa problemei propuse la nceputul acestei sect iuni. E clar de la nceput. Intreb am ce propriet a ti ale congurat iilor spat iului r am n neschimbate sub act iunea unui grup de transform ari care cont ine grupul principal ca parte a sa. Orice proprietate g asit a n urma unei asemenea investigat ii este o proprietate geometric a a congurat iei respective; dar reciproca nu e adev arat a. In problema invers a trebuie s a aplic am principiul abia enunt at, grupul principal ind acum acela mai mic. Avem a sadar: Dac a grupul principal este nlocuit cu unul mai cuprinz ator, doar o parte dintre propriet a tile geometrice r am n neschimbate. Celelalte nu mai apar ca propriet a ti ale congurat iilor spat iale prin ele nsele, ci ca propriet a ti ale sistemului format prin al aturarea la sistemul init ial a unei congurat ii particulare. Aceasta din urm a e denit a, n m asura n care chiar este o congurat ie bine denit a12, prin urm atoarea condit ie: Presupunerea c a e xat a trebuie s a ne restr ng a la acele transform ari ale grupului dat care apart in grupului principal.
12O asemenea congurat ie poate generat a, de exemplu, aplic nd transform arile grupului

principal oric arui element arbitrar care nu e transformat n el nsu si de nici o transformare a grupului dat.

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

In aceast a teorem a rezid a particularitatea recentelor metode geometrice pe care le vom discuta aici, precum si relat ia lor cu metoda elementar a. Ceea ce le caracterizeaz a este tocmai c a si fundamenteaz a investigat ia pe un grup extins de transform ari ale spat iului, nu doar pe grupul principal. Relat ia dintre ele e denit a ori de c te ori unul dintre grupuri l include pe cel alalt, printr-o teorem a corespunz atoare. Acela si lucru este adev arat pentru diferitele metode de tratare a variet a tilor cu n dimensiuni pe care le vom aborda. Vom concidera acum ecare metod a din acest punct de vedere, ceea ce ne va da prilejul s a explic am pe exemple concrete teoremele enunt ate n form a general a n sect iunea de fat a si n cea precedent a.

. 3. Geometrie proiectiva Orice transformare a spat iului care nu apart ine grupului principal poate folosit a ca s a transfere propriet a tile unor congurat ii cunoscute unora noi. A sadar, aplic am rezultatele de geometrie plan a la geometria suprafet elor care pot reprezentate (abgebildet ) pe un plan; astfel, cu mult nainte de aparit ia unei adev arate geometrii proiective, propriet a tile gurilor determinate prin proiect ia unei anumite guri fuseser a determinate din cele ale gurii date. Dar geometria proiectiv a a ap arut tocmai pentru c a devenise uzual ca gura init ial a s a e considerat a ca ind n mod esent ial identic a cu toate cele deductibile din ea prin proiect ie si ca propriet a tile transferate n procesul proiect iei s a e enunt ate n a sa fel nc t s a pun a n evident a independent a lor de schimbarea datorat a proiect iei. Prin acest proces, grupul tuturor transform arilor proiective a fost pus la baza teoriei n sensul 1 si exact asta a creat antiteza dintre geometria obi snuit a si cea proiectiv a. Pentru orice fel de transformare a spat iului se poate imagina o linie de dezvoltare asem an atoare celei descrise aici si la care ne vom mai referi. In domeniul geometriei proiective, s-a avansat n dou a direct ii. Pe de o parte, concept ia a fost l argit a prin admiterea transform arilor dualistice n grupul transform arilor fundamentale. Din punct de vedere modern, dou a guri reciproce nu trebuie privite ca ind distincte, ci ca, n mod esent ial, una si aceea si. Urm atorul pas nainte a constat n extinderea grupului fundamental al transform arilor de colinearitate si dualistice prin admiterea, n ecare caz, a transform arilor imaginare. Acest pas presupune extinderea prealabil a a corpului adev aratelor elemente ale spat iului cu elementele imaginare exact a sa cum admiterea transform arilor dualistice n grupul fundamental presupune introducerea simultan a a punctelor si dreptelor ca elemente ale spat iului. Nu e aici locul pentru a sublinia utilitatea introducerii elementelor imaginare, f ar a de care nu putem obt ine o corespondent a exact a a teoriei spat iului cu sistemul xat de operat ii algebrice. Dar, pe de alt a parte, trebuie s a amintim c a rat iunea introducerii elementelor imaginare e de g asit n considerarea operat iilor algebrice si nu n grupul transform arilor proiective si dualistice. Pentru c a, exact a sa cum, n cel din urm a caz, ne putem limita la transform ari reale, deoarece colineat iile reale si transform arile dualistice formeaz a mpreun a un grup, la fel de bine putem introduce elemente spat iale imaginare chiar atunci c nd nu folosim punctul de vedere proiectiv si chiar trebuie s-o facem n investigat iile strict algebrice. Felul n care trebuie privite propriet a tile metrice din punct de vedere proiectiv e determinat de teorema general a din sect iunea precedent a. Propriet a tile metrice

PROF. FELIX KLEIN

trebuie considerate ca relat ii proiective fat a de o congurat ie fundamental a, cercul de la innit13, o congurat ie care are proprietatea c a este transformat a n ea ns a si de acele transform ari ale grupului proiectiv care apart in si grupului principal. Propozit ia general a astfel formulat a necesit a o modicare material a datorit a limit arii impuse de punctul de vedere tradit ional conform c aruia geometria se ocup a numai cu elementele spat iale reale ( si admite numai transform ari reale ). Pentru a ne conforma acestui punct de vedere, e absolut necesar s a ad aug am cercul de la innit sistemului de elemente spat iale reale (punctele); propriet a tile n sensul geometriei elementare s nt, din punct de vedere proiectiv, ori propriet a ti ale congurat iilor luate n sine, ori relat ii fat a de acest sistem de elemente reale, sau fat a de cercul de la innit, sau fat a de ambele. Putem aminti aici si modul n care von Staudt [25] dezvolt a geometria proiectiv a i.e. acea geometrie proiectiv a care se bazeaz a pe grupul ce cont ine toate transform arile proiective si dualistice14. S tim cum, n sistemul s au, alege din materia obi snuit a a geometriei numai acele aspecte care s nt p astrate de transform arile proiective. Dac a am vrea s a purcedem si la considerarea propriet a tilor metrice, ce am avea de f acut ar tocmai s a le introducem pe acestea din urm a ca pe relat ii fat a de cercul de la innit. Linia de g ndire dus a astfel la cap at este extrem de important a pentru considerat iile de fat a, ntruc t o dezvoltare corespunz atoare a geometriei e posibil a pentru ecare dintre metodele pe care le vom discuta. t ri (Abbildung). 4. Transferul proprieta ilor prin reprezenta Inainte de a merge mai departe cu discutarea metodelor geometrice, altele dec t geometria elementar a si cea proiectiv a, vom dezvolta n form a general a anumite considerat ii la care vom recurge n mod constant de-a lungul lucr arii si pentru care avem deja un num ar sucient de exemple puse la dispozit ie de subiectele discutate p n a acum. Sect iunea de fat a, ca si urm atoarea, vor dedicate acestei discut ii. S a presupunem c a vrem s a investig am o varietate A relativ la un grup B . Dac a, printr-o transformare oarecare, A se transform a ntr-o varietate A , grupul de transform ari B care tranforma A n ea ns a si va deveni un grup B ale c arui transform ari se aplic a lui A . Devine acum autoevident principiul conform c aruia metoda cu care trat am A cu referire la B furnizeaz a metoda de a trata A cu referire la B , i.e. orice proprietate a unei congurat ii cont inute n A obt inut a cu ajutorul lui B furnizeaz a o proprietate a congurat iei corespunz atoare din A obt inut a cu grupul B . De exemplu, e A linia dreapt a si e B cele 3 transform ari lineare care transform a A n ea ns a si. Metoda cu care trat am A este cea pe care algebra modern ao nume ste teoria formelor binare. Acum, se poate stabili o corespondent a ntre linia dreapt a si o conic a A din acela si plan proiect nd dintr-un punct al acesteia din urm a. Transform arile lineare B ale dreptei n ea ns a si vor deveni, dup a cum lesne se arat a, transform ari lineare B ale conicei n ea ns a si, altfel spus, acele schimb ari
13Acest punct de vedere trebuie considerat ca una dintre cele mai str alucitoare realiz ari ale scolii franceze; pentru c a este exact ceea ce ofer a o baz a solid a pentru distinct ia dintre propriet a tile de pozit ie si cele metrice, adic a tocmai ceea ce ofer a cel mai bun punct de plecare pentru geometria proiectiv a. 14Orizontul extins, care include transform arile imaginare, a fost folosit pentru prima dat a de von Staudt ca baz a a cercet arilor din lucrarea sa ulterioar a [26].

