C

ATEVA PROBLEME PREG

ATITOARE
PENTRU OLIMPIADE
Ovidiu MUNTEANU si Emanuel MUNTEANU
2
Cuprins
Prefat a 5
1 Clasa a XI-a 7
1.1 Algebra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Analiza matematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2 Clasa a XII-a 31
2.1 Algebra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2 Analiza matematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3
4 CUPRINS
Prefat a
De la nceput precizam, pentru a nu crea confuzie, ca aceasta carte nu
este una de interes pentru un cerc larg de elevi. Deci nu va nghesuit i
sa o cumparat i !. Ea se adreseaza catorva elevi si, eventual, profesori
ce pregatesc fazele superioare ale Olimpiadei de Matematica la clasele a
XI-a si a XII-a.
Lucrarea cont ine 54 de probleme de algebra si analiza matematica
rezolvate integral. Cei neavizat i vor exclama: asa put ine ?!, fara sa
nt eleaga ca esent ele tari se pastreazan sticlut e mici. Desigur materialul
nu este atotcuprinzator pentru scopul propus mai sus, dar ofera cateva
idei pentru cum trebuie gandita o problema de o asemenea complexitate.
Materialul poate folosit si de student ii anului I de la facultat ile de
Matematica.
Marea majoritate a problemelor sunt originale si au fost elaborate,
iar o parte din ele propuse n ultimii ani cu diverse ocazii, de primul
autor. Redactarea si sprijinul pentru publicarea lor apart ine celui de-al
doilea autor.
Brasov, 2006
5
6 CUPRINS
Capitolul 1
Clasa a XI-a
1.1 Algebra
1. Fie A, B M
m
(C) inversabile cu AB +BA = O
m
. Aratat i ca:
i) m este par
ii) daca a, b, c, d C, aI
m
+bA+cB +dAB = O
m
atunci a = b =
c = d = 0.
Solut ie:
i). Din AB = BA rezulta ca det AB = (1)
m
det BA. Acum
folosim det AB = det BA ,= 0 si obt inem (1)
m
= 1, adica m par.
ii). Fie C = AB, atunci AC + CA = O
m
si BC + CB = O
m
.

Intr-adevar, de exemplu AC = A(AB) = A(BA) = (AB)A = CA.

Inmult ind la stanga cu An relat ia din enunt aA+bA

2
+cAB+dAC =
O
m
(aI
m
+ bA cB dC)A = O
m
aI
m
+ bA cB dC = O
m
.
Folosind acum si relat ia init iala din enunt obt inem:
_
aI
m
+bA = O
m
cB +dC = O
m
7
8 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
si cum O
m
= cB +dC = (cI
m
+dA)B, rezulta ca:
_
aI
m
+bA = O
m
cI
m
+dA = O
m
.
Daca u, v C astfel ca uI
m
+ vA = O
m
atunci u = v = 0: ntr-adevar,
presupunem prin absurd ca v ,= 0 A = I
m
, unde =
u
v
. Atunci
O
m
= AB + BA = 2B = 0 A = O
m
, imposibil; astfel v = 0 si
de aici u = 0. Prin urmare a = b = c = d = 0.
2. Sa se demonstreze ca C M
2
(C) cu proprietatea A

=
CA
t
C
1
, A M
2
(C) si sa se determine toate matricile C cu
aceasta proprietate. (A

adjuncta matricei A.)

Solut ie:
Fie A =
_
a b
c d
_
A

=
_
d b
c a
_
. Fie C =
_
0 1
1 0
_

CA
t
=
_
b d
a c
_
CA
t
C
1
=
_
d b
c a
_
= A

.
Deci am gasit C cu proprietatea din enunt .
Fie acum D M
2
(C) o alta matrice cu proprietatea data. Rezulta
ca
A

= DA
t
D
1
= CA
t
C
1
, A M
2
(C)
si putem rescrie rezultatul astfel:
(C
1
D)A
t
= A
t
(C
1
D).

Inseamna ca C
1
D comuta cu toate matricile din M
2
(C), si dintr-un
rezultat cunoscut obt inem ca C
1
D = I , C.
Am demonstrat astfel ca D = C , C

, deci D =
_
0
0
_
.
Si invers, daca D = C A

= DA
t
D
1
, A M
2
(C).
1.1. ALGEBR

A 9
3. Sa se demonstreze ca numarul tuturor funct iilor
f : M
n
(R) T (1, 2, ..., m) cu proprietatea
f(XY ) f(X) f(Y ), X, Y M
n
(R)
este (n + 2)
m
. S-a notat cu T(A) familia part ilor mult imii A.
Solut ie: Avem
f(X) = f(XI
n
) f(X) f(I
n
) f(I
n
)
deci f(X) f(I
n
), X M
n
(R). Daca Y M
n
(R) este inversabila,
atunci
f(I
n
) = f(Y Y
1
) f(Y ) f(Y
1
) f(Y )
si deci f(Y ) = f(I
n
), Y M
n
(R) inversabila. Sa mai observam ca daca
A este inversabila si X oarecare, atunci
f (AX) f (A) f (X) f (X) si
f (X) = f
_
A
1
AX
_
f
_
A
1
_
f (AX) f (AX)
adica f (AX) = f (X) .
Fie acum X M
n
(R) oarecare.
Exista R, U
r
, S, cu X = RU
r
S astfel ca R si S sa e inversabile
si U
r
sa aiba primele r elemente de pe diagonala principala egale cu
1 iar restul 0.

Intr-adevar, orice matrice se poate aduce la forma U
r
(cu r 0, 1, .., n) prin transformari elementare de matrici, si se poate
dovedi usor ca oricarei transformari elementare i corespunde o nmult ire
la dreapta sau la stanga cu matrice inversabila.
Acum, din X = RU
r
S rezulta ca f(X) = f(U
r
). Observam ca din
U
r
U
r+1
= U
r
se obt ine ca f(U
r
) f(U
r+1
), adica sirul f (U
r
)
r=0,n
este ascendent.
Se poate dovedi ca un astfel de sir ascendent caracterizeaza o funct ie
f cu proprietatea din enunt . Am dovedit deja ca orice f determina un
astfel de sir.
10 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Fie acum (A
i
)
i=0,n
un sir ascendent de part i ale lui 1, .., m. Denim
f prin f (X) = A
r
, daca rangX = r. Sa observam ca din
rang (XY ) minrangX, rangY
rezulta ca f are proprietatea
f(XY ) f(X) f(Y ), X, Y M
n
(R).
Problema revine astfel la a determina numarul sirurilor ascendente
(A
i
)
i=0,n
, A
i
T(1, 2, .., m).
Fie k
0
:=[ A
0
[; pentru alegerea unei mult imi A
0
avem C
k
0
m
posi-
bilitat i. Pentru o alegere xata a lui A
0
, elementele din A
1
A
0
se vor
alege din cele m k
0
elemente ramase, deci daca k
1
:=[ A
1
[ [ A
0
[,
k
1
0, atunci avem C
k
1
mk
0
posibilitat i de alegere a mult imii A
1
A
0
.
Continuand rat ionamentul, va rezulta ca numarul total de siruri este
N :=

0k
0
+...+k
n
m
C
k
0
m
C
k
1
mk
0
......C
k
n
m(k
0
+..+k
n1
)
Acum folosim faptul ca
m(k
0
+...+k
n1
)

k
n
=0
C
k
n
m(k
0
+..+k
n1
)
= 2
m(k
0
+..+k
n1
)
si de asemenea ca
m(k
0
+...+k
n2
)

k
n1
=0
C
k
n1
m(k
0
+..+k
n2
)
2
m(k
0
+..+k
n2
)k
n1
= 3
m(k
0
+..+k
n2
)
( binomul lui Newton). Continuand, se obt ine: N = (n + 2)
m
.
(C:2578, GM 12/2002).
1.1. ALGEBR

A 11
4. Fie Q C[X] un polinom de grad m avand radacini
distincte. Sa se determine numarul de elemente ale mult imii
E := P C[X] : A M
n
(C) , Q(A) = O
n
, P (x) = det (xI
n
A) .
Solut ie: Fie P E.

Inseamna ca
A M
n
(C) , Q(A) = O
n
si P (x) = det (xI
n
A)
Fie mai departe C o radacina a lui P, adica este o valoare proprie
a lui A. Rezulta ca sistemul AX = X are si o solut ie nebanala pe care
o notam cu X
0
. Este usor de vazut ca
Q(A) X
0
= Q() X
0
,
prin urmare Q() = 0. Rezulta astfel ca radacinile lui P sunt n nu-
mere din mult imea
1
, ..,
m
, unde
i
sunt radacinile lui Q. Prin ur-
mare, P este determinat de n numere nu neaparat distincte
1
, ...,
n
din mult imea
1
, ..,
m
.
Invers, dand un polinom P care are ca radacini n numere
1
, ..,
n
din mult imea
1
, ..,
m
, e A matricea care are pe diagonala principala

1
, ..,
n
si n rest 0.
Evident,
det (xI
n
A) = (x
1
) ... (x
n
) = P (x)
iar Q(A) este o matrice care are pe diagonala principala Q(
i
) = 0 si 0
n rest, deci Q(A) = O
n
. Rezulta ca P E.
Astfel am demonstrat ca numarul de elemente al lui E este egal cu
numarul de posibilitat i de a alege n numere oarecare dintr-o mult ime de
m elemente, fara a conta ordinea, adica C
n
mn
.
5. Fie A, B M
n
(C) doua matrici care comuta si e C o
valoare proprie pentru A+B.
12 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Demonstrat i ca exista C si C valori proprii pentru A
respectiv B astfel ca = +.
(C:2579, GM13/2002).
Solut ie: Fie C valoare proprie pentru A+B. Rezulta ca sistemul
(A+B) X = X are si o solut ie nebanala pe care o notam tot cu X.
Fie
1
, ..,
n
si
1
, ..,
n
valorile proprii ale lui A, respectiv B.
Din (A+B) X = X rezulta ca BX = (I
n
A) X, deci
(B
1
I
n
) X = ((
1
) I
n
A) X
...................................................
(B
n
I
n
) X = ((
n
) I
n
A) X
Acum, ntrucat AB = BA, rezulta:
(B
2
I
n
) (B
1
I
n
) X = (B
2
I
n
) ((
1
) I
n
A) X
= ((
1
) I
n
A) (B
2
I
n
) X
= ((
1
) I
n
A) ((
2
) I
n
A) X
si continuand obt inem
(B
n
I
n
) ... (B
1
I
n
) X = CX,
unde am notat
C := ((
n
) I
n
A) .... ((
1
) I
n
A) .
Folosim faptul ca B verica propriul polinom caracteristic, adica
(B
n
I
n
) ... (B
1
I
n
) = O
n
si obt inem ca sistemul CX = 0 are si solut ie nebanala, deci det C = 0.
1.1. ALGEBR

A 13
Aceasta nseamna ca
k
astfel ca det ((
k
) I
n
A) = 0. Prin
urmare,
k
este valoare proprie pentru A, deci
j
astfel ca
k
=

j
.
6. Fie A, B, C M
n
(R), C := AB BA. Sa se demonstreze
ca daca doua dintre matricile A, B, C comuta, atunci C
n
= O
n
.
Solut ie: Sa presupunem ca A comuta cu C; cazul B comuta cu C
este analog, iar cazul A comuta cu B este trivial.
Folosim faptul ca daca X, Y M
n
(R) , atunci tr (XY Y X) = 0.
Aceasta proprietate se poate demonstra si direct, observand ca:
trXY =
n

i=1
_
_
n

j=1
x
ij
y
ji
_
_
trY X =
n

i=1
_
_
n

j=1
y
ij
x
ji
_
_
=
n

j=1
n

i=1
x
ij
y
ji
Prin urmare trC = 0, iar pentru orice k > 0, avem
C
k+1
= C
k
(AB BA) = C
k
AB
_
C
k
B
_
A = A
_
C
k
B
_

