Politica duplicitatii

Gail Kligman

Propaganda

Este o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare. In regimurile leniniste, mobilizarea maselor a adus in prim plan propaganda. Aceasta a servit ca: mijloc de legitimare a sistemului, mijloc de educatie in masa. Aparatul de propaganda avea o structura organizatorica de tip militar, iar eforturile sale erau organizate in campanii. Se foloseau diferite strategii si limbaje mobilizatoare.

In Romania

propaganda era in mare masura formala in exprimare si era reprodusa in mod analog in intregul sistem, la toate nivelurile institutionale. elementele ce o compuneau sufereau modificari pentru a corespunde specificitatii domeniului in cauza. Era constituita nu doar din practicile discursive, ci si din repetitii rituale tehnici de modificare a constiintei

fiecare institutie dispunea de o sectie de propaganda raspunzatoare de

activitatile de mobilizare, care puteau fi de la adunari politico-educative pana la declaratii facute in presa sau pamflete si campanii dirijate educational.

propaganda a devenit un aspect firesc al vietii cotidiene. Cu toate acestea, esecul propagandei ca tehnica politico-educativa a provenit din lipsa de rezonanta dintre mesajele oficiale referitoare la viata de zi cu zi si realitatile intunecate ale experientei traite zilnic de oameni.

Constituirea propagandei reproducerii

Politica reproducerii a constituit un punct central pentru construirea si vehicularea propagandei politice, a carei dinamica a variat in tot intervalul 1966-1989. Propaganda pronatalista a regimului Ceausescu poate fi cercetata printr-o analiza aproximativ cronologica a campaniilor. Astfel, intervalul 1966-1989 se poate imparti in trei cadre temporale utile, care corespund schimbarilor politice:

1966-1973 1974-1983 1984-1989

1966 1973

Interzicerea avorturilor urma sa rezolve probleme critice care altfel ar fi amenintat progresul constant al socialismului spre comunism. Datorita liberalizarii avortului in anii 1957-1966 s-a facut remarcata o scadere a ratei natalitatii. Daca acest lucru ar fi continuat ar fi avut ca rezultat un dezechilibru periculos intre populatia activa sau productiva si aceea aflata in ingrijirea ei (copiii si varstnicii). Cum cresterea de bunuri materiale si spirituale era dependenta de o crestere permanenta a populatiei, scaderea numarului bratelor de munca, capabile sa produca trebuia oprita. De acest lucru se ingrijea partidul, cu intelepciunea lui. Pe 1 octombrie 1966, Ceausescu a dat decretul 770, prin care interzicea tuturor femeilor sa intrerupa sarcinile, cu citeva exceptii: daca sarcina punea in pericol viata femeii, daca unul dintre parinti suferea de o boala transmisibila ereditar sau daca mama prezenta invaliditati grave, daca femeia avea peste 45 de ani sau nascuse deja patru copii si daca sarcina era urmarea unui viol sau incest.

1966 1973

Pronatalismul a invadat brusc spatiul discursiv dominant al regimului nou-stabilit, iar acest fapt a servit ca baza unei campanii propagandistice bine coordonata. Cum efectele elementului surpriza trebuiau estompate, trebuia fabricat consimtamantul. In acest scop, presa, total mobilizata, a trebuit sa repete nenumarate afirmatii ale partidului. Puternicul ecou in randul maselor largi trebuia creat, iar aceasta necesitate a legitimat crancenele atacuri propagandiste care au urmat.

Un element esential al insusirilor socialiste pozitive ce trebuiau cultivate in familie era un profund sentiment al obligatiei sociale sau al datoriei sociale.

Prin definitie, datoria este o suma de bani sau orice alt bun datorat cuiva.
Datoria socialista insa se baza pe gratitudinea paternalista. In acest caz, statul se ingrijea de bunastarea familiei in schimbul gratitudinii filiale manifestate prin obedienta. Dependenta rezultata astfel era o trasatura structurala a formelor de organizare sociala de acest fel.

1966 1973

Locul femeilor in societate era determinat de trei roluri interdependente:

femeia-mama, femeia-sotie femeia-producator

Femeia-producator era prezentata ca un ideal. Ar fi fost greu de imaginat
ca femeia-mama avea sa devina curand ocupatia cea mai stimata a femeii socialiste. In vara anului 1966, datoria suprema atribuita femeilor-mame nu era nasterea a cat mai multor copii, ci educatia patriotica a acestora.

Ulterior, maternitatea a castigat in importanta si a devenit una din cele

importante resurse ale regimului.

In acest sens, mass-media si discursul stiintific au preamarit traditia

romaneasca a casei pline cu copii si a dragostei pentru progenituri. Maternitatea era proslavita ca: implinirea destinului de femeie, minune a naturii, puterea miraculoasa a copilului, copiii nostri copiii patriei noastre. De asemenea, Romania a devenit tara mama, partidul comunist partid parinte, iar santierul ca o familie.