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

ale conicei care rezult a din transform ari lineare ale planului care transform a conica n ea ns a si. Acum, conform principiului enunt at n 215, studiul geometriei sect iunii conice este acela si, indiferent dac a conica e privit a ca ind x a si se iau n considerare doar acele transform ari lineare ale planului care o transform a n ea ns a si, ori dac a se consider a toate transform arile lineare ale planului si conica e l asat a s a varieze. Corespunz ator, propriet a tile pe care le recunoa stem pentru sisteme de puncte pe conic a vor propriet a ti proiective n sens obi snuit. Combin nd aceste considerat ii cu rezultatul pe care tocmai l-am dedus, obt inem: Teoria formelor binare si geometria proiectiv a a sistemelor de puncte de pe o conic a s nt unul si acela si lucru; altfel spus, ec arei propozit ii despre forme binare i corespunde o propozit ie despre asemenea sisteme de puncte si reciproc.16 Iat a un alt exemplu potrivit pentru ilustrarea acestor considerat ii. Dac a o suprafat a cuadric a poate pus a n corespondent a cu un plan prin proiect ie stereograc a, suprafat a va avea un punct fundamental centrul de proiect ie. In plan, vor dou a proiect iile generatoarelor care trec prin centrul de proiect ie. Urmeaz a n mod direct c a: transform arile lineare ale planului care las a neschimbate cele dou a puncte fundamentale s nt convertite prin reprezentare (Abbildung ) n transform ari lineare ale cuadricei, dar numai n acelea care las a neschimbat centrul de proiect ie. Prin transform ari lineare ale cuadricei n ea ns a si, nt elegem aici schimb arile suferite de suprafat a atunci c nd i se aplic a transform ari lineare ale spat iului care o transform a n ea ns a si. Conform acestui rezultat, cercetarea proiectiv a a unui plan cu referire la dou a puncte ale sale e acela si lucru cu cercetarea proiectiv a a unei suprafet e cuadrice cu referire la un punct al s au. Acum, dac a se iau n considerare si elementele imaginare, prima nu este altceva dec t cercetarea planului din punctul de vedere al geometriei elementare, deoarece grupul principal al transform arilor plane cont ine exact acele transform ari lineare care las a neschimbate dou a puncte (punctele circulare de la innit). Obt inem n sf r sit: Geometria elementar a plan a si cercetarea proiectiv a a unei suprafet e cuadrice cu referire la un punct al s au s nt unul si acela si lucru. Aceste exemple se pot multiplica dup a plac17; cele dezvoltate aici au fost alese pentru c a vom mai avea ocazia s a ne referim la ele. 5. Despre arbitrariul alegerii elementului spat ial. Principiul de transfer al lui Hesse. Geometria dreptelor. In locul punctului, pe post de element al dreptei, al planului, al spat iului, sau al oric arei variet a ti pe care o studiem, putem folosi orice congurat ie cont inut a n varietate un grup de puncte, o curb a pe suprafat a18 etc. Cum nu este nimic xat dintru nceput n privint a num arului de parametri arbitrari de care vor depinde aceste congurat ii, num arul de dimensiuni ale dreptei, planului spat iului etc. poate oricare dorim, conform cu alegerea elementului. Dar at ta vreme c t ne
15Se poate spune c a aici principiul se aplic a ntr-o form a oarecum extins a. 16 In loc de o conic a plan a putem, la fel de bine, s a introducem o conic a str mb a, sau chiar o

congurat ie corespunz atoare dintr-o varietate. 17Pentru alte exemple, n particular pentru posibila extindere la dimensiuni superioare ale celor prezentate aici, trimit la articolul meu [12] si, mai departe, la cercet arile lui Lie mai jos citate. 18Vezi nota III.

PROF. FELIX KLEIN

baz am cercetarea geometric a pe acela si grup de transform ari, substant a geometriei r am ne neschimbat a. Altfel spus, orice propozit ie care rezult a din o anume alegere a elementrului spat ial va o propozit ie adev arat a pentru orice alt a alegere, dar aranjamentul si corelat ia propozit iei se vor schimba. Astfel, esent ial este grupul de transform ari; num arul de dimensiuni ata sat variet a tii apare ca ind de important a secundar a. Combinarea acestei observat ii cu principiul din sect iunea precedent a furnizeaz a multe aplicat ii interesante dintre care, pe unele, le vom dezvolta acum, deoarece aceste exemple par mai potrivite s a explice semnicat ia teoriei generale dec t o expunere detaliat a. Geometria proiectiv a a dreptei (teoria formelor binare) este, conform sect iunii dinainte, echivalent a cu geometria proiectiv a a conicei. S a privim acum ca element al conicei perechea de puncte n locul punctului. Acum, totalitatea perechilor de puncte ale conicei poate pus a n corespondent a cu totalitatea dreptelor din plan, f ac nd ecare dreapt a s a corespund a perechii de puncte n care ea intersecteaz a conica. Prin aceast a reprezentare (Abbildung ), transform arile lineare ale conicei n ea ns a si s nt convertite n acele transform ari ale planului (privit ca ind format din drepte) care las a conica neschimbat a. Dar indiferent c a lu am n considerare grupul acesta din urm a, sau ne baz am investigat ia pe totalitatea transform arilor lineare ale planului, ad aug nd conica la congurat iile plane de cercetat, conform 2 vom obt ine unul si acela si lucru. Pun nd laolalt a aceste considerat ii, g asim: Teoria formelor binare si geometria proiectiv a a planului cu referire la o conic a s nt identice. In ne, cum geometria proiectiv a a planului cu referire la o conic a are acela si grup ca si geometria proiectiv a metric a ( n plan, aceasta se poate baza pe o conic a19), cele dou a coincid, astfel c a putem spune si c a: Teoria formelor binare si geometria proiectiv a metric a general a n plan s nt unul si acela si lucru. In considerat iile anterioare, conica din plan poate nlocuit a cu o cubic a str mb a etc., dar nu vom continua pe aceast a linie. Corelat ia pe care am explicat-o, ntre geometria planului, a spat iului, sau a unei variet a ti cu orice num ar de dimensiuni e, n mod esent ial, identic a cu principiul transferului propus de Hesse (Borchardts Journal, vol. 66). Un exemplu extrem de asem an ator este furnizat de geometria proiectiv a a spa tiului; sau, n alte cuvinte, de teoria formelor cuaternare. Dac a dreapta este luat a ca element spat ial si, ca n geometria dreptelor, e determinat a de sase coordonate omogene legate printr-o ecuat ie p atratic a, transform arile lineare si dualistice ale spat iului se dovedesc a acele transform ari lineare n cele sase variabile (privite ca independente) care transform a ecuat ia respectiv a n ea ns a si. Prin combinarea unor considerat ii asem an atoare celor deja dezvoltate, obt inem urm atoarea teorem a: Teoria formelor cuaternare e echivalent a cu m asurarea proiectiv a ntr-o varietate generat a de sase variabile omogene. Pentru o expunere am anunt it a a acestui punct de vedere, fac referire la [13] si la o not a de la sf r situl articolului20.

19Vezi Nota V. 20Vezi Nota VI.

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

Expunerii anterioare i voi al atura dou a remarci, prima dintre ele ind, implicit, cont inut a n cele deja spuse, dar asupra c areia merit a s a ne oprim mai pe ndelete, deoarece subiectul la care se refer a este foarte susceptibil de a gre sit nt eles. Prin introducerea unor congurat ii arbitrare ca elemente spat iale, spat iul cap at a oric te dimensiuni dorim. Dar dac a r am nem la percept ia spat ial a (elementar a sau proiectiv a) care ne este familiar a, grupul fundamental al variet a tii cu n dimensiuni e dat dintru nceput; ntr-un caz este grupul principal, n cel alalt este grupul transform arilor proiective. Dac a vrem s a consider am ca baz a un alt grup, trebuie s a ne desp art im de percept ia spat ial a obi snuit a (sau de cea proiectiv a). A sadar, dac a e corect s a spunem c a, printr-o alegere potrivit a a elementelor spat iale, spat iul reprezint a o varietate cu orice num ar de dimensiuni, e la fel de important s a ad aug am c a n aceast a reprezentare, ori un anume grup bine denit trebuie s a constituie baza cercet arii variet a tii, ori, dac a vrem s a alegem grupul, trebuie s a ne l argim n mod corespunz ator percept ia geometric a. Dac a se trece cu vederea peste acest aspect, se poate ajunge, de exemplu, la urm atoarea interpretare a geometriei dreptelor. In geometria dreptelor, dreapta are sase coordonate: conica din plan are acela si num ar de coecient i. Interpretarea geometriei dreptelor ar atunci geometria ntr-un sistem de conice separate de agregarea tuturor conicelor printr-o ecuat ie p atratic a ntre coecient i. Acest lucru e corect numai dac a se ia drept grup fundamental al geometriei plane totalitatea transform arilor reprezentate de transform arile lineare ale coecient ilor conicei care transform a ecuat ia p atratic a n ea ns a si. Dar dac a ret inem aspectul elementar sau proiectiv al geometriei plane, nu mai obt inem nici un fel de interpretare. A doua observat ie se refr a la urm atoarea linie de rat ionament. Fie dat un grup, grupul principal de exemplu, care act ioneaz a asupra spat iului. S a alegem apoi o anume congurat ie, s a spunem un punct, sau chiar un elipsoid etc., si s a-i aplic am toate transform arile grupului principal. Vom obt ine o varietate innit a cu un num ar de dimensiuni egal, n general, cu num arul de parametri arbitrari cont inut i n grup, dar care se reduce, n cazuri speciale, anume atunci c nd congurat ia aleas a init ial are proprietatea de a se transforma n ea ns a si printr-o innitate de transform ari ale grupului. Orice varietate generat a astfel poate numit a, cu referire la grupul care o genereaz a, un corp 21. Dac a, acum, vrem s a ne baz am investigat ia pe grup, aleg nd n acela si timp anumite congurat ii ca elemente ale spat iului, si dac a vrem s a reprezent am uniform lucruri care au caracter asem an ator, trebuie n mod evident s a ne alegem elementele spat iului n a sa fel ca varietatea lor s a e un corp sau s a poat a descompus a n corpuri. Observat ia aceasta, a c arei corectitudine e evident a, si va g asi aplicat ii n 9. Ideea de corp va reveni n discut ie n sect iunea nal a, legat a de anumite alte idei22.
21 In alegerea acestei denumiri, urmez precedentul instituit de Dedekind n teoria numerelor, unde el folose ste denumirea de corp pentru un sistem de numere format pornind de la ni ste elemente date prin aplicarea anumitor operat ii ([15]) 22Nu se acord a n text sucient a atent ie faptului c a grupul propus poate cont ine a sanumite subgrupuri autoconjugate. Dac a o anume congurat ie r am ne neschimbat a prin operat iile unui subgrup autoconjugat, acela si lucru e valabil pentru toate congurat iile n care se transform a ea sub act iunea ntregului grup, adic a pentru toate congurat iile corpului care ia na stere din ea. Dar un corp astfel format ar absolut nepotrivit s a reprezinte operat iile grupului. A sadar, n text trebuie admise numai corpuri formate din elemente ale spat iului care nu r am n neschimbate sub act iunea nici unui subgrup autoconjugat al grupului dat. (Not a ad augat a ulterior de F. Klein.)

