Importana educaiei n dezvoltarea unei atitudini active a cetenilor, ntr-o societate a cunoaterii i inovaiei atrage o atenie sporit asupra

problemelor legate de coeziunea social i implic o mai mare preocupare privind calitatea educaiei. O populaie cu o solid pregtire initial, permanent actualizat poate face fa provocrilor ce apar la adresa societilor economiilor noastre. Rolul educaiei att n cadrul procesului de dezvoltare social ct i economic, nseamn de fapt c ea trebuie tratat n termeni economici, ca o investiie. Din aceast perspectiv, nvmntul are impact asupra tuturor sectoarelor, completnd n acelai timp dezvoltarea individual i dimensiunea cultural a individului. Nevoia de a pregti indivizi pentru viaa i munca ntr-o societate a cunoaterii, care este implicit i una a educaiei, solicit o strategie a pregtirii de-a lungul vieii prin asigurarea accesului la educaie a unor largi categorii de public. Aceast strategie prevede c sistemul educaional trebuie s fie pregtit s deserveasc diverse categorii de ceteni (de toate vrstele, nivelurile educaionale i de formare profesional etc.) i s-i asocieze cu ali participani (centre de formare, autoriti locale, reele de asociaii, firme etc.). Pentru a ndeplini toate aceste sarcini i provocri, coala, autonomia i responsabilitatea trebuie promovate n acelai timp att ca procese de evaluare i responsabilizare, ct i ca posibiliti pentru coli de a dezvolta legturi de cooperare specifice cu administraiile locale, regionale i naionale. Fr ndoial, succesul colilor este determinat de un corp profesoral calificat i stabil, o administrare eficient i de existena unui plan de dezvoltare. Este important o participare activ a profesorilor, elevilor
i prinilor.

Pentru a putea delimita sfera celor doua concepte n activitatea didactica, se cuvine mai nti sa explicam semantica acestora. Dupa dictionarul explicativ, raspunderea presupune faptul de a raspunde, a da socoteala pentru ceva.Responsabilitatea cuprinde o sfera ceva mai larga si semnifica obligatia de a raspunde moral, material de ndeplinirea sau nendeplinirea unor sarcini, actiuni. n activitatea didactica datoria celor implicati n derularea acestui proiect cuprinde cei doi poli: raspunderea si responsabilitatea. Astfel, exista activitati permise (obligatorii si nonobligatorii) si activitati nepermise (interdictii). Responsabilitatea incuba n ea interdictiile, obligatiile si o parte din nonobligatiile, iar raspunderea priveste interdictiile si obligatiile, nsa problematica acestora este mult mai complicata dect pare la prima vedere. Raspunderea si responsabilitatea nu poate fi abordata n afara contextului comunicational din actul educatiei. Contextul comunicarii cuprinde trei domenii de aplicabilitate si anume: familia, societatea si scoala. Nu poate fi abordat nici un domeniu n detrimentul altuia. A educa nseamna a forma atitudini si comportamente culturale pentru toata viata, iar acest lucru este posibil doar prin intermediul comunicarii. Si atunci nvatarea comunicarii nu este dect deprinderea si utilizarea comportamentelor si atitudinilor superioare dincolo de scoala, de institutia nvatarii. Ba, mai mult, proba nsusirii se da tocmai acolo, n spatele si timpul extrascolar. I. Raspunderea familiei n ceea ce priveste raspunderea familiei, ca n decursul vremurilor, se pune si astazi ntrebarea: Este oare responsabila familia pentru educatia copiilor? Raspunsul nu poate fi dect unul afirmativ. n contextul actual, ntre problemele cu care se confrunta parintii nevoiasi (de la problemele de somaj, pna la problemele existentei zilnice) si parintii navutiti (cei care nu au timp de problemele copiilor din cauza afacerilor sau din cauza unui film bun de la televizor) se interpune societatea si scoala, fiecare cu neajunsurile sale. Iar raspunderea

si responsabilitatea este plasata ca o minge, dintr-o poarta n alta, din familie, n societate si scoala, ca mai apoi sa reia sensul invers. II. Raspunderea societatii Raspunderea societatii n actul educational, cel al comunicarii, se manifesta prin dezinteresul fata de ntelesul cuvntului si al vorbirii, al gestului si comportamentului, al scrierii si exprimarii. Asistam, astfel la civilizatia monologului, a publicitatii, a propagandei, a sloganurilor, a discursurilor incoerente. Cuvntul nu mai transmite idei, trairi, convingeri, ci este pus sa explice si sa justifice sentimente. Locutorul este unul anonim, universal. Interlocutorul este doar unul posibil. Totul se reduce la ce s-a spus. Tot mai evidenta apare vulgarizarea limbajului, explicitata printr-o falsa democratizare sociala. Totul se petrece ca fiind fara de nuante, sub semnul imediatului, al vitezei, rapiditatii. Lipseste perspectiva duratelor lungi. De aceea greselile de exprimare sunt considerate si ele fara importanta. Se insista n actul provocarii, la partenerul de discutie, a sentimentului de inferioritate, confuzie, inaccesibilitate. De aici se ajunge la acceptarea nereciprocitatii, deoarece nimeni nu asteapta raspuns la interventiile sale ntr-o convorbire. Reactia se rezuma, eventual, la simple gesturi, care fie nu accepta raspunsul, fie e condamnata la ascultarea fortata. Monotoniei i se aduc ca remediu zgomotul si lumina orbitoare. Ideile si trairile profunde sunt nlaturate prin aceste mijloace. De parca s-ar dori ca omul sa nu mai gndeasca, sa nu mai aiba sentimente si trairi profunde, sau acestea sunt pregatirile pentru viitorul impact al omului cu clonele. Ca raspuns la toate cele relatate, n ceea ce priveste societatea, apar si urmatoarele fenomene; neparticiparea n rezolvarea problemelor societatii. Se nfiripa si se afirma constiinta neangajarii. E o consecinta a constientizarii de catre tnar, de oameni n general. El se stie neascultat, nentrebat, nesocotit, neangajat n ceea ce se decide pentru el sau pentru altii. Deci, urmeaza indiferenta. Sa retinem ca noi toti, si n special educatorii, asistam la toate aceste fenomene care se resfrng, pentru durate imprevizibil de lungi, n atitudini care nu se reduc la mutism si indiferenta contextuala, ci afecteaza relatiile interumane.
