Enigma Otiliei de Geroge Calinescu -comentariu

ENIGMA OTILIEI - comentariu literar George Clinescu La apariia Enigmei Otiliei, n 1938 (n dou volume), romanul, ca specie a literaturii avusese o evoluie extrem de rapid, dominnd literatura romneasc interbelic. Liviu Rebreanu fusese cel care deschisese ferm drumul romanului romnesc, prin Ion (1920) impunnd romanul obiectiv. S-a observat, la vreme, c aceast perioad a fost deosebit de fertil n domeniul literaturii, i n special al romanului, care se afirm puternic, racordndu-se i integrndu-se valorilor universale: 1920 - Ion; 1922 Pdurea spnzurailor ale lui Rebreanu; 1930 - Baltagul - M. Sadoveanu; 1930 - Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi - Camil Petrescu; 1932 - Rscoala - Liviu Rebreanu; 1933 - Patul lui Procust - Camil Petrescu; 1935-1942 - Fraii Jderi - M. Sadoveanu. Aria tematic a romanului se lrgete substanial, dup ce Rebreanu fundamentase stilul obiectiv, romanulfresc prin Ion i Rscoala, ntemeindu-se romanul de evocare istoric prin Mihail Sadoveanu, trecnd din lumea satului, trecnd din lumea satului n cea a oraului. Formele epice tradiionale coexist cu tehnici artistice moderne (Marcel Proust); se abordeaz i se afirm romanul de analiz psihologic - Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evolund astfel de la formula obiectiv spre cea subiectivist. Enigma Otiliei - 1938 (al doilea roman al lui George Clinescu, dup Cartea nunii) constituie o revenire la formula obiectiv de roman, la metoda balzacian. Romanul lui Clinescu devine astfel unul polemic, replic literar la cultivarea asidu n epoc a formulei proustiene, dar i o ilustrare a concepiei sale despre curente literare. George Clinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. PrinEnigma Otiliei el aduce o viziune original, modern. Pivotul firului narativ va fi clanul familial, urmrindu-se mai multe destine umane: al Otiliei, al lui Felix, al lui Stnic Raiu, al Olimpiei, al lui Pascalopol, al lui Titi, al Aurici. Familia ca contura relaiile sociale, economice, viaa burgheziei bucuretene la nceputul veacului al douzecilea. Un prim-plan al romanului prezint cele dou familii - Costache Giurgiuveanu - Otilia i Tulea. Mobilul principal al tuturor aciunilor care se desfoar este motenirea, averea lui Costache Giurgiuveanu, pe care o vneaz clanul Tulea, la care se raliaz inventivul i rapacele Stnic Raiu, ginerele Aglaei, sora lui Costache (i ceilali membri ai familiei Tulea: Simion Tulea, soul Aglaei, i copiii acestora: Olimpia, Aurica i Titi). Eforturile lor sunt canalizate statornic spre nlturarea Otiliei, fiic vitreg a lui Costache Giurgiuveanu, fata celei de-a doua soii, crescut de acesta fr acte de adopiune filial legal. Alt plan al romanului prezint destinul tnrului Felix Sima, rmas orfan, venit s studieze medicina n Bucureti i dornic de a face carier, care triete prima experien erotic. Aceasta constituie fondul liric a l romanului: iubirea romantic, adolescentin a lui Felix pentru Otilia, pe care o cunotea din corespondena ntreinut. Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Felix, trebuia s-i fie tutore i s-i administreze bunurile lsate de tatl su, care murise. n casa lui mo Costache, unde va locui, l cunoate pe Pascalopol, moier, cu maniere alese, i clanul Tulea, ce locuiete n vecintatea casei lui Costache. Felix o iubete pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezen nelipsit din preajma Otiliei i necesar, prin generozitatea, experiena i cavalerismul omului rafinat. Otilia l iubete pe Felix, dar vrea s-l ajute s se realizeze n cariera lui tiinific, intuindu-i cu maturitate i luciditate ambiia, dorina de a ajunge cineva. Plimbrile cu trsura la osea mpreun cu Pascalopol, capriciile i luxul satisfcute cu generozitate subtil i discret de acesta, instinctul feminin precoce, inteligena i discernmntul practic, izvorte dintr -o experien timpurie nesigur, toate acestea o fac pe Otilia s-l accepte pe Pascalopol drept so. Nenelegnd aciunile Otiliei, Felix se consider pe sine o enigm. El va studia cu seriozitate, va deveni medic i profesor universitar, fcnd o cstorie strlucit. Otilia va rmne o amintire, o imagine a eternului feminin. Pe cellalt plan, al luptei acerbe pentru motenire, atacnd-o pe Otilia cu infinite i inventive ruti, clanul Tulea cunoate declinul familial: Aglae nu reuete s pun mna pe banii lui Costache, pentru c-i