10

PROF. FELIX KLEIN

6. Geometria razelor reciproce. Interpretarea lui x + iy . Odat a cu aceast a sect iune ne ntoarcem la discut ia diferitelor direct ii de cercetare geometric a nceput a n 2 si 3. In multe privint e paralel a cu procesele din geometria proiectiv a, vom considera clasa de cercet ari geometrice care folose ste continuu transformarea prin raze vectoriale reciproce (inversiunea geometric a). Acestei clase i apart in cercet arile asupra a sa-numitelor pleoape si asupra altor suprafet e analagmatice, asupra teoriei generale a sistemelor ortogonale, la fel pentru potent ial etc. E drept c a, spre deosebire de geometria proiectiv a, procesele care intervin aici nc a nu au fost unite ntr-o geometrie special a al c arei grup fundamental ar trebui s a e totalitatea transform arilor rezultate din combinarea grupului fundamental cu inversiunea geometric a ; acest lucru poate pus pe seama faptului c a teoriile n discut ie nu au primit p n a acum o tratare care s a le pun a n leg atur a. Pe de alt a parte, nu se poate ca cercet atorii individuali care s-au ocupat cu aceste chestiuni s a nu fost familiarizat i cu unele dintre aceste concept ii sistematice. Paralela ntre aceast a geometrie a razelor reciproce si geometria proiectiv a devine clar a de ndat a ce e luat a n discut ie; va , deci, sucient s a ne ndrept am atent ia, la modul general, asupra urm atoarelor puncte: In geometria proiectiv a, ideile elementare s nt punctul, dreapta si planul. Cercul si sfera nu s nt dec t cazuri speciale de sect iune conic a, respectiv de suprafat a cuadric a. Regiunea de la innit din geometria elementar a apare ca un plan; congurat ia la care se refer a geometria elementar a e o conic a imaginar a la innit. In geometria razelor reciproce ideile elementare s nt punctul, cercul si sfera. Dreapta si planul s nt cazuri speciale ale acestora din urm a, caracterizate de proprietatea de a cont ine un punct care, totu si, nu are vreo semnicat ie special a n teorie, anume punctul de la innit. Dac a privim acest punct ca ind x, rezult a geometria elementar a. Geometria razelor reciproce admite s a e enunt at a ntr-o form a care o plaseaz a n paralel cu teoria formelor binare si cu geometria dreptelor, cu condit ia ca aceasta din urm a s a e tratat a n modul indicat n sect iunea din urm a. In acest scop, ne vom restr nge deocamdat a observat iile la geometria plan a si, corespunz ator, la geometria razelor reciproce n plan23. Ne-am referit deja la leg atura dintre geometria elementar a plan a si geometria proiectiv a a suprafet ei cuadrice cu un punct distins (4). Dac a neglij am punctul distins, altfel spus, dac a consider am geometria proiectiv a a suprafet ei prin ea ns a si, avem o reprezentare a geometriei razelor reciproce n plan. Pentru c a e u sor de v azut24 c a grupului inversiunii geometrice din plan i corespunde, prin reprezentarea (Abbildung ) suprafet ei cuadrice, totalitatea transform arilor lineare ale celei din urm a n ea ns a si. Avem deci: Geometria razelor reciproce n plan si geometria proiectiv a a unei suprafet e cuadrice s nt unul si acela si lucru; tot a sa: Geometria razelor reciproce n spat iu e echivalent a cu tratarea proiectiv a a unei variet a ti reprezentate de o ecuat ie p atratic a n cinci variabile omogene.
23Geometria razelor reciproce pe dreapt a e echivalent a cu investigarea proiectiv a a dreptei, deoarece transform arile respective s nt acelea si. Astfel, si n geometria razelor reciproce putem vorbi despre raportul anarmonic a patru puncte pe o dreapt a si a patru puncte de pe cerc. 24Vezi [12].

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

11

Astfel, cu ajutorul geometriei razelor reciproce, geometria spat iului este pus a n aceea si relat ie cu o varietate cu patru dimensiuni la fel cum, cu ajutorul geometriei proiective, cu o varietate cu cinci dimensiuni. Dac a ne limit am la transform ari reale, geometria razelor reciproce mai admite o interpretare, sau aplicat ie interesant a, ntr-o direct ie diferit a. Asta deoarece dac a reprezent am, ca de obicei, variabila complex a x + iy n plan, transform arilor lui lineare le corespunde grupul inversiunilor geometrice, cu sus-ment ionata restrict ie asupra transform arilor reale25. Dar investigarea funct iilor de variabil a complex a, privit a ca ind supus a act iunii tuturor transform arilor lineare, e tocmai ceea ce, ntr-o reprezentare oarecum diferit a, se nume ste teoria formelor binare. Altfel spus: Teria formelor binare n si g ase ste interpretarea n geometria razelor reciproce n planul real si anume n felul n care s nt reprezentate valorile complexe ale variabilelor. De la plan, urc am la suprafet e cuadrice si revenim la cercul de idei mai familiare al transform arilor proiective. Cum am luat n considerat ie numai elementele reale ale planului, nu e indiferent cum alegem suprafat a; evident, poate s a nu e o suprafat a riglat a. In particular, o putem privi ca pe o suprafat a sferic a - a sa cum se obi snuie ste pentru interpretarea unei variabile complexe -, si obt inem astfel teorema: Teoria formelor binare de o variabil a complex a are o reprezentare n geometria proiectiv a a suprafet ei sferice reale. Nu m a pot abt ine de la a explica ntr-o not a ulterioar a26 c t de admirabil ilustreaz a aceast a interpretare teoria cubicelor si cuarticelor binare. a lui 7. Extinderea considerat iilor precedente. Geometria sferica Lie. De teoria formelor binare, de geometria razelor reciproce si de geometria dreptelor, care au fost puse n leg atur a n paginile dinainte si deosebite doar de num arul variabilelor, s-ar putea lega si alte c teva dezvolt ari ulterioare pe care le vom explica n cele ce urmeaz a. In primul r nd, aceste dezvolt ari n si propun s a ilustreze cu exemple noi ideea c a grupul care determin a tratarea respectivelor subiecte poate extins indenit; dar, n al doilea r nd, vrem mai ales s a explic am leg atura dintre viziunea expus a aici si anumite considerat ii prezentate de Lie ntr-un articol recent, [20]. Felul n care am ajuns la geometria sferic a lui Lie e diferit de calea urmat a de Lie, anume el porne ste de la conceptele geometriei dreptelor, n timp ce, n expunerea noastr a, noi presupunem un num ar mai mic de variabile. Acest lucru ne va permite s a ne punem de acord cu percept ia geometric a obi snuit a si s a p astr am leg atura cu cele nainte expuse. Investigat ia e independent a de num arul de variabile, dup a cum Lie nsu si a subliniat deja ([18], [19]). Ea face parte din marea clas a a investigat iilor centrate pe discutarea din punct de vedere proiectiv a ecuat iilor
+ 25Limbajul din text e inexact. Transform (unde z = x +iy , z = x+iy ) arilor lineare z = z z +

le corespund numai acele operat ii din grupul inversiunilor geometrice care nu inverseaz a unghiurile (altfel spus, n care cele dou a puncte circulare ale planului nu s nt interschimbate). Dac a vrem s a includem ntreg grupul inversiunilor geometrice, trebuie ca, pe l ng a transform arile ment ionate, z + s a le consider am si pe acelea, nu mai put in importante, date de formula z = (unde, iar a si, z + z = x + iy , dar z = z iy ).(Not a ad augat a ulterior de F. Klein.) 26 Vezi Nota VII.

12

PROF. FELIX KLEIN

p atratice n orice num ar de variabile - investigat ii la care ne-am referit deja de mai multe ori si cu care ne vom mai nt lni (vezi 10, de exemplu). Pornesc de la conexiunea stabilit a ntre planul real si sfer a prin proiect ia stereograc a. In 5 am legat geometria plan a de geometria pe o sect iune conic a, pun nd n corespondent a dreptele din plan si perechile de puncte n care ele taie conica. La fel putem stabili o conexiune ntre geometria spat iului si geometria pe sfer a, f ac nd ca oric arui plan din spat iu s a-i corespund a cercul n care el taie sfera. Dac a, apoi, prin proiect ie stereograc a, transfer am geometria sferic a de pe sfer a pe plan (orice cerc ind astfel transformat ntr-un cerc), obt inem urm atoarea corespondent a: geometria spat iului ale c arei elemente s nt planele si al c arei grup e format de transform arile lineare care aplic a sfera n ea ns a si, si geometria plan a ale c arei elemente s nt cercurile si al c arei grup este cel al inversiunilor geometrice. Vom generaliza acum prima geometrie n dou a direct ii, pun nd n locul grupului ei unul mai cuprinz ator. Extinderea obt inut a va putea imediat transferat a n geometria plan a prin reprezentare (Abbildung ). In locul acelor transform ari lineare ale spat iului (privit ca ind format din plane) care transform a sfera n ea ns a si, se impune ideea de a alege ori totalitatea transform arilor lineare ale spat iului, ori totalitatea acelor transform ari ale planului care las a sfera neschimbat a ( ntr-un sens care trebuie precizat); n primul caz omitem sfera, n al doilea caracterul linear al transform arilor. Prima generalizare e inteligibil a f ar a nici un fel de alte explicat ii; o vom lua, a sadar, n discut ie n primul r nd si-i vom urm ari important a pentru geometria plan a. La al doilea caz vom reveni mai t rziu si, n primul r nd, vom avea de determinat cele mai generale transform ari de acest fel. Transform arile lineare ale spat iului au proprietatea comun a de a transforma snopurile27 si fascicolele de plane n snopuri si fascicole. Acum, transferat pe sfer a, un snop de plane produce un snop de cercuri, i.e. un sistem de 1 cercuri cu o intersect ie comun a; fascicolul de plane produce un fascicol de cercuri, i.e. un sistem de 2 cercuri perpendiculare pe un cerc xat (cercul aat n planul polar al punctului comun planelor din fascicol). A sadar, transform arilor lineare ale spat iului le corespund pe sfer a, si apoi n plan, transform ari ale mult imii cercurilor caracterizate de faptul c a transform a snopuri si fascicole de cercuri n snopuri si fascicole de cercuri28. Geometria plan a care folose ste grupul transform arilor astfel obt inut este o reprezentare a geometriei proiective obi snuite. In aceast a geometrie, punctul nu poate utilizat ca element al planului, pentru c a punctele nu formeaz a un corp (5) pentru grupul de transform ari ales; n schimb, vom alege ca elemente cercurile. In ce prive ste a doua extindere ment ionat a, prima chestiune asupra c areia trebuie convenit se refer a la natura grupului de transform ari considerate. Problema este s a g asim transform ari ale planului care s a transforme orice snop de plane a c arui ax a atinge sfera ntr-un snop. Pentru simplitate, vom considera mai nt i problema reciproc a si, mai mult, vom cobor n o treapt a pe scara dimensiunilor; astfel, vom c auta transform ari punctuale ale planului care transform a orice tangent a la o conic a dat a ntr-o tangent a. In acest scop, privim planul cu conica sa ca pe o reprezentare a unei suprafet e cuadrice proiectate pe plan dintr-un punct al
27 O familie de plane care au n comun o dreapt a se nume ste snop. O familie de plane care au n comun un singur punct se nume ste fascicol (N.tr.). 28Asemenea transform ari s nt considerate n Grassmann [7].