Profesiunea de educator,exercitarea ei,solicita din partea celor care o practica sa raspunda la cerinte de baza, printre care mentionam: pregatire temeinica de specialitate, pregatirea psihopedagogica corespunzatoare, precum si priceperi si deprinderi de munca peda gogica,tact pedagogic si maiestrie pedagogica,bogat A organiza si a conduce intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul cu elevii de la nivelul cerintelor si a calitatilor mentionate,si a cultiva la ei sentimentele si virtutiile cele mai alese inseamna a des chide cale libera potentialului creator al elevilor, sporind increderea in fortele lor, modelandu-i in desciplina severa, eficienta a muncii,adeva rata scoala a formarii la elevi a trasaturilor de vointa si de caracter

Cunoasterea precisa a scopului, claritatea si puterea lui mobilizatoa re, stimulativa si selectiva, in acelasi timp, trebuie sa-l conduca pe profesor, in mod neabatut, la eforturi sustinute si continue de perfe ctionare, si autoperfectionare a intregii sale activitati in vederea realizarii scopului educativ. Pregatirea temeinica de specialitate, constituie o cerinta a carei satisfacere asigura afirmarea pozitiva a personalitatii profesorului in realizarea sarcinii de a inarma pe elevi cu un sistem de cunostinte trainice din domeniul specialitatii lui, si de a le forma priceperi si deprinderi de munca si de a folosi inteligent continutul lectiilor in sco pul modelarii personalitatii elevilor nu numai pe latura intelectuala ci si morala, estetica, fizica, si tehnico- pedagogica, conform cu situatia data. Aceasta activitate, desfasurata zi cu zi in mod sistematic, perse verent si pasionant de catre profesor, determina atat dezvoltarea ca pacitatilor psihice ale copiilor : inteligenta, memoria, imaginatia etc. cat si formarea a o seama de trasaturi morale, si chiar fizice, precum si aparitia si consolidarea unui stil propriu de munca, favorizand astfel dezvoltarea personalitatii celor ce lucreaza. Pregatirea temeinica de specialitate a profesorului contribuie cel mai mult la instituirea prestigiului sau real in fata clasei, la consolidarea pozitiei lui de lider ,situatie ce sporeste uimitor posibilitatea sa de influentare cu urmari pozitive in realizarea sarcinilor de instruire si educare, de afirmare a potentialului colectivitatii de elevi. Pregatirea psihopedagogica, formarea unor priceperi, deprinderi si obisnuinte de munca pedagogica, tactul si maiestria pedagogica, con stituie un ansamblu de cerinte fara de care nu se poate concepe nici un fel de munca educativa de calitate.Dar nu-i mai putin adevarat, ca, in lipsa pregatirii de specialitate,prezenta acestui ansamblu de cerinte devine

practic inutil. In esenta, aceste preferinte obliga profesorul, indiferent de speciali tate, sa studieze si sa se familiarizeze cu problemele generale ale pe dagogiei, cu cele ale didacticii si teoriei educatiei, cu metodica de specialitate, cu psihologia copilului, psihopedagogia, igiena scolara si alte obiecte inrudite cu pedagogia, urmand ca apoi utilizand cunostin tele dobandite sa desfasoare o activitate practica complexa ce prin eforturi continui il conduce spre ceea ce se cheama maiestrie pedago gica, expresie concreta a armonizarii la nivel optim a teoriei educatiei cu tactul pedagogic, cu priceperile si deprinderile pedagogice de a organiza si desfasura in asa fel activitatea instructiv-educativa incat sa se asigure obtinerea celor mai bune rezultate. Prezenta unui orizont cultural bogat in pregatirea profesorului, con stituie, cerinta a carei implinire ii asigura deschidere spre afirmare ce, fie ca vine in intampinarea unor cerinte sau a unor nebanuite intreba ri,fie ca reprezinta raspunsuri la probleme diverse pe care le incearca curiozitatea sau necesitatea unei rezolvari competente si imediate, da atmosferei clasei o deosebita vivacitate care se instituie dupa legile osmozei spirituale dincolo de fata obligatiei rigide. Calitatile profesorului Apartinatoare structurii psihice a personalitatii,sub

A organiza si a conduce intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul cu elevii de la nivelul cerintelor si a calitatilor mentionate,si a cultiva la ei sentimentele si virtutiile cele mai alese inseamna a des chide cale libera potentialului creator al elevilor, sporind increderea in fortele lor, modelandu-i in desciplina severa, eficienta a muncii,adeva rata scoala a formarii la elevi a trasaturilor de vointa si de caracter. Rolul sociocultural al profesorului Profesorul desfasuradu-si activitatea intr-o anumita realitate sociala dobandeste statut de cetatean al comunitatii respective, relatie din care decurg drepturi si datorii. In aceasta situatie de integrare organi ca in comunitate, profesorul nu mai poate sa-si limiteze activitatea doar la munca instructiv -; educativa pe care o desfasoara la clasa si in scoala, ci are obligatia morala sa participe cu pricepere si entuzia sm la toate actiunile menite sa asigure inaintarea societatii din care face parte pe calea progresului material si cultural. Prin aceasta profe sorul continua o veche si valoroasa traditie a slujitorilor scolii romane sti, iar pe de alta parte raspunde rolului sau de agent transformator constient si dinamic aducandu-si contributia la ridicarea continua a conditiei umane a membriilor societatii careia ii apartine. Toate cerintele si calitatile care se imbina in personalitatea profeso rului pot fi privite numai ca un tot unitar ale carui componente stau intr-un raport de interconditionare, reprezentand clar dominantele de personalitate, care variaza de la caz la caz, in functie de diferentierile determinate de potentialul ereditar, de mediu si de educatie. Toate cerintele si calitatile la care ne-am referit trebuie examinate in dinamica lor, dar nu trebiue rupte din situatia profesorului de mem bru al unei anumite comunitati sociale,care isi are particularitatile sale deosebite de cele ale altora. Modul particular de manifestare al personalitatii fiecaruia dintre profesori, ca expresie a gradului de satisfacere a cerintelor si de afirmare a calitatilor, constituie variabila dependenta ce introduce in viata scolii variatia, placutul si interesantul. Privita prin optica prin care profesorul a reusit sa-i transforme pe elevi in purtatori ai unui sistem de cunostinte despre lume,ai unui cod de norme morale,priceperi si deprinderi de munca fizica si intelectua la,cu gustul pentru comorile culturii,gata sa contribuie la emanciparea reala a societatii, personalitatea lui dobandeste valoare deosebita, nu atat prin ceea ce reprezinta el ca individ, ci prin ceea ce a realizat si realizeaza pentru altii. Dirigintele Practica educativa indelungata a demonstrat necesitatea de a incredinta unui diriginte o intreaga activitate de coordonare a tuturor influentelor educative ce se exercita asupra unei clase. Dirigintele este un nembru al colectivului pedagogic, desemnat in aceasta fun ctie dupa anumite criterii : o vasta experienta educativa, o evidenta autoritate morala si profesionala, activitate de predare la clasa respectiva etc. El este numit de catre director si raspunde in fata con ducerii de intreaga activitate educativa a clasei ce i s-a incredintat. Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a v -; a, datorita faptului ca : - de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul conducator al vietii clasei,iar munca educativa este luata de profesori. - planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invata mat care sa permita elevilor sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme educative (sau de alt gen) personale. -varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pre tind un coordonator si indrumator, un specialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga opera de formare a personalitatii elevilor. - se impune realizarea unor cerinte si actiuni unitare care sa duca, in decursul scolaritatii la atingerea obiectivelor urmarite. Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat in activitatea si viata lor ulterioara. Fara a prelua sau a se suprapune sarcinilor celorlalti profesori, dirigintele are totusi functii specifice si complementare fata de toti ceilalti. El este pentru clasa sa ceea ce este directorul pentru scoala : organizatorul, indrumatorul si coordonatorul intregii activitati instructiv -; educative si a vietii colecti vului de care raspunde. Raspunderile sale fiind atat de mari el trebuie sa aiba un profil mo ral deosebit si sa dispuna de alese calitati psihice si pedagogice. Ca principal educator al clasei el orienteaza intreaga activitate a acesteia in asa fel, incat sarcinile scolii sa fie realizate cu succes. In calitatea pe care o are el trebuie sa fie permanent preocupat de sistematizarea adancirea si sporirea eficientei influentelor exercitate de toti factorii educativi (profesori, familie, mass -; media ) asupra elevilor. Obiectivele muncii dirigintelui a)educarea elevilor, ca problema centrala a activitatii sale. Orga nizarea si indrumarea vietii colectivului reprezinta nu numai o sarcina, ci si o conditie esentiala a succesului muncii educative. De felul in care dirigintele stie sa sudeze

colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective atragatoare, sa stabileasca relatii de apropiere si de sprijin reciproc intre el si clasa, sa-l integreze in colectivul scolar, sa-l mobilizeze si sa-i insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde reusita sa. Indrumarea si educarea colectivului presupune nu numai cunoaste rea temeinica a particularitatilor de viata ale acestuia, a legilor psiholo giei de grup,ci si a modului in care se constituie si functioneaza micro grupele, a influientei lor asupra grupului,a legilor dupa care liderii sunt alesi si urmati etc. Cunoasterea microstructurii grupurilor, patrunde rea in intimitatea relatiilor existente intre membrii ei, dialogul permane nt cu clasa sunt conditii ale succesului in activitatea cu toate categoriile de elevi. b) cunoasterea psihologiei clasei, a particularitatior de varsta ale elevilor, studierea profilului spiritual al fiecarui elev in parte, a aptitudi nilor si trasaturilor sale morale etc. constituie o sarcina si o conditie,in acelasi timp, a organizarii rationale a intregii activitati instructiv - edu cative a clasei. Dirigintele este veriga intermediara intre elev si profe sori, pe de o parte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este cel care concentand si sistematizand datele despre fiecare elev le ofera celor interesati, utilizandu-le in acelasi timp in scopul influentarii poziti ve a dezvoltarii fiecarui elev. Fara a se transforma in biograful elevilor el se ingrijeste ca treptat imaginea despre fiecare elev, despre per spectivele sale de dezvoltare, despre tinuta sa morala sa devina cat mai completa si mai reala. c)asigurarea succesului la invatatura al tuturor elevilor, mobilizarea lor pentru ridicarea continua a performantelor, urmarirea progresului pe care il face fiecare elev si sprijinirea reusitei sale, la toate obiecte le si activitatile.In conditiile in care lupta impotriva abandonului scolar are un caracter social si national, la toate nivelele invatamantului, diri gintele trebuie sa contribuie la prevenirea unor asfel de situatii. d) organizarea si sprijinirea activitatii extrascolare si a timpului liber al elevilor, trebuie sa-l preocupe pe diriginte deoarece aceste activita ti vin sa completeze si sa consolideze pregatirea primita in scoala.Cat priveste organizarea timpului liber, dirigintele va urmari nu numai initierea elevilor in folosirea rationala a acestuia pentru invatatura ci si organizarea unor activitati (excursii, tabere etc.) dorite de elevi care au rol de refacere, dar si de stabilire a unei relatii de apropiere intre el si clasa. e) coordonarea si indrumarea muncii tuturor factorilor care actionea za asupra clasei sale (profesori, familie etc.) este o alta obligatie a diri gintelui. Orientand ansamblul influentelor exercitate asupra clasei spre realizarea acelorasi obiective, dandu-le o directie unica si asigu randu-le un caracter unitar,convergent si activ, dirigintele este factorul polarizator al acestora. Cunoscand specificul activitatii fiecarui factor, avand imaginea clara a ceea ce trebuie sa se realizeze, si dispunand de experienta necesara pentru a-i mobiliza intr-o actiune eficienta el va spori sansele de succes ale activitatii didactico -; educative. f) impreuna cu ceilalti profesori ai clasei sale el va organiza si indru ma actiunea de orientare scolara si profesionala a elevilor. Pregatirea elevilor pentru a-si putea alege in mod constient si independent tipul de studii sau profesiunea viitoare reprezinta o actiune complexa si de lunga durata, la realizarea careia se cer antrenati mai multi