furase Stnic de sub salteaua btrnului, provocnd moartea acestuia, la al doilea atac cerebral ce -l suferise; Stnic renun la Olimpia, care-l plictisea i nu inea pasul cu ritmul su alert i imprevizibil de arivist, prefcnd -o pe Georgeta, femeie uoar, dar prezentabil, inteligent, care-i va nlesni relaii nalte, n lumea Bucuretiului; Titi va divora de Ana, evolund psihic spre o idioenie vizibil (se legna din ce n ce mai mult); Aurica va rmne tot nemritat i nerealizat erotic. La sfritul romanului aflm c Pascalopol, i-a redat libertatea Otiliei, care va ajunge n Spania, America, nevasta unui conte, aa cava - va spune Stnic Raiu. Privind o fotografie recent a Otiliei, Felix va vedea o figur strin, o Otilie maturizat, chipul ei de acum spulbernd imaginea enigmaticei adolescente. Ea a rmas o iluzie a tinereii. O lume ntreag se cuprinde n acest roman, dovedind un creator epic remarcabil, punnd n lumin aspectele sociale, economice, familiale, ale vieii bucuretene din anii de dinaintea primului rzboi mondial. Enigma Otiliei este un roman situat ntre tradiie i inovaie. Este un roman realist obiectiv de tip balzacian, n primul rnd prin tema abordat: motenirea, care declaneaz i mobilizarea energiei umane ce se nfrunt. Titlul iniial al romanului era Prinii Otiliei (schimbat de editor) i ilustra motivul balzacian la paternitii, concretizat n raportul dintre prini i copii (Costache - Otilia, Pascalopol - Otilia i ceilali), pe fundalul societii bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea. Autorul este omniscient (tie totul), aa cum se observ din primele rnduri cu care ncepe romanul, sitund exact personajele, aciunea, n timp i spaiu Descrierea minuioas a strzii Antim (a cldirilor, a interioarelor etc.), pustie i ntunecat, avnd un aspect bizar, varietatea arhitectural, amestecul de stiluri, ferestrele

neobinuit de mari, lemnria vopsit care se dezghioga, fceau din strada bucuretean o caricatur n moloz a unei strzi italice. Exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu e prezentat n detalii semnificative, sugernd calitatea i gustul estetic: imitaii ieftine, intenia de a impresiona prin grandoare, vechimea i starea dezolant a cldirii. Atenia e apoi centrat pe un detaliu al casei, ua, descris amnunit: de lemn umflat i descheiat, imens, de forma unei ferestre gotice. Aspectul nengrijit, degradarea cldirii trimit la conturarea imaginii despre proprietar: nici o perdea la geamurile pline de praf, strvechi; ua cea uria se mica aproape singur, scrind ngrozitor. Teama, fiorul sunt sugerate evident prin aceste amnunte semnificative, n care epitetele (umflat, descleiat, imens, strvechi) i elementele auditive contureaz o atmosfer lugubr i misterioas, cu un aer de ruin romantic. Asemenea descrieri minuioase sunt relevante i pentru conturarea caracterelor. Camera Otiliei o definete pe fat ntru totul, nainte ca Felix s o vad. Prin dezordinea tinereasc a lucrurilor ce inund camera se intuiete firea exuberant: lucrurile fine, jurnalele de mod franuzeti, crile, notele muzicale amestecate cu ppui alctuiesc universul de via cotidian, spiritual, ascunziul feminin cum spune scriitorul. Casa lui Pascalopol, mobilele, obiectele exprim rafinamentul, bunul gust, plcerea confortului, dar i filozofia lui. Mobilele, vestmintele prefigureaz caracterul, exprim o atmosfer de via, de intimitate, educaia i instrucia personajului. Personajele sunt concepute potrivit gndirii estetice a scriitorului, care pledeaz pentru cutarea permanenelor n scopul de a atinge universalul. Tipologia personajelor este de esen clasicist; conturate realist, sunt caractere dominate de o singur trstur fundamental, tipuri general-umane de circulaie universal (avarul, arivistul, baba absolut), aa cum concepea scriitorul: Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesant dect cnd a intrat ntr-un tip. Modalitile de caracterizare a personajelor sunt clasice: descrierea mediului, portretul fizic, caracterizarea prin fapte, prin aciuni, opiniile personajelor, caracterizarea fcut de ctre alte personaje i autocaracterizarea. Scriitorul, omniscient, vorbete n fiecare personaj, face aprecieri asupra lor. Personajul central al romanului, ctre care converg toate energiile, din motive i interese diferite (Otilia i Felix - pentru c l iubesc i-l ocrotesc, Pascalopol - pentru c i e mil de el i e tutorele Otiliei; clanul Tulea - pentru c vor