_
C
k
B
_
A,
astfel ca alegand X := A si Y := C
k
B obt inem si ca
trC
k+1
= 0.
Pe de alta parte, stim ca daca C are valori proprii
1
, ..,
n
C
atunci C
k
are valori proprii
k
1
, ..,
k
n
, iar trC
k
=
k
1
+ ... +
k
n
. Rezulta
ca avem

1
+.. +
n
= .... =
k
1
+... +
k
n
= 0, k > 0.
14 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Polinomul caracteristic al lui C,
P () = det (I
n
C) =
n
+c
1

n1
+.. +c
n
are radacini pe
1
, ..,
n
. Din relat iile lui Newton se obt ine imediat ca
c
1
= .. = c
n
= 0, iar din teorema Cayley-Hamilton se obt ine C
n
= O
n
.
7. Pentru A M
n
(R) si
i

i=1,s
R distincte doua cate
doua, sa se demonstreze ca
rang(
1
I
n
+A) +... +rang(
s
I
n
+A) (s 1)n.
Sa se arate ca daca avem egalitate, atunci mult imea
i
: i =
1, s cont ine toate valorile proprii ale lui A.
Solut ie: Fie
p
i
:= rang(
i
I
n
+A).
Daca k 1, .., s astfel ca p
k
= n, atunci ramane sa demonstram ca

i=k
rang(
i
I
n
+A) (s 2)n,
ceea ce nseamna ca am redus s cu o unitate. Procedand n acest fel,
problema se reduce la cazul cand k 1, .., s

, p
k
< n. Trebuie sa
demonstram acum ca
rang(
1
I
n
+A) +... +rang(
s
I
n
+A) (s

1)n.
Consideram polinomul P() = det(I
n
+A). Cum rang(
i
I
n
+A) <
n, rezulta ca
i
este radacina a lui P, adica P(
i
) = 0.
Mai departe, P

(
i
) este o suma de n minori de ordinul n 1 ai
lui
i
I
n
+ A, care sunt tot i nuli, deci P

(
i
) = 0 si n mod analog
P
(np
i
1)
(
i
) = 0. Astfel P are pe
i
radacina multipla de ordin n p
i
,
si cum P are gradul n rezulta
n p
1
+.. +n p
s
n,
1.1. ALGEBR

A 15
deci p
1
+... +p
s
(s

1)n.
Daca avem egalitate, atunci de mai sus rezulta ca
1
, ...,
s
sunt
toate valorile proprii ale lui A, cu multiplicitat ile n p
1
, ...., n p
s
,
respectiv.
8. Fie A, B M
n
(R) inversabile. Sa se demonstreze ca:
(i) Daca A+B e inversabila si (A+B)
1
= A
1
+B
1
atunci
n este par si det A = det B = det(A+B).
(ii) Daca n = 2 si det A = det B = det(A+B) atunci A+B este
inversabila si (A+B)
1
= A
1
+B
1
.
Solut ie: (i) : Avem:
I = (A+B)(A
1
+B
1
) = 2I +AB
1
+BA
1
astfel, daca notam X = AB
1
, rezulta ca X
1
= BA
1
si deci X +
X
1
+I = O
n
. Deducem ca X verica ecuat ia:
X
2
+X +I = O
n
Deoarece X M
n
(R) si Q() =
2
+ + 1 este ireductibil si unitar
peste R, rezulta ca Q este polinomul minimal al lui X.
Cum polinomul caracteristic P() = det(I
n
X) are gradul n iar
P si Q au aceeasi factori ireductibili n R[X], deducem ca n = 2k si
P() = (
2
+ + 1)
k
.
De aici obt inem ca det X = 1, deci det A = det B.
Din X(X+I) = I
n
putem obt ine ca det(X+I
n
) = 1 si mai departe
ca
det B = det((X +I
n
)B) = det(A+B).
(ii) : Folosind notat iile de mai sus, e sucient sa demonstram ca X
2
+
X +I
2
= O
2
.
16 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Dar det A = det B = det(A+B) det(AB
1
) = det(AB
1
+I
2
) =
1, deci P(0) = P(1) = 1 ; cum P are gradul 2 si e unitar rezulta ca
P() =
2
+ + 1. Deoarece P(X) = O
2
rezulta X
2
+X +I
2
= O
2
.
9. Fie A M
n
(R) o matrice de rang 1. Sa se demonstreze
ca a C

, rang(aI A) n 1.
Solut ie: Pentru X M
n
(R) si a C, daca rang(aI X) = nk <
n, atunci a este valoare proprie pentru X avand ordinul de multiplicitate
k.

Intr-adevar, daca P() = det(I X) este polinomul caracteristic
al lui X, atunci P(a) = 0, iar P

(a) este o suma de n minori de ordinul

n1, care sunt toti nuli deci P

(a) = 0 si n mod analog P

(k1)
(a) = 0.

In cazul problemei noastre rezulta ca = 0 este radacina multipla

de ordinul n 1, deci polinomul caracteristic al lui A mai are cel mult
o radacina nenula, de unde rezulta ca rang(aI A) n 1, a C

.
10. Fie A M
n
(R) cu proprietat ile :
(1) m N

astfel ncat A
m
= O
n
(2) rangA = n 1.
Sa se calculeze rangA
k
pentru k > 1.
Solut ie: Vom folosi inegalitatea: rangX +rangY n rangXY ;
astfel, daca X = A
k
si Y = A vom avea
rangA
k
1 rangA
k+1
pentru k = 1, n 1.
k = n 1 rangA
n1
1 0
k = n 2 rangA
n2
1 rangA
n1
...................................................
k = 2 rangA
2
1 rangA
3
k = 1 rangA1 rangA
2
.
Toate cele n 1 inegalitat i de mai sus trebuie sa devina egalitat i.

Intr-adevar, daca presupunem prin absurd ca exista o inegalitate stricta

1.1. ALGEBR

A 17
printre cele n 1, atunci adunand toate aceste inegalitat i si efectuand
simplicarile respective se obt ine: rangA < n 1 , contradictie. Astfel
vom avea : rangA
n1
= 1, rangA
n2
= 2, ....
Se obt ine rangA
k
= n k, daca k n 1. Evident, rangA
k
= 0,
daca k n.
11. Fie A =
_
_
2 1 0
1 2 1
0 1 2
_
_
si B M
3
(R) astfel ncat
AB = BA.
Sa se demonstreze ca exista a, b, c R astfel ncat
B = aI
3
+bA+cA
2
.
Solut ie:
Fie X =
_
_
0 1 0
1 0 1
0 1 0
_
_
. Este clar ca A = 2I
3
X, si cum B co-
muta cu A si cu I
3
obt inem ca B comuta si cu X. Prin calcul direct,
considerand B =
_
_
b
11
b
12
b
13
b
21
b
22
b
23
b
31
b
32
b
33
_
_
, obt inem:
BX =
_
_
b
12
b
11
+b
13
b
12
b
22
b
21
+b
23
b
22
b
32
b
31
+b
33
b
32
_
_
XB =
_
_
b
21
b
22
b
23
b
11
+b
31
b
12
+b
32
b
13
+b
33
b
21
b
22
b
23
_
_
si prin egalare rezulta ca:
b
12
= b
23
= b
21
= b
32
b
11
+b
13
= b
22
= b
11
+b
31
= b
13
+b
33
18 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Am demonstrat astfel ca B este de forma
B =
_
_
a b c
b a +c b
c b a
_
_
, a, b, c R.
Putem acum sa descompunem
B = aI
3
+bX +c
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
.
Mai departe, este usor de vazut ca
X
2
=
_
_
1 0 1
0 2 0
1 0 1
_
_
= I
3
+
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
ceea ce implica
B = aI
3
+bX +c(X
2
I
3
).
Am demonstrat astfel ca , , R astfel ca
B = I
3
+X +X
2
.
Revenind la X = 2I
3
A obt inem concluzia problemei.
12. Demonstrat i ca
A =
_
_
1 1, 0001 1
1, 0001 1 1, 0001
1 1, 0001 1
_
_
are o valoare proprie pozitiva si una negativa.
1.1. ALGEBR

A 19
Solut ie: Sa notam cu a = 1, 0001. Atunci
A =
_
_
1 a 1
a 1 a
1 a 1
_
_
Pentru ca dorim sa obt inem trA

, calculam elementele de pe diago-

nala principala a lui A

,
A

=
_
_
1 a
2
a

12
a

13
a

21
0 a

23
a

31
a

32
1 a
2
_
_
.
Se verica direct ca
trA = 3, det A = 0, trA

= 2(1 a
2
).
Este cunoscut faptul ca polinomul caracterisitc al matricilor de ordin
3 este:

2
trA+trA

det A = 0
adica n cazul nostru

3
3
2
2(a
2
1) = 0.
De aici vom avea ca
1
= 0 si
2
3 2(a
2
1) = 0 . Deci,

2
+
3
= 3

2

3
= 2(a
2
1) < 0
Astfel
2
> 0,
3
< 0.
13. Fie A, B M
n
(R), AB = BA, cu proprietatea ca exista
x
1
, ..., x
n
distincte si pozitive astfel ca (A+x
k
B)
n
= O
n
, pentru
orice k 1, .., n.
20 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Sa se demonstreze ca A
n
= B
n
= O
n
.
(G.M. 11/2003, C: 2687)
Solut ie: Fie C (x) = A+xB, x R. Atunci C
n
(x) = (c
ij
(x))
i,j=1,n
,
unde c
ij
sunt funct ii polinomiale n x de grad cel mult n. Aceasta
armat ie se poate proba usor prin induct ie dupa n.
Din ipoteza rezulta ca C
n
(x
k
) = 0 si astfel deducem ca ecare c
ij
are radacinile x
1
, .., x
n
.
Prin urmare,
c
ij
(x) = (x x
1
) ... (x x
n
) d
ij
, unde d
ij
R.

