PERSONALITATEA

1. Delimitari conceptuale. 2. Personalitatea: entitate bio-psiho-sociala si culturala. 1. Conceptul de individ. Individul se defineste ca totalitatea insusirilor biologice (innascute sau dobandite) care asigura adaptarea la mediul natural. Individul este un produs in intregime determinat biologic si un reprezentant al speciei in general, indifferent daca aceasta este vegetala, animala sau umana. Conceptul de individualitate. In decursul existentei individului, are loc un process de diferentiere si diversificare a organizarii lui structural-functionale. Insusirile biologice se specializeaza, se integreaza capatand unele note distinctive, originale. Conceptul de persoana. Prin conceptul de persoana desemnam ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la mediul social-istoric. Persoana este un produs determinat social-istoric, desemnand omul in contextual relatiilor sociale sau ca membru al societatii.Notiunea de persoana este aplicabila doar omului normal dezvoltat din punct de vedere psihic. Conceptul de personalitate. Asa cum organizarea structural-functionala a individului se diferentiaza si se specializeaza in timp, tot asa si organizarea psihica a persoanei suporta de-a lungul timpului un proces de diferentiere si specializare, devenind unica. Conceptul de personaj. Prin conceptul de personaj desemnam manifestarile personalitatii in exterior, in comportament. Personajul este omul interpretat ca rol social, si cum fiecare poate juca mai multe roluri, inseamna ca el se manifesta prin mai multe personaje, isi releva fata de altii diferite fatete ale personalitatii. Definirea personalitatii. Termenul de personalitate are doua sensuri diferite. In primul rand, prin termenul "personalitate" intelegem o persoana care are o serie de insusiri pozitive prin care se ridica deasupra celorlalti. In acest sens vorbim despre personalitati psihice si culturale. Personalitatea este formata din totalitatea insusirilor psihice relativ stabile care caracterizeaza o persoana si se manifesta frecvent in comportamentul sau. Psihologii clasifica insusirile de personalitate in trei grupe: - insusiri de temperament; - insusiri de caracter; - aptitudini. Fiecare om adult are personalitatea sa unica. La varsta copilariei vorbim despre personalitate in formare deoarece insusirile pshice si modalitatile de conduita nu sunt inca stabile ci se modifica intr-o anumita masura de la o etapa la alta. Caracterul unic al personalitatii nu inseamna ca oamenii sunt total deosebiti. Intre oameni exista si asemanari si pe baza acestor asemanari au fost descrise tipurile de personalitate. Abordarea psihanalitica a personalitatii. Teoria psihanalitica a fost elaborata de catre Freud. In conceptia sa, personalitatea are trei componente: - Sinele; - Eul - Supraeul. Sinele este partea inconstienta a personalitatii care exista de la nastere si contine trebuintele fundamentale (foamea, setea), pulsiunile sexuale si tendintele agresive. Sinele functioneaza pe principiul placerii, adica nu poate sa accepte nesatisfacerea imediata a pulsiunilor. Dar realitatea nu permite intotdeauna satisfacerea imediata a pulsiunilor. Din aceasta cauza incepe sa se formeze Eul. Eul este acea parte a personalitatii care este in contact cu realitatea si incearca sa satisfaca dorintele