s-i ia averea), este Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei i al lui Felix, fratele Aglaei. El ntruchipeaz trsturile clasice ale avarului, care se ntreptrund cu duioia patern. Scriitorul l descrie din primele pagini, n momentul cnd Felix sosete seara, n casa acestuia. Chipul lui Giurgiuveanu este reflectat prin privirile lui Felix. Cobornd cu ncetineal scara ce scria cu prituri grozave, Felix vzu un omule subire i puin ncovoiat. De la aceast imagine global, portretul fizic se alctuiete prin acumulare de detalii, ngroat cu o past dens, alctuind o imagine groteasc: capul era atins de o calviie total; faa prea aproape spn, ptrat. Buzele erau ntoarse n afar i galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dini vizibili, ca nite achii de os; clipea rar i moale, ca bufniele suprate de o lumin brusc, avea glasul rguit i blbit. Btrnul Costache are o comportare bizar, fie din pricina senilitii, fie simuleaz uitarea din team, din instinct de aprare, faa de cei care-i vnau averea; ca i blbiala, care poate fi i un defect de vorbire, dar i un mijloc de aprare, de a ctiga timp. Oricum, dac n -ar fi puintatea trupului, care trezete compasiune, portretul ar fi fost cu totul hidos. Aflat la o vrst naintat, mo Costache manifest i alte bizarerii care-i dau individualitate: i freac minile cu un rs prostesc, are un suprtor glas stins, rguit, dar are duioii i tremurri de suflet: pe Otilia , fe-fetia lui (pe care o iubea n felul su), Mo Costache o sorbea umilit din ochi i rdea din toat fiina lui spn cnd fata l prindea n braele ei lungi. i Felix nelege c avariia este mai mult o manie (mania de a ine banii), dar o iubete mult pe Otilia i se gndete mereu la ea. Contient c sora lui, Aglae, ca i nepoii (Aurica, Titi), la care se adaug escrocul nonalant, abil i jovial Stnic Raiu - vor s-l fure, s-i ia averea, pndindu-l i dorindu-i moartea ct mai devreme, Costache Giurgiuveanu triete drama neputinei proprii, btrn i neajutorat, dar i nenduplecat cnd e vorba de bani. Dei are ndatorirea de a asigura existena Otiliei, el amn tot timpul reglementarea situaiei fetei. Vorbete mereu de inteniile lui - s o nfieze, s-i fac o cas, s-i pun bani pe numele ei -, dar amn mereu, pentru c mania lui de a ine banii e mai puternic. De aici teama, suspiciunea c va fi prdat; i crede n siguran numai sub duumea, sub saltea, i nu se poate dezlipi de ei. El va ajunge victima propriei suspiciu ni, fiind prdat de Stnic, cel care-i grbete moartea. Are un sfrit tragic. Otilia vede n papa - un om bun; ns are ciudeniile lui, e cam avar n acord cu zgrcenia lui, btrnul mnca cu lcomie, vrnd capul n farfurie. Iubirea pentru Otilia se manifest i se observ n gesturi, reacii elocvente: mo Costache nu protesteaz niciodat cnd Otilia l mustr, st ca un copil n faa ei. La primul atac cerebral, Pascalopol vzu cu uimire cum btrnul, cu ndragii de stamb i cu ptura pe umeri, inea strns la subsuoar cutia de tinichea cu bani, iar n mini inelul cu chei. Dei Pascalopol ncearc s-l determine s reglementeze situaia Otiliei, aceasta amna mereu. La al doilea atac cerebral, clanul Tulea, mobilizat de apriga Aglae, golete casa lui mo Costache, crnd scaune, tablouri, oglinzi, trecnd prin zpad spre fundul curii de diminea pn trziu. Prin Costache Giurgiuveanu se continu tipologia avarului din literatura romn (Hagi Tudose) i universal (Gobseck, Goriot, Grandet), conturndu-se un personaj complex. n raport cu mo Costache se definesc moral, celelalte personaje, pentru c el deine averea care -i polarizeaz pe toi. Energiile cele mai active n lupta pentru motenire sunt Stnic Raiu, Aglae Tulea. Stnic Raiu este un Dinu Pturic modern, ncadrndu-se n tipologia arivistului. Avocat fr procese, energia lui nu se consum n munc; el circul n diferite medii, afl, tie tot, ateapt ceva, care s-i modifice modul de via peste noapte, s-l mbogeasc; agresiv, fr nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare i de supravieuire, este inteligent i escroc, fanfaron i abject; ideea de familie, pe