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

13

spat iului din afara suprafet ei si n a sa fel nc t conica respectiv a s a reprezinte curba frontier a. Tangentelor la conic a le corespund generatoarele suprafet ei si problema se reduce la a g asi totalitatea transform arilor punctuale ale suprafet ei n ea ns a si prin care generatoarele r am n generatoare. Acum, num arul acestor transform ari e, cu sigurant a, n , unde n poate lua orice valoare. Aceasta pentru c a avem nevoie s a privim punctele suprafet ei ca intersect ii ale generatoarlor celor dou a sisteme si s a transform am ecare sistem de drepte n el nsu si prin orice mod posibil. Dar printre acestea s nt, n particular, transform arile lineare si numai la acestea ne vom referi. Pentru c a dac a am avea de-a face nu cu o suprafat a ci cu o varietate n-dimensional a reprezentat a de o ecuat ie p atratic a, n-ar r am ne dec t transform arile lineare, toate celelalte ar disp area29. Aceste transform ari lineare ale suprafet ei n ea ns a si, transferate pe plan prin proiect ie (alta dec t cea stereograc a), dau transform ari punctuale cu dou a valori, prin care din orice tangent a la conica frontier a e produs a, e adev arat, o tangent a, dar din orice alt a dreapt a rezult a, n general, o conic a av nd contact dublu cu curba frontier a. Acest grup de transform ari va caracterizat convenabil trec nd la m asur atori proiective bazate pe conica frontier a. Astfel, transform arile vor avea proprietatea de a transforma punctele aate la distant a zero prin aceast a m asur atoare si, de asemenea, puncte a c aror distant a la un punct dat e constant a, n puncte cu aceea si proprietate. Toate aceste considerat ii se pot extinde la orice num ar de variabile si, n particular, se pot aplica cercet arii init iale care se referea la sfer a si plan ca elemente. Putem astfel da rezultatului o form a deosebit de limpede, deoarece unghiul format de dou a plane n m asur atoarea proiectiv a cu referire la sfer a e egal cu unghiul obi snuit format de cercurile n care intersecteaz a ele sfera. Obt inem pe sfer a, si apoi n plan, un grup de transform ari n cercuri care au proprietatea de a transforma cercuri mutual tangente (formeaz a un unghi nul) si cercuri care fac un unghi constant cu un cerc xat n cercuri de acela si fel. Pe sfer a, grupul acestor transform ari cont ine transform arile lineare, iar n plan, el cont ine inversiunile geometrice30. Geometria cercurilor, bazat a pe acest grup, e analoag a geometriei sferice pe care a imaginat-o Lie pentru spat iu si care apare ca av nd o deosebit a important a pentru
29Dac a varietatea ar proiectat a prin proiect ie stereograc a, am obt ine binecunoscuta teo-

rem a: n regiuni cu n dimensiuni (chiar si n spat iu) nu exist a transform ari punctuale isogonale cu except ia transform arilor din grupul inversiunilor geometrice. Pe de alt a parte, n plan, acestea exist a n orice num ar. Vezi articolele deja citate ale lui Lie. 30 Poate c a ad augarea c torva formule analitice va ajuta mai buna nt elegere a observat iilor din text. Fie ecuat ia sferei n coordonate obi snuite tetraedrale
2 2 2 x2 1 + x2 + x3 + x4 = 0.

Vom proiecta sfera stereograc pe plan, iar x-ii care satisfac ecuat ia vor interpretat i drept coordonate tetraciclice n plan. u1 x1 + u2 x2 + u3 x3 + u4 x4 = 0 va ecuat ia circular a general a a planului. Calcul nd raza cercului astfel reprezentat, ajungem q 2 + u2 + u2 , pe care o putem nota iu . Putem acum privi cercurile la r ad acina p atrat a u2 + u 3 1 2 3 4 ca elemente ale planului. Grupul inversiunilor geometrice va reprezentat de totalitatea acelor 2 2 2 transform ari lineare omogene n u1 , u2 , u3 , u4 prin care u2 ntr-un 1 + u2 + u3 + u4 e transformat multiplu al s au. Dar grupul extins care corespunde geometriei sferice a lui Lie const a n acele 2 2 transform ari lineare omogene n cinci variabile u1 , u2 , u3 , u4 , u5 care transform a u2 1 + u2 + u3 + 2 u2 + u ntr-un multiplu al s a u. (Not a ad a ugat a ulterior de F. Klein.) 4 5

14

PROF. FELIX KLEIN

investigarea curburii suprafet elor. Ea include geometria razelor reciproce n acela si sens n care cea din urm a include geometria elementar a. Transform arile cercurilor (sferelor) astfel obt inute au, n particular, proprietatea de a transforma cercuri (sfere) care se ating n cercuri (sfere) care au aceea si proprietate. Dac a privim toate curbele (suprafet ele) ca nf a sur atoare de cercuri (sfere), atunci rezult a din acest lucru c a acele curbe (suprafet e) care se ating vor ntotdeauna transformate n curbe (suprafet e) avd aceea si proprietate. Transform arile respective apart in deci clasei transform arilor de contact care vor considerate dintr-un punct de vedere mai general n continuare, i.e. transform ari sub act iunea c arora contactul congurat iilor punctuale e o relat ie invariant a. Primele transform ai ale cercurilor ment ionate n prezenta sect iune, cele care s nt analoagele transform arilor corespunz atoare ale sferelor, nu s nt transform ari de contact. Chiar dac a aceste dou a feluri de generaliz ari au fost aplicate aici numai geometriei razelor reciproce, ele subzist a asem an ator si pentru geometria dreptelor si, n general, pentru investigarea proiectiv a ale unei variet a ti denite de o ecuat ie p atratic a, dup a cum am ment ionat deja, dar nu vom merge mai departe n aceast a direct ie. ri 8. Enumerarea altor metode bazate pe un grup de transforma punctuale. Geometria elementar a, geometria razelor reciproce si, la fel, geometria proiectiv a s nt, dac a neglij am transform arile dualiste legate de interschimbarea elementelor spat iale, incluse ca ni ste cazuri speciale printre metodele bazate pe grupuri de transform ari punctuale care se pot imagina. Vom ment iona aici numai urm atoarele trei metode, care se potrivesc n aceast a privint a cu cele deja numite. De si aceste metode s nt departe de a fost dezvoltate n teorii independente n acela si grad ca si geometria proiectiv a, ele pot deja identicate n cercet arile recente31. 8.1. Grupul transform arilor rat ionale. In cazul transform arilor rat ionale trebuie s a deosebim cu grij a dac a ele s nt rat ionale pentru toate punctele regiunii considerate, din spat iu sau din plan, ori numai pentru punctele unei variet a ti cont inute n acea regiune de exemplu o suprafat a sau o curb a. Numai primele vor folosite c nd e vorba s a dezvolt am o geometrie a planului ori a spat iului n nt elesul dat aici; cele din urm a cap at a nt eles, din punctul nostru de vedere, numai c nd vrem s a studiem geometria pe o curb a sau o suprafat a dat a. Aceea si distinct ie trebuie f acut a n cazul analysis situs pe care l vom discuta acum. In ambele direct ii, cercet arile s-au ocupat mai ales cu transform arile de al doilea tip. Cum n aceste cercet ari, problema care s-a pus nu a fost n leg atur a cu geometria de pe suprafat a sau curb a, ci, mai degrab a, despre g asirea criteriilor pentru transformarea unei suprafet e sau curbe n ea ns a si, e bine s a le excludem din sfera de investigat ii la care ne referim32. Pentru c a sinopsisul general schit at aici nu
31 Grupurile cu un num ar nit de parametri ind tratate n exemplele deja discutate, de acum ncolo ne vom concentra asupra grupurilor a sa-numite innite. (Not a ad augat a ulterior de F. Klein.) 32 Nu stiam n 1872 c a ele pot aduse din nou n atent ie, din alt punct de vedere si foarte frumos n leg atur a cu considerat iile din text. Dat a o congurat ie algebric a (curb a, suprafat a etc.), s a o consider am transferat a ntr-un spat iu cu mai multe dimensiuni prin introducerea rapoartelor