factori. Actiunea de orientare scolara si profesionala reprezinta un indiciu al trainiciei sistemului de invatamant si o forma de finalizare a pregatirii tineretului pentru viata. Metodica activitatii dirigintelui Activitatea dirigintelui este foarte complexa si de mare responsabili tate, pretinzand un inalt grad de organizare si planificare, el trebuind sa cuprinda in raza sa de actiune toate laturile dezvoltarii personalita tii elevilor ( fizica, intelectuala, morala etc.). El trebuie sa utilizeze un ansamblu de metode si procedee didactico -; educative , generale si speciale, prin care sa le formeze elevilor priceperi si deprinderi de munca independenta, dandu-le incredere in fortele proprii, ajutandu-i in toate problemele care le au. Aceste lucruri se pot realiza prin : convorbirile cu elevii si cu profeso rii care predau la clasa respectiva, analiza rezultatelor la invatatura si a celor din activitatiile extrascolare, chestionare, asistentele la lectii, contactul permanent cu familiile elevilor, excursii si vizite, organizarea unor intalniri cu reprezentanti ai diferitelor profesiuni, organizarea unor schimburi de experienta intre elevii clasei pe diferite teme (studiul individual, folosirea timpului liber etc.), organizarea unor dezbateri, concursuri etc. Din toate posibilitatile dirigintele trebuie sa aleaga pe acelea care corespund mai bine obiectivelor urmarite, particularitatilor de viata ale clasei, natura activitatii desfasurate etc., in asa fel incat ele sa dea muncii sale o nota activa si creatoare.De asemenea, el va tine seama si de faptul ca actiuni asemanatoare cu clasa pot organiza si alti pro fesori de specialitate si de aceea va urmari sa evite paralelismul, supraincarcarea si sa dea o nota de varietate actiunilor respective. Un rol deosebit in ansamblul activitatii dirigintelui il ocupa ora de dirigintie, care prin functiile si caracterul ei organizat si sistematic, ii permite dirigintelui un contact mai consistent si o urmarire periodica a progreselor obtinute de colectivul clasei. Prin continutul orelor de dirigintie, prin metodica acestora si prin legatura lor cu restul activitati lor desfasurate de diriginte, acesta poate tine un permanent contact cu clasa. Ora de dirigintie poate avea un continut variat, care sa acopere in linii generale aproape toate sarcinile educatiei (morale, intelectuale, estetice, orientare profesionala etc.).Temele adecvate nivelului de dezvoltare al elevilor si particularitatile de viata ale clasei, stabilite uneori cu consultarea clasei, pot prilejui dezbaterea unor teme fundamentale ale

Primele informatii despre profesor si rolul sau corespund epocii de organizare si institutionalizare a activitatii de educare a tinerelor gene ratii ce are loc in oranduirea sclavagista. Sub forma de consideratii si reflectii asupra necesitatii si importantei educatiei, o parte din ele se refera si la pregatirea intelectuala, la tinuta morala si la priceperea educatorului de a-si desfasura activitatea pe baza cunoasterii copiilor. Reluate de pedagogia Renasterii si, mai apoi, de cea a epocii moder ne , aceste preocupari, vor cunoaste o dezvoltare ampla in secolul al XIX-lea, cand numerosi pedagogi progresisti ca J. H. Pestalozzi, F.A. Diesterweg, K.D. Usinski s.a.,au elaborat materiale valoroase cu privire la personalitatea educatorului insistand,mai cu seama, asupra calitatilor necesare acestuia, atat in efectuarea activitatilor din scoala, cat si a celor desfasurate in vederea ridicarii culturale a comunitatii. In zilele noastre, problema profesorului cunoaste doua orientari prin cipale, una traditionalista, iar alta angajata. Privit de pe pozitiile orientarii traditionaliste, rolul profesorului este de a pastra cunostintele si a le transmite generatiilor

tinere. Cu alte cuvinte, profesorul apare ca un mijlocitor menit a strabate spatiul spiri tual dintre generatii pe acelasi drum batatorit, condamnat a ramane,in acest fel,impreuna cu cei pe care ii educa,intr-o stare continua de pre caritate culturala si de cunoastere. In opozitie cu aceasta,orientarea angajata vede in profesor un agent social dinamic, participant activ si responsabil nu numai la viata scolii, ci si la cea a comunitatii sociale din care face parte, contribuind prin munca sa la toate prefacerile ce au loc in ea. Din datele existente rezulta ca aceasta orientare se impune azi, tot mai insistent, pentru toate popoarele atente la viitorul lor. Definita ca institutie destinata a realiza instruirea si educarea tinere lor generatii, scoala, functionalitatea ei, presupune conlucrarea a numerosi factori, printre care, in prim plan,se situeaza cuplul profesor elev, ce reprezinta, la drept vorbind,insasi schema simplificata a ceea ce, in esenta, constituie caracteristica fundamentala a procesului instructiveducativ.Aceasta indica direct atat pozitia pe care o ocupa profesorul in invatamant cat si perspectiva rolului si a sarcinilor ce-i revin, relevand, totodata, insemnatatea functiei sale sociale.Tocmai datorita acestei situatii, problemei personalitatii profesorului,statutului sau social, ii sunt consacrate numeroase studii si lucrari atat in tara cat si peste hotare. De remarcat ca,intr-un fel sau altul,fiecare din ele se refera la cerintele si calitatile pe care le solicita profesiunea de pro fesor,unele din ele indicand si o seama de cai si mijloace prin care se propune sa se actioneze in vederea modelarii educatorilor, chiar si a celor ce se afla deja in functiune. Factor hotarator prin pozitia pe care o ocupa in sistemul muncii edu cative, profesorul se dovedeste tot astfel si in ce priveste activitatea pe care o desfasoara, dat fiind ca el indeplineste dublu rol : - de con ducator al procesului instructiveducativ, la obiectul ce preda, si de executor al lui. Din aceasta situatie rezulta ca, atat nivelul in care satisface sau nu satisface cerintele profesiunii, cat si calitatile si defectele profesorului, nu pot fi altfel apreciate decat numai in raport de rezultatele pe care le obtine in mod concret in activitatea sa cu ele vii la clasa, precum si in afara clasei si a scolii. Dar, intrucat profesorul este situat intr-un sistem de relatii ce depa sesc incinta scolii incluzand parintii elevilor, si, in general, membrii grupului social in mijlocul caruia traieste si munceste, el este obligat sa raspunda si solicitarilor acestora, adesea, trebuind sa vina chiar