1. Piaa monetar. Concepte fundamentale cu privire la piaa monetar i financiar: cererea de moned, oferta de moned, multiplicatorul monetar.

Echilibrul pieei monetare.

La nivel macroeconomic se analizeaza piete aggregate printer care un loc semnificativ il joaca piata financiara: - este locul schimburilor directe de capitaluri pe termen mediu si lung intre debitori si investitori, iar suportul operatiunilor il constituie valorile mobiliare. este ansamblu contractelor la termen incheiate intr-un cadru juridic determinat intre detinatorii si utilizatorii de fonduri. Clasificarea pietei financiare: 1) din punct de vedere al agentilor implicati: -piata primara (care ne asigura colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibil pe piata interna sic ea internationala); -piata secundara (asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise) 2) din punct de vedere a duratei pt care sunt mobilizate resursele: -piata monetara (pt tranzactiile pe termen scurt, 1 an) piata de capital (pt tranzactiile pe termen lung si mediu). Piata monetara este o piata a capitalurilor pe TS unde se intilneste cererea si oferta de fonduri, din partea agentilor economici si institutiilor financiar-creditare. Piata monetara asigura compensarea excidentului si deficitului de lichiditati prin oferta si cererea de credite pt perioade scurte de timp. Segmentele pietei monetare sint: 1) piata scontului (se realizeaza vinzarea-cumpararea de cambii), 2)piata interbancara (bancile se imprumuta reciproc), 3)piata certificatelor de deposit (atragerea de resurse banesti prin emiterea certificatelor de deposit negociabile care pot fi rascumparate de banci la o anumita dobanda), 4)piata efecturilor de comert (bancile, firmele sau alte institutii financiare emit titluri de credit sub forma de bilete la ordin sau cecuri in vederea creditarii agentiolor economici), 5) piata eurovalutelor (atragerea si plasarea de fonduri in valuta inafara tarii de origine a fiecarei valute). Cererea de moneda. Pe piata monetara pe cererea de bani Dm, L reprezinta cantitatea de active pe care populatia doreste sa detina sub forma de numerar. Cererea de moneda exprima cererea de active monetare, adica de active care indeplinesc functiile banilor la un moment dat si in medie intr-un orizont de timp ca flux. In teoria macroeconomica exista diferite concepte care ne explica esenta cererii de bani, de regula exista citeva teorii: 1) teoria kenysista (propune asa numita teoria preferintelor pt lichiditate care analizeaza 3 motive ce determina oamenii sa detina banii sub forma de numerar: a. motivul tranzactiilor (cu ajutorul banilor se realizeaza tranzactiile curente in economie); b.motivul precautiei (presupune pastrarea unor sume de bani necesare pt efectuarea unor plati neprevazute); c. motivul speculatiei (presupune ca banii pot fi detinuti pt serviciilor lor potentiale in calitate de active);) in aceasta teorie principalul factor de influenta asupra cererii de bani este rata reala a dobanzii. 2)teoria neoclasica (ne propune teoria cantitativa a banilor se bazeaza pe ecuatia schimbului propusa de Fisher. M*V= P*Y). principalul factor de influenta asupra cererii de bani in aceasta teorie este nivelul real al productiei. Dt r r Dt r2 r1 r2 r1 r