Inseamna ca
C
n
(x) = (x x
1
) ... (x x
n
) D, unde D M
n
(R) .
Pe de alta parte, din binomul lui Newton, folosind ca A si B comuta
obt inem ca:
C
n
(x) = A
n
+
_
nA
n1
B
_
x +... +
_
nAB
n1
_
x
n1
+B
n
x
n
Rezulta ca daca notam
(x x
1
) ... (x x
n
) = x
n
+s
1
x
n1
+... +s
n1
x +s
n
prin identicarea coecient ilor au loc formulele:
D = B
n
, A
n
= s
n
B
n
, nA
n1
B = s
n1
B
n
, nAB
n1
= s
1
B
n
.
Folosind aceste egalitat i obt inem:
n
2
A
n
B = nA(nA
n1
B) = s
n1
nAB
n
= s
n1
s
1
B
n+1
,
n
2
A
n
B = n
2
s
n
B
n+1
Sa demonstram acum ca s
1
s
n1
> n
2
s
n
.
1.1. ALGEBR

A 21

Intr-adevar, daca s
n
= 0, atunci inegalitatea e evidenta (numerele
ind distincte, doar unul se poate anula, deci s
1
> 0, s
n1
> 0).
Daca s
n
,= 0, din relat iile lui Viete, inegalitatea se reduce la
(x
1
+.. +x
n
)
_
1
x
1
+... +
1
x
n
_
> n
2
adica inegalitatea mediilor, care este stricta pentru ca numerele sunt
distincte.
Folosind acum ca (s
1
s
n1
n
2
s
n
)B
n+1
= O
n
, obt inem B
n+1
= O
n
.
Putem concluziona ca si B
n
= O
n
, pentru ca polinomul minimal al lui
B si polinomul caracteristic au aceiasi factori ireductibili.
Cum A
n
= s
n
B
n
rezulta ca si A
n
= O
n
.
14. Fie A M
n
(Q) si presupunem ca nici o valoare proprie
a lui A nu este 1. Demonstrat i ca daca A
5
= I
n
atunci 4 [ n .
Solut ie: Daca A
5
= I
n
rezulta ca polinomul minimal al lui A verica
m(x) [ x
5
1, aceasta din faptul cunoscut ca polinomul minimal al unei
matrice divide orice polinom care o anuleaza.
Cum nici o valoare proprie a lui A nu este 1 rezulta ca
m(x) [ x
4
+x
3
+x
2
+x + 1.
Dar, m(x) este un polinom cu coecient i rat ionali care divide pe
x
4
+x
3
+x
2
+x + 1.
Se poate demonstra, de exemplu folosind criteriul lui Eisenstein, ca
polinomul r(x) = x
4
+x
3
+x
2
+x+1 este ireductibil peste Q[x]. Aceasta
deoarece r(x) este ireductibil daca si numai daca r(x+1) este ireductibil.
Dar r(x + 1) poate exprimat ca:
r(x + 1) =
(x + 1)
5
1
x
= x
4
+C
1
5
x
3
+C
2
5
x
2
+C
3
5
x +C
4
5
.
22 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Acum acestui polinom i se poate aplica criteriul lui Eisenstein pentru
a concluziona ca e ireductibil.
Cu ajutorul acestui rezultat putem deduce ca:
m(x) = x
4
+x
3
+x
2
+x + 1.
Cum polinomul caracteristic p(x) are aceiasi factori ireductibili cu
m(x) iar m(x) este ireductibil, rezulta ca p(x) este o putere a lui m(x).
Aceasta nseamna ca exista r N astfel ca p(x) = (m(x))
r
. Egaland
gradele celor doua polinoame rezulta ca n = 4r, adica 4 [ n.
15. Fie A, B M
n
(C). Este posibil ca
AB AB AB AB BA BA BA BA = I
n
?.
Solut ie: Fie X, Y M
n
(C). Atunci tr XY = tr Y X .
Aplicam pentru :
X = A, Y = BA BA BA B
Vom avea:
XY = AB AB AB AB
Y X = BA BA BA BA
Rezulta de aici ca
XY Y X = I
n
.
Din faptul ca
tr(XY Y X) = tr(XY ) tr(Y X) = 0
si din tr I
n
= n rezulta ca avem o contradict ie.
1.1. ALGEBR

A 23
16. Fie A M
n
(R) astfel ca detA = 0 si tr(A

) ,= 0 , unde A

este matricea adjuncta a lui A.

Sa se demonstreze ca rang(A
k
) = n 1, k 1.
Solut ie: Este cunoscut ca X, Y M
n
(R) (XY )

= Y

.

In
particular, (A

)
k
= (A
k
)

, k 1.
Fie k 1. Folosind formula det XY = det Y X, rezulta ca det(A
k
) =
(detA)
k
= 0. Prin urmare, rang(A
k
) n 1.
Sa presupunem prin absurd ca rang(A
k
) < n 1. Fie B = A
k

rang(B) < n1, adica tot i minorii de ordin n1 ai lui B sunt nuli, deci
complement ii algebrici ai elementelor lui B sunt nuli. Aceasta nseamna
ca B

= O
n
(A
k
)

= O
n
(A

)
k
= O
n
.
Dar daca X M
n
(R) si X
m
= O
n
, atunci toate valorile proprii ale
lui X sunt 0, deci tr(X) = 0.

In cazul nostru, din
(A

)
k
= O tr(A

) = 0, contradict ie.
17. Fie f : M
n
(R) R astfel ncat
f(X) ,= 0, X ,= O
n
si f(XY ) = f(X)f(Y ), X, Y M
n
(R).
Sa se demonstreze ca f(X) = 1, X M
n
(R).
Solut ie: Dorim sa gasim pe f(O
n
). Folosind ipoteza, rezulta ca
f(O
n
) = f(O
n
)f(O
n
), adica f(O
n
) 0, 1.
Sa presupunem prin absurd ca f(O
n
) = 0. Fie A, B M
n
(R),
A, B ,= O
n
asa ncat AB = O
n
. Astfel de matrici exista ntotdeauna: de
exemplu, luam A matricea cu 0 pe prima coloana si B matricea cu 1 pe
prima linie, iar n rest 0.
Pentru aceste matrici A, B va rezulta: 0 = f(O
n
) = f(AB) =
f(A)f(B), deci X ,= O
n
cu f(X) = 0, contradictie.
Astfel f(O
n
) = 1 si din 1 = f(O
n
) = f(O
n
X) = f(O
n
)f(X) = f(X),
X rezulta f = 1.
24 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
1.2 Analiza matematica
18. Fie f : [0, ) R de o innitate de ori derivabila si cu
proprietatea: f
(n)
(x) 1 x [0, ),n N.
Sa se arate ca f
(n)
(x) e
x
, x [0, ), n N.
Solut ie: Vom demonstra ntai ca f(x) e
x
x [0, ).
Fie n N si g : [0, ) R, g(x) = f(x)
_
1 +
x
1!
+... +
x
n
n!
_
. Prin
induct ie dupa k N se demonstreaza ca
g
(k)
(x) = f
(k)
(x)
_
1 +
x
1!
+... +
x
(nk)
(n k)!
_
g
(n)
(x) = f
(n)
(x)1 0,
deci g
(n1)
este crescatoare. Dar g
(n1)
(x) = f
(n1)
(x)
_
1 +
x
1!
_

g
(n1)
(0) = f
(n1)
(0)1 0 si obt inem ca g
(n1)
este pozitiva g
(n2)
este crescatoare, etc.

In nal vom avea g

pozitiva g crescatoare, dar

g(0) = f(0) 1 0 g pozitiva. Am demonstrat deci ca n N,
f(x) 1 +
x
1!
+.... +
x
n
n!
, de unde, prin trecere la limita cand n
f(x) e
x
, x [0, ].
Fie acum p N si h : [0, ) R, h(x) = f
(p)
(x). Atunci h este de
o innitate de ori derivabila si h
(n)
(x) 1, n N, x [0, ). De mai
sus rezulta ca h(x) e
x
. Deci f
(n)
(x) e
x
, n N, x [0, ).
19. Fie f : (2, 2) R marginita.
Presupunem ca x, y (2, 2), x ,= y, z (2, 2) astfel ca
f(x) f(y) = (x y)f(z).
Sa se demonstreze ca:
a) f nu e neaparat derivabila.
b) Daca stim n plus ca z se aa ntotdeauna ntre x si y,
atunci f este derivabila de o innitate de ori.
1.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 25
Solut ie:
a). Sa consideram f : (2, 2) R,
f(x) =
_
1
2
x, x (2, 0)
x, x (0, 2)
Vom demonstra ca x, y (2, 2), x ,= y, z (2, 2) astfel ca
f(x) f(y) = (x y)f(z)
si ca f nu e derivabila n x = 0.
Avem urmatoarele cazuri:
1. daca x, y (0, 2), atunci f(x) = x, f(y) = y si
f(x) f(y)
x y
= 1 = f(1)
Astfel, observam ca exista z (2, 2) cu proprietatea ceruta.
2. daca x (2, 0], y (0, 2) atunci f(x) =
1
2
x si f(y) = y, si
notand cu a = x rezulta
f(x) f(y)
x y
=
1
2
x y
x y
=
y +
1
2
a
y +a
Sa observam acum ca avem
0 <
y +
1
2
a
y +a
1,
si cum f : (2, 2) (1, 2) este surjectiva, rezulta ca exista z (2, 2)
astfel ca
f(z) =
y +x
y x
3. daca x (0, 2), y (2, 0], procedam ca la cazul 2.
26 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
4. daca x, y (2, 0] atunci ca mai sus obt inem
f(x) f(y)
x y
=
1
2
si n acest caz
f(
1
2
) =
1
2
=
f(x) f(y)
x y
De asemenea sa obseram acum ca f nu este derivabila n x = 0.
b). Cum f este marginita, rezulta ca exista M astfel ca [ f(z) [ M,
z (2, 2).

In particular,
[ f(x) f(y) [ M [ x y [,
ceea ce dovedeste ca f este continua.
Mai departe, sa xam x (2, 2) si sa demonstram ca exista f

(x) =
f(x).
Fie y (2, 2), y ,= x arbitrar. Stim ca exista z ntre x si y astfel ca
f(z) =
f(y) f(x)
y x
.
Este clar ca atunci cand y x avem si z x, din teorema clestelui.
Cum f este continua n x rezulta ca
lim
zx
f(z) = f(x).
Astfel rezulta ca f este derivabila n x si n plus f

(x) = f(x).
Evident, de aici obt inem f(x) = ce
x
.
20. Fie f : R R de n ori derivabila cu proprietatea:
f(x) f
(n)
(x) = 0, x R.
1.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 27
Sa se demonstreze ca f
(n)
= 0.
Solut ie: Daca f
(n1)
= 0 atunci si f
(n)
= 0.
Sa consideram deci cazul f
(n1)
,= 0.
Presupunem ca exista a si b astfel ca f
(n1)
(x) ,= 0 pentru x (a, b).

Inseamna ca f
(n2)
e strict monotona pe (a, b), deci are cel mult un
zero n (a, b) si astfel exista b
0
(a, b) asa ncat f
(n2)
(x) ,= 0 pentru
x (b
0
, b).
Continuam rat ionamentul pentru f
(n2)
si pentru intervalul (b
0
, b).
Din aproape n aproape rezulta ca c (a, b) astfel ca f(x) ,= 0
pentru x (c, b).
Folosim acum proprietatea din enunt pentru a deduce ca f
(n)
= 0
pe (c, b).
Fie mai departe
A = x (a, b) [ f
(n)
= 0 pe (x, b)
si r = inf A. Acest inmum are sens pentru ca c A.
Rezulta ca > 0, A astfel ca r + > , si din cum am denit
pe A rezulta ca f
(n)
= 0 pe (r +, b), > 0.
Astfel obt inem ca f
(n)
= 0 pe (r, b).
Sa observam ca r = a.

Intr-adevar, daca r > a, cum f

(n1)
,= 0 pe (a, r), la fel ca mai sus
putem demonstra ca s (a, r) astfel ca f
(n)
= 0 pe (s, r).
Cum f
(n)
are proprietatea lui Darboux pe (s, b) rezulta ca f
(n)
= 0
pe (s, b) cu s < r, contradict ie cu minimalitatea lui r.
Deci r = a si astfel f
(n)
= 0 pe (a, b). Integrand, obt inem ca f
(n1)
este constanta pe (a, b).
Fie acum
M := x R [ f
(n1)
(x) ,= 0.
28 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Din ce am demonstrat mai sus, f
(n1)
este constanta pe orice interval
inclus in M.
Cum R = M f
(n1)
= 0 rezulta ca f
(n1)
este constanta, deci
f
(n)
= 0.
21. Fie f : [0, 1] [0, 1] continua astfel ca
x [0, 1] , f(x) sin(f(x)), f(sin(x))
Sa se demonstreze ca f este constanta.
Solut ie: Fie x [0, 1] xat. Atunci daca f(x) = sin(f(x)) cum
f(x) [0, 1] si ecuat ia siny = y , y [0, 1], are unica solut ie y = 0, vom
avea f(x) = 0.
Daca f = 0 atunci problema e ncheiata.
Sa presupunem acum ca a [0, 1] , f(a) ,= 0.
Avem f(a) sin(f(a), f(sin(a)) si cum f(a) ,= 0, din ce am
demonstrat mai sus rezulta ca f(a) = f(sina).
Fie b = sina, avem f(b) = f(a) ,= 0 si f(b) sin(f(b), f(sin(b)),
deci ca si mai sus f(b) = f(sinb) f(a) = f(sin(sina)). Continuand
n acest fel vom avea f(a) = f(sin .... sin(a)) , n N.
Dar
lim
n
sin .... sina = 0.

