Cuprins :

1.Consideratii generale asupra testamentului..................................................................................2 2.Caracterele testamentului.............................................................................................................3 3.Proba testamentului......................................................................................................................4 4.Interpretarea testamentului...........................................................................................................5 5.Obiectul si cauza..........................................................................................................................6 6.Diferite feluri de testament..........................................................................................................7 6.1 Testamentul olograf..................................................................................................................7 6.2 Testamentul autentic.................................................................................................................8 6.3 Testamentul mistic....................................................................................................................9 6.4 Testamentele privilegiate..........................................................................................................9 6.5 Alte forme testamentare..........................................................................................................10 Bibliografie....................................................................................................................................12

1. Consideratii generale asupra testamentului. Problematica testamentului este reglementata de Noul Cod Civil in Cartea a IV-a, Despre mostenire si liberalitati, Titlul III Liberalitatile, capitolul III Testamentul art. 1034 1099. Astfel, art. 955 N.C.C prevede ca : Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament. O parte din patrimonial defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalata parte prin mostenire legala. Potrivit dispozitiilor art. 1034 N.C.C. : Testamentul este actul unilateral, personal si irevocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata. La definitia data de Codul civil 2011 adaugam ca dispozitia testatorului priveste, in primul rand, patrimonial lasat la incetarea din viata (drepturi si obligatii), dar si manifestari de vointa (acesorii). Asadar, N.C.C., tinand cont de criticile formulate de doctrina cu privire la notiunea testamentului in lumina Codului Civil de la 1864, defineste de o maniera corespunzatoare actul de ultimavointa, circuscriindui continutul nu numai legatului (acea dispozitie testamentara referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile care fac parte din aceasta), ci si altor dispozitii, precum desemnarea unui legatar, dispozitii referitoare la partaj, revocare dispozitiilor testamentare anterioare, dezmostenirea, instituirea unor executori testamentari, sarcinile impuse legatarilor sau mostenitorilor legali, dispozitii care produc efecte dupa decesul testatarului. Definitia pe care dreptul roman o dadea testamentului era insa mai larga. Ea nu se multumea sa cuprinda numai dispozitiile referitoare la bunuri, ci avea ca obiect dispozitii de ultima vointa de orice fel ( chiar daca nu avea character patrimonial). In situatia conflictului de legi, precizam ca in material validitatii testamentului este aplicabila legea in vigoare la momentul inchieierii actului juridic mortis causa, chiar daca decesul a intervenit dupa data de 1 octombrie 2011.
1

Ilioara Genoiu, Dreptul la mostenire in Noul Cod Civil, Bucuresti, Editura C.H.Beck 2012, pag.138-139. Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Bucuresti, Editura Hamangiu 2012, pag.398. Noul Cod Civil, Universul Juridic, Bucuresti, 2011.

2.

Caracterele testamentului.

Testamentul este un act juridic special. Potrivit dispozitiilor art.1034 C.civ., testamentul are urmatoarele caractere juridice : - Este un act juridic; in consecinta, trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute pentru orice act juridic civil. Fiind in acelasi timp si o liberalitate, testamentul trebuie sa indeplineasca si conditiile prevazute de lege pentru liberalitati art. 984 alin.2 C.civ.. - Este un act juridic unilateral, deci exprima vointa unei singure persoane (atestatorului) si produce, de regula, efectele juridice urmarite de aceasta.Valabilitatea si efectele testamentului nu depind insa de acceptarea sau neacceptarea ulterioara a acestuia de catre legatari. - Este un act juridic personal, care, spre deosebire de alte acte juridice care pot fi incheiate si prin reprezentare sau cu asistarea ocrotitorului legal (de exemplu, a tutorelui), nu poate fi incheiat decat personal. Rezulta ca, daca o persoana nu are dreptul sa faca un testament, nici o alta persoana nu va putea incheia acest act juridic in locul sau. - Este un act juridic solemn, astfel ca vointa testatorilui trebuie sa fie manifestata in formele anume prevazute de lege (sub sanctiunea nulitatii absolute).Nu este insa obligatoriu ca testamentul sa fie realizat in forma autentica (poate fi olograf). - Este un act juridic pentru cauza de moarte (mortis causa). Desi este valabil incheiat inca din momentul redactarii sale, el va produce efecte juridice numai dupa moartea testatorului. - Este un act juridic revocabil. Cat timp se afla in viata testatorul poate reveni asupra menifestarii sale de vointa mortis causa, modificand sau anuland dispozitiile unui testament anterior incheiat. Revocabilitatea este de esenta testamentului, in sensul ca testatorul nu poate renunta la acest drept, orice clauza de renuntare la dreptul de revocare fiind nula. Ca o caracteristica generala, testamentul este un act juridic exceptional (o forma juridica), ce se deosebeste de toate celelalte acte civile. Cuprinsul testamentului Potrivit dispozitiilor art. 1035 N.C.C. Testamentul contine dispozitii referitore la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din aceasta precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului. Alaturi de aceste dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispoztii, testamentul poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentary, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului. Asadar, testamentul poate cuprinde : a. Legate (universale) cu titlu universal sau cu titlu particular, reprezentand acele dispozitii testamentare prin care testatorul stipuleaza ca la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din aceasta sau anumite bunuri determinate.
2 2

Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Bucuresti, Editura Hamangiu 2012, pag.87. Ilioara Genoiu, Dreptul la mostenire in Noul Cod Civil, Bucuresti, Editura C.H.Beck 2012, pag.141-142.

Legatele reprezinta obiectul principal al testamentului. b. Dezmosteniri, reprezentand acele dispozitii cu privire la inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in limitele prevazute de lege. c. Desemnarea unui / unor executori testamentari, care sa asigure executarea dispozitiilor testamentare. d. Sarcini (obligatii) impuse legatarului sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura. e. Revocarea, totala sau partiala a unui testament anterior sau numai a unei dispozitii testamentare anterioare ori retractarea revocarii anterioare. f. Partajul de ascendent, reprezentand partajul facut de testatorul ascendent intre descendentii sai, cu privire la toate bunurile succesorale sau numai o parte dintre acestea. g. Recunoasterea de catre mama a unui copil nascut de catre parinti necunoscuti sau de catre tata a unui copil inafara casatoriei. h. Dispozitii cu privire la funerarii si inmormantare sau cu privire la corpul sau dupa moarte. i. Desemnarea persoanei care urmeaza a fi numita tutore al copiilor testatorului sau inlaturarea posibilitatii ca o anumita persoana sa fie tutore. j. Dispozitii cu privire la partea ce i s-ar cuveni sotului testator din comunitatea de bunuri, la incetarea casatoriei. k. Testatorul poate sa isi dea acordul sau sa interzica, dupa decesul sau, prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, in scop terapeutic sau stiintific. l. Dispozitii cu privire la infiinarea unei fundatii. m. Interdictia instrainarii unui bun, pentru o durata de cel mult 49 de ani, cu conditia sa existe un interes serios si legitim. n. Imputernicirea unei persoane in vederea administrarii unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care u ii apartine. o. Alegerea legii aplicabile propriei succesiuni. p. Precum si alte dispozitii de ultima vointa ale testatorului in masura in care acestea nu incalca oridine publica. 3 In doctrina anteriora adoptarii Noului Cod Civil, s-a retinut ca definitia data testamentului, de Codul Civil 1864, este defapt o definitie a legatului (cel mai important element cuprins in testament), si nu una propriu-zisa a testamentului (deoarece viza exclusiv transmiterea patrimoniului, nu si celelalte dispozitii de natura nepatrimoniala, precum sunt recunoasterea unui copil sau desemnarea unui executor testamentar, etc.). 3. Proba testamentului Noul Cod Civil reglementeaza in art.1037 proba testamentului. Astfel, orice persoana care pretinde un drept ce se intemeiaza pe un testamenttrebuie sa dovedeasca existent si continutul lui in una dintre formele prevazute de lege. Asadar, sarcina probei existentei si continutului testamentului revine persoanei interesate, dupa regulile dreptului comun in materie. In present,dreptul comun in materie este reprezentat de dispozitiile art.1169 1206 din Codul Civil de la 1864, singurele dispozitii ale acestui act normativ care nu au fost abrogate prin intrarea in vigoare a Noului Cod Civil.
3 3

Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Bucuresti, Editura Hamangiu 2012, pag.89. Ilioara Genoiu, Dreptul la mostenire in Noul Cod Civil, Bucuresti, Editura C.H.Beck 2012, pag.141-142.