QDt(L) Q1 QDa QDm(L) La descrierea cererii de bani deosebim 2 niveluri ale ratei dobanzii: a) rata nominal a dobanzii (i) este rata stabilita de banci pt operatiunile de creditare. I=r+pi, unde r-rata reala a dobanzii, pi- inflatia asteptata b)rata reala a dobanzii (r) este capacitatea de cumparare a veniturilor primit sub forma de dobanda. R=i-pi. Oferta de moneda (masa monetara) reprezinta cantitatea totala de moneda aflata in circulatie la un moment dat. In teoria economica se analizeaza in calitate de: a)masa monetara fastoc totalitatea instrumentelor banesti de care dispun agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un moment dat. b) masa monetara ca flux masa medie de bani, utilizata intr-un orizont de timp. Masa monetara se masoara ca lichiditatea monetara. La rindul sau rata lichiditatii este raportul dintre nivelul mediu annual al masei monetare si nivelul tranzactiilor economice denumite de moneda. Un rol important in determinarea masei monetare il joaca viteza circulatiei a banilor care ne determina intensitatea utilizarii monedei. In fiecare tara se utilizeaza un set intreg de aggregate care sint definite de catre autoritatile monetare in dependent de gradul de lichiditate: 1) agregatul Mo reprezinta numerarul in circulatie; 2)

agregatul M1 include bani din circulatie si suma depozitelor la vedere a bancilor comerciale; 3) agregatul M2 include agregatul M1 plus suma depozitelor la termen a bancilor comerciale, precum si instrumentele pietei monetare; 4) agregatul M3 care include agregatul M2 si suma depozitelor in valuta straina. M1=M0+duma depV; M2=M1+suma dep.t; M3=M2+suma dep.v.str; In analiza masei monetare se analizeaza coeficientul Gm care reprezinta gradul de monetizare a economiei nationale Gm=M3/PIB. Determinind masa monetara in economie putem define notiunea de oferta de moneda M(Sm) Oferta de moneda reprezinta cantitatea de bani cu sau dispozitia agentilor economici de catre sistemul bancar a unei tari. Oferta de moneda reprezinta active financiare create de banca central prin baza monetara si de sistemul bancar prin multiplicarea bazei monetare in cadrul proceselor de creditare: M=N+D, D-nivelul total al depozitelor bancare M-oferta de moneda; N-bani in numerar. Baza monetara reprezinta banii cu putere ridicata de cumparare a lor. Bm=N+R, R-reprez numerarul detinut in depozitele de rezerva ale bancilor. Coeficientul depunerilor care ne reprezinta raportul: cd=N/D; rr-rata rezervelor bancare, se calculeaza: rr=R/D Multiplicatorul monetar reprezinta coeficientul numerar care reflecta suma banilor multiplicati in circulatia monetara. mM=N/Bm Multiplicatorul bancar reflecta suma banilor multiplicati in sistemul bancilor comerciale: mb=1/rr. In macroeconomie putem prezenta curba ofertei monetare in dependent de durata de timp 1) curba ofertei de moneda pe perioada scurta de timp care se construieste in conditiile cind baza monetara nu se modifica; 2) curba ofertei de moneda pe perioada lunga de timp reflecta reactia sistemului bancar la modificarea cererii de bani. Construirea acestei curbe este determinate de scopurile tactice ale bancii nationale. Banca nationala in dependenta de scopurile sale realizeaza diferite politici monetary-creditare luindu-le in consideratie curba ofertei de moneda pe TL poqate fi prezentata in 3 modalitati: a) curba rigida a ofertei de moneda reprezinta situatia cind in economie se mentine o masa monetara constanta in conditiile modificarii cererii de bani cu scopul limitarii inflatiei. In acest caz cresterea cererii de bani va determina cresterea ratei dobanzii b) curba flexibila de moneda pe TL scopul bancii nationale in acest caz este mentinerea unei rate a dobanzii constant, astfel in cazul modificarii cererii de moneda se va schimba si oferta de moneda. Cresterea cererii de bani in asa situatie are ca scop stimularea investitiilor in economie. C) curba intermediara banca nationala are scop mentinerea a unor anumite ritmuri de crestere a masei monetare in conditiile modificarii cererii de bani. In acest caz cresterea cererii de bani va fi determinate de cresterea venitului national si va provoca cresterea concomitenta a ofertei de moneda si a ratei dobanzii.