care o cultiv, nu-l mpiedic s-o prseasc pe placida lui nevast, Olimpia, i s se nsoare cu Georgeta, femeie uoar, ntrezrind un cuplu mai favorabil intereselor sale; este licheaua simpatic (e primit cu bucurie de toate rudele), un artist al intrigii, asculttor pe la ui, cu afaceri dubioase, fr nici un sim moral. Conturat astfel, el a fost asociat personajelor comice caragialeti i lui Gore Prgu din romanul Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale. Clanul familiei Tulea, prin Aglae i Stnic Raiu, este spiritul ru al casei, prin ferocitatea lcomiei lor. Aglae i Aurica sunt cele care muc cel mai tare din bucuria tinereii celor doi orfani (Felix i Otilia), pizmuindu-i i amrndu-le zilele. Portretul Aglaei este fixat de la nceput cu detalii precise ce indic trsturile morale: cam de aceeai vrst cu Pascalopol, cu faa glbicioas, gura cu buzele subiri, acre, are nasul ncovoiat i ascuit, obrajii brzdai de cteva sute de cute mari, ochii bulbucai, este vulgar i rea, o viper, cum o calific Otilia. Ea dirijeaz ofensiva mpotriva Otiliei, pe care o vrea ct mai departe de Costache, a crui moarte n-o afecteaz deloc, urmrind numai banii. Acreala, lcomia de bani, de avere, spiritul crcota, rutatea sunt trsturile care alctuiesc tipul babei absolute. Aurica, fiica Aglaei, este fata btrn, cu dorine erotice nemplinite, manifestate pn la ridicol, dezechilibrat psihic, pierznd orice decen i bun sim, lipsit de orice atractivitate feminin, invidioas, cu ruti; este o complexat. Titi Tulea, calificat de Otilia drept prost, repetent de cteva ori i corigent,vljgan molatic de 22 de ani, nu citete pentru c lectura i d dureri de cap; este tipul debil mintal, infantil i apatic. i place ordinea militar, copiaz ntruna, se leagn, este ipohondru. Crizele lui de apatie sunt luate de Aglae drept dovezi de cuminenie; are fixaii erotice. Simion Tulea, soul Aglaei, btrn senil, are comportamentul unui degenerat; i pipie muchii, caut prin dulapuri, brodeaz, face crize psihice pn la violen, ce alterneaz cu stri de apatie; are idei fixe, crede c Olimpia nu este fata lui; este izolat de Aglae i de ceilali. Leonida Pascalopol este un personaj nou n literatura romn (Pompiliu Constantinescu), fiind expresia rafinamentului, a bunului sim, a generozitii. Scriitorul i face i lui un portret n care detaliile pun n lumin poziia social, trsturile fizice i morale: un om de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, crnos la fa i rumen ca un negustor; scriitorul remarc fineea pielii i tietura englezeasc a mustii crunte, deci un om subire; un lan greu de aur i atrn la vest, hainele sunt din stof fin; eman un parfum discret asociat cu o nuan de tabac; are o politee i maniere ce dezvluie creterea lui aleas. Pascalopol vorbete despre sine lui Felix, n intimitatea conacului su de la moie, aranjat n stil romnesc. Felix afl c Pascalopol fcuse studii n Germania, apoi la Paris, cltorise prin mai toat Europa, fusese cstorit; afl c-i place s cnte la flaut, c e o fire boem. Pascalopol se consider unratat i vrea ca aspiraiile lui artistice s le realizeze n Otilia. Ea l consider un brbat chic, un om de mare caracter, care a fost foarte bun cu ea. Fata e cuprins de o cald nduioare pentru c Pascalopol e singur, sracul!, nu are pe nimeni. El vine n casa lui Costache, aa cum el nsui mrturisete, ca s aib sentimentul de familie. Oarecum blazat, prin nobleea sufleteasc, prin discreta poezie a sentimentelor personajul a fost asociat eroilor lui Turgheniev. Chipul adolescentin al Otiliei este i el descris n mod expres de scriitor, din momentul sosirii lui Felix n casa unchiului su, aa cum o observ tnrul: un cap prelung i tnr de fat, ncrcat cu bucle, cznd pn pe umeri. Apoi privirea coboar asupra vestimentaiei, care sugereaz supleea, delicateea, firea deschis a fetei, o apariie romantic tulburtoare. Prezena Otiliei nvioreaz i lumineaz atmosfera lugubr, apstoare a casei. Ea rspndete n jur graie, inteligen, delicatee, tumult de pasiuni cnd cnta la pian, prea c tie multe i intimida pe brbai, nct Mo Costache, Pascalopol, Stnic, Felix nsui n-ar fi ndrznit s contrarieze pe Otilia. Amestec de copilrie i adolescen, cu instinct feminin sigur, naiv, ea are efecte tonice tulburtoare asupra lui Pascalopol, fa de care se manifest cu gesturi materne (i potrivete cu grij acul din cravat), sau srind de pe scaunul lui mo Costache pe cel al lui Pascalopol; ea este feminitatea surprins n procesul ei de formare, remarcabil redat de scriitor. n conturarea Otiliei, cel mai complex personaj a romanului, scriitorul folosete tehnica modern a perspectivelor multiple i a observaiei psihologice. Ea se reflect diferit n cei din jurul su: mo Costache o sorbea umilit din ochi i rdea din toat faa lui spn; pentru Pascalopol este o mare trengri, cu un temperament de artist, o rndunic, nchis n colivie, moare; o fiin ginga care merit ocrotirea, o floare rar, o fat mndr i independent. Firea nstrunic, vistoare i imprevizibil, tumultul tinereii sunt cuceritoare. Vitalitatea, exuberana i sinceritatea deconcertant a tinereii formeaz o imagine pur, de un farmec aparte: l trte n goan pe Felix prin curte, rpie pe scar, fluier, danseaz. Aceeai feminitate i franchee a gesturilor manifest i fa de Pascalopol. Pentru Aglae i Aurica, purtrile Otiliei sunt asemeni fetelor fr cpti i fr prini. Ea nsi se analizeaz cu luciditate: Ce tnr de vrsta mea i nchipui c m-ar iubi pe mine aa cum sunt? Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber!. i fa de Felix are griji materne, dorind ca acesta s-i fac o carier strlucit. Otilia i definete sentimentele fa de Felix: i eu te iubesc n attea feluri, nct nu pot s analizez acum ct te iubesc ca frate i ca iubit. Cltoria la Paris, mpreun cu Pascalopol, o maturizeaz; devine mai sigur, mai contient de ea nsi, schimbare pe care Felix o percepe. Criza adolescenei, criza erotic n drumul spre maturizare prin care trece Felix este descris prin acumulri succesive. El parcurge drumul de la simpla atracie pn la acuitatea tririi sentimentului iubirii caste: simte nevoia imperioas a prezenei fetei; are insomnii, simurile toate tresalt acut. Neputnd sta cu Otilia, edea cu lucrurile ei; din obiectele, din dezordinea camerei i reconstituia micrile. Se simea mai aproape de Otilia, aici n odaie, dect lng ea nsi. Familiaritatea cu Pascalopol, prezena permanent a acestuia l indispuneau. Numeroase pagini descriu lucid strile psihice i fizice prin care trece Felix, ale primei experiene erotice, ale iubirii dinti, adolescentine: nelinite i incertitudine, adoraie i dezndejde, gelozie i fericire. Chinurile prin care trece cnd Otilia nu-i rspunde la scrisoare sunt relevatoare. ndrgostit, vistor i reflexiv, simea nevoia prezenei ei feminine (lipsit de dragostea mamei care murise de timpuriu).

Tcerea Otiliei i umple sufletul de multiple stri: mnie, gelozie, face fel de fel de ipoteze, l cuprinde o frenezie nebun de a merge pe jos, n frig, pn la Bneasa; fericire i nesiguran se zbat n sufletul su tnr i pur. Experiena erotic mplinit fiziologic, prin cunoaterea Georgetei, l maturizeaz pe Felix, privind altfel acum imaginea Otiliei i comportamentul ei. Chipul ei rmne ns, pentru totdeauna, nvluit n mister, o imagine derutant, de vis. Titlul romanului i finalul su exprim esena dilematic a feminitii, natura contradictorie a sufletului omenesc. Elementele romantice se adaug tehnicii balzaciene: personajele sunt grupate antitetic (Felix i Otilia se opun, prin puritatea lor moral, arivitilor i meschinilor din jurul lor; generozitatea lui Pascalopol se opune avariiei lui Costache .a.m.d.); analiza sentimentului iubirii, atmosfera de puritate degajat amintesc de paginile romantice ale lui Stendhal. Descrierea naturii, proiectarea grandioas a Brganului pe un fundal fantastic, folosirea contrastelor n descrierea cmpiei, reflectate n contiina lui Felix, sunt pagini de sensibilitate romantic. Imensitatea cmpiei, plat i ntins, fr nici o margine, puul cu cumpn, un cal ce prea gigantic, iar copilul care-l mna prea un ciclop, totul lsa impresia de ieire din civilizaie i din timp. Felix are intuiia pustietii scitice. Totul era rmas pe loc, n afara oricrei epoci, ntr-o absolut neistoricitate. Scriitorul ilustreaz plcerea grandiosului, o sensibilitate acut la sugestiile de infinit i spaiu aistoric, prin care se apropie de Eminescu i Sadoveanu. Construit n spirit clasic balzacian i cu o viziune realist, Enigma Otilieiasimileaz elemente ale romantismului modern: introspecia, fineea, luciditatea i precizia analizei psihologice; interesul pentru psihologii contradictorii, tulburtoare i derutante (Otilia, Pascalopol), pentru involuii, degradri psihice (alienarea, senilitatea, dedublare contiinei - Simion Tulea), pentru studiul consecinelor ereditii (Titi), toate intr n sfera modernului. Finalul romanului se ncheie simetric, cu imaginea de la nceput: casa lui Costache Giurgiuveanu, i mai dezolant, iar Felix renvie n memorie cuvintele acestuia: Aici nu st nimeni - ce sun dezolant i lugubru. Enigma Otiliei este un roman fundamental al literaturii romne, o creaie original, sintez a clasicismului realist de tip balzacian, cu elemente romantice i moderne.