Aceste dispozitii insa, care reglementeaza materia probelor vor fi abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr, 134/2010 privind Codul de procedura civila. Precizam, deasemenea, ca Noul Cod Civil nu contine dispozitii referitoare la probe, acestea, in mod firesc de altfel, fiind continute de Noul Cod de procedura civila. Drept urmare, orice persoana interesata poate dovedi existenta si continutul testamentului, in una dintre formele prevazute de lege, dupa regulile cuprinse in art. 1169 1206 din Codul Civil de la 1864. Intrucat forma scrisa a testamentului constituie o conditie de validitate a acestuia, absenta ei atragand nulitatea absoluta a actului de ultima vointa, persoana interesata poate dovedi, ca regula, existent sau continutul testamentului numai printr-un inscris care indeplineste, dupa caz, conditiile testamentului autentic, olograf, privilegiat sau al sumelor si valorilor depozitate. In mod exceptional insa daca testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau prin forta majora sau prin fapta unui tert,fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii sale, insa fara ca aceasta sa ii fi cunoscut disparitia, valabilitatea formei si cuprinsului testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de proba. Asadar, numai in ipoteza in care testamentul a disparut printr-un caz fortuit, de forta majora sau prin fapta unui tert, valabilitatea formei si cuprinsului testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de proba. Precizam ca poate fi folosit orice mijloc de proba pentru a se dovedi valabilitatea formei si continutul testamentului chiar si in ipoteza in care testamentul a disparut din caz fortuit, forta majora sau din fapta tertului in timpul vietii testatorului, in masura in care acesta nu a cunoscut despre disparitia actului sau de ultima voita. Procedura prevazuta de articolul 1037 alin.(2) N.C.C. este de competenta exclusiva a instantei de judecata. 4. Interpretarea testamentului Desi testamentul este un act solemn,acesta nu este realizat de catre un functionar public competent decat in cazul testamentului autentic. Mai mult, in niciun caz voita testatorului nu trebuie sa se exprime in termini sacramentali. Asadar , testamentul (mai ales cel olograf) poate contine clauze indoielnice, ambigue, care necesita a fi interpretate. Competenta sa realizeze aceasta operatiune juridica este instant de judecata, judecatorul nefiind ghidat, in principiu, in demersul sau juridic de dispozitii legale speciale. Astfel, potrivit dispozitiilor art.1039 N.C.C., regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia. Potrivit dispozitiilor alin (2 si 3) ale aceluiasi text de lege, constituie reguli speciale de interpretare a testamentului, urmatoarele : - Elementele extriseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se sprijina pe cele intrinseci. - Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia create sale. Drept urmare, trebuie respectate, in material interpretarii clauzelor testamentare lipsite de claritate, urmatoarele reguli :

Ilioara Genoiu, Dreptul la mostenire in Noul Cod Civil, Bucuresti, Editura C.H.Beck 2012, pag.142-144. Art.1037 N.C.C. Art 1039 N.C.C.