1966 1973
La sfarsitul anilor 60 s-a instaurat o colaborare intre medicina si politica
bazata pe rationamente stiintifice. Din ce in ce mai multe declaratii oficiale ale medicilor au aparut in presa. Majoritatea faceau referire la sensibilitatea crescuta a organismului, sensibilitate determinata de avort. acest lucru era intolerabil pentru ideologia nationala a socialismului lui Ceausescu s-a raportat ca, potrivit rezultatelor unor studii randamentul mamelor muncitoare, cu o viata de familie exemplara este mai mare decat al celor necasatorite si fara copii.

Declinul populatiei era echivalent sau sinonim cu declinul national, cum

Informatiile din Presa corelate cu rezultatele studiului sugerau ca avortul

facea intregul organism mai vulnerabil si determina patologii sociopsihologice. Pentru a impiedica aceste efecte nedorite, femeile trebuiau in primul rand sa evite avortul.

Astfel, in anii 60, propaganda si-a focalizat sensibilele lentile de refractie

asupra familiei cu multi copii o lege a vietii si implinirii umane, o nobila indatorire patriotica.

1973 1983

Doua subiecte au dominat reprezentarile oficiale referitoare la familie, femeie si copii. Femeile erau vazute:

ca actori economici, ca actori politici.

Propaganda a incercat sa distraga atentia publicului de la profesiunea materna si sa o dirijeze catre participarea femeilor la economia planificata. Desi aspetul propagandistic a fost modificat pentru a evidentia participarea sociala a femeilor in sfera publica, femeile tot nu au fost absolvite de obligatia patriotica de a reproduce viata umana. Campanile propagandistice avand ca scop incoprorarea femeilor in forta de munca si in politica fost motivate de doua necesitati: a) necesitatea de a suplimenta resursele fortelor de munca; b) necesitatea de a legitima cariera politica si stiintifica a Elenei Ceausescu.

1973 1983

Conducatorul a inceput sa militeze pentru promovarea multilaterala a femeilor in cadrul fortei de munca, promitandu-le egalitate deplina cu barbatii. El milita impotriva discriminarii intre sexe, cerand tratarea oamenilor nu ca barbati si femei, ci ca membri de partid si cetateni. In 1978 a construit centre de ingrijire a copiilor si a distribuit alimente semipreparate astfel incat femeile sa-si poata folosi timpul eficient in stradaniile lor multilaterale. Unele voci sustineau ca ..scopul lui Ceausescu nu era acela de a promova femeile, ci o singura femeie. In anul 1972, sotia sa a fost aleasa ca membru plin al Comitetului Central, iar in 1973 ea a devenit membru al Comitetului Executiv. Astfel, inceputul anilor 70 a fost marcat de un baraj de imagini salutare ale lui Nicolae Ceausescu si ale sotiei lui, Elena. Ea nu-l acompania doar ca sotie, ci mai curand ca un asociat complementar, egal din toate punctele de vedere: partener in casatorie, mama, om de stiinta si om politic. Prezenta sa publica, amplificata prin propaganda a servit la legitimarea prezentei publice a femeilor in general.

1973 1983

Reordonarea ierarhica a activitatilor depuse de femei s-a reflectat in structura semantica a discursului oficial. Rolul de femei-mama a fost transformat abil in categoria de femei-creator. Sensurile multiple au oferit posibilitatea ca femeia creator sa exprime rolul femeii in productia de bunuri sociale, inclusiv a copiilor.

La cel de-al IX-lea Congres al PCR, in 1974, linia politica profeminista a fost
recunoscuta oficial. Interesele femeii si ale familiei au fost ajustate pentru a corespunde socialismului real existent, asa cum il concepeau sotii Ceausescu.

La sfarsitul deceniului insa, credibilitatea strategiilor partidului era pusa sub

semnul intrebarii. Discontinuitatea dintre intentiile politice si realizarile practice devenise mult prea evidenta

1973 1983

In 1974, la cel de-al IX-lea Congres al PCR, linia politica profeminista a fost recunoscuta oficial. Interesele femeii si ale familiei au fost ajustate pentru a corespunde socialismului real existent, asa cum il concepeau sotii Ceausescu. La sfarsitul deceniului insa, credibilitatea strategiilor partidului era pusa sub semnul intrebarii.

Raportul demografic pregatit in 1983 a starnit ingrijorare in Partid. Dupa mai

bine de 15 ani de politica pronatalista, rata natalitatii scazuse la nivelul din 1966. Mai mult, un numar foarte mare de avorturi se efectuasera, in pofida legislatiei restrictive in domeniu. Ministerul Sanatatii si celelelalte organisme au fost aspru criticate pentru ca nu prevenisera intreruperile nedorite de sarcina. Asemenea acte erau considerate antinationiste si, in consecinta, aveau sa fie tratate cu severitate in viitor.