M/P r1 r2 L L1 r const M/P

r2 r1 L1

L2

M M M1 M2 M M1 M2 M Factorii care determina extinderea ofertei de bani: 1) cresterea cantitatii (in expresie valorica) a bunurilor economice supuse vinzarii (PIB creste) 2) acoperirea deficitului bugetar pe cale interventiei bancii nationale cu acordul Trezoreriei care este casierul statului 3) micsorarea vitezei de rotatie a banilor si a convertibilitatii monedelor straine in moneda nationala 4) retinerea din ciorculatie a unei cantitati de moneda de catre agentii economici sau populatie 5) achizitionarea de catre banca nationala a divizilor straine obtinute de regula prin exportul bunurilor. In economia nationala se practica un sir de metode necesare pt cresterea masei monetare in circulatie: a) acordarea de credite de catre orice banca comerciala b)emisiunea monetara realizata de banca nationala c) reducerea rezervei obligatorii instituite de banca nationala d) realizarea schimbului valutar al monedelor straine convertibile pe moneda nationala. Pe piata monetara in rezultatul confruntarii dintre cerere si oferta de moneda apare situatia de echilibru monetar. M/P M/P re2 M/P2 M/P0 M/P1 Re1 E1 L1 E2 Re E L re E L0 re E

2. Sistemul financiar-bancar: elementele sistemului bancar: tipurile bncilor comerciale; funciile bncilor. Creditul: subiecii, funciile, clasificarea. Politica monetar-creditar. Sistemul bancar al unei tari este definit prin reteaua institutiilor de credit rezidente n tara respectiva si a relatiilor economice n care componentele acesteia sunt parte. Reteaua institutiilor de credit este exprimata de tipurile de banci care functioneaza ntr-o tara, iar relatiile economice n care acestea sunt parte - prin functiile pe care le ndeplinesc n economie. Constituirea sistemului bancar este rezultatul unui lung proces istoric de dezvoltare a economiei si a relatiilor n care intra agentii economici. Aparitia bancilor n lumea moderna este considerata a fi rezultatul dezvoltarii comertului n Evul Mediu, n special prin contributia oraselor autonome. Prima banca este datata 1171 n Venetia; azi, n cele peste 190 de state, functioneaza circa 50.000 de societati bancare. Componentele sistemului bancar pot fi individualizate dupa mai multe criterii, dar cel al functiilor bancilor este poate cel mai reprezentativ. Din acest punct de vedere sunt identificate urmatoarele trei tipuri de banci: -banci de emisiune, care emit numerar, ca rezultat al autorizarii lor de catre stat, de regula una n fiecare tara; ca exceptie, n SUA sunt autorizate 12 astfel de banci; -banci comerciale sau de depozit, care efectueaza multiple operatiuni bancare, dar cu predilectie constituirea de depozite, operatii n conturi curente ale agentilor economici si creditarea acestora; -banci specializate, care sunt abilitate numai pentru anumite operatiuni, limitndu-si astfel functionalitatea; n cadrul lor se includ: institutii de depozit, institutii de creditare specializate, societati financiare, companii de investitii, banci cooperatiste, case de economii, fonduri de pensii, fonduri de plasamente, case de titluri, banci de afaceri s.a. Alte criterii utilizate pentru clasificarea bancilor sunt: -raza de implantare (teritorial, ramura economica); -nivelul de distributie (en gros - care efectueaza operatii de anvergura si cu amanuntul - care au drept clientela ntreprinderi mici si mijlocii si persoane fizice); =statutul juridic (publice, private, cooperatiste, de ajutor reciproc). Sistemul bancar n sine si fiecare din componentele lui ndeplinesc functii specifice n mecanismul economic: -colectarea depunerilor; -gestiunea mijloacelor de plata; -acordarea de credite; -consultanta si diferite alte servicii. Notiunea de credit poate fi abordata din doua puncte de vedere: economic - reflectand anumite relatii ce apar in procesul reproductiei capitalului