a. In interpretarea dispozitiilor testamentare trebuie avuta in vedere vointa reala a testatorului si nu in sensul literal al termenilor (art.1266 N.C.C.) , caci inconditionibus (testamenti) primum locum voluntas defuncti optinet. b. Intentia testatorului va fi cautata, in primul rand, in continutul testamentului, si numai apoi in acte si imprejurari exterioare, iar elementele extrinseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se sprijina pe cele intrinseci. c. In caz de indoiala, clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali si nu a legatarilor. d. Clauza testamentara se interpreteaza in sensul in care poate avea un efect, nu in acela in care nu ar avea niciunul [art.1268 alin.(3) N.C.C.]. e. Clauzele testamentare se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act (art.1267 N.C.C.). f. Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creantei sale. 5. Obiectul si cauza 5 Pentru ca dispozitiile testamentare, ca acte juridice, sa fie valabile, pe lanaga conditiile de capacitate si consintamant valabil, ele trebuie sa aiba un obiect determinat sau determinabil si licit, iar causza lor sa fie reala si licita. Problemele speciale se pun sub acest aspect in legatura cu legatele. Ca si in materie de conventii, obictul trebuie sa fie in circutul civil (art.963 C.C.). In trecut, au fost scoase din circuitul civil in general terenurile, care puteau fi dobandite numai prin mostenire legata (Legile nr.58/1974 si 59/1974). Dupa aprogarea acestor dispozitii restrictive, legatele de terenuri au devenit valabile, chiar daca testamentul a fost redactat sub regimul acestor legi deoarece valabilitatea obiectului testamentului se apreciaza in raport cu data deschiderii mostenirii. Obiectul legatului poate fi si un lucru viitor care nu exista in momentul testarii dar nici chiar in momentul deschiderii mostenirii. Dintre bunurile viiroare numai mostenirea nedeschisa nu poate forma obiectul unui legat. Este valabil si legatul cu titlu particular al altuia daca testatorul a dispus in cunostiinta de cauza stiind ca bunul nu este al sau. In caz contrar legatul este nul. Cauza Conform dispozitiilor art. 966 C.C., obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect. La randul sau, art.968 C.C. precizeaza urmatoarele : cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrariul bunelor moravuri si ordinii publice. Cauza nu se confunda cu intentia de a gratifica, aceasta din urma fiind abstracta. Comuna tuturor liberalitatilor, constituind doar un element de diferentiere intre actele cu titlu gratuit si actele cu titlu oneros, iar nu unul care sa permita controlul legalitatii si moralitatii motivelor concrete care au determinat liberalitatea intr-un caz sau altul. Lipsa cauzei atrage nulitatea relativa a testamentului, iar cauza elicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a testamentului. Ea nu trebuie sa fie expresa, fiind prezumata valabila pana la proba contrara. Atunci cand se pune problema inexistentei, falsitatii, a caracterului ilicit sau immoral al cauzei, proba poate fi facuta
5

Prof.univ.dr. Francisc Deack, pag 172 Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul Juridic Bucuresti 2002 Ilioara Genoiu, Dreptul la mostenire in Noul Cod Civil, Bucuresti, Editura C.H.Beck 2012, pag.152. Dan Chirica, Succesiuni si testament, Editura Rosetti, 2003, pag. 176-179.

prin orice mijloc de dovada, indiferent daca rezulta din indicia intrinseci (cuprinse in) sau extrinseci (exterioare) testamentului. Sanctiunea inexistentei cauzei, cauzei false, cauzei ilicite sau imorale, este nulitatea absoluta a testamentului sau caducitatea daca survine ulterior testamentul valabil incheiat. Nulitatea survine indiferent daca cel gratificat a cunoscut sau nu cauza de nulitate, adica motivul ilicit sau immoral care l-a determinat pe dispunator sa faca liberalitatea. 6. 6Diferite feluri de testament In afara conditiilor generale de forma care afecteaza validitatea oricarui testament (forma scrisa si forma actului separat), legea permitand testatorului sa aleaga, in functie de imprejurari intre mai multe feluri de testamente, prevede pentru fiecare in parte anumite reguli speciale de forma, a caror nerespectare atrage dupa sine, in conditiile si limitele aratate, nulitatea absoluta a dispozitiilor testamentare. Felurile de testamente prevazute de lege se pot clasifica in trei categorii : - Testamente ordinare (obisnuite), incheiate in conditii normale si care sunt : testamentul olograf, testamentul authentic si testamentul mistic (secret). - Testamente privilegiate (extraordinare), care pot fi incheiate numai in anumite imprejurari exceptionale. Astfel sunt testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa si testamentul maritim. - Alte forme de testament, special permise de lege pentru legatele avand ca obiect anumite sume de bani sau pentru dispozitiile testamentare ale cetatenilor romani aflati in strainatate. Astfel fiind, la revocarea sau modificarea dispozitiilor testamentare nu se cere respectarea unei simetrii a formelor. De exemplu, un testament autentic poate fi revocat total sau partial, printr-un testament olograf (sau invers). Numai in privinta fortei probatorii a inscrisului testamentar exista deosebiri intre diferitele feluri de testamente, dar dupa ce testamentul a fost dovedit efectele dispozitiilor testamentare vor fi aceleasi, indiferent de felul testamentului. 6.1.Testamentul olograf Testamentul olograf este valabil ca atare cand este scris in tot, datat si semnat de mana testatorului. Cu toate ca nu necesita indeplinirea unor formalitati speciale, fiind confectionat ca inscris sub semnatura privata, testamenrul olograf, ca si orice alt testament este un act solemn; scrierea integrala,datarea si semnarea de mana testatorului sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. Daca testamentul nu este scris de mana testatorului, fiind dactilografiat (sau utilizandu-se alte procedee mecanice ori electrotehnice de scriere, cu caracterele impersonale ale unei masini), va fi nul, chiar daca a fost facut personal de testator si cuprinde mentiunea datata si semnata de catre testator ca reprezinta ultima sa vointa. Daca testamentul nu este scris de mana testatorului nulitatea se justifica prin faptul ca ar fi posibile fraude,care nu ar putea fi descoperite prin verificarea de scripte (expertiza grafoscopica). Testatorul poate scrie cu orice (cerneala, creion, pasta, vopsea, carbune, creta etc); pe orice fel de material (hartie- inclusiv carte postala, panza lemna, piatra, sticla, material plastic); in orice limba cunoscuta de catre testator, fie si moarta ( de exemplu : latina); cu orice fel de scriere ( caractere de mana sau de tipar, stenografie sau
6

