Suferina, ca orice element al vieii, este necesar fiecrei fiine care are ambiia c exist.

Am constatat c pentru toat lumea, pentru cei care sufer si pentru cei care nu, suferinta este n acelasi timp o realitate, o problem si o tain. Realitate pe care nu o putem evita, problem pe care nimeni nu a reusit s o rezolve, suferinta rmne tain. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gndim despre suferint; important este raportul pe care l avem cu propria noastr suferint. Pentru Eminescu, a exista inseamna a suferi, suferinta presupunind redobindirea identitatii pierdute, suferinta este o lege a universului care este impletita cu dragostea. Durerea, suferinta sau dezamagirea provin din neputinta realizarii puritatii si autenticitatii iubirii fiind reversul fericirii neatinse. In opera Pe linga plopii fara sot, Sugestiile universului se bazeaza in primul rind pe motivul iubirii si al tristetei care o puten numi si o ide de baza care semnifica o suferinta din cauza dragostei catre o fiinta. Epitetul ochi paghini si plini de suferinti si reci ochi semnifica durerea eului liric vazuta in ochii lui reci. Iar personificarea plopi fata sot" simultan cu titlul poeziei abordeaza imaginea plopului asociata cu jalea si singuratatea, si acesti copaci fara sot formeaza fundamental suferintei poetului. De asemenea in poezia lacul, Mihai Emiescu traieste o stare prin care este exprimata emotia poetului determinata de asteptarea fiintei iubite, natura participa la trairile eului liric, poezia incepe si se incheie simetric cu imaginea lacului, care in final isi pierde din stralucire traind alaturi de poet suferinta is tristetea. In ultima strofa, visul de iubire se spulbera, poetul se trezeste la realitate, epitetul "singuratic" sugereaza starea sufleteasca a poetului care traieste sentimentul tristetii si al suferintei. Lacul participa la suferinta poetului, este lipsit de stralucire, impartaseste sentimentele eului liric, nu mai este incarcat cu "nuferi galbeni" ci cu "flori de nufar". In Poezia Floarea albastra deasemena pesrista suferinta, care este usor de gasit in Ultima strofa Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra Floare-albastra ! floare-albastra !... Totusi este trist in lume ! Strofa aduce ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetiaia "floare albastra" subliniaza intensitatea trairii generata de contrastul dintre iluzie si realitate, accentuat de acel "totusi". Shi totusi nimic nu dureaza o eternitate, shi putem concluziona asta din poeziile lui Eminescu. poate doar secunda aceea in care lacrimile izbucnesc dintr-o bucurie prea mult refuzata si indelung asteptata.macar pentru atat merita sa iubesti secunda de eternitate,iar daca ea revine, sa nu ii dai cu piciorul, sa stii sa o prinzi la pieptul tau zbatandu-se ca o pasare prinsa in lat,si sa-i calauzesti drumul catre inima, trebuie lasata iubita cat mai este posibil . Si totusi Vom suferi in vesnicie, si Aceste suferinte vor incepe de la constiinta. Constiinta in imprejurarile vii, foarte active si prezente. Pesronal, cred ca suferinta te formeaza ca om, te face sa-ti masori puterile cu tine nsuti. Si cred ca suferinta trebuie lasata sa te patrunda, nu trebuie considerata ca pe ceva nefiresc, care trebuie evitat.