Nici statisticile mortalitatii infantile nu erau bune comparativ cu alte state

europene. In aceasta situatie, nu se putea pune problema recunoasterii publice a esecului strategiilor politice demografice, deoarece strategiile partidului erau prin definitie mai presus de eroare si repros.

1984 1989
Regimul a actionat rapid pentru a salva aparentele si a evita iminentul dezastru politico-demografic. Teme exploatate in anii 70 au trebuit reformulate pentru a corespunde cerintelor politice ale anilor 80. Ceausescu imita astfel metodele lui Stalin, pe care il venera.

au fost mobilizate toate resursele juridice, administrative, financiare si

propagandistice.

au fost ordonate masuri stimulative, dar de aceasta data ele au fost dublate
de masuri repressive, destinate garantarii rezultatelor pozitive.

in anul 1985, a fost adoptata o noua lege si mai stricta de interzicere a

avorturilor. O femeie trebuia sa aiba cel putin 45 de ani si sa fi nascut 5 copii pentru a solicita intruperea sarcinii.

Mass-media s-a angajat intr-o campanie generala de respingere a imaginii

emancipate economic si politic, imagine pe care pana atunci o proslavisera.

1984 1989

Femeia-mama a fost nu numai surescitata ca rol-model pentru femei; femeia-mama a devenit unicul rol model pentru toate femeile. Daca in anii 60 si 70 pe langa rolul de mama, femeia mai avea si alte roluri aditionale precum - sotie, muncitoare si persoana activa politic, la inceputul anilor 80 rolul real al femeii era acela de a reproduce. Desigur, nici acesta nu o scutea de participarea la forta de munca. Articolele din ziare purtau cu litere de-o schioapa titluri precum: Bucuria de a avea copii, satisfactia de a-i creste sanatosi, in cinste si demnitate, Crestere demografica responsabilitatea crescuta a intregii societati, Copiii viitorul patriei, florile vietii etc. Propaganda in fapt, descria imagini ale raiului pe pamant. Aparatul de propaganda a persistat credincios pe linia eforturilor de a modifica perceptia oamenilor asupra mediului lor de viata. In pofida tuturor demersurilor, rata natalitatii a continuat sa scada. Cauzele posibile au fost discutate in spatele usilor inchise la o sedinta a oficialitatilor de partid si de stat.

1984 1989

Activistele din miscarea femeilor au fost instruite sa organizeze activitati care sa evidentieze virtutile familiei traditionale. Femeile tinere trebuiau facute sa constientizeze rolul ce le revenea in mentinerea tineretii natiunii, iar femeile care nascusera multi copii au fost invitate sa impartaseasca celorlalte experienta lor de viata. Asa s-a ajuns sa se creada ca aceste mame erau profesorii cei mai in masura sa le induca si celorlalte femei dorinta de a se implini prin nastere. Cu toate acestea, sedintele erau pe cat de ineficiente, pe atat de ritualizate

Si mult laudatei femei gravide i se spunea de catre nutritionisti sa manance 30 de oua pe luna, dar in acelasi timp baza materiala buna pentru protectia sanatatii ii asigura numai 10 oua pe luna. In anii 80 subnutritia devenise conditia cronica pentru aproape intreaga populatie a Romaniei din cauza ratiilor lunare introduce in aceasta perioada. Dupa cum am aratat, femeile gravide beneficiau de regimuri echilibrate, fiind hranite fortat cu propaganda. Este posibil chiar ca lipsa hranei sa fi contribuit la numarul mare de nasteri premature care s-au inregistrat pana in 1989.

1984 1989
Ulterior, au aparut articole care subliniau efectele negative ale contraceptiei
si ale avortului si care purtau titluri sugestive, precum:

Efectele secundare ale contraceptiei moderne, Sfatul Premarital, Consecintele nefaste ale avortului. altceva, era supus reglementarii si, pentru a avea o viata sexuala normala, se recomandau relatii in medie de trei-patru ori pe saptamana. De asemenea, se presupunea ca adultii inactivi din punct de vedere sexual aveau sa cada victime unor conditii psihologice ca depresia si anxietatea.

Se realizau si instruiri referitoare la relatiile sexuale normale. Sexul, ca orice

1984 1989
In pofida calitatii extraordinare a vietii pe care o nascocise aparatul propagandist socialist, in 1989 Romania avea una din cele mai ridicate rate de mortalitate infantile, ca si cea mai mare rata a mortalitatii materne din Europa. Lipsa alimentelor, a caldurii si electricitatii ii adusese Romaniei numele sinistru de Ceauswitz. Discursul specific cultului personalitatii dezvoltat de Ceausescu era utopic. Cetatenilor Romaniei li se administrau ratii zilnice de fibre ideologice, dar majoritatea erau incapabili sa digere hrana oferita de propaganda. Disimularea a devenit adjuvantul digestiei si i-a permis populatiei sa continuie sa functioneze, oricat de anevoios.