Prof.univ.dr. Francisc Deack Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul Juridic Bucuresti 2002 Pag.183-188.

alfabetul special pentru orbi etc); pe un singur suport material sau pe mai multe, in acest din urma caz, cu conditia sa existe o legatura materiala sau cel putin intelectuala intre ele pentru a constitui un singur act, chiar daca a fost scris pe etape. Data o alta conditie de validitate a testamentului olograf este datarea lui exacta, de mana testatorului, prin indicarea zilei, a lunii si anului in care a fost intocmit. Ea reprezinta importanta pentru ca in functie de data testarii se poate stabili daca testatorul a avut sau nu capacitatea de a testa. Datarea testamentului se poate face in cifre sau in litere ori prin referire la un eveniment care se poate stabili cu certitudine (de exemplu, prima zi de Craciun97). Semnatura este o alta formalitate necesara pentru validitatea testamentului. Prin semnatura, testatorul atesta ca dispozitiile din testament reprezinta vointa sa definitiva pentru caz de moarte. In lipsa semnaturii actul poate fi un simplu proiect de testament, nedefinitivat si, ca atare, lipsit de efecte juridice. Ca si scrierea ori data, testatorul trebuie sa semneze de mana. Nu se poate folosi parafa, sigiliul ori stampila. Este nul si testamentul semnat prin punere de deget. Forta probanta. Cu toate ca testamentul olograf este un act juridic solemn, el este materializat sub forma unui inscris sub semnatura privata, scris si semnat numai de testatorul de la care emana si, ca atare, poate fi contestat de persoanele interesate. 6.2.Testamentul autentic Testamentul facut pe teritoriul tarii este autentic daca,prin incheiere, a fost investit, cu forma autentica de catre notarul public. Teritorial, competenta notarilor publici este generala, deci autentificarea testamentului se poate face la orice birou notarial din tara, indiferent de domiciliul testatorului. Testamentul care urmeaza sa fie autentificat poate sa fie redactat, dupa indicatiile si vointa testatorului, de catre notarul public, dar el poate fi intocmit si de catre testator sau, la cererea acestuia, de catre un tert. Avand in vedere caracterul esentialmente personal al testamentului, testatorul nu poate fi reprezentat la autentificare (printr-un mandatar cu procura speciala); el trebuie sa fie prezent in persoana la autentificare, fie la sediul biroului notarial public, fie in afara sediului, (la domiciliu, spital) daca din motive temeinice (batranete, infirmitate, boala) este impiedicat sa se prezinte la sediul biroului. Testamentul se intocmeste in limba romana. La cererea justificata a testatorului, notarul public poate autentifica testamentul intocmit intr-o alta limba pe care o cunoaste sau dupa ce a luat cunostiinta de cuprinsul lui prin interpret. Autentificarea se constata printr-o incheiere care, sub sanctiunea nulitatii, trebuie sa cuprinda, printre altele : data si locul autentificarii, cu precizarea imprejurarilor pentru care s-a indeplinit in afara biroului notarial, daca este cazul; modul in care s-a constatat identitatea testatorului; constatarea ca s-a luat consintamantul testatorului si ca testamentul a fost semnat de acesta in fata notarului,respectiv mentiunea notarului, ca testatorul nu a putut semna. Daca conditiile de autentificare nu sunt indeplinite si testatorul staruie in cerere, notarul da, in termen de cinci zile de la data inregistrarii cererii, o incheiere de respingere motivata, pe care testatorul o poate ataca prin plangere la judecatorie care, daca va fi admisa, notarul va autentifica actul, conform hotararii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila. Daca testamentul nu a fost autentificat cu respectarea prevederilor legii sanctiunea este nulitatea absoluta. 7
7