1 : 2 : : p

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

15

mbr a ti seaz a ntregul c mp al cercet arii matematice, ci aduce doar anumite direct ii de g ndire sub un punct de vedere comun. P n a acum, s-a f acut numai nceputul unei asemenea geometrii a transform arilor rat ionale a sa cum trebuie s a rezulte pe baza transform arilor de prima specie. In regiunea gradului nt i, anume pe dreapta real a, transform arile rat ionale s nt identice cu transform arile lineare, a sadar nu furnizeaz a nimic nou. In plan, cunoa stem totalitatea transform arilor rat ionale (transform ari Cremona); stim c a ele pot produse prin combinat ii de transform ari p atratice. Mai departe, stim unele propriet a ti invariante ale curbelor plane (fat a de totalitatea transform arilor rat ionale), anume decient a lor, existent a modulelor; dar aceste considerat ii nc a nu au fost dezvoltate ntr-o geometrie a planului propriu-zis a, n sensul pe care-l d am aici. In spat iu, ntreaga teorie este nc a n stadiu infantil. Cunoa stem deocamdat a doar put ine transform ari rat ionale si le folosim pentru a stabili corespondent e ntre suprafet e cunoscute si necunoscute. 8.2. Analysis situs. In a sa-numita analysis situs ncerc am s a determin am ce r am ne neschimbat sub act iunea transform arilor rezultate din combinarea deform arilor innitezimale. S i aici trebuie s a distingem ntre cazul n care ntreaga regiune, tot spat iul, de exemplu, e supus a transform arilor, ori numai o varietate cont inut a n ea, de exemplu o suprafat a. Am putea fundamenta o geometrie a spat iului pe transform arile de prima specie. Grupul lor ar complet diferit de cele considerate p n a acum. Deoarece cuprinde toate transform arile compuse din transform ari punctuale innitezimale (reale), el implic a n mod necesar limitarea la elemente spat iale reale si apart ine domeniului funct iilor arbitrare. Acest grup de transform ari se poate nc a extinde prin combinarea cu acele colineat ii reale care afecteaz a si regiunea de la innit. 8.3. Grupul tuturor transform arilor punctuale. De si nici o suprafat a nu prezint a vreo caracteristic a individual a fat a de acest grup, deoarece orice suprafat a poate convertit a ntr-o alta prin transform ari ale grupului, el poate folosit n beneciul investig arii congurat iilor cu mai multe dimensiuni. Din punctul de vedere geometric sub care ne-am plasat, nu are important a dac a aceste congurat ii nu au fost p n a acum privite ca ind geometrice, ci doar ca ni ste congurat ii analitice care, ocazional, si-au g asit aplicat ii geometrice, si, mai mult, n investigarea lor s-au folosit metode (chiar aceste transform ari punctuale, de exemplu) pe care abia de cur nd am nceput s a le privim n mod con stient drept ransform ari geometrice. Din aceste congurat ii analitice fac parte, mai ales, expresiile diferent iale omogene si, de asemenea, ecuat iile cu derivate part iale. Totu si, a sa cum vom explica mai n detaliu n sect iunea urm atoare, pentru discut ia general a a celor din urm a, grupul mai cuprinz ator al tuturor transform arilor de contact pare mai avantajos. Principala teorem a care se aplic a n geometria grupului tuturor transform arilor punctuale este urm atoarea: ntr-o port iune innitezimal a a spat iului, orice transformare punctual a are valoarea unei transform ari lineare. Astfel, dezvolt arile geometriei proiective vor avea sens pentru innitezimale; si, oricare ar alegerea f acut a
ale integranzilor de prima specie v azute ca ni ste coordonate omogene. In acest spat iu, tot ce avem de f acut este s a lu am grupul transform arilor lineare omogene ca baz a a considerat iilor noastre. A se vedea diferitele articole ale lui Brill, N other, Weber si, ca s a ment ionez un singur articol recent), propriul meu articol [44]. (Not a ad augat a ulterior de F. Klein.)

16

PROF. FELIX KLEIN

pentru grupul cu care trat am o varietate, n chiar acest fapt rezid a o caracteristic a distinctiv a a punctului de vedere proiectiv. Acum, dup a ce am vorbit deja despre relat ia dintre metode bazate pe grupuri care se includ unele pe altele, s a mai d am un exemplu pentru teoria general a din 2. Ne vom apleca asupra problemei nt elegerii propriet a tilor proiective din punctul de vedere al ,,tuturor transform arilor punctuale, neglij nd acum transform arile dualistice care, de fapt, fac parte din grupul geometriei proiective. Aceast a problem a e identic a cu aceasta: Ce condit ie diferent iaz a grupul transform arilor lineare punctuale de totalitatea transform arilor punctuale? Ceea ce caracterizeaz a grupul linear este c a face s a-i corespund a ec arui plan un alt plan; el cont ine acele transform ari sub act iunea c arora varietatea planelor (sau, ceea ce revine la acela si lucru, a dreptelor) r am ne neschimbat a. Geometria proiectiv a trebuie s a se obt in a din geometria tuturor transform arilor punctuale ad aug nd varietatea planelor, la fel cum geometria elementar a se obt ine din geometria proiectiv a ad aug nd cercul imaginar de la innit. A sadar, de exemplu, din punctul de vedere al tuturor transform arilor punctuale desemnarea unei suprafet e drept o suprafat a algebric a de un anumit ordin poate privit a drept o relat ie invariant a a variet a tii planelor. Acest lucru devine foarte clar dac a leg am, a sa cum face Grassmann n [8], generarea congurat iilor algebrice de construct iile lor prin drepte. rilor de contact. 9. Despre grupul tuturor transforma Unele cazuri particulare de transform ari de contact s nt cunoscute deja de mult a vreme; Jacobi a folosit chiar cele mai generale transform ari de contact n investigat ii analitice, dar o interpretare geometric a efectiv a nu au c ap atat dec t n cercet arile recente ale lui Lie 33. A sa c a nu va superuu s a explic am aici n detaliu ce este o transformare de contact. Pentru aceasta, ne vom restr nge, ca si p n a acum, la spat iul cu trei dimensiuni. Prin transformare de contact ntelegem, din punct de vedere analitic, orice substitut ie care exprim a valorile variabilelor x, y, z si ale derivatelor lor part iale dz dz = p, = q n termeni de noi variabile x , y , z , p , q . E clar c a, n general, dx dy asemenea substitut ii transform a suprafet e care se a a n contact n suprafet e n contact, de unde si numele. Transform arile de contact se mpart n trei clase (punctul ind considerat element spat ial), anume acelea n care punctele corespund celor 3 puncte (transform arile punctuale deja considerate); cele care transform a punctele n curbe; n ne, cele care transform a punctele n suprafet e. Aceast a clasicare nu trebuie privit a ca esent ial a, deoarece pentru alte 3 elemente spat iale, de exemplu pentru plane, de si nu exist a o mp art ire n trei clase, ea nu coincide cu mp art irea care apare sub ipoteza c a elementele s nt puncte. Dac a un punct e supus tuturor transform arilor de contact, el e transformat n totalitatea punctelor, curbelor si suprafet elor. A sadar, numai n integralitatea lor formeaz a punctele, curbele si suprafet ele un corp al grupului nostru. De aici putem deduce regula general a c a tratarea formal a a problemei din punctul de vedere al tuturor transform arilor de contact (e.g. teoria ecuat iilor cu derivate part iale
33Vezi, n particular, articolul [20] deja citat. Pentru detaliile date n text despre ecuat iile

cu derivate part iale i s nt ndatorat lui Lie pentru comunic ari orale; vezi nota sa Zur Theorie partieller Dierentialgleighungen [21].

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

17

considerat a mai jos) e incomplet a dac a oper am numai cu coordonate ale punctelor (planelor), pentru simplul motiv c a elementele spat iale alese nu formeaz a un corp. Dac a, totu si, vrem s a p astr am leg atura cu metodele obi snuite, nu e util s a introducem ca elemente spat iale toate congurat iile individuale cont inute n corp, pentru c a num arul lor e . Este deci necesar s a introducem n aceste considerat ii, ca element spat ial, nu punctul, curba sau suprafat a, ci ,,elementul de suprafat a, i.e. sistemul de valori x, y, z, p, q . Fiecare transformare de contact transform a orice element de suprafat a ntr-un altul; n consecint a, cele 5 elemente de suprafat a formeaz a un corp. Din acest punct de vedere, punctul, curba si suprafat a trebuie privite uniform ca agregate de elemente de suprafat a, anume cu 2 elemente. Pentru c a suprafat a e acoperit a de 2 elemente, curba e tangent a unui aceluia si num ar, prin punct trece un acela si num ar. Dar aceste agregate de 2 elemente mai au o proprietate caracteristic a n comun. S a numim pozit ia unit a a dou a elemente consecutive de suprafat a x, y, z, p, q si x + dx, y + dy, z + dz, p + dp, q + dq relat ia denit a de ecuat ia dz pdx qdy = 0. Astfel, punctul, curba si suprafat a s nt toate variet a ti cu 2 elemente, ecare 1 dintre ele ind unit n pozit ie cu cele elemente al aturate. Aceasta este caracteristica comun a a punctului, curbei si suprafet ei; si aceasta trebuie s a stea la baza investigat iilor analitice dac a se folose ste grupul transform arilor de contact. Pozit ia unit a a elementelor consecutive este o relat ie invariant a la transform ari de contact. S i reciproc, transform arile de contact trebuie denite ca acele substitut ii de cinci variabile x, y, z, p, q prin care relat ia dz pdx qdy = 0 e transformat a n ea ns a si. Astfel, n aceste investigat ii, spat iul trebuie privit ca o varietate cu cinci dimensiuni; iar aceast a varietate trebuie tratat a lu nd drept grup fundamental totalitatea transform arilor variabilelor care las a invariant a o anume relat ie ntre diferent iale. In primul r nd, se prezint a ca subiect al investigat iei variet a tile denite de una sau mai multe ecuat ii n acele variabile, deci prin ecuat ii diferent iale de ordinul nt i si prin sisteme de asemenea ecuat ii. Una dintre problemele principale va s a alegem acele variet a ti de elemente care satisfac anumite sisteme de ecuat ii date n 1 sau 2 elemente care s nt toate unite n pozit ie cu un element vecin. O chestiune de acest tip formeaz a substant a problemei solut iei unei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt i. Ea poate formulat a n felul urm ator: s a se aleag a din cele 4 elemente care satisfac ecuat ia, toate variet a tile de dimensiune 2 de felul considerat. Problema solut iei complete cap at a acum forma precis a: s a se clasice ntr-un fel anume cele 4 elemente care satisfac ecuat ia n 2 variet a ti de felul considerat. Nu e intent ia mea s a duc mai departe aceste considerat ii despre ecuat iile cu derivate part iale; trimit la articolul lui Lie deja citat. Voi mai sublinia un singur lucru: din punctul de vedere al transform arilor de contact, o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul nt i nu are invariant i, orice asemenea ecuat ie put nd convertit a ntr-o alta, rezult nd astfel c a, n particular, ecuat iile lineare nu au nici o proprietate distinctiv a. Distinct iile apar numai c nd revenim la punctul de vedere al transform arilor punctuale.

