Va fi... Ion Minulescu Va fi-ntr-o noapte cald de mai.

Cnd vei intra n parcul meu, Nisipul aleilor dearte, mbrind pantofii ti albi, va tresri... La revederea celei venite de departe Copacii vor zmbi... Ferestrele-mi nchise se vor deschide iar, i-n vazele uitate pe albe etajere, Buchetele uscate de alb mrgritar Vor palpita Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!... Va fi-ntr-o noapte cald de mai. Cnd vei veni, "Olimpia" din cadru-i i va surde iar, Ceasornicu-n perete va respira mai rar i mutele covoare, pe jos, vor tresri... Demonul nebuniei va cobor din nou Pe-albastrele sofale i albele dantele, Aripa lui va stinge lumina-n candelabru, Iar noi, Sub ocrotirea tcutelor perdele, Postum ca i-ngropaii de vii, ntr-un cavou, Ne vom iubi-n parfumuri de brad i de cinabru. i-apoi... Va fi ntr-o sear poate ca i-alte seri. Va fi O sear de octombre cu palpitri discrete De frunze, De imagini, De pleoape i regrete... Vai!... cea din urm sear cnd tu vei mai veni Va fi o aiurare de toamn pe sfrite, O aiurare-n versuri brodate pe-o batist Simbolul despririi... i-atta tot... i-apoi Nu va mai fi nimica, Nu va mai fi nici soare, Nu va mai fi nici lun Nici stele cztoare... i fa de noi singuri, Poate, Nu vom mai fi nici noi!...