O

regula care se aplica in domeniul stiintei experimentale este aceea ca orice rezultat al unei masuratori include intr-un anumit grad o incertitudine asupra valorii masurate cert este doar ca la orice masurare este posibil sa apara erori.

 In

cadrul unui anumit protocol de masurare , putem intr-adevar, sa aducem precizia la un nivel acceptabil folosind intrumente mai perfectionate , dar erorile oricat de mici , vor exista chiar si daca numai teoretic.

 In

dinamica newtoniana , prezenta acestor incertitudini (erori de masurare) inseamna ca, studierea oricarui sistem, conditiile initiale nu pot fi niciodata precizate cu absoluta exactitate. Acest lucru implica o imprecizie in ce priveste rezultatele previziunilor asupra evolutiei sistemului bazate pe legile dinamicii.

 Multa

vreme s-a crezut ca aceste efecte pot fi inlaturate prin masuratori care sa fie efectuate cu intrumente din ce in ce mai precise. De exemplu , pentru miscarea unui corp in campul vizual gravitational, putem, ipotetic,cunoaste pozitia finala de 100 de ori mai precis daca eroarea la masurearea conditiilor initiale este redusa de 100 de ori.

 Important

este sa subliniem ca incertitudinea privind rezultatul aplicarii legilor dinamicii newtoniene nu apare din cauza unor factori cu caracter aleator care ar interveni in ecuatiile miscarilor.

Exista vreo legatura intre conditiile initiale si rezultatele previziunilor asupra

evolutiei sistemului ?

Cu ajutorul intrumentelor foarte precise putem lua masuratori cu absoluta

exactitate ?