legat de modernizarea si repartizarea diferitelor fonduri pentru satisfacerea unor nevoi juridic - reprezentand o conventie intre creditori si debitori, care deserveste procesul productiei si circulatiei marfurilor. Functiile creditului: -Functia de repartitie-presupune mobilizarea capitalului temporar disponibil. Prin aceasta functie de repartizare a capitalurilor temporar disponibile se realizeaza redistribuirea venitului national sau a produsului intern brut intre ramuri, pe plan teritorial sau chiar international. Functia de emisiune-prin ea creandu-se mijloace de plata suplimentare cu ajutorul sistemului bancar si cu ajutorul unui atribut al monedei de cont (scripturala), care se spune ca are capacitatea de multiplicare. Acesta depinde de ponderea pe care o are rezerva de lichiditate in fiecare tara, de cresterea volumului productiei, care determina necesitatea suplimentarii de fonduri pe calea creditului. Clasificarea creditelor se poate face luand in considerare mai multe criterii, cum ar fi: 1) Din punct de vedere al calitatii creditorului se disting: -creditul comercial - se caracterizeaza prin faptul ca agentii economici, din diferite ramuri, in general intreprinzatori, se imprumuta reciproc intre ei, obiectul imprumutului constituindu-l capitalul, ca expresie a contravalorii in bani a marfii vandute. creditul bancar - se caracterizeaza prin aceea ca subiectii lui sunt banca pe de o parte, si respectivul agent economic, pe de alta parte. Acest tip de credit se materializeaza prin transmiterea de capital sub forma baneasca de catre banca agentului economic in vederea satisfacerii nevoii de fonduri necesare finantarii activitatii sale curente sau de investitii. 2) Din punctul de vedere al calitatii debitorului se delimiteaza: creditul acordat particularilor (persoane fizice-credit de trezorerie,p/u locuinte.personal.,p/u consum); creditul acordat intreprinzatorilor (persoane juridice): credite de exploatare: acordate pentru acoperirea cheltuielilor din activitatea curenta de productie si circulatia marfurilor; credit de mobilizare - obtinut de la banci in urma scontarii cambiilor sau altor efecte de comert; credit de prefinantare - acordat in special celor ce produc marfuri sezoniere sau pe stoc; credit de echipament - necesar pentru investitii ce privesc reinnoirea echipamentelor sau dobandirea de noi capacitati de productie; credit de leasing - acordat pentru procurarea unor utilaje,

mijloace de transport sau echipamente industriale, dupa caz, in care nu exista posibilitatea achitarii integrale a contravalorii acestora la achizitie. 3) Din punctul de vedere al calitatii debitorului si respectiv creditorului, luati la un loc, putem vorbi de: - credit privat - subiectii implicati sunt de drept privat; - credit public - cand creditorul este populatia iar debitorul este statul. 4) Dupa modul de garantare avem: - credit real - care are acoperiri materiale sub forma: garantiei imobiliare; garantiei mobiliare; - credit personal - al carui suport il reprezinta garantia morala 5) Din punct de vedere al tehnicii de acordare sunt: credite acordate prin conturi separate de imprumut; credit acordat prin cont curent; linie de credit. 6) Din punct de vedere al intinderii drepturilor creditorului avem de a face cu: credit denuntabil; credit nedenuntabil; credit legat. 7) Dupa modul de rambursare creditul poare fi: credit amortizabil; credit neamortizabil. 