Intr-adevar, e a
n
= sina
n1
, n 1, si a
0
= a [0, 1]. Rezulta
ca a
n
= sina
n1
a
n1
deci a
n
este descrescator si a
n
[0, 1] a
n
convergent. Mai departe, e l = lim
n
a
n
, trecand la limita n a
n
=
sina
n1
l = sinl, l [0, 1] l = 0.
Astfel avem:
f(a) = lim
n
f(sin ... sina) = f( lim
n
limsin .... sina) = f(0).
1.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 29
Mai sus am folosit faptul ca f este continua n 0.
Fie acum = f(0), atunci f(x) 0 , , pentru orice x [0, 1].
Cum f e continua pe [0, 1], avem e f = 0, e f = . Rezulta f
constanta.
22. Fie f : R R continua si cu proprietatea ca (a
n
)
nN
sir
divergent astfel ca
(f(a
n
))
nN
este convergent si lim
n
f(a
n
) f(R).
Sa se arate ca f nu e injectiva.
Solut ie: Sa presupunem prin absurd ca f este injectiva.
Cum f este continua si injectiva, rezulta ca f este monotona, prin
urmare, lim
x
f(x) = L.
Demonstram acum ca sirul (a
n
)
nN
nu e marginit:
Daca a
n
ar marginit atunci cum e divergent, rezulta ca (a
n
k
)
kN

a si (a
n

k
)
kN
b, doua subsiruri ale lui a
n
, unde a ,= b.

Intr-adevar,
daca toate subsirurile convergente ale lui a
n
ar avea aceeasi limita, ar
nsemna a
n
convergent, contradict ie.
Acum, cumf este continua rezulta lim
k
f(a
n
k
) = f(a) si lim
k
f(a
n

k
) =
f(b). Dar cum f(a
n
)
nN
e convergent, limita trebuie sa e aceeasi:
f(a) = f(b), ceea ce contrazice f injectiva.
Deci a
n
este nemarginit, ceea ce implica: (a
n
k
)
kN
subsir al lui a
n
,
astfel ca lim
k
a
n
k
= (analog se trateza cazul ).
Avem:
L = lim
x
f(x) = lim
k
f(a
n
k
) = lim
n
f(a
n
) f(R).
Am demonstrat ca L f(R), ceea ce nseamna ca a R astfel ncat
L = f(a), fapt ce contrazice f strict monotona.
Concluzia este ca f nu e injectiva.
30 CAPITOLUL 1. CLASA A XI-A
Capitolul 2
Clasa a XII-a
2.1 Algebra
1. Fie (G, ) un grup cu un numar impar de elemente si a G
xat cu proprietatea:
n N

astfel ncat a
n
x = x a, x Ga
k
[ k N.
Sa se demonstreze ca ax = xa , x G.
Solut ie: Fie H := a
k
[ k N. Stim ca n N

astfel ca
a
n
= xax
1
, x GH (1)
H este subgrup al lui G, deci daca x / H x
1
/ H.
Astfel n (1) facand x x
1
rezulta a
n
= x
1
ax , x GH.
Folosind (1) din nou rezulta x
2
a = ax
2
, x GH (2)
Fie x GH xat. Presupunem prin absurd ca x
2
H. Fie
card(G) = 2p + 1, p N

.
Avem : x
2
H (x
2
)
p
H si cum x GH x
2p+1
= x
2p
x
GH. Dar x
2p+1
= e H, contradict ie.
31
32 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Fie x GH x
2
GH, deci n (1) putem face x x
2
de unde
rezulta: a
n
= x
2
a(x
2
)
1
(2)
= ax
2
(x
2
)
1
= a. Astfel a
n
= a iar acum (1)
devine a = xax
1
, x GH, de unde concluzia problemei.
2. Fie f : S
n
S
n
morsm de grupuri cu proprietatea:
S
n
, (f f) () =
1
, S
n
.
Sa se demonstreze ca S
n
, f () = .
Solutie: Stim ca pentru S
n
, funct ia : S
n
. S
n
, () =
1
este bijectiva.
Relat ia din enunt se scrie f f = ; de aici rezulta f bijectiva.

Intr-
adevar, este cunoscut ca daca f g este bijectiva, atunci g este injectiva
si f este surjectiva.
Evident,
(f f f) () = f (()) = f
_

1
_
= f()f()f()
1
si totodata
(f f f) () = (f ()) = f()
1
, S
n
.
Prin urmare, f()f()f()
1
= f()
1
, S
n
. Cum f este surjec-
tiva, obt inem ca f()f()
1
=
1
, S
n
.
Aceasta ultima relat ie o rescriem ca [
1
f()] = [
1
f()],
S
n
, ceea ce nsemna ca
1
f() comuta cu toate elementele lui S
n
.
Apelam acum la un alt rezultat cunoscut, anume centrul lui S
n
este
trivial. Deci,
1
f() = e (e permutarea identica). De aici rezulta:
f() = .
3. Fie (G, ) un grup cu n elemente, si presupunem 3 n. Fie
H G , H ,= cu proprietatea: x, y H x
1
y
3
H.
Sa se demonstreze ca H este subgrup al lui G.
2.1. ALGEBR

A 33
Solut ie: Fie a H. Avem:
a H a
1
a
3
H a
2
H.
Dar continuand obt inem
a
2
H (a
2
)
1
(a
2
)
3
H a
4
H.
Din a
4
H, a H rezulta ca (a
4
)
1
a
3
H, adica a
1
H.
Am demonstrat astfel ca
a H a
1
H.
Fie x, y H; din x
1
H si y H obt inem ca (x
1
)
1
y
3
H. Deci
x, y H xy
3
H.
Folosim induct ia dupa p N pentru a obt ine :
x, y H xy
3p
H.

Intr-adevar, daca din ipoteza de induct ie avem ca xy

3(p1)
H,
atunci folosind proprietatea lui H pentru (xy
3(p1)
)
1
H si pentru
y H, rezulta ca
xy
3p
= xy
3(p1)
y
3
H.
Mai departe, avem cazurile:
1) n = 3k + 1, k N

; pentru p = k mai sus obt inem:

x, y H xy
n1
H xy
1
H
unde am folosit card(G) = n y
n
= e y
n1
= y
1
. Rezulta astfel
ca H e subgrup al lui G.
2) n = 3k + 2, k N; pentru p = k + 1 mai sus obt inem
x, y H xy
3k+3
H xy
n+1
H xy H
34 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
si bazandu-ne pe faptul ca a H a
1
H vom avea ca H este
subgrup al lui G.
4. Fie (G, ) un grup cu e element neutru si a Ge.
Stim ca n N, n 2 astfel ca x
n+1
a = ax , x G. Sa se
arate ca x
n
2
= e , x G.
Solut ie:

In x
n+1
a = ax, pentru x xa vom avea:
(xa)
n+1
a = axa (xa)
n+1
= ax
dar ax = x
n+1
a, astfel ca obt inem:
(xa)
n+1
= x
n+1
a x(ax)
n
a = xx
n
a (ax)
n
= x
n
.
Am demonstrat astfel ca
_
(ax)
n+1
= (ax)
n
ax = x
n
ax
(ax)
n+1
= ax(ax)
n
= axx
n
de unde rezulta ca x
n
ax = axx
n
x
n
a = ax
n
, x G.

In relat ia x
n+1
a = ax facem x x
n
si obt inem:
(x
n
)
n+1
a = ax
n
x
n(n+1)
a = x
n
a x
n
2
= e, x G.
5. Fie (G, ) un grup cu p
3
elemente , unde p este un numar
prim.
i) Sa se demonstreze ca Z(G) = x G [ xy = yx, y G si
C(x) = y G [ xy = yx sunt subgrupuri ale lui G.
ii) Sa se determine cardinalul mult imii A = C(x) [ x G.
Solut ie: i) este imediat. ii). Din Teorema lui Lagrange card(Z(G)) [
card(G) rezulta ca vom avea urmatoarele cazuri:
2.1. ALGEBR

A 35
1) card(Z(G)) = p
3
caz n care G este abelian, deci C(x) = G, x
G card(A) = 1.
2) card(Z(G)) = p
Este cunoscut ca nu putem avea card(Z(G)) = 1 sau card(Z(G)) =
p
2
.

In oricare din aceste doua cazuri se poate verica ca G este abelian,
deci card(Z(G)) = p
3
, contradict ie.
Studiem deci cazul card(Z(G)) = p.

In acest caz Z(G) este ciclic si
deci Z(G) = e, a, ..., a
p1
unde a G, orda = p.
Cum C(a
i
) = G, i = 1, p 1 rezulta ca celor p elemente din Z(G)
le corespunde un singur element din A si anume G.
Fie acumx GZ(G) e, a, ..., a
p1
, x C(x) deci card(C(x))
p + 1. De la i) stim ca C(x) este subgrup al lui G deci card(C(x)) = p
2
C(x) este abelian.
Fie x, y GZ(G).
Demonstram mai jos ca: C(x) = C(y) y C(x) :
: Din C(x) = C(y) rezulta y C(y) = C(x)
: Din y C(x) ; C(x) este abelian y comuta cu p
2
elemente din
C(x), nsa card(C(y)) = p
2
C(x) = C(y).
Astfel xand x GZ(G), n C(x) exista p
2
p elemente din GZ(G)
care denesc p
2
p subgrupuri, toate egale cu C(x). Atunci daca n
este numarul de subgrupuri cand x parcurge GZ(G) avem p
3
p =
n(p
2
p) n = p + 1. De aici rezulta card(A) = n + 2.
6. Fie (G, ) un grup cu un numar impar de elemente si
x, y G doua elemente astfel ncat yxy = x.
Sa se demonstreze ca y = e, unde e este elementul neutru al
grupului.
Solut ie: Din yxy = x obt inem succesiv: y = (yx)
1
x, respectiv y =
x(xy)
1
. Egaland obt inem (yx)
1
x = x(xy)
1
, sau echivalent x(xy) =
36 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
(yx)x. Am demonstrat astfel ca x
2
y = yx
2
.
Prin induct ie se obt ine ca x
2p
y = yx
2p
:

Intr-adevar, pasul p = 1 l avem vericat deja. Sa presupunem ca

x
2p
y = yx
2p
. Avem:
x
2(p+1)
y = (x
2p
x
2
)y = x
2p
(x
2
y) = x
2p
(yx
2
) = yx
2p
x
2
= yx
2(p+1)
.
Folosim acum faptul ca grupul are 2n + 1 elemente, si pentru p = n
folosind ca x
2n
= x
1
obt inem x
1
y = yx
1
.
De aici rezulta ca xy = yx, iar din ipoteza se obt ine y
2
= e. Dar
folosind din nou ca G are 2n + 1 elemente rezulta
y = y
2n+2
=
_
y
2
_
n+1
= e.
7. Fie (G, ) un grup si n N, n 2(mod 3) astfel ncat
(xy)
n
= x
n
y
n
si x
3
y
3
= y
3
x
3
, x, y G.
Sa se demonstreze ca (G, ) este abelian.
Solut ie: Folosim ca x
n
y
n
= (xy)
n
= x(yx)
n1
y, adica (yx)
n1
=
x
n1
y
n1
.
De aici vom avea:
y
n
x
n
= (yx)
n
= yx(yx)
n1
= yxx
n1
y
n1
= yx
n
y
n1
ceea ce implica
x
n
y
n1
= y
n1
x
n
.
Astfel rezulta:
x
n(n1)
y
n(n1)
= (x
n1
)
n
(y
n
)
n1
= (y
n
)
n1
(x
n1
)
n
= y
n(n1)
x
n(n1)
.
Avem :
(xy)
n(n1)
= ((xy)
n
)
n1
= (x
n
y
n
)
n1
= y
n(n1)
x
n(n1)
2.1. ALGEBR

A 37
si deci (yx)
n(n1)
= x
n(n1)
y
n(n1)
.
De mai sus rezulta:
(xy)
n(n1)
= (yx)
n(n1)
, x, y G.
Din faptul ca n 2 (mod 3) rezulta ca n(n 1) + 1 0 (mod 3) si
deci x
n(n1)+1
y
n(n1)+1
= y
n(n1)+1
x
n(n1)+1
.
Avem :
(xy)
n(n1)+1
= x(yx)
n(n1)
y = xx
n(n1)
y
n(n1)
y = x
n(n1)+1
y
n(n1)+1
si la fel ca mai sus rezulta: (xy)
n(n1)+1
= (yx)
n(n1)+1
,x, y G.
Astfel, daca notam m = n(n 1), obt inem:
_
(xy)
m
= (yx)
m
(xy)
m+1
= (yx)
m+1
sistem despre care este cunoscut ca implica G este abelian.
8. Fie (G, ) un grup cu 2002 elemente astfel ncat f : G G,
f(x) = x
4
sa e morsm de grupuri.
Sa se arate ca (G, ) este izomorf cu Z
2002
.
Solut ie: Folosim ca
x
4
y
4
= (xy)
4
= x(yx)
3
y
de unde, prin simplicare rezulta (yx)
3
= x
3
y
3
, deci avem:
y
4
x
4
= (yx)
4
= yx(yx)
3
= yxx
3
y
3
= yx
4
y
3
care n urma simplicarii devine
x
4
y
3
= y
3
x
4
.
38 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Astfel obt inem:
x
12
y
12
= (x
3
)
4
(y
4
)
3
= (y
4
)
3
(x
3
)
4
= y
12
x
12
.
Observam acum ca:
(xy)
12
= ((xy)
4
)
3
= (x
4
y
4
)
3
= y
12
x
12
deci
(xy)
12
= x
12
y
12
= y
12
x
12
, x, y G.

In nal, de aici vom avea:

(xy)
2004
= ((xy)
12
)
167
= (x
12
y
12
)
167
= (x
12
)
167
(y
12
)
167
= x
2004
y
2004
dar cum G are 2002 elemente rezulta ca a
2004
= a
2
, si deci: (xy)
2
= x
2
y
2
,x, y G.

In concluzie G este abelian.

Dar card(G) = 2002 = 2 11 91, deci card(G) este liber de patrate si
cum G este abelian rezulta G izomorf cu Z
2002
. Acesta este un rezultat
cunoscut.
9. Fie (G, ) un grup nit, cardG > 4 si cu proprietatea ca nu
exista M subgrup comutativ al lui G cu cel put in 4 elemente.
Sa se arate ca (G, ) (S
3
, ).
Solut ie: Sa observamntai ca n G ordinul oricarui element este cel
mult 3.

Intr-adevar, daca ar exista a G, orda 4, atunci considerand

M = a) am obt ine contradict ie.
Din teorema lui Cauchy si din ce am demonstrat mai sus rezulta ca
nici un alt numar prim > 3 nu poate divide pe ord G, deci ord G = 2
n
3
m
.
Sa presupunem ca n 2 ; atunci rezulta ca H subgrup al lui G,
ordH = 2
2
.
2.1. ALGEBR

A 39
Dar cum grupurile cu 4 elemente sunt abeliene, considerand M = H
obt inem o contradict ie.

In mod analog, daca presupunem ca m 2, atunci rezulta ca K

subgrup al lui G, ord K = 3
2
.
Dar toate grupurile cu 9 elemente sunt abeliene, avand ordinul patratul
unui numar prim. Mai mult, se poate demonstra ca orice grup cu 9 ele-
mente este izomorf cu Z
9
sau cu Z
3
Z
3
, care sunt abeliene.
Acum luand M = K obt inem o contradict ie.
Astfel ord G = 6; orice grup cu 6 elemente este izomorf cu S
3
, sau
cu Z
6
(care este abelian, deci nu are proprietatea ceruta).
Se observa ca S
3
are proprietatea din enunt , deci G S
3
.
10. Fie (G, ) un grup nit si H subgrup al lui G astfel ncat
card G = 2card H.
Sa se demonstreze ca x GH avand ordinul o putere a
lui 2.
Solut ie: Fie a GH si f : G G, f(x) = ax.
Este usor de vazut ca funct ia f este bijectiva. De asemenea, H ind
subgrup al lui G rezulta ca ax GH, x H.
Prin urmare,
f(H) GH.
Cum f este injectiva si din enunt avem card(H) = card(G H)
rezulta ca f(H) = GH si astfel f(GH) = H.

In particular,
f(a) H.
Avem deci ca
a GH a
2
H, a
3
GH, ......, a
2p
H, a
2p+1
GH, .....
40 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A

Intr-adevar, a
3
= f(a
2
) G

H deoarece a
2
H . Continuand,
a
4
= f(a
3
) H, pentru ca a
3
GH.
Fie s = ord a, atunci s este par: n caz contrar, folosind ce am
demonstrat mai sus rezulta e = a
s
GH, contradict ie.
Presupunem ca s = 2
k
p, unde (2, p) = 1. Cum p este impar rezulta
ca:
b = a
p
GH.
Demonstram ca b ndeplineste condit iile cerute:
ord b = ord a
p
=
ord a
(ord a, p)
=
2
k
p
(2
k
p, p)
= 2
k
.
11. Fie (G, ) un grup nit si K
i

i=1,3
subgrupuri ale lui G
cu proprietat ile:
G =
3
i=1
K
i
si K
i
K
j
= K , i ,= j , unde K ,= K
i
, i = 1, 3.
Sa se demonstreze ca:
i) card G 4card K ;
ii) daca card G = 4card K atunci M G cu card M = card K+
2 astfel ca orice element din G sa e egal cu un produs de
elemente din M.
Solut ie: i) Fie card K = n, cum K este subgrup n K
i
si K ,= K
i
,
din teorema lui Lagrange rezulta card K
i
2n.
Dar G = K
1
K
2
K
3
si K
i
K
j
= K , i ,= j, deci cardG
2n +n +n = 4n.
ii) Daca acum card G = 4n, obt inem card K
i
= 2n, i. Fie deci
K = e, a
1
, ...., a
n1
si K
i
= e, a
1
, ..., a
n1
, x
i1
, ...., x
in
.
Deoarece card K
i
= 2card K, putem presupune ca x
ik
= x
i1
a
k1
,
k = 1, n (sa luam a
0
= e).
2.1. ALGEBR

A 41

Intr-adevar, cum x
i1
K
i
K, se poate demonstra usor ca K
i
K =
x
i1
K.
Demonstram mai departe ca x
11
x
21
/ K
1
K
2
:
Daca presupunem prin absurd ca, de exemplu, x
11
x
21
K
1
, atunci
rezulta ca x
21
K
1
, ceea ce nseamna ca x
21
K, contradict ie.
Obt inem astfel ca x
11
x
21
K
3
K si, eventual dupa o renumerotare
a indicilor n K
3
, putem presupune ca x
31
= x
11
x
21
.
Avem mai departe:
x
3k
= x
31
a
k1
= x
11
x
21
a
k1
cee ce nseamna ca orice element din K
1
, K
2
, K
3
se scrie ca un produs
de elemente din K x
11
x
21
.
De aici concluzia problemei.
12. Fie (G, ) un grup cu elementul neutru e. Presupunem
ca pentru un morsm surjectiv f : G G, subgrupul
H := x G [ f(x) = e are proprietatea
(K subgrup al lui G , H K G) (K = H sau K = G) .
Sa se demonstreze ca G Z sau G Z
p
, cu p prim.
Solut ie: Demonstram ntai ca H = e.
Presupunem prin absurd ca x
0
He.
Fie
K := x G [ (f f) (x) = e
si e
L := x G [ (f f f) (x) = e.
Sa observam ca K si L sunt subgrupuri ale lui G, deoarece si f f
si f f f sunt morsme ale lui G.
42 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
De asemenea H K L, incluziunile ind stricte.

Intr-adevar, f ind surjectiva x

1
G astfel ca f(x
1
) = x
0
. Rezulta
ca (f f) (x
1
) = f(x
0
) = e, ceea ce nseamna ca x
1
K ; de asemenea
f(x
1
) = x
0
,= e, deci x
1
KH.
Analog, x
2
G astfel ca f(x
2
) = x
1
si de aici obt inem ca x
2
LK.
Cum H are proprietatea din enunt rezulta ca K = H sau K = G.

In
primul caz avem contradict ie cu faptul ca H K strict, iar n al doilea
caz avem contradict ie cu K L strict.
Astfel H = e, si cum H are proprietatea din enunt rezulta ca G
nu are subgrupuri proprii.
Fie a Ge, cum < a >:= a
n
[ n Z este subgrup al lui G
rezulta G =< a > . Deci G este ciclic adica G este izomorf cu Z daca
este innit sau cu Z
m
daca este nit.

In ultimul caz, cum G nu are
subgrupuri proprii rezulta ca m este prim.
13. Fie (G, ) un grup care este reuniunea a trei subgrupuri
proprii ale sale, dintre care unul are un numar prim de ele-
mente. Se presupune ca subgrupurile sunt distincte doua cate
doua. Sa se demonstreze ca G este izomorf cu grupul lui Klein.
Solut ie: Fie H
1
H
2
H
3
= G, cu card H
3
= p, p numar prim.
Fie
x
1
H
1
(H
2
H
3
)
x
2
H
2
(H
1
H
3
).
De exemplu, x
1
exista, deoarece n caz contrar ar nsemna ca H
1

(H
2
H
3
) si deci G = H
2
H
3
, cu H
2
,= H
3
, contradict ie. Este cunoscut
ca un grup nu se poate scrie ca reuniune a doua subgrupuri proprii ale
sale.
Acum, daca x
1
x
2
H
1
, cum x
1
H
1
obt inem ca x
2
H
1
, de
asemenea. Aceasta e o contradict ie cu presupunerea ca x
2
H
2
H
1
. La
2.1. ALGEBR

A 43
fel este cazul x
1
x
2
H
2
.
Rezulta ca x
1
x
2
H
3
(H
1
H
2
), e a = x
1
x
2
. Cum H
3
are un
numar prim de elemente, vom avea
H
3
= e, a, a
2
, ..., a
p1
.
Sa observam acum ca
k 1, ..., p 1, a
k
H
3
(H
1
H
2
).

Intr-adevar, daca b := a
k
, atunci de asemenea H
3
= e, b, ..., b
p1

si astfel daca, prin absurd, b H

1
H
2
, rezulta H
3
(H
1
H
2
),
contradict ie.
Fie x H
1
H
2
; ca si mai sus nu se poate ca ax H
1
sau ax H
2
,
deci ax H
3
(H
1
H
2
).