18

PROF. FELIX KLEIN

Grupurile transform arilor de contact, al transform arilor punctuale si, n ne, al transform arilor proiective, pot denite ntr-o manier a unitar a care nu trebuie trecut a cu vederea34. Transform arile de contact au fost deja denite drept acele transform ari sub act iunea c arora pozit iile unite ale elementelor de suprafat a consecutive s nt conservate. Dar, pe de alt a parte, transform arile punctuale au proprietatea caracteristic a de a transforma elemente de dreapt a consecutive care s nt unite n pozit ie n elemente de dreapt a situate la fel; n ne, transform arile lineare si dualistice p astreaz a pozit ia unit a a elementelor conexe consecutive. Prin element conex nt elegem combinat ia dintre un element de suprafat a si unul de dreapt a cont inut n ea; elemente conexe consecutive se zic unite n pozit ie c nd nu doar punctul, ci si elementul de dreapt a al unuia s nt cont inute n elementul de suprafat a al celuilalt. Termenul element conex (de si numai n sens preliminar) se refer a la congurat iile introduse recent de Clebsch 35 si reprezentate de o ecuat ie care cont ine simultan o serie de coordonate punctuale, una de coordonate planare si una de coordonate de drepte al c aror analog n plan Clebsch l nume ste ,,conex. t r arbitrar de dimensiuni. 10. Asupra varieta ilor cu un numa Am accentuat n repetate r nduri faptul c a vr nd s a leg am expunerea de p n a acum cu percept ia spat ial a am fost inuent at i numai de dorint a de a dezvolta ideile abstracte mai u sor prin dependent a de exemplele grace. Dar considerat iile f acute s nt, prin natura lor, independente de imaginea concret a si se ncadreaz a n acel domeniu general al cercet arii matematice desemnat drept teoria variet a tilor cu mai multe dimensiuni Grassmann o nume ste pe scurt ,,teoria extensiei (Ausdehnungslehre). E limpede cum se poate face trecerea dezvolt arilor precedente de la spat iu la ideea simpl a de varietate. Dar merit a ment ionat o dat a n plus c a n investigat iile abstracte avem asupra geometriei avantajul de a liberi s a alegem n mod arbitrar grupul fundamental de transform ari, n timp ce n geometrie avem un grup minimal grupul principal dat din pornire. Vom atinge aici, si foarte pe scurt, urm atoarele trei metode: 10.1. Metoda proiectiv a sau algebra modern a (teoria invariant ilor). Grupul s au const a n totalitatea transform arilor lineare si dualiste ale variabilelor folosite pentru a reprezenta congurat iile individuale ale variet a tii; e generalizarea geometriei proiective. Am observat deja aplicat iile acestei metode n discut ia despre innitezimalele unei variet a ti cu o dimensiune n plus. Ea include celelalte dou a metode pe care le vom ment iona, deoarece grupul ei le include pe acelea pe care se bazeaz a metodele respective. 10.2. Variet a ti cu curbur a constant a. Aceast a not iune a ap arut n teoria lui Riemann despre ideea mai general a a unei variet a ti n care e dat a si o expresie diferent ial a n variabilele ei. In aceast a teorie, grupul const a n totalitatea transform arilor n acele variabile care las a neschimbat a respectiva expresie. Pe de alt a parte, ideea unei variet a ti cu curbur a constant a apare de la sine atunci c nd m asur atoarea proiectiv a se bazeaz a pe o ecuat ie p atratic a dat a ntre variabilele respective. Din acest punct de vedere, comparat cu al lui Riemann, extensia apare prin considerarea variabilelor complexe; variabilele pot limitate la domeniul real
34 Ii s nt ndatorat unei remarci a lui Lie pentru aceste denit ii. 35[2] si n special [3].

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

19

mai t rziu. Acestei idei i se subsumeaz a lunga serie de investigat ii despre care am pomenit n paragrafele 5, 6 si 7. 10.3. Variet a ti plane. Riemann nume ste plan a o varietate cu curbur a constant a zero. Teoria sa este generalizarea imediat a a geometriei elementare. Grupul s au, la fel ca grupul principal al geometriei, poate separat din grupul metodei proiective presupun nd c a o congurat ie denit a de dou a ecuat ii, una linear a si una p atratic a, r am ne x a. Avem apoi de distins ntre real si imaginar dac a vrem s a ne punem n acord cu forma n care e prezentat a ndeob ste teoria. Acestei idei i se subsumeaz a, n primul r nd, ns a si geometria elementar a, apoi, de exemplu, generaliz arile recente ale teoriei uzuale a curburii etc. Concluzii. Drept concluzie, vom mai face dou a observat ii str ns legate de ceea ce am prezentat deja una cu referire la forma analitic a n care trebuie reprezentate ideile dezvoltate n paginile precedente, cealalt a marc nd anumite probleme a c aror investigare pare important a si fructuoas a n lumina expunerii f acute aici. Geometriei analitice i s-a repro sat adesea c a d a prioritate unor elemente arbitrare prin introducerea unui sistem de coordonate, obiect ie aplicat a n egal a m asur a oric arei metode de tratare a variet a tilor n care congurat iile individuale s nt caracterizate prin valorile variabilelor. Dar, n timp ce aceast a obiect ie a fost prea adesea justicat a datorit a felului defectuos n care era m nuit a, mai ales nainte, metoda coordonatelor, ea dispare imediat de ndat a ce aceast a metod a e folosit a rat ional. Expresiile analitice care apar n investigarea unei variet a ti cu referire la grupul ei trebuie, prin chiar nt elesul lor, s a e independente de alegerea sistemului de coordonate; astfel, problema este s a enunt am cu claritate aceast a independent a n limbaj analitic. C a acest lucru se poate face si cum anume, ne arat a algebra modern a n care ideea abstract a de invariant pe care o avem aici n vedere a ajuns la expresia sa cea mai clar a. Ea posed a o lege general a si exhaustiv a pentru a construi expresii invariante si opereaz a numai cu asemenea expresii. Acest lucru trebuie avut n vedere n orice tratare formal a (analitic a), chiar si atunci c nd alt grup, nu cel proiectiv, st a la baza trat arii36. Asta deoarece, p n a la urm a, formularea analitic a trebuie s a e congruent a cu concept iile, indiferent c a scopul nostru este s-o folosim doar ca pe o expresie precis a si clar a a concept iilor, ori c a vrem s a p atrundem, cu ajutorul ei, n regiuni nc a neexplorate. Urm atoarele probleme pe care vrem s a le ment ion am apar c nd compar am ideile expuse aici cu a sanumita teorie a ecuat iilor a lui Galois. In teoria lui Galois, la fel ca n a noastr a, interesul e focalizat pe grupurile de transform ari. Obiectele asupra c arora se aplic a transform arile s nt, ntr-adev ar, diferite; acolo avem de-a face cu un num ar nit de elemente, aici cu un num ar innit de elemente dintr-o varietate continu a. Dar comparat ia poate dus a mai departe datorit a identit a tii ideii de grup37, si s nt mai mult dec t bucuros s a ment ionez aici acest fapt, ntruc t ne va permite s a caracteriz am pozit ia acordat a anumitor investigat ii ncepute de Lie si de mine38 n acord cu concept iile expuse aici.
36De exemplu, n cazul grupului rotat iilor spat iului trei-dimensional n jurul unui punct x, un asemenea formalism e furnizat de cuaternioni. (Not a ad augat a ulterior de F. Klein.) 37A s vrea s a amintesc aici comparat ia lui Grassmann dintre analiza combinatorie si algebra extensiv a din introducerea la [6]. 38Vezi [17].

20

PROF. FELIX KLEIN

In teoria lui Galois, a sa cum e prezentat a de exemplu n Serret [24] sau n C. Jordan [10], adev aratul subiect de investigat ie este teoria grupurilor teoriei substitut iilor nse si, din care teoria ecuat iilor rezult a ca o aplicat ie. La fel, noi avem nevoie de o teorie a transform arilor, o teorie a grupurilor care pot produse prin transform ari cu orice fel de caracteristici. Ideile de comutativitate, similaritate etc. si vor g asi aplicat ii la fel ca n teoria substitut iilor. Ca aplicat ie a teoriei transform arilor apare acea tratare a unei variet a ti care rezult a din considerarea ca baz a a grupului de transform ari. In teoria ecuat iilor, primele subiecte care atrag atent ia s nt funct iile simetrice n coecient i, apoi acele expresii care nu se schimb a sub act iunea, dac a nu a tuturor, m acar a unui num ar considerabil de permut ari ale r ad acinilor. In tratarea unei variet a ti pe baza unui grup, prima noastr a cercetare se refer a, asem an ator, la corpuri (5), adic a la congurat iile care r am n neschimbate sub act iunea tuturor transform arilor grupului. Dar exist a congurat ii care admit nu toate, ci doar o parte a transform arilor grupului, si acestea s nt urm atoarele pe scara interesului din punctul de vedere al trat arii bazate pe grup; ele au caracteristice distincte. Revine atunci la a distinge n sensul geometriei obi snuite ntre corpuri regulate si simetrice, suprafet e de revolut ie si suprafet e elicoidale. Dac a subiectul e privit din punctul de vedere al geometriei proiective si se cere, mai mult, ca transform arile care schimb a o congurat ie n ea ns a si s a e comutative, ajungem la congurat iile considerate de Lie si de mine n articolul citat si la problema general a propus a n 6 al acelui articol. Determinarea (din 1,3 din acel articol) a tuturor grupurilor cu un num ar innit de transform ari lineare ale planului formeaz a o parte a teoriei generale a transform arilor pomenite mai sus39.

Note.

I. Despre antiteza dintre metodele sintetica si analitica n . geometria moderna Distant a dintre geometria sintetic a si analitic a moderne nu mai trebuie privit a ca esent ial a, ntruc t si materia cu care opereaz a si metodele de rat ionament au luat treptat, n ambele, o form a asem an atoare. In consecint a, n text am ales o denominat ie comun a pentru ambele, anume termenul de geometrie proiectiv a.
39Trebuie s a m a abt in s a m a refer n text la rodnicia consider arii transform arilor innitezimale n teoria ecuat iilor diferent iale. In 7 al articolului citat, Lie si cu mine am ar atat c a ecuat iile diferent iale ordinare care admit acelea si transform ari innitezimale prezint a dicult a ti similare de integrare. Apoi Lie a ilustrat prin exemple variate, n diferite locuri, cum se pot folosi aceste considerat ii pentru ecuat ii cu derivate part iale; vezi, de exemplu, articolul citat anterior [20]. Vezi, n particular [22]. Fie-mi ng aduit acum s a m a refer la faptul c a exact cele dou a probleme ment ionate n text au inuent at o mare parte a investigat iilor ulterioare ale lui Lie si ale mele. Am atras deja atent ia asupra aparit iei primelor dou a volume din lucrarea lui Lie ,,Theorie der Transformationsgruppen [23]. Din propriile mele lucr ari, pot ment ionate aici ultimele cercet ari asupra corpurilor regulate, asupra funct iilor eliptice modulare si asupra funct iilor cu transform ari lineare n ele nsele n general. O expunere a primelor a ap arut ntr-o lucrare special a, [15]; o prezentare a teoriei funct iilor eliptice modulare, elaborat a de Dr. Frick, e n curs de publicare. (Paragraf ad augat ulterior de F. Klein.)