8) Dupa perioada de utilizare a creditului: credit pe termen scurt; credit pe termen mijlociu; credit pe termen lung. Una din functiile Bancii nationale pe piata monetara este realizarea politicii monetar-creditare- este un ansamblu de actiuni exercitate de autoritatile monetare asupra pietei monetare si asupra activelor financiare in vederea orientarii economii pe TS si TM. Obiectivele politicii creditare-monetare realizat de banca nationala: I.obiectivele oparationale(a. Influenta asupra bazei monetare; b. Asupra rezervelor bancare) II. Obiective intermediare(a. Influenta asupra masei monetare; b.influenta supra ratei dobanzii; c.influenta asupra ratei de schimb) III.Obiective finale (a. Realizarea ocupatiei depline a fortei de munca; b. Realizarea stabilitatii preturilor in economia nationala; c. Realizarea cresterii economice; d.realizarea echilibrului balantei de plati externe). Metodele de realizare a politicii monetar-creditare: 1) intrumente si tehnici de interventie directa: a.ii afecteaza in mod direct pe utilizatorii si detinatorii de moneda inclusiv institutiile financiare. B.actioneaza prin modificarea valorii si volumului lichiditatilor detinute de banci si intermediare financiare. 2) instrumente si tehnici de interventie indirecta sint utilizate prin controlul indirect asupra ofertei de moneda limitind pt intermediarii monetari accesul la lichiditatea bancii nationale. Instrumentele si tehnicile de interventie si realizarea politicii monetar-creditare. I.operatiuni pe piata deschisa (vinzarea-cumpararea de catre banca nationala a hirtiilor de valori emise de guvern in scopul micsorarii sau maririi cantitatii de bani in circulatie). II.Modificarea ratei scontului (contribuie la marirea sau micsorarea resurselor creditare a bancilor comerciale). III.Modificarea ratei rezervelor obligatorii (cota depozitelor care detine orice banca nationala). IV interventia pe piata valutara (reflecta stabilizarea cursului valutar prin vinzarea sau cumpararea monedei de catre banca centrala). Modele de realizare a politicii monetar-creditare propuse de catre curentul kenysist si clasic. Politica monetar-creditara a banilor ieftini: Obiectivul final scaderea somajului, cresterea PIB; instrumentele de realizare a politicii indreptate spre marirea masei monetare: 1. Banca nationala cumpara obligatiunile operatiunilor de stat; 2. Banca nationala micsoreaza rata scontului; 3. Banca nationala micsoreaza rata rezervelor obligatorii. Marimea masei monetare in rezultat se va micsora rata dobanzii; va influenta asupra maririi investitiilor; va creste AD si AS. Politica monetar creditara a banilor scumpi: obiectivul fina stabilizarea preturilor si micsorarea PIB. Instrumentele de realizare a politicii: micsorarea masei monetare 1. Vindem populatiei obligatiunile 2. Se scumpeste rata scontului 3.micsorarea masei monetare, creste rata dobanzii, investitiile scad, AD si AS scad. Monetaristii propun realizarea politicii monetar-creditare dupa regula de aur care se bazeaza pe ecuatia lui Fisher M*V=Y*P masa monetara trebuie anual sa creasca cu acelasi procent cu care are loc in mediu cresterea a PIB in economie. Monetaristii pt realizarea politicii sale propun utlizarea acelorasi instrumente; insa ei critica politica kenysista pt o interventie masiva in mecanismul de functionare a pietei, in schimb ei propun un algoritm mai scurt de realizare a politicii monetar-creditara. Politica monetar-creditara a kenysistilor Fazele: expansiune, recesiune Obiectivele: 1)Micsorarea somajului, cresterea PIB; 2)scaderea inflatiei; scaderea PIB; Obiectiv intermediar: cresterea si scaderea masei monetare, instrumentele 1,2,3 AD=AS se modifica masa monetara, rata dobanzii, investitiile,AD si AS. Politica monetar-creditara a monetaristilor fazele: recesiune, expansiune; Obiectivele: 1) scaderea somajului, cresterea PIB; 2) scaderea inflatiei; scaderea PIB; Obiectiv intermediar: cresterea si scaderea masei monetare, instrumentele 1,2,3 M*V=Y*P se modifica masa monetara, AD, AS;

3. Inflaia: teoriile inflaiei, indicatorii; cauzele i formele inflaiei. Caracteristica tipurilor inflaiei. Costurile
inflaiei. Interdependena dintre inflaie i omaj. Curba lui Phillips pe termen lung. Politici antiinflaioniste.