Prof.univ.dr. Francisc Deack Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul Juridic Bucuresti 2002 Pag. 189-196.

Forta probanta. Testamentul autentificat in conditiile legii face deplina dovada, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator facute prin propriile sale simturi in limita atributiilor conferite de lege si mentionate in incheierea de autentificare, cum ar fi : data si locul autentificarii, prezenta si identificarea testatorului, consimtamantul si semnatura lui. 6.3.Testamentul mistic Testamentul mistic sau secret este un testament semnat de mana testatorului, strans si sigilat, prezentat judecatoriei in vederea efectuarii formalitatiilor de suprascriere. Testamentul mistic poate fi scris de testator, de mana sau cu mijloace mecanice, cat si de orice alta persoana, in limba romana sau orice alta limba cunoscuta de testator, inclusiv in alfabetul special pentru orbi, cu conditia sa exprime vointa testatorului. Testamentul astfel redactat se va strange sau se va introduce intr-un plic si se sigileaza, anterior sau cu ocazia prezentarii lui la judecatorie ori in fata judecatorului delegat, daca testatorul a fost in imposibilitatea fizica de a se deplasa la judecatorie. Insuficienta sigilarii care ar permite inlocuirea testamentului, atrage nulitatea lui. Pe hartie sau plicul sigilat judecatorul este obligat sa intocmeasca actul de suprascriere, constand intr-un proces-verbal in care se consemneaza prezentarea testatorului (identificat de catre judecator) si declaratia acestuia ca testamentul este al sau (fiind scris de el sau de altul) si este semnat de el. Pentru a se inlatura posibilitatea inlocuirii testamentului, formalitatile aratate trebuie sa se desfasoare fara intrerupere, sub sanctiunea nulitatii. Intrucat testamentul mistic este alcatuit din doua inscrisuri, in privinta puterii doveditoare trebuie sa deosebim : - Actul de suprascriere este un act autentic si, ca atare, face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la data sa si pentru constatarile facute de judecator prin propriile sale simturi si in limitele atributiilor prevazute de lege. - Inscrisul testamentar este un act sub semnatura privata si, ca atare, va face dovada pana la proba contrara. Intrucat semnarea testamentului de catre testator nu se constata de judecator, pentru dovada falsitatii lui nu trebuie urmata calea procedurii inscrierii in fals; persoanele interesate pot declara ca nu recunosc semnatura si, in acest caz, se va trece la procedura verificarii descripte, ca si in cazul testamentului olograf. 6.4.Testamentele privilegiate In cazurile in care o persoana se afla in anumite imprejurari neobisnuite, exceptionale si doreste sa faca un testament in forma autentica, dar nu poate recurge la formalitatile autentificarii potrivit dreptului comun, legea prevede posibilitatea testarii intr-o forma simplificata de autentificare, potrivit unor reguli speciale, derogatorii de la regulile autentificarii inscrisurilor. Astfel sunt : testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa, si testamentul maritim.8

Prof.univ.dr. Francisc Deack Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul Juridic Bucuresti 2002 Pag. 197-199.