Sinelui luand in considerare si situatia externa. Eul functioneaza pe baza principiului realitatii si reprezinta viata psihica constienta si subconstienta. In jurul varstei de 5 ani incepe sa se formeze a treia componenta a personalitatii - Supraeul. Supraeul este inconstient ca si sinele si are rolul de a aprecia faptele copilului ca fiind bune sau rele (constiinta morala). Supraeul se formeaza prin interiorizarea normelor morale si a sistemului de valori caracteristice familiei: parintii impun copilului anumite cerinte sau interdictii. Sinele nu vrea sa respecte aceste cerinte. Eul in schimb stie ca daca cerintele vor fi respectate, copilul va fi recompensat, iar in caz contrar parintii se supara si il pedepsesc. Cea mai grava pedeapsa ar fi pierderea afectiunii parintilor. Copilul se apara de acest pericol interiorizand cerintele si interdictiile. Dupa ce o cerinta a fost interiorizata, copilul o respecta chiar daca parintii nu sunt prezenti. Daca el totusi incalca regula, atunci devine anxios si are sentimente de culpabilitate. Aceste manifestari ale interiorizarii normelor de comportament sunt si semnele formarii Supraeului. Daca parintii impun prea multe interdictii copilul va avea un Supraeu rigid si din aceasta cauza la varsta adulta ar putea sa devina anxios, inhibat cu multe sentimente de culpabilitate. Daca dimpotriva, parintii impun prea putine cerinte, interdictii, atunci Supraeul va fi slab, nu va controla suficient comportamentul. Aceste persoane sunt mai dezinhibate si predispuse spre delincventa. Abordarea psihometrica. Multi psihologi sustin ca personalitatea este formata dintr-un anumit numar de dimensiuni sau trasaturi. Psihologul Eysenck a ajuns la concluzia ca personalitatea poate fi descrisa cu ajutorul a 2 dimensiuni: extraversiune/introversiune, stabilitate/instabilitate emotionala. Notiunile extraversiune/introversiune au fost folosite pentru prima oara de psihologul Jung. Aceasta dimensiune indica masura in care cineva se orienteaza spre lumea externa sau interna. Cei care se orienteaza spre exterior se numesc extravertiti. Aceste persoane sunt sociabile, comunicative si interesate de tot ce se intampla in jur. Persoanele introvertite sunt mai putin sociabile, comunicative, sunt mai retinute si sunt interesate mai mult de problemele lor personale. Neuroticismul este o trasatura emotionala - persoanele stabile emotional sunt calme si se adapteaza usor si in situatii mai dificile. Persoanele labile emotional sunt mai anxioase, nelinistite si se adapteaza mai greu. Particularitatile anatomo-fiziologice care stau la baza celor doua dimensiuni fundamentale ale personalitatii sunt innascute. Aceasta inseamna ca cele doua insusiri nu pot fi mofificate prin educatie/autoeducatie. 2. Personalitatea - entitate biopsihosociala si culturala . Personaliatea este rezultatul interactiunii complexe a amai multor categorii de factori: a) Mostenirea biologica. Copilul se naste cu anumite preconditionari rezultate din combinarile genetice ale parintilor si din influentele exercitate asupra fatului in timpul sarcinii. Mostenirea genetica nu reprezinta decat materia prima din care se cladeste viitoarea personalitate. Cercetarile au pus in evidenta ca ereditatea are un rol foarte important in determinarea anumitor trasaturi de personalitate (ex: inteligenta) si putin important in determinarea altor trasaturi (ex: sociabilitatea, controlul impulsurilor etc.). b) Mediul fizic. In toate tipurile de mediu pot fi intalnite toate tipurile de personalitate. Conditiile de mediu fizic pot influenta anumite trasaturi de personalitate. Persoanele care traiesc in zone sarace in resurse au un comportament mai agresiv decat cele care traiesc in nise ecologice bogate. Persoanele din zonele cu clima temperata sunt mai dinamice decat cele din zonele tropicale. Dintre toate categoriile de factori care influenteaza personalitatea, mediul fizic are rolul cel mai scazut. c) Cultura constituie unul dintre factorii importanti de modelare a personalitatii. Trasaturile culturale ale unei societati genereaza aumite particularitati in socializarea copiilor. In fiecare societate exista unul sau mai multe tipuri de personalitate pe care copiii trebuie sa le copieze. In culturile europene, tipului principal de personalitate ii sunt asociate caracteristicile: sociabilitate, amabilitate, cooperare dar si competivitate, orientare spre practica si spre eficienta, punctualitate. Familia si alti

factori de socializare le transmit copiilor aceste caracteristici, conformarea la ele fiind controlata la nivel societal. Desigur, persoanele se conformeaza in grade diferite acestor exigente. d) Experienta de grup. De-a lungul vietii individul interactioaneaza cu o multime de grupuri de referinta. Imaginea despre sine se poate modifica in raport cu modul in care el se simte perceput de catre grupurile cu care interactineaza. In cele mai multe cazuri, indivizii se inseala in ceea ce cred ei despre modul in care sunt perceputi de catre membri unui grup. Dar ceea ce conteaza nu este imaginea obiectiva pe care o au membri unui grup despre un individ si nici faptul ca individul percepe sa nu corect aceasta imagine. Comportamentul individului va fi orientat de imaginea subiectiva pe care el sio face despre modul in care este perceput de catre ceilalti. e) Experienta personala. Personalitatea individului este puternic influentata si de experienta proprie de viata. Fiecare individ are o experienta personala unica, prin care se deosebeste de ceilalti indivizi.