In urma dezechilibrului care apare pe piata monetara, apare un fenomen social-economic numit inflatie. Este o problema complexa de analiza in macroeconomie care are radacinele sale istorice de existent: Formele de inflatie : - inflatia monetar-baneasca; - inflatia banilor de hirtie convertibile in aur; - inflatia banilor de hirtie neconvertibila in aur. Caracteristicile inflatiei contemporane sunt: 1)este un process de depriciere a banilor atit pe plan national cit sip e plan international; 2)este un process de crestere durabila si generalizata a preturilor; 3)este expresia unui dezechilibru monetary si material; 4)este influentata de aspect psihologice; Inflatia reprezinta un dezechilibru macroeconomic material-monetar care exprima existent in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile reale ale economiei ceea ce conduce la deprecierea banilor si la cresterea durabila si generalizata a preturilor. In macroeconomie exisa 2 concepte cu privire la inflatie: principiul Kenysist conform caruia inflatia isi are originea in economia reala. In dezechilibrul structural si durabil dintre cererea si oferta de marfuri cu luarea in consideratie a cresterii nominale a tuturor elementelor de pret (costuri, salarii, profituri) si in acest concept se analizeaza 2 situatii: deflatia prin scaderea durabila a preturilor; dezinflatia presupune incetinirea durabila controlata si autointretinuta a ratei de crestere a nivelului general al preturilor. Conceptul monetarist se analizeaza inflatia ca un fenomen monetary de care se face raspunzatoare politica statului de finantare a surplusului de cheltuieli prin emisiunea suplimentara a banilor; pe regula de aur a politicii monetare cind masa monetara in circulatie trebuie sa creasca intr-un ritm apropiat cresterii PIB. Dupa natura ei, inflatia poate fi: monetara (in caz daca indicele de crestere a masei monetare este mai mare decit indicele de crestere a PIB) si reala sau structurala ( daca indicele de crestere monetara este mai mic decit indicele de crestere PIB. Dar in economie totuna se inregistreaza prezenta inflatiei). I Masura inflatiei se realizeaza in economie prin determinarea diferitor niveluri ale ei si diferitor indici, avem: nivelul absolut (se determina ca diferenta dintre cererea agregata solvabila si oferta agregata de bunuri si servicii), nivelul relative ( se determina ca raport procentual dintre marimea absoluta si oferta reala de bunuri si servicii. Marimea relativa a inflatiei se exprima prin diverse categorii de indici in functia de care se poate aprecia sensul evolutiei fenomenului inflationist). II Indicele preturilor IP 1) indecele preturilor de consum IPC exprima modificarea mediei ponderate a cheltuielilor pe care o familie de talie mijlocie din mediul urban le face pt asigurarea mijloacelor de subsistenta in concordant cu nivelul si structura nevoiei sociale determinate istoric. IPC=suma Q0P1/suma Q0P0*100% 2) indicele general al preturilor IGP reflecta cel mai bine fenomenul inflactionist, pt calcularea lui se iau in consideratie atit preturile bunurilor de consum cit si a bunurilor de capital IGP = sumaQ1P1/sumaQ1P0*100% III 1) in economie poate fi calculate intensitatea inflatiei prin determinarea ratei inflatiei pi la calcularea ratei inflatiei se utilizeaza indicele preturilor IP (fie IPC, IGP) pi=IPn-IPn-1/IPn-1*100%, n-perioada curenta, n-1 perioada anterioara 2)amploarea fenomenului inflationist se determina prin calcularea indicelui puterii de cumparare a banilor IPc=1/IP Mecanismul de realizare a proceselor inflationiste este determinat de cauzele care provoaca inflatia. Analiza acestui mecanism nu permite de a determina corelatia care se stabileste intre cererea agregata, oferta agregata si nivelul preturilor. Formele cauzale ale inflatiei: 1)inflatia prin cerere apare ca rezultat a cresterii cererii