Inseamna ca k astfel ca ax = a
k
, de unde rezulta x = a
k1
deci
k = 1. Astfel H
1
H
2
= e si evident H
2
H
3
= e si H
1
H
3
= e.
Cum
H
1
= H
1
(H
2
H
3
) H
1
H
2
H
1
H
3

ramane sa determinam H
1
(H
2
H
3
).
Fie x H
1
(H
2
H
3
); rezulta xx
2
H
3
(H
1
H
2
), deci k astfel
ca xx
2
= a
k
. Sa presupunem ntai k > 1; atunci
xx
2
= a
k1
x
1
x
2
deci x = a
k1
x
1
, sau a
k1
= xx
1
1
H
1
, imposibil.
De asemenea cazul k = 0 este imposibil pentru ca ar nsemna x
2
=
x
1
H
1
.
Rezulta deci ca xx
2
= x
1
x
2
si astfel x = x
1
. Deci H
1
= e, x
1
si
analog H
2
= e, x
2
, cu x
2
1
= x
2
2
= e; de unde avem
G = e, x
1
, x
2
, a, a
2
, ..., a
p1
.
44 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A

Insa ax
1
Ge, x
1
, a, ..., a
p1
, deci ax
1
= x
2
, de unde rezulta
x
1
x
2
= x
2
x
1
si astfel a
2
= e, deci p = 2. Grupul G este evident izomorf
cu grupul lui Klein.
14. Fie (G, ) un grup nit, si e H, K subgrupuri proprii
distincte ale sale. Sa se demonstreze ca:
card (G (H K)) card (H K)
Exista grupuri G pentru care are loc egalitate ?.
Solut ie: Fie
n : = card (G (H K))
p : = card (H (H K))
q : = card (K (H K))
Sa observam ca n 1 pentru ca G nu se scrie ca reuniunea a doua
subgrupuri proprii.
De asemenea, putem presupune ca p 1.

Intr-adevar, altfel avem
H K, si cum stim ca H si K sunt distincte, rezulta H K. Folosind
teorema lui Lagrange rezulta ca:
card(G(H K)) = card(GK) cardK
card(H K) + 1 = card(H) + 1
1
2
cardK + 1
ceea ce nseamna ca inegalitatea din enunt este vericata.
Analog, putem presupune ca q 1.
Folosim acum ca
card(H K) +card(HK) = cardH card (GH)
pentru a deduce
card (H K) q p +n.
2.1. ALGEBR

A 45
Analog, folosind cardK card (GK) , rezulta
card (H K) p q +n.
Din aceste doua inegalitat i, analizand cazurile p q sau q p
rezulta ca avem card (H K) n.
Fie G = 1, a, b, ab, unde a
2
= b
2
= (ab)
2
= 1 si ab = ba. Fie mai
departe H = 1, a, K = 1, b. Avem,
G (H K) = ab; H K = 1.
15. Fie X = 1, 2, .., n si grupul (T (X) , ) , unde T (X) este
mult imea part ilor lui X iar AB = (AB) (BA) .
i) Daca H
1
, H
2
, H
3
sunt subgrupuri proprii ale lui T (X) astfel
ca H
1
H
2
H
3
= T (X) , atunci are loc: cardH
j
= 2
n1
, j = 1, 3
ii) Dat i exemplu de subgrupuri proprii ale lui T (X) cu pro-
prietatea H
1
H
2
H
3
= T (X) .
Solut ie: i) Pentru simplitatea scrierii o sa notam (G, ) = (T (X) , ) .

In primul rand, facem observat ia ca subgrupurile H

i
sunt distincte, pen-
tru ca nu se poate ca un grup sa se scrie ca reuniunea a doua subgrupuri
proprii ale sale. Apoi, este cunoscut ca ordG = 2
n
si din teorema lui
Lagrange rezulta ca ordinul oricarui subgrup al lui G este o putere a lui
2. Mai mult, vom folosi mai jos ca n G ordinul oricarui element netrivial
este 2, ceea ce este evident din denit ia lui G.
Notam cardH
i
= 2
n
i
, unde fara a restrange generalitatea putem lua
n
1
n
2
n
3
.
Totodata si H
i
H
j
sunt subgrupuri ale lui G, deci card(H
i
H
j
) =
2
m
ij
.

In ne, notam card (H

1
H
2
H
3
) = 2
p
.
Folosind o formula cunoscuta, anume
card(G) =

i=1,3
card(H
i
)

i<j
card(H
i
H
j
) +card(H
1
H
2
H
3
)
46 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
rezulta ca are loc formula
2
n
= 2
n
1
+ 2
n
2
+ 2
n
3
2
m
12
2
m
13
2
m
23
+ 2
p
.
Folosim acum ca p m
ij
, deci 2
p
2
m
13
0 si cum 2
m
12
2
m
23
2
obt inem ca 2
n
< 2
n
1
+ 2
n
2
+ 2
n
3
.
Prin urmare, 2
n
< 3 2
n
1
de unde obt inem n
1
= n 1. Aceasta
deoarece H
1
este subgrup propriu n G, deci n
1
< n.

Inlocuind n formula rezulta acum ca

2
n1
= 2
n
2
+ 2
n
3
2
m
12
2
m
13
2
m
23
+ 2
p
si la fel ca mai sus obt inem 2
n1
< 2 2
n
2
, deci n
2
= n 1. Astfel, am
demonstrat ca n
1
= n 1 si ca n
2
= n 1, si ramane sa demonstram
acum ca n
3
= n 1.
Pentru aceasta, e a H
2
(H
1
H
2
), rezulta ca G = H
1
(aH
1
).
Aceasta proprietate este cunoscuta, n problema noastra avem cardG =
2cardH
1
. Fie mai departe x H
2
H
1
; rezulta ca exista h
1
H
1
astfel
ca x = ah
1
; prin urmare h
1
= ax H
2
.

Inseamna ca h
1
H
1
H
2
, deci
H
2
= (H
1
H
2
) a (H
1
H
2
) .
Am demonstrat astfel card (H
1
H
2
) = 2
n2
.
Rezulta ca vom avea
2
n
3
= 2
n2
+ 2
m
13
+ 2
m
23
2
p
2
n2
+ 1
deci n
3
= n 1.
ii) Fie
H
1
= A T (X) [ 1 / A
H
2
= A T (X) [ 2 / A
H
3
= A T (X) [ 1, 2 A sau 1, 2 A =
Sa observam ca H
1
si H
2
sunt subgrupuri ale lui T (X), H
1

T (2, ..., n) si H
2
T (1, 3, ..., n) .
2.1. ALGEBR

A 47
Demonstram acum ca H
3
este subgrup al lui T (X) :
Trebuie sa vericam doar ca daca A , B H
3
, atunci AB H
3
,
pentru ca asa cum am ment ionat mai devreme, inversul lui A este tot
A.
Avem situat iile:
-daca 1, 2 A si 1, 2 B, atunci 1, 2 (AB) = ;
-daca 1, 2 A si 1, 2 B = , atunci 1, 2 (AB) ,
-iar daca 1, 2A = si 1, 2B = , atunci 1, 2(AB) = .
Totodata, H
1
H
2
H
3
= T (X) deoarece
T (X) (H
1
H
2
) = A T (X) [ 1, 2 A .
16. Dat i exemplu de grup nit G astfel ncat a
3
, a G si G
nu e abelian.
Solut ie: Vom ncerca sa aam ntai unele informat ii despre G.

In primul rand, un astfel de grup are ordinul o putere a lui 3:

Daca ord G nu e o putere a lui 3 rezulta din teorema lui Cauchy ca
exista a G e astfel ca ord a e un numar prim diferit de 3. De aici
si din faptul ca a
3
= e rezulta ca a = e, ceea ce este o contradict ie.
Deci exista n N astfel ca ord G = 3
n
.
Mai departe, stim ca daca ord G = 3 sau ord G = 3
2
avem ca G
este abelian. Astfel ca ncercam ord G = 3
3
. Vom propune un grup de
matrici G denit cu elemente din Z
3
. Cum dorim sa e 3
3
elemente n
G, este de preferabil ca matricile din G sa aiba doar 3 elemente variabile
din Z
3
. Astfel ajungem la:
G =
_
_
_
_
_
1 0 0
x 1 0
y z 1
_
_
; x, y, z Z
3
_
_
_
.
48 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Este usor de vazut ca a G, a
3
= 1 si ca G nu e abelian:
a =
_
_
1 0 0
1 1 0
1 1 1
_
_
b =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 1 1
_
_
rezulta ca ab ,= ba.
17. Fie G un grup si x, y G. Denim z = xyx
1
y
1
.
Presupunem ca z comuta cu x si y.
Demonstrat i ca
(yx)
i
= z
i(i1)
2
y
i
x
i
.
Solut ie: Avem x
n
y = z
n
yx
n
, n N

Intr-adevar, pentru n = 1 este trivial. Presupunem adevarat pentru

n 1 si demonstram pentru n :
x
n
y = xx
n1
y = xz
n1
yx
n1
.
Folosim acum ca xy = zyx si rezulta ca
xz
n1
yx
n1
= z
n1
xyx
n1
= z
n1
zyxx
n1
= z
n
yx
n
.
Ne propunem n continuare sa demonstram prin induct ie dupa i ca
(yx)
i
= z
i(i1)
2
y
i
x
i
.
Presupunem adevarat pentru i 1 si vom avea:
(yx)
i
= (yx)
i1
yx = z
(i1)(i2)
2
y
i1
(x
i1
y)x =
z
(i1)(i2)
2
y
i1
(z
i1
yx
i1
)x = z
(i1)(i2)
2
z
i1
y
i
x
i
= z
i(i1)
2
y
i
x
i
.
2.1. ALGEBR

A 49
18. Determinat i G nit astfel ncat daca x, y G sa avem ca
e x este o putere a lui y, e y este o putere a lui x.
Solut ie: Din ipoteza avem ca G este abelian: daca, de exemplu, x
este o putere a lui y vom avea ca x = y
n
xy = yx.
Presupunem prin absurd ca exista p, q prime si distincte astfel ncat
p, q [ ord(G). Atunci, din teorema lui Cauchy rezulta ca exista x, y G
cu ord(x) = p si ord(y) = q.
Sa studiem cazul x este o putere a lui y. n N astfel ncat x = y
n
.
Rezulta ca y
np
= e, si cum ord(y) = q rezulta ca q [ np, adica q [ n,
pentru ca p si q sunt prime ntre ele.

In particular,
x = y
n
= (y
q
)
n
q
= e, contradict ie.
Prin urmare, [ G [ este o putere a unui numar prim p, si cum G este
abelian rezulta ca G este ciclic.