in intampinarea lor. Acest fapt sporind complexitatea activitatii lui va duce la accentuarea ponderii rolului sau,in general,ca urmare a cre sterii gradului responsabilitatii sale sociale. Profesiunea de educator,exercitarea ei,solicita din partea celor care o practica sa raspunda la cerinte de baza, printre care mentionam: pregatire temeinica de specialitate, pregatirea psihopedagogica corespunzatoare, precum si priceperi si deprinderi de munca peda gogica,tact pedagogic si maiestrie pedagogica,bogat orizont cultural. Cunoasterea precisa a scopului, claritatea si puterea lui mobilizatoa re, stimulativa si selectiva, in acelasi timp, trebuie sa-l conduca pe profesor, in mod neabatut, la eforturi sustinute si continue de perfe ctionare, si autoperfectionare a intregii sale activitati in vederea realizarii scopului educativ. Pregatirea temeinica de specialitate, constituie o cerinta a carei satisfacere asigura afirmarea pozitiva a personalitatii profesorului in realizarea sarcinii de a inarma pe elevi cu un sistem de cunostinte trainice din domeniul specialitatii lui, si de a le forma priceperi si deprinderi de munca si de a folosi inteligent continutul lectiilor in sco pul modelarii personalitatii elevilor nu numai pe latura intelectuala ci si morala, estetica, fizica, si tehnico- pedagogica, conform cu situatia data. Aceasta activitate, desfasurata zi cu zi in mod sistematic, perse verent si pasionant de catre profesor, determina atat dezvoltarea ca pacitatilor psihice ale copiilor : inteligenta, memoria, imaginatia etc. cat si formarea a o seama de trasaturi morale, si chiar fizice, precum si aparitia si consolidarea unui stil propriu de munca, favorizand astfel dezvoltarea personalitatii celor ce lucreaza. Pregatirea temeinica de specialitate a profesorului contribuie cel mai mult la instituirea prestigiului sau real in fata clasei, la consolidarea pozitiei lui de lider ,situatie ce sporeste uimitor posibilitatea sa de influentare cu urmari pozitive in realizarea sarcinilor de instruire si educare, de afirmare a potentialului colectivitatii de elevi. Pregatirea psihopedagogica, formarea unor priceperi, deprinderi si obisnuinte de munca pedagogica, tactul si maiestria pedagogica, con stituie un ansamblu de cerinte fara de care nu se poate concepe nici un fel de munca educativa de calitate.Dar nu-i mai putin adevarat, ca, in lipsa pregatirii de specialitate,prezenta acestui ansamblu de cerinte devine practic inutil. In esenta, aceste preferinte obliga profesorul, indiferent de speciali tate, sa studieze si sa se familiarizeze cu problemele generale ale pe dagogiei, cu cele ale didacticii si teoriei educatiei, cu metodica de specialitate, cu psihologia copilului, psihopedagogia, igiena scolara si alte obiecte inrudite cu pedagogia, urmand ca apoi utilizand cunostin tele dobandite sa desfasoare o activitate practica complexa ce prin eforturi continui il conduce spre ceea ce se cheama maiestrie pedago gica, expresie concreta a armonizarii la nivel optim a teoriei educatiei cu tactul pedagogic, cu priceperile si deprinderile pedagogice de a organiza si desfasura in asa fel activitatea instructiv-educativa incat sa se asigure obtinerea celor mai bune rezultate. Prezenta unui orizont cultural bogat in pregatirea profesorului, con stituie, cerinta a carei implinire ii asigura deschidere spre afirmare ce, fie ca vine in intampinarea unor cerinte sau a unor nebanuite intreba ri,fie ca reprezinta raspunsuri la probleme diverse pe care le incearca curiozitatea sau necesitatea unei rezolvari competente si imediate, da atmosferei clasei o deosebita vivacitate care se instituie dupa legile osmozei spirituale dincolo de fata obligatiei rigide. Calitatile profesorului Apartinatoare structurii psihice a personalitatii,sub forma dispozitiilor care se dezvolta in conditii adecvate de educatie si mediu, calitatile necesare exercitarii, in bune conditii,a pofesiunii de educator,se expri ma sub forma unor atribute proprii intelectului, afectivitatii si vointei. a) Calitati intelectuale -inteligenta, care sa-l tina pe profesor intr-o comuniune continua cu clasa; -gandire vioaie,inventiva, si,in acelasi timp ordonata si patrunzatoa re, analitica si sintetica,clara si sistematica,care sa permita o anumita facilitare in ordonarea logica a ideilor si sa serveasca,in toate ocaziile claritatea formularilor; -memorie mobila avand serioase posibilitati de corelare intre datele obiectului de specialitate si cele oferite de alte discipline; -spirit de observatie si atentie distributiva care asigura educatorului posibilitatea de a supraveghea clasa, de a o indruma si conduce,si,in acelasi timp,de a se autocontrola in toate etapele desfasurarii activita tii indiferent de imprejurarile sau locul unde se petrece. -imaginatie bogata capabila sa antreneze eficient potentialul spiritu al al elevilor; si un limbaj bogat,format printr-o lectura

sustinuta a unui material variat si reprezentativ din diverse domenii. b) Calitati moral - afective Lucrarile ce abordeaza problema personalitatii profesorului, in gene ral, sunt unanime in a recunoaste ca practica invatamantului solicita educatorului ca in relatiile lui cu elevii, a caror psihologie ii este cuno scuta sa instituie, pastrand distanta cuvenita, un climat de munca dominat de calm si voiosie. Cald si binevoitor, profesorul trebuie sa lucreze de asa maniera incat sa asigure in relatiile sale cu elevii o atmosfera sincera si deschisa, generatoare de incredere reciproca, adevarata sursa de optimism si generozitate. Un astfel de mod de a fi si a proceda al profesorului se inscrie in continutul a ceea ce se cheama vocatia pedagogului , vocatie care decurge,cum arata pedagogul francez R.Hubert, din dragostea pentru copii inteleasa ca o nevoie de a te darui fiintei lor slabe deschisa tutu ror influientelor,ajutandu-le sa se realizeze atat pentru ei cat si pentru societate. Reflectare a dragostei pentru profesiunea de educator pe care si-a ales-o, apropierea de elevi da posibilitatea profesorului sa patrunda lumea lor launtrica si sa descifreze simptomele starilor sufletesti ale acestora, pe de o parte, iar pe de alta, sa organizeze astfel activitatea pentru ei incat sa poata sa-si afirme intreg potentialul de care dispun dand la iveala inclinatii, aptitudini si talente, servind, prin aceasta, optimizarea intregului curs al procesului instructiv-educativ din scoala in care lucreaza. c)Calitatile moral -; volitive -fermitatea si energia cu care actioneaza, pe multiple planuri,pentru realizarea sarcinilor utilizand intreaga sa capacitate de munca si toate mijloacele pe care le are la indemana; -rabdarea, perseverenta, darzenia si intransigenta in indeplinirea sarcinilor si in toate relatiile ce decurg din pozitia pe care o ocupa in procesul instructiv -; educativ, din rolul sau; -tactul si stapanirea de sine, care ajuta profesorului sa treaca cu succes examenul starilor tensionale care ar putea sa duca la situatii conflictuale insotite de explozii verbale de tipul apostrofarilor, amenin tarilor si chiar a proliferarii unor expresii jignitoare ce nu numai ca nu-i aduc nici un ascendent asupra clasei, ci, dimpotriva, o diminuare a prestigiului, dar, in mod obisnuit se soldeaza si cu grave repercusiuni asupra invataturii si a disciplinei; -curajul unor intreprinderi indraznete pe planul introducerii noului in activitatea sa, fie in domeniul metodologiei, fie chiar si in cel al conti nutului daca este posibil; -vointa insotita de consecventa si de simtul masurii exprimat printr-o conduita echilibrata etc. Se intelege ca toate aceste calitati de vointa si trasaturi pozitive morale de caracter, se dezvolta, ca si in celelalte atribute ale persona litatii profesorului, in activitatea de fiecare zi si in lupta cu inertia si cu alte obstacole ce survin, fie de natura subiectiva, fie obiectiva. A organiza si a conduce intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul cu elevii de la nivelul cerintelor si a calitatilor mentionate,si a cultiva la ei sentimentele si virtutiile cele mai alese inseamna a des chide cale libera potentialului creator al elevilor, sporind increderea in fortele lor, modelandu-i in desciplina severa, eficienta a muncii,adeva rata scoala a formarii la elevi a trasaturilor de vointa si de caracter. Rolul sociocultural al profesorului Profesorul desfasuradu-si activitatea intr-o anumita realitate sociala dobandeste statut de cetatean al comunitatii respective, relatie din care decurg drepturi si datorii. In aceasta situatie de integrare organi ca in comunitate, profesorul nu mai poate sa-si limiteze activitatea doar la munca instructiv -; educativa pe care o desfasoara la clasa si in scoala, ci are obligatia morala sa participe cu pricepere si entuzia sm la toate actiunile menite sa asigure inaintarea societatii din care face parte pe calea progresului material si cultural. Prin aceasta profe sorul continua o veche si valoroasa traditie a slujitorilor scolii romane sti, iar pe de alta parte raspunde rolului sau de agent transformator constient si dinamic aducandu-si contributia la ridicarea continua a conditiei umane a membriilor societatii careia ii apartine. Toate cerintele si calitatile care se imbina in personalitatea profeso rului pot fi privite numai ca un tot unitar ale carui componente stau intr-un raport de interconditionare, reprezentand clar dominantele de personalitate, care variaza de la caz la caz, in functie de diferentierile determinate de potentialul ereditar, de mediu si de educatie. Toate cerintele si calitatile la care ne-am referit trebuie examinate in dinamica lor, dar nu trebiue rupte din situatia profesorului de mem bru al unei anumite comunitati sociale,care isi are particularitatile sale deosebite de cele ale altora. Modul particular de manifestare al personalitatii fiecaruia dintre profesori, ca expresie a gradului de satisfacere a cerintelor si de afirmare a calitatilor, constituie variabila dependenta ce introduce in viata scolii variatia, placutul si interesantul. Privita prin optica prin care profesorul a reusit sa-i transforme pe elevi in purtatori ai unui sistem de cunostinte despre lume,ai unui cod de norme morale,priceperi si deprinderi de munca fizica si intelectua la,cu gustul pentru comorile culturii,gata sa contribuie la emanciparea reala a societatii, personalitatea lui dobandeste valoare deosebita, nu atat prin ceea ce reprezinta el ca individ, ci prin ceea ce a realizat si realizeaza pentru altii. Dirigintele Practica educativa indelungata a demonstrat necesitatea de a incredinta unui diriginte o intreaga activitate de coordonare a tuturor influentelor educative ce se exercita asupra unei clase. Dirigintele este un nembru al colectivului pedagogic, desemnat in aceasta fun ctie dupa anumite criterii : o vasta experienta educativa, o evidenta autoritate morala si profesionala, activitate de predare la clasa respectiva etc. El este numit de catre director si raspunde in fata con ducerii de intreaga activitate educativa a clasei ce i s-a incredintat. Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a v -; a, datorita faptului ca : - de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul conducator al vietii clasei,iar munca educativa este luata de profesori. - planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invata mat care sa permita elevilor sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme educative (sau de alt gen) personale. -varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pre tind un coordonator si indrumator, un specialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga opera de formare a personalitatii elevilor. - se impune realizarea unor cerinte si actiuni unitare care sa duca, in decursul scolaritatii la atingerea obiectivelor urmarite. Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat in activitatea si viata lor ulterioara. Fara a

