Pastruga

Acipenser stellatus Pallas 1771

Denumire populara : pastruga

Distributie

Pastruga este raspandita in Marea Caspica, Marea de Azov, Marea Neagra, Marea Egee si in afluentii acestora. Este o specie migratoare. Din Marea Neagra, pastruga migreaza in Dunare. In trecut, pastruga migra pentru reproducere si in afluentii Dunarii: Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca in Tisa si afluentul acesteia, Cris.

Descriere

D 40-54; A 22-35; SD (9) 11-14 (16); SL (26) 30-38 (43); SV 9-14; sp.br. 24-26.

Pastruga atinge o lungime maxima de 210 cm si o greutate de maximum 68 kg. In Dunare se pescuiesc de obicei exemplare de 120 140 cm si o greutate de 6 8 kg. Botul este alungit, ingust si turtit dorso-ventral cu o lungimea de 59 65% din lc este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi usor delimitata de celelate specii ale genului Acipenser (Shubina et al. 1989). Pielea este acoperita de scutele pectinate si stelate. Mustatile sunt scurte si nefranjurate. Buza inferioara este intrerupta la mijloc.

Corpul este alungit si fusiform. Gura este transversala, de marime medie.

Pe spate, corpul este cafeniu-inchis sau cenusiu. Abdomenul este alb, scuturile ventrale au o coloratie alb-murdar. Exemplarele din mare pot avea o culoare mai inchisa decat cele din fluviu.

1/3

Pastruga

In functie de perioada de migratie, este posibil ca in Dunare sa existe doua forme de pastruga: forma de primavara si forma de iarna.

Hibrizi

Pastruga se incruciseaza cu morunul ( Huso huso ), viza ( Acipenser nudiventris ), cega ( Acipens er ruthe nus ), si nisetrul ( Acipenser gueldenstaedti ).

Huso huso x Acipenser stellatus

Botul este intermediar intre speciile parentale. Gura este semilunara iar mustatile cilindrice. Pe tegument sunt prezente scutele mici stelate.

Acipenser nudiventris x Acipenser stellatus

Acest hibrid se deosebeste de pastruga prin botul mai scurt. Tegumentul nu este acoperit de scutele ci cu granule.

Acipenser gueldenstaedti x A. stellatus

Aspectul exterior este similar cu al nisetrului dar botul este mai lung. Se deosebeste de pastruga prin gura mai larga si botul mai putin alungit.

Biologie

2/3

Pastruga

Pastruga este o specie bentonica tipica a apelor costiere din mare si a cursurilor inferioare ale fluviilor dar spre deosebire de celelalte specii de sturioni, poate fi gasita si in straturile superioare ale apei (v. Shubina et al 1989).

Pastruga este un peste migrator care migreaza in mare pentru hranire si iernare si in fluvii pentru reproducere. In Dunare intra imediat dupa morun si nisetru. Exista doua perioade de migratie. Prima perioada incepe in martie la temperatura apei de 8 11 0 C, atinge un maxim in aprilie si continua pana in mai. A doua perioada, mult mai intensa, incepe in august si dureaza pana in octombrie. Un studiu recent (Staras et al 1999) indica un maximum de captura pentru pastruga din Dunare in luna mai.

Hrana : in Dunare, in primele stadii de viata, puii se hranesc cu larve de chironomide, trichoptere, efemeroptere, crustacei. In Marea Neagra, puii consuma viermi, moluste si crustacei. Adultii se hranesc cu peste, crustacei (date dupa Manea 1980). Un studiu mai recent (Ene et al. 1996; date nepublicate) efectuat pe juvenili de pastruga (42 exemplare) din sectorul romanesc al Marii Negre (Buival, Ciotica), indica prezenta crustaceilor (Ampelisca diadema, Paramysis intermedia, Crangon crangon), polichetilor, oligochetilor in continutul stomacal.

Maturitatea sexuala : in Dunare maturitatea este atinsa la 7 10 ani de masculi si la 10 14 ani de catre femele (Manea 1980). Pastruga nu se reproduce in fiecare an.

Longevitate . Cel mai varstnic exemplar de pastruga capturat in partea nord-vestica a Marii Negre avea 23 ani.

Fecunditate : Dupa Manea (1980) fecunditatea absoluta variaza intre 30.000 si 180.000 icre.

Perioada de reproducere : in aprilie mai la temperaturi ale apei cuprinse intre 8 150 C.

Locurile de reproducere : pastruga se reproduce in rauri pe substrat stancos, cu prundis, pietris amestecat cu fragmente de scoici si nisip grosier (Shubina et al 1989).

3/3