Testamentul militarilor. Militarii si persoanele asimilate lor pot testa in mod valabil in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter superior asistat de doi martori, dar numai daca se afla pe teritoriu strain in misiune sau prizonier la inamic ori pe teritoriul tarii intro localitate asediata sau intr-un alt loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului. Daca militarul este ranit sau bolnav, poate testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului. Testamentul facut in timp de boala contagioasa. Persoanele bolnave sau sanatoase care se afla intr-o localitate izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase pot testa in mod valabil in fata unui membru al consiliului local, asistat de doi martori. Se apreciaza, desi legea nu prevede, ca acest testament privilegiat, ca si cel al militarilor, nu poate fi folosit daca in localitate exista birou notarial. Testamentul maritim. Persoanele care se afla la bordul unui vas sub pavilionul Romaniei, indiferent ca fac parte din echipaj sau sunt calatori, pot testa in cursul calatoriei in fata comantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martiori. Acesta forma testamentara poate fi folosita numai in timpul calatoriei pe mare, nu si daca vasul se afla ancorat la tarm sau se apropie de un port strain unde se afla un agent diplomatic sau consular roman. Testamenul maritim trebuie sa fie redactat in doua exemplare originale si nu poate cuprinde nicio dispozitie (legate) in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude (in grad succesibil sau sot) cu testatorul. Daca vasul ancoreaza intr-un port strain in care exista un agent consular roman, un exemplar al testamentului se preda acestuia spre a fi expediat in tara, iar daca vasul ancoreaza intr-un port romanesc ambele exemplare se predau organului portuar spre a fi inaintat, biroului notarial de la domiciliul testatorului, iar daca exista mai multe birouri, biroului notarial care tine registrul de evidenta a succesiunilor din circumscriptia domiciliului testatorului. Neobservarea acestor reguli de predare si experiere a testamentului nu se sanctioneaza cu nulitatea. 6.5.Alte forme testamentare Pe langa testamentele ordinare si testamentele privilegiate, legea prevede reguli speciale de forma pentru : - Dispozitiile testamentare, numite clauze testamentare, avand ca obiect sumele de bani depusela Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.). - Testamentele cetateniilor romani aflati in strainatate. Testamentul avand ca obiect sumele de bani depusela C.E.C. Titularul depunerii are dreptul sa indice C.E.C. persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de C.E.C mostenitorilor legali si testamentari. 9
9

Prof.univ.dr. Francisc Deack Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul Juridic Bucuresti 2002 Pag. 199-201

10

In privinta sumelor depuse la C.E.C. se consacra o forma speciala de testament, denumita dispozitie testamentara sau clauza testamentara.Aceasta dispozitie poate fi data numai de catre titularul libretului, chiar daca o alta persoana a facut depunerea pe numele sau. Clauza testamentara poate fi prevazuta in favoarea unei singure persoane (desi textul este formulat la plural) sau a mai multor persoane. Daca o persoana are mai multe depuneri pe instrumente de economisire separate si doreste sa dispuna pentru caz de deces, trebuie sa o faca separat pentru fiecare depunere. Cat priveste natura juridica a acestei clauze, parerile sunt unanime in sensul ca ea reprezinta o liberalitate pentur cauza de moarte, adica un legat cu titlu particular facut prin testament (iar nu stipulatie pentru altul). Astfel fiind, sunt aplicabile normele de drept comun privind conditiile de fond (capacitate, viciile vointei, reductiunea etc) prevazute pentru riberalitatile testamentare. Nimeni nu va putea dispune de avutul sau personal pentru caz de moarte decat cu formele prescrise de lege, testamentul fiind un act juridic solemn. Testamentele cetateniilor romani aflati in strainatate. Romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. Testamentul va putea fi redactat in forma olografa prevazuta de legea romana, chiar daca legea tarii respective nu prevede posibilitatea intocmirii testamentului in aceasta forma. Deasemenea, este valabil testamentul autentificat, pe baza legii romane, de catre misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, la cererea persoanelor fizice avand cetatenie romana. 10

10

Prof.univ.dr. Francisc Deack Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul Juridic Bucuresti 2002 Pag. 201-205.

11

Bibliografie :

o o o

Ilioara Genoiu, Dreptul la mostenire in Noul Cod Civil, Bucuresti, Editura C.H.Beck 2012. Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Bucuresti, Editura Hamangiu 2012. Francisc Deack, Tratat de drept succesoral, Editia a II-a actualizata si completata, editura Universul juridic Bucuresti 2012. Dan Chirica, Succesiuni si testament, Editura Rosetti, 2003. Mihail Eliescu, Curs de succesiuni, Editura Humanitas, Bucuresti. Noul Cod Civil, Universul Juridic, Bucuresti, 2011.

o o o

12