prelua sau a se suprapune sarcinilor celorlalti profesori, dirigintele are totusi functii specifice si complementare fata de toti ceilalti. El este pentru clasa sa ceea ce este directorul pentru scoala : organizatorul, indrumatorul si coordonatorul intregii activitati instructiv -; educative si a vietii colecti vului de care raspunde. Raspunderile sale fiind atat de mari el trebuie sa aiba un profil mo ral deosebit si sa dispuna de alese calitati psihice si pedagogice. Ca principal educator al clasei el orienteaza intreaga activitate a acesteia in asa fel, incat sarcinile scolii sa fie realizate cu succes. In calitatea pe care o are el trebuie sa fie permanent preocupat de sistematizarea adancirea si sporirea eficientei influentelor exercitate de toti factorii educativi (profesori, familie, mass -; media ) asupra elevilor. Obiectivele muncii dirigintelui a)educarea elevilor, ca problema centrala a activitatii sale. Orga nizarea si indrumarea vietii colectivului reprezinta nu numai o sarcina, ci si o conditie esentiala a succesului muncii educative. De felul in care dirigintele stie sa sudeze colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective atragatoare, sa stabileasca relatii de apropiere si de sprijin reciproc intre el si clasa, sa-l integreze in colectivul scolar, sa-l mobilizeze si sa-i insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde reusita sa. Indrumarea si educarea colectivului presupune nu numai cunoaste rea temeinica a particularitatilor de viata ale acestuia, a legilor psiholo giei de grup,ci si a modului in care se constituie si functioneaza micro grupele, a influientei lor asupra grupului,a legilor dupa care liderii sunt alesi si urmati etc. Cunoasterea microstructurii grupurilor, patrunde rea in intimitatea relatiilor existente intre membrii ei, dialogul permane nt cu clasa sunt conditii ale succesului in activitatea cu toate categoriile de elevi. b) cunoasterea psihologiei clasei, a particularitatior de varsta ale elevilor, studierea profilului spiritual al fiecarui elev in parte, a aptitudi nilor si trasaturilor sale morale etc. constituie o sarcina si o conditie,in acelasi timp, a organizarii rationale a intregii activitati instructiv - edu cative a clasei. Dirigintele este veriga intermediara intre elev si profe sori, pe de o parte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este cel care concentand si sistematizand datele despre fiecare elev le ofera celor interesati, utilizandu-le in acelasi timp in scopul influentarii poziti ve a dezvoltarii fiecarui elev. Fara a se transforma in biograful elevilor el se ingrijeste ca treptat imaginea despre fiecare elev, despre per spectivele sale de dezvoltare, despre tinuta sa morala sa devina cat mai completa si mai reala. c)asigurarea succesului la invatatura al tuturor elevilor, mobilizarea lor pentru ridicarea continua a performantelor, urmarirea progresului pe care il face fiecare elev si sprijinirea reusitei sale, la toate obiecte le si activitatile.In conditiile in care lupta impotriva abandonului scolar are un caracter social si national, la toate nivelele invatamantului, diri gintele trebuie sa contribuie la prevenirea unor asfel de situatii. d) organizarea si sprijinirea activitatii extrascolare si a timpului liber al elevilor, trebuie sa-l preocupe pe diriginte deoarece aceste activita ti vin sa completeze si sa consolideze pregatirea primita in scoala.Cat priveste organizarea timpului liber, dirigintele va urmari nu numai initierea elevilor in folosirea rationala a acestuia pentru invatatura ci si organizarea unor activitati (excursii, tabere etc.) dorite de elevi care au rol de refacere, dar si de stabilire a unei relatii de apropiere intre el si clasa. e) coordonarea si indrumarea muncii tuturor factorilor care actionea za asupra clasei sale (profesori, familie etc.) este o alta obligatie a diri gintelui. Orientand ansamblul influentelor exercitate asupra clasei spre realizarea acelorasi obiective, dandu-le o directie unica si asigu randu-le un caracter unitar,convergent si activ, dirigintele este factorul polarizator al acestora. Cunoscand specificul activitatii fiecarui factor, avand imaginea clara a ceea ce trebuie sa se realizeze, si dispunand de experienta necesara pentru a-i mobiliza intr-o actiune eficienta el va spori sansele de succes ale activitatii didactico -; educative. f) impreuna cu ceilalti profesori ai clasei sale el va organiza si indru ma actiunea de orientare scolara si profesionala a elevilor. Pregatirea elevilor pentru a-si putea alege in mod constient si independent tipul de studii sau profesiunea viitoare reprezinta o actiune complexa si de lunga durata, la realizarea careia se cer antrenati mai multi factori. Actiunea de orientare scolara si profesionala reprezinta un indiciu al trainiciei sistemului de invatamant si o forma de finalizare a pregatirii tineretului pentru viata. Metodica activitatii dirigintelui Activitatea dirigintelui este foarte complexa si de mare responsabili tate, pretinzand un inalt grad de organizare si planificare, el trebuind sa cuprinda in raza sa de actiune toate laturile dezvoltarii personalita tii elevilor ( fizica, intelectuala, morala etc.). El trebuie sa utilizeze un ansamblu de metode si procedee didactico -; educative , generale si speciale, prin care sa le formeze elevilor priceperi si deprinderi de munca independenta, dandu-le incredere in fortele proprii, ajutandu-i in toate problemele care le au. Aceste lucruri se pot realiza prin : convorbirile cu elevii si cu profeso rii care predau la clasa respectiva, analiza rezultatelor la invatatura si a celor din activitatiile extrascolare, chestionare, asistentele la lectii, contactul permanent cu familiile elevilor, excursii si vizite, organizarea unor intalniri cu reprezentanti ai diferitelor profesiuni, organizarea unor schimburi de experienta intre elevii clasei pe diferite teme (studiul individual, folosirea timpului liber etc.), organizarea unor dezbateri, concursuri etc. Din toate posibilitatile dirigintele trebuie sa aleaga pe acelea care corespund mai bine obiectivelor urmarite, particularitatilor de viata ale clasei, natura activitatii desfasurate etc., in asa fel incat ele sa dea muncii sale o nota activa si creatoare.De asemenea, el va tine seama si de faptul ca actiuni asemanatoare cu clasa pot organiza si alti pro fesori de specialitate si de aceea va urmari sa evite paralelismul, supraincarcarea si sa dea o nota de varietate actiunilor respective. Un rol deosebit in ansamblul activitatii dirigintelui il ocupa ora de dirigintie, care prin functiile si caracterul ei organizat si sistematic, ii permite dirigintelui un contact mai consistent si o urmarire periodica a progreselor obtinute de colectivul clasei. Prin continutul orelor de dirigintie, prin metodica acestora si prin legatura lor cu restul activitati lor desfasurate de diriginte, acesta poate tine un permanent contact cu clasa. Ora de dirigintie poate avea un continut variat, care sa acopere in linii generale aproape toate sarcinile educatiei (morale, intelectuale, estetice, orientare profesionala etc.).Temele adecvate nivelului de dezvoltare al elevilor si particularitatile de viata ale clasei, stabilite uneori cu consultarea clasei, pot prilejui dezbaterea unor teme fundamentale ale societatii. Metodica desfasurarii acestor ore poate fi de asemenea foarte va riata, incepand cu expuneri si explicatii stiintifice si sfarsind cu demon stratii practice sau cu utilizarea unor mijloace audio-;vizuale moderne. Metodele didactice, in special cele ale educatiei morale (convorbirea etica, exemplificarea) sunt folosite deopotriva. Caracterul activ al acestor ore este obtinut prin utilizarea dialogului, al dezbaterilor, al intalnirilor, referatelor, al analizelor de cazuri, al analizei muncii etc.,