Enigma Otiliei - comentariu pe capitole

ENIGMA OTILIEI De George Calinescu Capitolul I Primul capitol prezinta sosirea tanarului Felix Sima in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, unchiul sau. Intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, Felix ajunge in casa unchiului sau si este intampinat cel putin ciudat de acesta. Verisoara lui, Otilia, o tanara de aceeasi varsta cu el il primeste cu multa caldura si il conduce pe baiat intr-o camera unde restul familiei juca table. Astfel, Felix ii cunoaste pe Pascalopol, un mosier bogat, prieten de familie (cu care Otilia isi permite multe familiaritati, spre nemultumirea baiatului), pe Aglae Tulea, sora lui Costache, Simon Tulea, sotul acesteia si Aurica Tulea, fiica de 30 ani a Aglaei. In timp ce ceilalti jucau table si mai apoi carti, tanarul Felix, viitor medicinist isi aduce aminte de felul in care a ajuns orfan, cum murise mama sa si cum tatal lui fusese distant de copil, trimitandu-l mai mult prin internate. Dupa un timp, Otilia isi aduce aminte de Felix si ii aduce doua prajituri (considerand ca ii este foame) si il trimite sa doarma chiar in camera ei, unde Felix observa o dezordine generala. Capitolul II Cand se trezeste, Felix o aude pe Otilia cantand la pian si incepe sa studieze unele parti ale casei. Pe holuri o intalneste pe Marina, servitoarea casei si Costache ii cere cu imprumut niste bani, dar intervine Otilia care nu admite ca tatal ei sa ceara bani de la varul ei. Fata ii canta lui Felix si cuprinsa de ceea ce Marina numea nebunie, incepe sa alerge prin gradina. Otilia isi marturiseste dorinta ca Felix sa ajunga un mare doctor si incepe sa ii prezinte familia, ilustrand calitatile si defectele membrilor familiei Tulea. Totodata, incep sa rascoleasca amintirile, uitandu-se prin fotografiile vechi. Dupa amiaza, Pascalopol ii scoate pe Felix si pe Otilia la plimbare, spre invidia Aureliei si a Aglaei. Acestea insista pe langa Felix sa il mediteze pe Titi, baiatul matusei sale. Capitolul III Capitolul incepe printr-o scurta prezentare a lui Simion Tulea, Otilia avertizandu-l discret asupra manierelor celor din familia Tulea. Aurelia il invita pe Felix la ei acasa si in timpul vizitei, o ponegreste pe Otilia, cu invidie ascunsa. Il cunoaste pe Simion, care ii prezinta tablourile sale, Felix observand ca si Titi si tatal lui au un oarecare talent in ale picturii, desi afla ca toate tablourile facute de cei doi sunt simple copii dupa ilustrate sau carti. Titi nu se doveste a fi foarte interesat de meditatii, plictisindu-se foarte repede. Capitolul prezinta aspiratiile familiei Tulea si dorinta arzatoare a Aureliei de a se marita. Aurica incepe sa se familiarizeze din ce in ce mai mult cu Felix cu dorinta ascunsa de a-l face pe acesta sa o ia de nevasta; sperantele pe care si le face Aurica speriindu-l pe tanar, acesta care incepe sa o e evite. Capitolul IV Cu timpul, Felix se obisnui in casa lui Costache, acomodandu-se cu ciudateniile locului. Avand nevoie de bani, ii cere batranului sau tutore insa acesta isi dovedeste avaritia fara sa ii dea vreun ban, cea care ii da bani fiind Otilia. Capitolul prezinta vizita celor doi la casa lui Pascalopol, unde Felix observa un rafinat gust in decoratiuni interioare. Desi la inceput Felix nu il agreeaza pe Pascalopol, considerand ca Otilia nu ar trebui sa se poarte asa familiar cu un barbat mai in varsta ca ea, mosierul ii devine treptat simpatic. Capitolul V In august, este anuntata sosirea lui Stanica si a Olimpiei, cealalta fata a Aglaei. Otilia ii explica scandalul produs

de relatia dintre cei doi, care nu erau casatoriti, fiindca Stanica nu dorea sa faca nunta daca Olimpia nu primea zestre, aceasta fiindu-i refuzata de Simion. Ajunsi la momentul cinei, cei doi incearca sa il induplece pe Simion sa le dea casa, acesta insa refuza motivand ca Olimpia nu e fata lui, desi Felix observa o asemanare izbitoare intre tata si fiica. Dupa plecare, Stanica ii cere Otiliei imprumut 20 franci. De asemenea, Pascalopol primeste un bilet de la Stanica Ratiu prin care acesta ii cere 100 franci. De dragul Otiliei, mosierul ii da avocatului banii ceruti. Capitolul prezinta modul in care Stanica incearca sa il convinga pe Simion si modalitatea de ai pacali pe ceilalti, simuland o boala de inima. Capitolul VI In acest capitol este prezentata vizita lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol, mosie situata la jumatatea distantei intre Calarasi si Fetesti. La mosie, Felix observa acelasi rafinament, de aceeasta data mai rustic si Pascalopol ii devine din ce in ce mai familiar, ajungand sa il considere un prieten. In timpul vizitei, Otilia si Felix invata sa calareasca, se urca pe capitele de fan, petrecand doua saptamani de vis. Totodata, din ziar, cei trei afla de cununia dintre Olimpia si Stanica dar si de moartea copilului lor de 2 luni (moarte cauzata de neglijenta parintilor). Capitolul VII Acum Felix era student in anul I la Medicina, spre nemultumirea Aglaei care il indemna sa isi gaseasca un rost in acest fel incercind sa il jigneasca pe tanar. Stanica incearca sa creeze intrigi intre Otilia si Pascalopol, dovedind un caracter infect. Otilia ii propune tatalui ei sa se mute intr-o alta casa din Stirbey-Voda, insa Aglae se opune, aratand felul in care Costache era manipulat de sora sa. Totodata, Titi incepe sa se simta atras de Otilia, fata de care incepe sa aiba un comportament necuviincios, Otilia indepartandu-l de ea, facand-o pe Aglae sa se planga lui Costache, rostind cuvinte grele la adresa fetei. Otilia il pune pe Costache sa alega intre ea si Aglae, si astfel matusa sa nu mai calca in casa fratelui sau. Stanica aduce un fals doctor la Costache cu scopul ascuns de a-l face pe acesta sa creada ca este bolnav. Pascalopol, Otilia si Felix hotarasc sa fie mai atenti la comportamentul avocatului. Capitolul VIII Felix isi da seama ca o iubeste pe Otilia si incearca sa fie din ce in ce mai aproape de fata, considerand chiar si unele gesturi marunte (cum ar fi coaserea unui nasture) un adevarat deliciu. Ii scrie o scrisoare de dragoste, pe care i-o lasa pe pat, insa fata pare sa nu o fi citit. Dupa un timp ii marturiseste dragostea si Otilia ii spune ca si ea il iubeste, insa trebuie sa astepte. La rugamintea lui Felix, Otilia nu il mai primi un timp pe Pascalopol, acesta purtand o discutie cu studentul. In timpul acestei discutii, Felix isi da seama de caracterul minunat al mosierului, rugand-o pe Otilia sa il primeasca din nou pe Pascalopol. In acelasi timp, Titi face cunostinta cu Ana, sora unui coleg si se casatoreste cu aceasta, casnicia esuand in mod lamentabil. Capitolul IX In martie, Felix incepe sa si faca planuri mari, dorind sa aiba cat mai multi bani, pentru a-i putea oferi Otiliei placeri ca plimbatul cu trasura. Avand nevoie de bani , completeaza batranului o polita cu scadenta in alb de 1000 franci. Pascalopol incearca sa il convinga pe Costache sa o adopte legal pe Otilia, oferindu-se sa plateasca el cheltuielile, batranul acceptand. Dar Stanica afla de acest lucru, si dupa cateva saptamani de discretie, lanseaza stirea si Aglae jura ca Otilia nu va fii adoptata cat timp ea traieste. Stanica ii face avansuri Otiliei care il da afara, manioasa. Otilia ii povesteste cum Aglae si Aurica au incercat mereu sa o umileasca, spunandu-i cuvinte grele la o varsta frageda. Afland de vorbele care s-au zis despre ea cand Aglae a aflat de intentia lui Costache de a o adopta, Otilia incuviinteaza. Capitolul X Dupa cateva zile de la acest incident, Costache primeste un bilet anonim, prin care este sfatuit sa nu o adopteze pe Otilia, folosind imaginea Aglaei (care avea o inraurire asupra batranului) , anonima reusind sa il sperie pe batran. Otilia, afland de bilet si citindu-l, il linisteste pe Costache si arata ca ea nu doreste neaparat sa fife adoptata, iubirea ei pentru batran fiind la fel de mare cu sau fara acte. Felix de intalneste pe strada cu Aurica, aceasta incepand sa-l elogieze pe Titi, spre disperarea medicinistului. Ajuns acasa, afla ca Otilia plecase cu Pascalopol la mosie. Stanica i-o prezinta pe Georgeta, o prostituata de lux, care ii atrage atentia tanarului, el primind invitatia de a o vizita pe fata oricand. Capitolul XI Starea de sanatate a lui Simion