Basmul este o naratiune structurata pe un singur plan epic avand o actiune conventionala la care participa personaje sau forte

supranaturale neindividualizate,definite ca arhietipuri. Basmul cult este o specie narativa ampla cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice.Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor sterotipii care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.Personajele indeplinesc o serie de functii (antagonist,ajutoare,donatori) dar sunt individualizate prin atributele exterioare si limbaj.Reperele temporale si spatiale sunt nedeterminate.Sunt prezente cifrele si obiectele magice,formule specifice. Caracterul de bildungroman al romanului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea statutului social al protagonistul. Tema basmului este lupta binelui impotriva raului,incheiata prin triumful binelui.Eroul parcurge un drum al maturizarii,pentru dobandirea unor valori morale si etice. Motivele narative specifice sunt : superioritatea mezinului,calatoria,supunerea prin viclesug,muncile,demascarea raufacatorului,pedeapsa,casatoria. Creanga utilizeaza triplicarea dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specific basmului popular:a treia proba (aducerea fetei) contine alte incercari impuse de Imparatul Ros si chiar de fata.Astfel ca eroul nu are de trecut doar tre probe, ci mai multe serii de probe. In basm,sunt prezente numerele magice,simbolice :3,12,24 si obiecte miraculoase,unele fiind grupate cate trei.Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic:de la imaturitate la maturitate).El paraseste lumea aceasta cunoscuta si trece dincolo in lumea necunoscuta. Actiunea se desfasoara linear,succesiunea secventelor narative este redata cronologic prin inlantuire. Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale care corespund momentelor subiectului. Se identifica doua parti compozitionale,fiecare avand patru secvente ceea ce sustine afirmatia ca basmul este alcatuit prin contopirea a doua povesti. Prima parte urmareste pregatirea pentru plecarea in calatorie cu cele 3 probe: proba labirintului,proba intalnirii cu spanul si a schimbarii rolurilor,proba procurarii salatei,proba uciderii cerbului. A doua parte,intriga este reprezentata de aparitia fetei lui Imparat-Ros,preschimbata in pasare.Inceputul calatoriei de verificare este marcat prin reintrarea motivului podului,simbol al intrarii intr-o etapa a existentei eroului.Calatoria spre curtea imparatului Ros este conditionata de rei incercari:salvarea furnicilor,construirea stupului pentru albine ,uriasii. Alegerea macului din nisip,pazirea fetei,ghicirea miresei adevarate,intrecerea dintre cal si turturica reprezinta secventa VII. Calatoria de inapoiere cuprinde proba iubirii,a recuperarii identitatii si a palosului.Aici are loc confruntarea dintre protagonist si antagonist.Dezvaluirea identitatii printului este urmata de moartea ritualica si invingerea lui Harap Alb. Cele opt secvente sunt separate prin formula mediana "Dumnezeu sa ne tie/Ca cuvantul din poveste/Inainte mult mai este." care apare de zori. Motivele literare (motivul imparatului fara urmas la tron,al probelor depasite,al calatoriei,al supunerii prin viclesug,al animalelor fabuloase,proba focului,proba mortii si invierii eroului,motivul nuntii imparatesti) sunt valorificate original prin deplasarea accentului de la etic spre prihologic.Psihologia personajelor se dezvolta prin surprinderea resorturilor intime sau prin vocea eului narator care comenteaza volubil.

Din intalnirea cu Sf Duminica eroul invata ca nu trebuie dispretuiti cei umili,trece proba milosteniei iar in partea III ocroteste furnicile si albinele.Calatoria explorativa devine esec,transformandu-l pe print in sluga. Numele sau se construieste pe un oximoron in care sunt asociate simboluri cromatice opuse.Izbanda sa se datoreaza ascultarii sfatului Sf Duminici. In partea doua Harap Alb se confrunta cu omul Ros.Tot aici intalneste cinci giganti:flamanzila,ochila,urechila,buzila,setila. Punctul culminant este dramatic,caci dezvaluirea identitatii spanului atrage moartea eroului acuzat de tradare. Deznodamantul este dinamic,caci dupa moartea spanului urmeaza nasterea eroului ce-si recapata arma magica. Finalul este insotit de formula de incheiere particularizata prin nota de umor. In basm conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga sunt purtatoare ale unor valori simbolice:binele si raul in diversele lor ipostaze. Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori:fiinte cu insusiri supranaturale (Sf Duminica),animale fabuloase(calul nazdravan,craiasa furnicilor si a albinelor),fapturi himerice(cei 5 tovarasi) sau obiecte miraculoase (apa vie,apa moarta) si se confrunta cu personajul antagonist (Spanul) care are si functie de trimitaror.Personajul cautat este fata de imparat. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defecte umane(frigurosul,mancaciosul),dar aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia.Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni.Sfanta Duminica este inteleapta. Limbajul cuprinde:termeni si expresii populare,regionalisme fonetice sau lexicale.Personajele se individualizeaza prin limbaj (procedeu de caracterizare indirecta).Limbajul naratorului face memorabile protretele fizice. Viziunea lumii pe dos,realizata in universul de fictiune din basmul lui Creanga este exprimata in monologul lui Ochila,gigantul tovaras al eroului.Portretul lui Ochila pare si un portret satiric al scriitorului,inzestrat cu darul unic de a vedea altfel lumea "Ma rog unu-i Ochila pe fata pamantului,care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalalta...". Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitati reflectarea viziunii despre lume a scriitorului,individualizarea personajelor,specificul limbajului.