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

21

De si geometria sintetic a are mai multe puncte n comun cu percept ia spat ial a, degaj nd astfel un farmec aparte nc a de la primele si cele mai simple dezvolt ari ale sale, domeniul percept iei spat iale nu este nchis metodelor analitice, iar formulele geometriei analitice pot privite ca o formulare precis a si clar a a relat iilor geometrice. Pe de alt a parte, avantajul fat a de cercet arile originale al unei analize bine formulate nu trebuie subestimat avantaj datorat mi sc arii, ca s a spunem a sa, nainte a g ndirii. Dar nu avem voie s a obosim a spune c a un subiect matematic nu trebuie considerat epuizat p n a nu a devenit evident din punct de vedere intuitiv, iar progresul f acut cu ajutorul analizei e doar un prim pas dar foarte important. rt II. Impa irea geometriilor moderne n teorii. C nd vedem, de exemplu, c t de nd rjit neglijeaz a cei care se ocup a cu zica matematic a avantajele pe care le-ar avea n multe cazuri prin cultivarea e si moderat a a unei viziuni proiective si cum, pe de alt a parte, cei care studiaz a geometria proiectiv a nu se ating de bogata min a a adev arurilor matematice aduse la lumin a de teoria curburii suprafet elor, trebuie s a privim stadiul actual al cuno stint elor matematice ca ind extrem de incomplet si, e de sperat, tranzitoriu. III. Despre valoarea percept iei spat iale. C nd, n text, am desemnat percept ia spat ial a ca pe ceva incidental, ne refeream la cont inutul pur matematic al ideilor de formulat. In acest caz, percept ia spat ial a are doar valoare ilustrativ a, foarte important a din punct de vedere pedagogic, e adev arat. Un model geometric, de exemplu, e, din acest punct de vedere, foarte instructiv si interesant. Dar problema valorii intrinsece a percept iei spat iale e una complet diferit a. Eu o privesc ca pe o problem a independent a. Exist a o geometrie adev arat a care nu e g ndit a, a sa cum s nt investigat iile discutate n text, ca o form a de ilustrare a unor investigat ii mai abstracte. Problema ei este s a capteze ntreaga realitate a gurilor spat iale si s a interpreteze aceasta e latura matematic a a chestiunii - relat iile care au loc pentru ele ca rezultate evidente ale axiomelor percept iei spat iale. Un model, e el construit si observat sau doar viu imaginat, este pentru aceast a geometrie nu un mijloc c atre un scop, ci subiectul nsu si. Aceast a prezentare a geometriei ca subiect independent, separat si independent de matematica pur a, nu e ntru nimic nou a, desigur. Dar e bine s a insist am nc a o dat a, explicit, asupra acestui punct de vedere deoarece cercet arile moderne l neglijeaz a aproape complet. Faptul are leg atur a cu aceea c a, vice versa, cercet arile moderne au fost doar arareori folosite n investigarea relat iilor formale ale congurat iilor spat iale, de si ele par foarte bine adaptate acestui scop. t r arbitrar de dimensiuni. IV. Despre varieta ile cu un numa C a spat iul, privit ca loc n care exist a punctele, are doar trei dimensiuni nu trebuie discutat din punct de vedere matematic; dar tot at t de u sor poate cineva deturnat de la acest punct de vedere arm nd c a, de fapt, spat iul are patru sau un num ar nelimitat de dimensiuni din care noi s ntem capabili s a sesiz am numai trei. Teoria variet a tilor, intr nd, a sa cum face, odat a cu trecerea timpului din ce n ce mai adc n prim-planul cercet arii matematice moderne, e, prin chiar natura sa, independent a de oricare armat ie de felul acesta. Dar n aceast a teorie s-a stabilit

22

PROF. FELIX KLEIN

deja o nomenclatur a derivat a din chiar aceast a idee. In loc s a vorbim despre elementele unei variet a ti, vorbim despre punctele unui spat iu de dimensiune mai mare etc. Nomenclatura aceasta are anumite avantaje, ntruc t faciliteaz a interpretarea duc ndu-ne cu g ndul la percept iile geometrice. Dar a avut si rezultatul nefericit de a cauza foarte r asp ndita opinie c a cercet arile privind variet a tile cu un num ar arbitrar de dimensiuni s nt indisolubil legate de sus-ment ionata idee despre natura spat iului. Nu exist a nimic mai put in ntemeiat dec t aceast a idee. Investigat iile matematice despre care discut am si g asesc, e drept, aplicat ii imediate la geometrie, dac a ideile s nt corecte; dar valoarea si semnicat ia lor s nt absolut independente de aceast a idee si nu depind dec t de propriul lor cont inut matematic. Cu totul altceva e c nd Pl ucker ne arat a cum s a privim spat iul real ca pe o varietate cu oric te dimensiuni prin introducerea drept element spat ial a unei congurat ii care depinde de orice num ar de parametri: o curb a, o suprafat a etc. (vezi 5 din text). Concept ia potrivit c areia elementul unei variet a ti (cu un num ar arbitrar de dimensiuni) e privit ca analogul punctului din spat iu a fost dezvoltat a pentru prima oar a, cred, de Grassmann n ,,Ausdehnungslehre, [6]. La el, g ndul se elibereaz a complet de ideea mai sus ment ionat a despre natura spat iului; aceast a idee provine din observat iile ocazionale ale lui Gauss si s-a r asp ndit mai mult odat a cu cercet arile lui Riemann asupra variet a tilor, cu care se ntrep atrunde. Ambele concept ii a lui Grassmann ca si a lui Pl ucker au avantajele lor speciale; pot folosite alternativ cu bune rezultate. . V. Despre as a-numita geometrie neeuclidiana Geometria proiectiv a metric a la care ne-am referit marginal n text coincide, n mod esent ial, dup a cum au ar atat investigat ii recente, cu geometria metric a dezvoltat a prin neacceptarea postulatului paralelelor si cunoscut a azi sub numele de geometrie neeuclidian a, at t de mult tratat a si discutat a. Motivul pentru care aceast a denumire nu a fost deloc pomenit a n text e str ns legat de expunerea din nota precedent a. Cu denumirea de geometrie neeuclidian a a fost asociat a o multitudine de idei nematematice pe c t de f ar a margini ndr agite de unii, pe at t de nver sunat respinse de alt ii, dar cu care considerat iile noastre pur matematice nu au nimic de-a face. Explicat iile care urmeaz a au fost ocazionate de dorint a de a contribui la claricarea ideilor n aceast a chestiune. Cercet arile referitoare la teoria paralelelor, cu rezultatele obt inute din ele, s nt f ar a ndoial a valoroase pentru matematic a, si anume din dou a puncte de vedere. Ele arat a, n primul r nd si aceast a funct ie a lor poate privit a ca ncheiat a odat a pentru totdeauna , c a axioma paralelelor nu e o consecint a matematic aa celorlalte axiome admise de obicei, ci este expresia unui principiu esent ialmente nou al percept iei spat iale, neatins nc a n investigat iile precedente. Investigat ii asem an atoare pot si trebuie f acute n leg atur a cu ecare axiom a ( si nu doar n geometrie); s-ar ajunge astfel la o nt elegere mai profund a a relat iilor mutuale dintre axiome. Dar, n al doilea r nd, aceste investigat ii ne-au condus la o idee matematic a important a: ideea de varietate cu curbur a constant a. Aceasta e intim legat a, dup a cum s-a observat deja si n 10 al textului s-a si detaliat, de m asurarea proiectiv a care s-a degajat independent de orice teorie a paralelelor. Studiul acestei teorii a m asur arii nu este doar foarte interesant din punct de vedere matematic, admit nd

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

23

numeroase aplicat ii, dar are si tr as atura adit ional a de a include felul de a m asura dat n geometrie ca un caz special (limit a) si de a ne nv a ta cum s a-l privim pe acesta din urm a dintr-un punct de vedere mai cuprinz ator. Complet independent a de concept iile expuse p n a acum este ntrebarea: care anume rat iuni vin n sprijinul axiomei paralelelor, adic a, trebuie s-o privim ca pe un dat absolut, a sa cum arm a unii c a ar , sau doar ca dovedit a aproximativ de experient a, a sa cum spun alt ii. Dac a exist a rat iuni pentru a sust ine a doua pozit ie, atunci investigat iile matematice la care ne-am referit ne pun imediat la dispozit ie mijloacele ca s a construim o geometrie mai exact a. Dar ntrebarea e, evident, una lozoc a, si prive ste fundamentele cele mai generale ale nt elegerii noastre. Matematicianul ca atare nu e interesat de aceast a ntrebare si nu vrea ca cercet arile sale s a e considerate dependente de unul sau altul dintre r aspunsurile propuse40. t VI. Geometria dreptelor ca investigat ie a varieta ilor cu curbura . constanta Atunci c nd combin am geometria dreptelor cu modul proiectiv de a m asura ntr-o varietate cu cinci dimensiuni, trebuie s a tinem seama c a dreptele reprezint a elemente ale variet a tii care, din punct de vedere metric, se a a la innit. Devine acum necesar s a stabilim valoarea unui sistem de m asurare proiectiv a pentru elementele de la innit; vom face acest lucru aici, dup a un ocol destul de lung, n a sa fel nc t s a elimin am orice dicultate care ar mai putea ap area n calea conceperii geometriei dreptelor ca o geometrie metric a. Vom ilustra aceast a expunere cu exemplul grac al m asur atorii proiective pe o suprafat a cuadric a. Orice dou a puncte din spat iu au, fat a de suprafat a, un invariant absolut - raportul anarmonic al celor dou a puncte mpreun a cu cele dou a puncte de intersect ie ale dreptei care le une ste cu suprafat a. Dar c nd cele dou a puncte ajung pe suprafat a, acest raport anarmonic devine zero, independent de pozit ia punctelor, cu except ia cazului n care punctele stau pe o generatoare, c nd devine nedeterminat. Acesta e singurul caz special care poate ap area n pozit ia lor relativ a dac a nu coincid, astfel c a putem formula teorema: Modul de m asurare proiectiv n spat iu bazat pe o suprafat a cuadric a nu furnizeaz a un mod de a m asura pentru geometria pe suprafat a. Acest lucru e legat de faptul c a prin transform arile suprafet ei n ea ns a si, oricare trei puncte ale suprafet ei pot f acute s a coincid a cu alte trei41. Dac a dorim s a avem un mod de a m asura pe suprafat a ns a si, trebuie s a limit am grupul transform arilor si rezultatul se obt ine presupun nd x un punct arbitrar al
40A s vrea s a adaug dou a observat ii suplimentare la explicat iile din text. In primul r nd, c nd spun c a matematicianul ca atare nu are a lua pozit ie ntr-o chestiune lozoc a, nu vreau s a spun c a lozoful se poate dispensa de dezvolt arile matematice atunci c nd trateaz a acel aspect al chestiunii care-l intereseaz a; dimpotriv a, convingerea mea e c a studiul acestor dezvolt ari reprezint a cuno stint ele preliminare indispensabile oric arei discut ii lozoce asupra subiectului. In al doilea r nd, nu voiam s a spun c a interesul meu personal este epuizat de aspectul matematic al chestiunii. In leg atur a cu concept ia mea asupra subiectului, n general, trimit la recentul articol [16]. (Not a ad augat a ulterior de F. Klein.) 41Aceste relat ii difer a n geometria metric a uzual a; pentru c a acolo e adev arat c a dou a puncte la innit au un invariant absolut. Contradict ia care ar putea ap area astfel n enumerarea transform arilor lineare ale suprafet ei la innit n ea ns a si e nl aturat a de faptul c a translat iile si transform arile de similaritate cont inute n acest grup nu altereaz a deloc regiunea de la innit.