aggregate intr-o anumita perioada, intr-un ritm mai mare decit oferta agregata; -este o inflatie limitat in timp care se manifest ape un TS; -este specifica perioadelor de avint sau boom economic cind posibilitatile de a largi dimensiunile productiei sint limitate, iar unei cresteri a cererii ii corespunde o majorare relative proportional a preturilor. In conditiile existente inflatia prin cerere putem depista urm.reactie a firmelor: -prin cresterea productiei in caz cind in economie exista capacitati de ptroductie subutilizate si un somaj ridicat. prin cresterea preturilor, etunci cind in economie exista ocupatia totala a resurselor, iar somajul este redus la nivel natural. Factorii de influenta asupra inflatiei prin cerere: 1)cresterea cheltuielilor de consum efectuat de populatie 2)cresterea investitiilor de catre firme; 3)cresterea

achizitiei guvernamentale; 4)cresterea exporturilor nete. Cauzele excesului de cerere: 1)emisiunea excesiva a monedei in inflatie provoaca inflatia monetara; 2) expansiunea creditului bancar provoaca inflatia prin credit; 3)scaderea inclinatiei spre economisire apare inflatia prin dezeconomisire; 4) cresterea importurilor din tarile cu un inalt nivel al preturilor apare inflatia prin importuri. P AD AD1 AS P1 E1 P E Y Y1 Y Inflatia prin costuri apare situatia in care pe ansamblul economiei costurilor de productie CT cresc considerabil independent de cererea agregata. Reactia firmelor in acest caz este urm: -cresterea preturilor de vinzare in cazul unei cereri aggregate inelastice. reducerea volumului ectivitatilor in cazul unei cereri aggregate in cazul unei cresteri relative inelastice. Consecintele reactiei in economie: 1)daca AD este inelastica, atunci productia se va reduce intr-o proportie mai mica costurilor mai mari fiind transferata asupra consumatorilor prin preturi mai ridicate. 2)daca AD ese relative elastic atunci pt asi retine rentabilitatea firmelor isi va restring volumul productiei cu consecinte negative pt ocuparea fortei de munca. AD AS1 P AD AS1 AS P1 E1 AS P1 E1 P E P E Y1 Y AD inelast Y1 Y AD=elast. Creste somajul Factorii care influenteaza asupra aparitiei inflatiei: 1)cresterea salariilor intr-un ritm mai mare decit cresterea productivitatii muncii; 2)cresterea excesiva a profiturilor (monopol, oligopol); 3)cresterea preturilor la combustibil si material; 4)politica amortizarii accelerate; 5)presiunea fiscal ridicata (cresterea impozitelor). Inflatie mixta (combinata) apare in economie ca rezultatul actiunii combinate a cererii si a costurilor. In economie pot fi inregistrate urm.situatii posibile: Inflatia prin costuri (1.cresterea excesiva a achizitiilor guvernamentale creste G; 2.are loc inflatia prin cerere, curba AD se plaseaza pe pozitia AD, are loc cresterea volumului productiei, ridicarea nivelului preturilor, cresterea veniturilor pt firme producatoare.3.in economie are loc o supraocupatie a factorilor de productie, care ne da in rezultat urm.momente: a.cresterea costurilor din cauza reducerii resurselor; b. are loc reducerea ofertei aggregate in pozitia AS; c. restringerea productiei si a ocupatiei resurselor economice; d.cresterea nivelului preturilor pina la nivelul P 4.apare fenomenul de inflatie prin costuri) grafic 1 Inflatia prin cerere 1.cresterea salariilor nefondate pe criteria economice; 2.inflatia prin costuri provoaca deplasarea curbei AS spre stinga in pozitia AS1; 3. In rezultat are loc cresterea preturilor de la nivelul P pina la nivelul P1 si reducerea productiei de la nivelul Y la nivelul Y1; 4.apare decalaj intre cresterea dj existent (AD) si oferta micsorata(AS1); 5.in cazul aparitiei decalajului guvernul intreprinde masuri de majorare a cererii (AD);6. Are loc cresterea continuie a preturilor pina la nivelul P1, iar nivelul productiei revine la pozitia initiala Y; grafc 2 graficele respective reflecta spirala inflationista P AS P AS1 AS AD AD E E1 AS P E1 E E AD