Intr-adevar, daca G este abelian si are
cardinalul o putere a unui numar prim, atunci G este izomorf cu
(Z
p
m
1 ... Z
p
m
k , +), m
1
+... +m
k
= m.
Sa presupunem prin absurd k > 1. Rezulta ca pentru
x = (

1,

0, ...,

0), y = (

0,

0, ...,

1)
avem e x = ny, e y = nx (suntem n notat ie aditiva acum).
Dar, se verica usor ca nici una nu e posibila pentru ca
nx = (

n,

0, ...,

0); ny = (

0,

0, ...,

n).
Prin urmare, G este izomorf cu Z
p
m. Vericam acum ca Z
p
m are
proprietatea ceruta. Avem cazurile:
1. x este inversabil, y este oarecare. Cum x e inversabil, exista
n N astfel ca

n x =

1 . Sa presupunem ca y =

q
, unde q N. Atunci,
y = qnx.
50 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
2. x si y nu sunt inversabile. Acest caz se reduce la presupunerea
ca x =

p
r
si y =

p
s
, unde r, s N. Pentru simplitate, sa presupunem ca
r < s. Atunci avem
y =

p
sr

p
r
= p
sr
x

In ambele cazuri, am demonstrat ca Z

p
m are proprietatea din enunt .
Astfel, raspunsul problemei este ca G este un grup ciclic cu ordinul o
putere a unui numar prim.
19. Fie G un grup abelian generat de a, b, c cu proprietat ile:
a
2
= b
3
, b
2
= ac, a
5
= bc. Demonstrat i ca G este ciclic nit.
Solut ie: b
2
= ac b
3
= abc. Dar b
3
= a
2
abc = a
2
a = bc =
a
5
a
4
= e si a = bc.
Vom avem de aici b
2
= bc c b = c
2
; a = c
3
.
Deci G este generat de c care verica c
12
= e.
20. Fie G un grup si GG produsul direct. Presupunem ca
exista f : GG un morsm si n G astfel ncat
f(n, x) = f(x, n) = x, x G.
Demonstrat i ca G este abelian si determinat i f.
Solut ie: Reamintim ca pe GG operat ia este denita astfel:
(x, y) (z, w) = (xz, yw)
iar f ind morsm verica
f(xz, yw) = f(x, y) f(z, w).
Rezulta astfel ca:
2.1. ALGEBR

A 51
f(x, e) f(n, n) = f(xn, en) = xn,
unde prin e am notat elementul neutru n G si am folosit ca f(xn, n) =
xn, din denit ia lui f.
Cum tot din denit ia lui f stim ca f(n, n) = n, obt inem
f(x, e) = x.
Analog,
f(e, x) f(n, n) = f(n, xn) = xn
ceea ce implica
f(x, e) = f(e, x) = x, x G.
Revenim acum la
f(xz, yw) = f(x, y) f(z, w)
unde ntai luam z = e, y = e si obt inem
f(x, w) = x w
iar apoi pentru x = e si w = e rezulta
f(z, y) = y w.
Comparand cele doua expresii obt inem ca G este abelian si ca
f(x, y) = x y, x, y G.
21. Este adevarat ca daca ntr-un grup oarecare G doua
elemente x, y G au ordin nit atunci si xy are ordin nit ?.
Solut ie: NU.
52 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Fie G = M
2
(Q), x =
_
0 1
1 0
_
, y =
_
0 2
1
2
2
_
.
Rezulta ca x
2
= I
2
, y
2
= I
2
, si xy =
_
1
2
0
0 2
_
. Vom avea astfel
n N, (xy)
n
=
_
1
2
n
0
0 2
n
_
,= I
2
.
22. Fie grupul GL
2
(R) = A M
2
(R) [ det A ,= 0 .
Pentru A =
_
2 1
1 1
_
, determinat i
C(A) = X G [ XA = AX .
Solut ie: Consideram X de forma
X =
_
a b
c d
_
.
Din condit ia lui C(A) rezulta:
_
2a +b a +b
2c +d c +d
_
=
_
2a +c 2b +d
a +c b +d
_
.

In urma rezolvarii sistemului vom avea:

_
b = c
d = a b
Este usor de vazut ca orice matrice de forma
_
a b
b a b
_
comuta cu A .
2.1. ALGEBR

A 53
Rezulta astfel ca
C(A) =
__
a b
b a b
_
[ a, b R, a
2
+b
2
,= ab
_
.
23. Fie p, q prime, p, q > 2.
Demonstrat i ca (Z

pq
, ) nu este ciclic.
Solut ie:

In continuare folosim notat ia Z
pq
=

0,

1, ....,

(pq 1).
Pentru alte congruent e ce vor aparea vom folosi semnul .
Sa observam ntai ca ord(Z

pq
) = 2n, aceasta pentru ca

1 are ordin
2.
Sa presupunem prin absurd ca Z

pq
ar ciclic.
Folosim acum ca un grup ciclic cu 2n elemente are un singur element
de ordin 2. Aceasta deoarece acest grup este izomorf cu (Z
2n
, +), iar n
(Z
2n
, +) avem un singur element de ordin 2 : daca 2x 0 mod 2n)
atunci x 0 mod n), ceea ce i determina unic clasa lui x din Z
2n.
Pentru a obt ine o contradict ie, vom demonstra ca n Z

2n
avem doua
elemente de ordin 2.
Stim ca

1 are ordin 2. Demonstram ca mai exista

a Z

pq
de ordin
2:
Din lema chineza a resturilor, cum p si q sunt primentre ele, sistemul
_
x 1(mod p)
x 1(mod q)
are o solut ie a N.
Deoarece p este impar si prim rezulta ca

1 nu este o solut ie a acestui
sistem, deci

a,=

1 . Dar
a
2
1 (mod p)
a
2
1 (mod q)
54 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
ne duce la a
2
1 (mod pq). Deci avem ca ordinul lui

a este 2 n Z

pq
.

In cazul nostru, m = 2n, iar n Z

2n
exista un singur element de ordin
2 si anume

n . Aceasta deoarece daca 2x 0 (mod 2n) atunci x 0
(mod n), deci

x=

n .
24. Fie (A, +, ) un inel fara divizori ai lui zero si a A

un
element. Stim ca n N

astfel ca x
n+1
a = ax , x A. Sa se
demonstreze ca A este corp.
Solut ie:

In relat ia x
n+1
a = ax, facem x xa si vom avea :
(xa)
n+1
a = axa, de unde, prin simplicare cu a rezulta ca (xa)
n+1
= ax.
Subliniem faptul ca simplicarea cu a este posibila aici, deoarece A este
fara divizori ai lui zero.
Mai departe, stim ca ax = x
n+1
a, de unde rezulta (xa)
n+1
= x
n+1
a.
Putem rescrie acum acesta egalitate ca x[(ax)
n
x
n
] a = 0, de unde,
prin simplicare la dreapta cu a si la stanga cu x, obt inem ca (ax)
n
=
x
n
, x A0.
Astfel am demonstrat ca:
_
(ax)
n+1
= (ax)
n
ax = x
n
ax
(ax)
n+1
= ax(ax)
n
= axx
n
ceea ce conduce la:
x
n
ax = axx
n
(x
n
a ax
n
)x = 0 x
n
a = ax
n
, x A

In relatia x
n+1
a = ax facem acum x x
n
si rezulta:
(x
n
)
n+1
a = ax
n
x
n(n+1)
a = x
n
a x
n
(x
n
2
1)a = 0.
Sa observam ca daca x A0, atunci si x
n
A0.

Intr-adevar,
daca am avea x
n
= 0, atunci x x
n1
= 0, si cum x ,= 0 rezulta ca
x
n1
=

0. Continuand, se obt ine contradict ia.
2.1. ALGEBR

A 55
Astfel putem concluziona ca:
x
n
2
= 1, x A0.
De aici rezulta ca A este corp.
25. Fie (A, +, ) un inel cu un numar impar de elemente si
e I := a A [ a
2
= a. Sa se demonstreze ca:
a) cardA 3 cardI 3.
b) Daca avem cardA = 3 cardI 3, atunci A este izomorf cu
Z
3
sau cu Z
3
Z
3
.
Solut ie: a) Daca 2n + 1 este numarul de elemente al lui A, atunci
2 (n + 1) = 1
deci elementul 2 este inversabil n A.
Fie M :=
_
x A [ x
2
= 1
_
. Pentru a M, avem 2
1
(1 +x) I :
_
2
1
(1 +x)
_
2
= 4
1
(1 + 2x + 1) = 2
1
(1 +x).
Astfel are sens funct ia f : M I, f(x) = 2
1
(1 + x) care n plus
este bijectiva. Deci rezulta cardM = cardI.
Fie acum J := a A [ a I. Avem:
I J = 0; I M = 1 si J M = 1.

Intr-adevar, daca a I J, atunci a = a = a

2
. Stim nsa ca 2 este
inversabil n A, deci a = 0. Analog, daca a I M, atunci a
2
= 1 si
a
2
= a, adica a = 1.
Cum I, J, M au acelasi numar de elemente, rezulta
cardA 3cardI 3.
56 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
b) Evident, putem studia doar cazul cardA > 3, si sa demonstram
acum ca A este izomorf cu Z
3
Z
3
. Din ce am demonstrat mai sus, a
rezultat ca A = I J M.

In particular,
x
2
1, x, x, x A.
Observam ca U (A) = M, adica
x U(A), x
2
= 1.
Cum 2 U (A) rezulta ca 3 = 0. Grupul (M, ) are proprietatea ca
x
2
= 1, x M, deci este comutativ.
Cum cardA > 3, deducem ca exista a I 0, 1. De asemenea,
datorita biject iei f exista y M astfel ca a = y 1.
Fie acum x M oarecare. Cum x comuta cu y rezulta ca x comuta
cu a. Elementul ax nu poate inversabil pentru ca ar nsemna ca a este
inversabil, adica a = 1.
Deci ax I J. Sa studiem cazul ax I. Rezulta ca
ax = (ax)
2
= a
2
x
2
= a.
Acum avem
(a x)
2
= a 2a + 1 = 1 a;
iar pe de alta parte (a x)
2
1, a x, x a. Astfel ca x 1, a 1.

In cazul ax J un calcul analog duce la x 1, a + 1. Cum a a

fost xat, rezulta ca
M 1, 1, a 1, a + 1.
Se observa ca si incluziunea inversa are loc, deci cardM = 4, de unde
rezulta cardA = 9. Acum se constata cu usurint a ca A Z
3
Z
3
.
2.1. ALGEBR

A 57
26. Fie (A, +, ) un inel comutativ, cu 2n + 1 elmente, n ,=
4. Presupunem ca daca a A nu este inversabil, atunci a
2

a, a.
Sa se demonstreze ca A este corp.
Solut ie: Presupunem prin absurd ca A nu este corp.
Atunci I :=
_
a A [ a
2
= a
_
are cel putin 3 elemente, adica exista
a I 0, 1. Aceasta deoarece exista x A0, 1, neinversabil. Din
ipoteza asupra lui A rezulta ca x
2
x, x. Daca x
2
= x, atunci putem
lua a = x; iar daca x
2
= x, atunci putem lua a = x.

In ambele cazuri,
I are cel put in 3 elemente.
Fie acum x U (A) oarecare. Elementul ax nu este inversabil, pen-
tru ca a nu e inversabil. Prin urmare, (ax)
2
ax, ax, si folosind
faptul ca A este comutativ, rezulta ca ax a, a.
Stim ca grupul (A, +) are 2n + 1 elemente, si cum ordinul oricarui
element divide ordinul grupului, rezulta ca 2 (n + 1) = 1.
Aceasta nseamna ca 2 U (A). Astfel, putem lua x = 2 mai sus si
obt inem 2a = a. Aceasta deoarece nu putem avea 2a = a, ntru-cat
a ,= 0.
Prin urmare, obt inem ca 3 A nu este inversabil, si din nou folosind
ipoteza urmeaza ca 3
2
3, 3.

In ambele situat ii avem 3 = 0, pentru
ca am demonstrat mai sus ca 2 este inversabil n A.
Revenind la x U (A) oarecare, si la ax a, a, sa studiem
cazurile
1. Cazul ax = a.
Avem:
(x a)
2
= x
2
2ax +a
2
= x
2
2a +a
2
= x
2
a
2
= (x a) (x +a) .
Daca x a ar inversabil, prin simplicare ar rezulta ca x a = x +a,
adica a = 0, contradict ie.
58 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A

Inseamna ca xa nu este inversabil deci (x a)

2
xa, x+a.
Prin urmare, x
2
a x a, x +a.
Daca x
2
a = xa, atunci x = 1.