24

PROF. FELIX KLEIN

suprafet ei (sau planul s au polar). Putem atunci proiecta suprafat a din punct pe un plan obt in nd o conic a drept curb a la frontier a. Pe aceast a conic a ne putem baza m asur atoarea proiectiv a n plan, care apoi trebuie s a e transferat a napoi pe suprafat a42. Aceasta e cu adev arat o m asur atoare cu curbur a constant a, deci avem teorema: O asemenea m asur atoare se obt ine x nd un punct care nu se a a pe suprafat a. In mod corespunz ator, g asim43: O m asur atoare cu curbur a zero pe suprafat a se obt ine x nd un punct de pe suprafat a. In toate aceste m asur atori pe suprafat a, generatoarele suprafet ei s nt drepte de lungime nul a. Expresia pentru elementul de arc pe suprafat a difer a a sadar numai printr-un factor n diferitele cazuri. Nu exist a un element de arc absolut pe suprafat a; dar e clar c a putem vorbi despre unghiul a dou a direct ii pe suprafat a. Toate aceste considerat ii si teoreme se pot aplica imediat geometriei dreptaelor. Spat iul dreptelor nu admite dintru nceput nici un mod de a m asura. Obt inem un mod de a m asura numai atunci c nd privim un complex linear drept x; iar modul de a m asura e cu curbur a constant a sau nul a dup a cum complexul e unul general sau special (o dreapt a). Alegerea unui anume complex aduce dup a sine acceptarea unui element de arc absolut. Independent de aceasta, direct iile dreptelor al aturate care taie dreapta dat a s nt de lungime nul a si, n plus, putem vorbi despre unghiul a dou a direct ii [12]. VII. Despre interpretarea formelor binare. Vom considera acum ilustrarea grac a pentru teoria invariant ilor unei cubice binare sau bip atratice prot nd de reprezentarea lui x + iy pe sfer a. O cubic a binar a f are un covariant cubic Q, un covariant p atratic si un invariant R44. Din f si Q putem compune un ntreg sistem de sextice covariante Q2 + Rf 2 , printre ele a ndu-se si 3 . Se poate ar ata45 c a orice covariant al unei cubice trebuie s-o rezolve n asemenea grupuri de sase puncte. Intruc t poate lua valori complexe, num arul acestor covariant i este 2 [1]. Intregul sistem de forme astfel denit poate acum reprezentat pe sfer a dup a cum urmeaz a. S a presupunem c a printr-o transformare linear a convenabil a a sferei n ea ns a si cele trei puncte care reprezint a f se transform a n trei puncte echidistante de pe un cerc mare. S a numim acest cerc mare ecuator si e longitudinile celor trei puncte respectiv 0 , 120 , 240 . Atunci Q va reprezentat de punctele de pe ecuator ale c aror longitudini s nt respectiv 60 , 180 , 300 , iar de cei doi 2 2 poli. Orice form a Q + Rf e reprezentat a de sase puncte ale c aror latitudine si longitudine s nt date n tabelul urm ator, n care si s nt numere arbitrare: 120 + 240 + - - 120 - 240

C nd studiem variat ia acestor sisteme de puncte pe sfer a, e interesant s a vedem cum dau ele na stere lui f si Q (ecare socotit de dou a ori) si (socotit de trei ori).
42Vezi 7 din text. 43Vezi 4 din text. 44A se vedea sect iunile corespunz atoare din Clebsch [4]. 45Consider nd transform arile lineare ale lui f n ea ns a si. Vezi [11].

PROGRAMUL DE LA ERLANGEN

25

O bicuadric a f are un covariant bip atratic H , un covariant sextic T si doi invariant i i si j . Deosebit de important e snopul de forme bip atratice iH + jf , toate f ac nd parte din acela si T , printre ele a ndu-se cei trei factori p atratici n care se rezolv a T , ecare socotit de dou a ori. S a lu am acum centrul sferei ca origine a unui sistem de axe rectangulare OX , OY , OZ . Cele sase puncte de intersect ie a lor cu sfera dau na stere formei T . Cele patru puncte ale unei mult imi iH + jf s nt date n tabelul urm ator, x, y, z ind coordonatele unui punct arbitrar pe sfer a: x y x y x y x y z z z z

Cele patru puncte s nt, n ecare caz, v rfurile unui tetraedru simetric ale c arui laturi opuse s nt t aiate la mijloc de axele de coordonate, ceea ce indic a rolul jucat de T n teoria ecuat iilor bip atratice ca rezolvent a a lui iH + jf . ERLANGEN, Octombrie, 1872. Bibliografie
[1] Beltrami, Ricerche sulla geometria delle forme binarie cubiche, Memorie dellAccademia di Bologna, 1870. [2] Clebsch, Uber eine Fundamentalaufgabe der Invariantentheorie, Math. An. 5 (1872), 42734. [3] Clebsch, Uber ein neues Grundgebilde der analytischen Geometrie der Ebene, G ottinger Nachrichten 22 (1872), 429449; Math. Ann. 6 (1873), 20315. [4] Clebsch, Theorie der bin aren Formen, Leipzig, Teubner, 1872. [5] Dirichlet, Vorlesungen u ber Zahlentheorie, 2 Au., Braunschweig, Vieweg, 1871. [6] Grassmann, Die lineale Ausdehnungslehre ein neuer Zweig der Mathematik, dargestellt und durch Anwendungen auf die u brigen der Mathematik, wie auch die Statik, Mechanik, die Lehre vom Magnetismus und die Kystallonomie erl autert, Leipzig, O. Wigand, 1844. [7] Grassmann, Die Ausdehnungslehre, Berlin, Enslin, 1862, p. 278. [8] Grassmann, Erzeugung der Curven vierter Ordnung durch Bewegung gerader Linien, Crelles J. 44 (1852), 125. [9] Jordan, Sur les groupes de mouvements, Comptes Rendus 65 (1867), 22932; Annali di Matematica, vol. 2. [10] Jordan, Trait e des substitutions et des equations alg ebriques, Paris, Gauthier-Villard, 1872. [11] Klein, Uber eine geometrische Repr asentation der Resolventen algebraischer Gleichungen, Math. Ann. 4 (1871), 34658. [12] Klein, Uber Linien geometrie und metrische Geometrie, Math. Ann. 5 (1872), 25777. [13] Klein, Uber die sogenannte Nicht-Euclidische Geometrie, Math. An. 6 (1873), 11245. [14] Klein, Zur Theorie der Abelschen Funktionen, Math. Ann. 37 (1890), 183. [15] Klein, Vorlesungen u ber das Ikosaeder und die Au osung der Gleighungen f unften Grades, Leipzig, 1884. [16] Klein, Zur Nicht-Euklidischen Geometrie, Math. An. 37 (1890), 54472. [17] Klein und Lie, Uber diejenigen Curven, welche durch ein geschlossenes System von einfach unendlich vielen vertauschbaren lienearen Transformationen in sich u bergehen, Math. Ann. 4 (1871), 5084. [18] Lie, Uber diejenigen Theorie eines Raumes mit beliebig vielen Dimensionen, die der Kr ummungs-Theorie des gew ohnlichen Raumes entspricht, G ottinger Nachrichten, 7 (1871), 171209. [19] Lie, Zur Theorie eines Raumes von n Dimensionen, G ottinger Nachrichten, 22 (1871), 53557.

26

PROF. FELIX KLEIN

[20] Lie, Uber Complexe, insbesondere Linien- und Kugelcomplexe, mit Anwedung auf die Theorie partieller Dierential-Gleichungen, Math. An. 5 (1872), 145256. [21] Lie, Zur Theorie partieller Dierentialgleichungen, G ottinger Nachrichten, October 1871. [22] Lie, Neue Integrations-Methode partielle Gleichungen erster Ordnung zwischen n Variabeln, Forth. af Christ. 1872, 2834. [23] Lie, Theorie der Transformationsgruppen, Leipzich, Teubner, vol. I 1888, vol. II 1890. [24] Serret, Cours dAlg` ebre sup erieure, Paris, Gauthier-Villard, 1866. [25] von Staudt, Geometrie der Lage, N urnberg, Bauer & Raspe, 1847. [26] von Staudt, Beitr age zur Geometrie der lage, 3 vols. N urnberg, Bauer & Raspe, 1856/57/60.