In dependent de valorile pe care le au indicia de masurare a inflatiei putem determina urm tipuri: 1) inflatie latent sau tiriitoare (cresterea preturilor annual cu 3-4%, provoaca cresterea economica neinflationista specifica tarilor dezvoltate); 2) inflatie moderata sau deschisa (ind. Inregistr.caz 5-10% annua constituie un criteriu de performanta pt tarile slab dezvoltate si cele in tranzitie); 3)inflatie galopanta (indicele peste 10% annual si este caracteristica tarilor in tranzitie de la economia de comanda la economia de piata); 4) megainflatie (sint intre 100-500% annual tempourile de crestere); 5)hiperinflatie (cresterea preturilor peste 500%). Inflatia provoaca in economia nationala uneori fenomenul de crestere economica care se numeste cresterea economica inflationisra, obtinuta in urma inflatiei moderate cind sporul de crestere economica este devansat de rata inflatiei. Mai efectiv pt economia nationala ar fi cresterea econ.neinflactionista care presupune o crestere reala a principalelor indicatori macroeconomici in conditiile unei inflatii latent. In economie poate fi descrisa situatia de stagflatie care presupune desfasurarea situatiei inflatiei galopante si lipsa de crestere economica. Slumiflatia presupune existent in economie a megainflatiei sau hiperinflatiei; scaderea brusca a indicatorilor macroeconomico; somaj cronic. Inflatia are anume consecinte pt dezvoltarea economiei nationale care pot fi determinate ca costurile inflatiei. Tipuri de politici antinflationiste. In economia nationala se realizeaza o anumita politica macroec orientate spre stabilizarea nivelului general al preturilor, combaterea eficienta a inflatiei cu scopul realizarii unei cresteri economice si limitarii somajului se num.politica antinflationista. Scopurile politicii antinflationiste: -pe TS (de a corecta ritmul de crestere a masei monetare cu ritmul de crestere a PIB real); - pe TL (de a corela volumul si structura ofertei aggregate cu volumul si structura cererii agregate). Esenta si continutul politicii antinflationiste depinde de abordarile conceptual ale inflatiei existente in teoria macroeconomica: -abordarea kenysista (care prevede ca pt a majora nivelul ofertei este necesar de a crea in economie o cerere efectiva prin intermediul comenzilor de stat si creditul ieftin, in rezultat economia este stimulata spre faza de expansiune si reducerea somajului. In consecinta se majoreaza deficitul bugetar care poate fi acoperit prin imprumuturi de stat si prin emisiune monetara). abordarea monetarista (descrie inflatia in conditiile in care datoria de stat a crescut semnificativ si este deficit de a o acoperi, in rezultat monetaristii propun urm: metoda de lupta cu inflatia: limitarea cererii aggregate pe calea realizarii reformelor monetare, reducerea deficitului bugetar prin limitarea programelor sociale). In functie de cauza inflatiei putem deosebi: 1)politica de control a cererii aggregate in sensul reducerii ei: a.politica bugetar-fiscala: reducerea cheltuielilor publice, cresterea presiunii fiscale; b.politica monetarcreditara> manevrarea taxei scontului operatiuni deschise pe piata monetara (vinzarea-cumpararea), variatia cotei rezervelor obligatorii; 2) politici de control a ofertei aggregate in sensul sporirii lor: a. ieftinirea creditelor; b.acordarea unor facilitate fiscal; c.reducerea costurilor de productie; In functie de intensitatea si sensul procesului inflationist, in practica economica se realizeaza: 1) politica de lupta cu hiperinflatie (criza inflationista prin intermediul ag.economici specializati pt stabilizarea proceselor macroec si relansarea cresterii economice). 2) politici de prevenire a hiperinflatiei si de mentinere a unei inflatii moderate sub controlul factorilor guvernamentali.