In cazul x
2
a = x+a obt inem
x(x + 1) = a deci x + 1 nu este inversabil. Rezulta ca (x + 1)
2

x + 1, x 1 si n ambele cazuri se obt ine x

2
= 1.

Intr-adevar, daca
(x +1)
2
= x +1, atunci x
2
+x = 0, ceea ce implica x = 1.

In al doilea
caz, x
2
+ 3x + 2 = 0, si cum 3 = 0 n A rezulta ca x
2
= 1.
Revenind acumn x
2
+x +a = 0 cu x
2
= 1, obt inem ca x = a 1.
Prin urmare, daca x
2
a = x a atunci x 1, a 1.
2. Daca ax = a, atunci procedam analog pentru (x +a)
2
= x
2
a
2
.
Se obt ine x 1, a + 1.
Am dovedit ca U (A) 1, 1, a 1, a + 1 si se observa ca are
loc si incluziunea inversa.

Inseamna ca A = 0, 1, 1, a, a, a 1, a + 1, a 1, a + 1 adica
A are 9 elemente, contradict ie.
Deci A este corp.
27. Fie A inelul funct iilor continue pe [0, 1] mpreuna cu
operat iile uzuale ntre funct ii, si e f A. Demonstrat i ca f
este divizor al lui zero daca si numai daca mult imea zerourilor
lui f cont ine un interval.
Solut ie:
Fie Z(f) = x [0, 1] : f(x) = 0. Fie f A, f ,= 0 divizor al lui
zero. Din denit ia unui divizor al lui zero rezulta ca exista g A, g ,= 0,
astfel ncat fg = 0 pe [0, 1].
Cum g este continua si g ,= 0 rezulta ca exista x
0
(0, 1) astfel ca
g(x
0
) ,= 0. Dar g continua ne conduce la g(x) ,= 0 pe (x
0
, x
0
+).
Rezulta ca f(x) = 0 pe (x
0
, x
0
+), adica (x
0
, x
0
+) Z(f).
Am demonstrat astfel ca mult imea zerourilor lui f cont ine un interval,
anume (x
0
, x
0
+).
2.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 59
Sa presupunem ca (a, b) (0, 1) si (a, b) Z(f). Fie g : [0, 1] R
data de:
g(x) =
_
_
_
0 , x / (a, b)
2
ba
(x a) , x (a,
a+b
2
)
2
ba
(x b) , x (
a+b
2
, b)
Aceasta funct ie verica fg = 0 pe (0, 1), g este continua pe [0, 1].
2.2 Analiza matematica
28. Fie a, b R,cu a
2
+b
2
< 1 si e
I (a, b) =
_
2
0
1

1 +a cos t +b sint
dt
i) Demonstrat i ca I (a, b) = I
_

a
2
+b
2
, 0
_
ii) Demonstrat i ca I (a, b) 2, pentru orice a si b, egalitatea
avand loc doar pentru a = b = 0.
Solut ie:
i) Fie F (x) =
_
x
0
1

1+q cos s
ds, unde q =

a
2
+b
2
, q [0, 1).
Exista [0, 2), astfel ca a = q cos , b = q sin. Acum I de-
pinde de q si , si se observa ca I (q, ) =
_
2
0
1

1+q cos(t+)
dt.

In aceasta
integrala efectuam schimbarea de variabila t + = s si obt inem
I (q, ) =
_
+2

1 +q cos s
ds = F ( + 2) F ()
Prin urmare, pentru q [0, 1) xat, avem:
dI
d
= F

( + 2) F

() =
1
_
1 +q cos ( + 2)

1

1 +q cos
= 0,
60 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
adica I nu depinde de , ci doar de q.

Inseamna ca I (q, ) = I (q, 0),
adica ceea ce trebuia demonstrat.
ii) Sa observam ca
I (q) =
_
2
0
1

1 +q cos t
dt = 2
_
2
0
(
1

1 +q cos t
+
1

1 q cos t
)dt
4
_
2
0
1
(1 q
2
cos
2
t)
1
4
dt 4

2
= 2
unde mai sus am folosit inegalitatea mediilor:
1

1 +q cos t
+
1

1 q cos t
2

1 +q cos t

1 q cos t
si ca
1 q
2
cos
2
t 1.
Este evident ca n ultima inegalitate avem egalitate doar daca q = 0.
29. Fie
F = f : [0, 1] (0, ), f este crescatoare pe [0, 1], si n N

Sa se determine
min
fF
_
1
0
tf
n
(t)dt
(
_
1
0
f(t)dt)
n
.
Solut ie: Stim ca f este crescatoare si pozitiva, deci f
n
este crescatoare,
n N.
Putem aplica inegalitatea lui Cebasev pentru a obt ine:
_
1
0
tf
n
(t)dt (
_
1
0
tdt)(
_
1
0
f
n
(t)dt) =
1
2
_
1
0
f
n
(t)dt.
2.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 61
Din teorema lui Holder, pentru n 2, avem:
(
_
1
0
f(t)dt)
n

_
1
0
f
n
(t)dt
ceea ce combinat cu prima inegalitate da
_
1
0
tf
n
(t)dt
1
2
(
_
1
0
f(t)dt)
n
, n N

.
Am demonstrat deci ca
_
1
0
tf
n
(t)dt
(
_
1
0
f(t)dt)
n

1
2
. Valoarea
1
2
este atinsa
cand f F, f(t) = 1, t [0, 1]. Aceasta nseamna ca minimul cautat
este
1
2
.
30. Fie f : [0, 1] R cu proprietatea ca
[ f(x) f(y) [ M [ x y [ , x, y [0, 1].
Sa se demonstreze ca
_
1
0
(2x 1)f(x)dx
M
6
.
Solut ie:

Incepem prin a face observat ia ca daca exista f

si este
integrabila, problema se rezolva usor prin integrare prin part i:
_
1
0
(2x 1)f(x)dx =
_
1
0
(x x
2
)f

(x)dx M
1
6
.
Revenim nsa la contextul problemei noastre. Funct ia f este con-
tinua, deci are sens integrala din enunt .
Este evident ca daca x > y, [ f(x) f(y) [ M(x y), ceea ce
conduce la f(x) f(y) M(x y). Aceasta inegalitate o rescriem
f(x) Mx f(y) My, x > y.
Am demonstrat astfel ca funct ia f(x) Mx este descrescatoare pe [0, 1].
62 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Fie F : [0, 1] R, F(x) =
_
x
0
f(x)dx si g : [0, 1] R, g(x) =
F(x)
Mx
2
2
.
Funct ia g este derivabila si g

(x) = f(x) Mx, deci g

este de-
screscatoare. Rezulta astfel ca g este concava pe [0, 1].
Din inegalitatea lui Jensen rezulta ca:
_
1
0
g(t)dt
g(0) +g(1)
2
=
F(1)
M
2
2
.
Pe de alta parte avem :
_
1
0
g(t)dt =
_
1
0
F(t)dt M
_
1
0
x
2
2
dx =
_
1
0
F(t)dt
M
6
si astfel se obt ine:
_
1
0
F(t)dt
F(1)
2

M
12
.
Dar prin integrare prin part i rezulta ca
_
1
0
F(t)dt = F(1)
_
1
0
xf(x)dx
si de aici
F(1)
2
+
M
12

_
1
0
xf(x)dx
_
1
0
(x
1
2
)f(x)dx
M
12

_
1
0
(2x 1)f(x)dx
M
6
.
31. Fie f : [0, 1] R derivabila astfel ncat
f

(x) +e
f(x)
= e
x
, x [0, 1].
Sa se demonstreze ca daca f(0) [0, 1] atunci f(x) [0, 1] ,
x [0, 1].
Solut ie: Fie funct ia
g : [0, 1] R, g(x) =
_
e
f(x)
1
f(x)
, f(x) ,= 0
1 , f(x) = 0
2.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 63
Evident, g este corect denita.

In plus, g este continua: daca f(a) = 0 atunci

lim
xa
g(x) = lim
xa
e
f(x)
1
f(x)
= lim
y0
e
y
1
y
= 1,
unde am folosit faptul ca daca x a, atunci y = f(x) 0.
Fie acum
u : [0, 1] R, u(x) = f(x)e

x
0
g(t)dt
.
Este usor de vazut ca u este derivabila si
u

(x) = e

x
0
g(t)dt
_
f

(x) +f(x)g(x)
_
= e

x
0
g(t)dt
_
f

(x) +f(x)
e
f(x)
1
f(x)
_
= e

x
0
g(t)dt
(e
x
1) 0
deci u este crescatoare.
Dar u(0) = f(0) 0 u(x) 0 f(x) 0.
Pentru a demonstra ca f(x) 1, x [0, 1], denim o alta funct ie:
h : [0, 1] R, h(x) =
_
ee
f(x)
1f(x)
, f(x) ,= 1
e , f(x) = 1
La fel ca mai sus se demonstreaza ca h este continua. Fie acum
v : [0, 1] R, v(x) = (1 f(x)) e

x
0
h(t)dt
.
v este derivabila si
v

(x) = e

x
0
h(t)dt
_
f

(x) +h(x)(1 f(x))

_
= e

x
0
h(t)dt
_
f

(x) +e e
f(x)
_
= e

x
0
h(t)dt
(e e
x
) 0
deci v este crescatoare.
64 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Dar v(0) = 1 f(0) 0 v(x) 0 f(x) 1.
32. Fie f
n
: [0, 1] R continue si cu proprietatea :
f
n+1
(x) =
_
1
0
ln(1 +tx)
t
f
n
(t)dt , n N
Sa se demonstreze ca
x [0, 1], lim
n
f
n
(x) = 0.
Solut ie: x [0, 1] avem
ln(1 +tx) ln(1 +t),
ceea ce implica
_
1
0
ln(1 +tx)
t
dt
_
1
0
ln(1 +t)
t
dt.
Fie mai departe M =
_
1
0
ln(1+t)
t
dt. Demonstram ca M < 1 :
Este cunoscut ca t (0, 1], ln(1 +t) < t, si prin integrare obt inem
_
1
0
ln(1+t)
t
dt < 1, deci M < 1.
Avem astfel ca :
x [0, 1],
_
1
0
ln(1 +tx)
t
dt M < 1.
Fie acum
M
n
= sup
t[0,1]
f
n
(t)
si e x [0, 1] xat.
2.2. ANALIZ

A MATEMATIC

A 65
Avem:
[ f
n+1
(x) [
_
1
0
ln(1 +tx)
t
[ f
n
(t) [ dt M
n
_
1
0
ln(1 +tx)
t
dt MM
n
.
Trecand acum la supremum n raport cu x, obt inem ca M
n+1

MM
n
. Iteram acum aceasta inegalitate si obt inem:
M
n
MM
n1
M
2
M
n2
.... M
n
M
0
si cum M < 1, rezulta ca exista lim
n
M
n
M
0
= 0, ceea ce demonstreaza
ca exista lim
n
M
n
= 0.
Fie x [0, 1], trecand la limita cand n n [ f
n+1
(x) [ MM
n
,
rezulta ca lim
n
f
n
(x) = 0.
66 CAPITOLUL 2. CLASA A XII-A
Bibliograe
[1] Gazeta Matematica, seria B
[2] Revista de Matematica din Timisoara
[3] Recreat ii Matematice, Iasi
[4] Concursul Laurent iu Duican
67