care dau orelor de dirigintie o nota antrenanta, diferita de cea a lectiilor obisnuite. Fara a avea o structura rigida ora de dirigintie se desfasoara in linii generale dupa urmatorul plan : pregatirea psihologica a clasei si anuntarea subiectului orei, analiza cu ajutorul elevilor a exemplelor, a materialului faptic, a situatiei concrete etc.,generalizarea, raportarea si aplicarea concluziilor la situatia clasei sau a elevilor si recomandari sfaturi, sugestii pentru traducerea in practica a invatamintelor extrase. Ora de dirigentie este un punct de convergenta a intregii acti vitati comune a dirigintelui cu clasa si ea poate fi continuata, largita si consolidata prin activitatile din afara clasei, organizate si conduse de diriginte sau de catre un alt factor educativ. De exemplu, o excursie poate avea obiective complexe : instructiv educative, de orientare scolara si profesionala etc. Rolul dirigintelui este deosebit de important chiar daca nu el este initiatorul si organiza torul acesteia, ajutand la stabilirea obiectivelor complexe ce pot fi urmarite, contribuind la pregatirea ei, integrand-o in planul sau de munca, ajutand la valorificarea rezultatelor ei. Participand la excursie dirigintele va urmari imbogatirea si si precizarea cunostintelor(informa tiilor) sale despre elevi, cunoasterea microgrupurilor si a liderilor, gra dul de disciplina, informatiile elevilor in diferite domenii, interesele lor, orientarea scolara si profesionala, efectele produse asupra elevilor de diverse evenimente sau intamplari petrecute, colaborarea cu ceilalti profesori, modul in care pot fi elevii atrasi in organizarea unor astfel de manifestari etc.Prin urmare, o astfel de actiune ii permite sa faca si sa cunoasca mai mult despre elevii sai decat multe lectii sau activitati. In cazul convorbirilor cu clasa folosind informatiile cu pricepere si dand acestora un caracter sistematic, de apropiere si incredere reciproca, dirigintele poate exercita prin intermediul lor o influenta pozitiva, continua asupra activitatii clasei. El poate cunoaste opinia clasei, o poate influenta, poate solicita ajutorul clasei, sugestii, initiati ve etc., poate mobiliza colectivul si poate crea o atmosfera de lucru si entuziasm, de calm si optimism, un climat propice formarii trasaturilor morale ale fiecarui elev. Un dialog permanent cu clasa reprezinta un puternic instrument formativ , daca dirigintele stie sa sa-i exploateze toate resursele de care dispune aceasta metoda.In calitate de prieten si indrumator al elevilor, dirigintele devine un modelator perseverent si priceput al personalitatii fiecarui elev numai daca stie sa dea fiecarei actiuni si fiecarei metode nota sa specifica, personala si creatoare, sporind in felul acesta succesele si bucuriile elevilor sai. O atentie speciala trebuie sa acorde dirigintele calitatii actiunilor pe care le intreprinde, pregatirii si evaluarii acestora. Combaterea formalismului, a rigiditatii, a sablonului si a rutinei sunt cerinte esentiale si permanente ale activitatii dirigintelui.Factorului afectiv i se va rezerva un loc deosebit in cadrul relatiilor profesor -;elev,deoarece adeseori acesta e cel care conditioneaza succesul actiunilor intreprinse cu clasa. Eficienta muncii dirigintelui depinde intre altele si de respectarea unor cerinte pedagogice generale cum sunt : a) alegerea, pregatirea si organizarea unor actiuni variate si intere sante la nivelul clasei respective; b) stabilirea unor obiective clare,cuprinzatoare si realizabile,precum si adecvarea actiunilor intreprinse in mod planificat; c) imbinarea actiunilor colective cu cele individuale si folosirea unor metode si procedee variate, active si eficiente; d) mobilizarea tuturor factorilor educativi care lucreaza cu clasa si asigurarea unei conlucrari sistematice si rodnice a acestora pe tot parcursul anilor, realizandu-se o actiune unitara si coordonata; e) evaluarea sistematica a rezultatelor obtinute si transformarea acestora in puncte de sprijin ale actiunilor viitoare; f) asigurarea unui dialog permanent cu clasa si crearea unui climat favorabil oricarei actiuni educative; Sistemul muncii dirigintelui cuprinde principalele coordonate ale activitatii instructiv -; educative utilizabile la clasa respectiva. El face parte din sistemul actiunilor educative intreprinse in scoala in vederea pregatirii tinerei generatii pentru munca si o viata activa, adaptand si concretizand obiectivele generale la nivelul si particulari tatile fiecarei clase de care raspunde dirigintele. Dificultatea, dar si meritul dirigintelui consta in a sti sa organizeze activitatea tuturor factorilor intr-o actiune convergenta si sistematica, potrivit unui plan elaborat cu multa grija, pentru a realiza tot ceea ce si-a propus. Dand un sens creator activitatii sale dirigintele se va folosi de orice prilej aparut in viata scolii prin care ar putea accentua si consolida influentele pozitive exercitate asupra clasei pe care o conduce. El va recurge la o serie de instrumente verificate si eficiente de natura sa sporeasca valoarea formativa a actiunilor intreprinse: discutii,dezbate ri, chestionare, compuneri etc., si in special se va folosi de unele documente de natura sa-i usureze si sistematizeze munca : caietul dirigintelui, fise psiho -; pedagogice de cunoastere si caracterizare a elevilor, planificari ale actiunilor educative etc. Fara a face din acestea un scop in sine el va avea grija ca ele sa-i ajute sa-si concre tizeze rezultatele actiunilor si sa poata oferi colegilor, si in special profesorilor care predau la clasa sa, un ajutor efectiv in perfectiona rea muncii educative cu elevii. Rezulta asadar ca numai pe baza unui plan de perspectiva urmarit si realizat metodic dirigintele va putea deveni principalul educator si modeltor al personalitatii elevilor ce i-au fost incredintati.