se inrautateste, batranul acuzand tulburari psihice, insa doctorul adus de Stanica nu ii gaseste nimic, familia crezand ca are doar o criza de glicozurie. Stanica atrage atentia asupta pericolului pe care il reprezinta Otilia pentru mostenirea lui Costache si le impinge pe cele doua femei si mai mult impotriva tinerei. Felix incepe sa se remarce la Universitate, si datorita interesului sau, primeste permisiunea de a intra in orice sectie a spitalului, pentru a face observatii. Desi unii interni incearca sa il descurajeze, Felix realizeaza o lucrare pe care profesorul sau i-o publica intr-o revista de mare interes in Franta, reusind sa ii mareasca ambitia lui Felix. Stanica reuseste sa il manipuleze pe Costache, manevrand lucrurile in asa fel incat Costache sa nu faca testament. Felix se duce sa o viziteze pe Georgeta, care ii povesteste drama vietii sale. Felix simte pentru fata o afectiune de frate si intre cei doi incepe sa se infiripe o relatie,desi Felix o iubea foarte mult pe Otilia. Capitolul XII Felix primeste o carte postala de la Otilia, tocmai din Paris, dandu-i tanarului o stare de tristete. Georgeta ii roaga sa treaca pe la Iorgu, chiriasul lui Costache. Ii scrie inainte de aceasta vizita Otiliei, unde isi exprima dezamagirea. Felix afla de la Iorgu de manevrele lui Stanica, acesta planuind sa i strice afacerile lui Costache pentru ca acesta sa nu vanda imobilele. Costache si Felix pornesc spre restaurantul lui Iorgu unde cei doi incheie afacerea, spre ciuda lui Stanica. Simion este din ce in ce mai bolnav, insa Aglae si Olimpia sunt cat se poate de nepasatoare, starnind chiar repulsia lui Stanica. Felix devine din ce in ce mai convins de tulburarile psihice ale lui Simion. Capitolul XIII La inceputul capitolului este prezentata o scena din viata maritala a cuplului Stanica-Olimpia, ilustrandu-se lipsa de suflet a celor din familia Tulea. Felix afla de la Georgeta ca Titi se indragostise de ea, dorind sa o ia de sotie., aceasta avand o obsesie maritala. Cand pleaca de la Georgeta, se intalnesc cu generalul, scena care i se

pare lui Felix, foarte penibila. Costache vrea sa isi vanda proprietatile pentru a-i da Otiliei ce i se cuvine. Alarmati de asa o posibilitate, Stanica are ideea sa-i trimita Otiliei o carte postala si sa se prefaca a-i fi prieteni. Capitolul XIV Felix, un pic suparat din cauza indiferentei colegilor de la Universitate, isi aduce aminte de discutiile pe care le avea cu colegii de la internat in Iasi. Se intalneste cu Weissmann, un prieten si coleg care ii tine o prelegere despre poezie si dragoste, atatandu-i curiozitatea pentru un roman de Weininger. Costache il roaga pe Felix sa nu iasa din camera sa, fiindca avea de facut niste presupuse reparatii, insa Felix isi da seama ca batranul avea de fapt ascuns in podeaua casei o adevarata comoara, desigur nu acorda multa atentie acestui amanunt. Costache, Felix,Weissmann, Stanica, Olimpia, Georgeta si generalul, Iorgu si sotia acestuia iau cina impreuna la restaurantul celor din urma, unde Stanica incearca sa manevreze pe batran, povestindu-i o intamplare cu un avar care isi ingropase toti banii in subsol si care la un incendiu, i-a pierdut pe toti. Felix este condus acasa de general si Georgeta, simtindu-se din nou foarte penibil. Capitolul XV Aglae decide sa il interneze pe Simion, desi considera ca acesta nu are nici o avere, cu toate ca batranul fusese privat de pensia sa si de orice alte placeri. Weissmann vine si il face pe simion sa vina cu el, spunandu-i ca oamenii asteapta invataturile sale (Simion se credea de un timp Iisus Hristos). Stanica incearca sa il faca pe Costache sa o primeasca din nou pe Aglae, insa acesta este impotriva ideii, Felix gasindu-l cotrobaind prin casa. Avocatul ii aduce acasa niste studenti pe care nu ii cunoaste, purtandu-se foarte familiar, starnind indignarea tanarului si a unchiului sau. Capitolul XVI Capitolul incepe cu prezentare lui Stanica si a familiei acestuia, ilustrandu-se unitatea si legaturile stranse care uneau pe membrii familiei, fie ei de conditii sociale diferite. Cu ocazia aniversarii matusii Agripina, Stanica ii face acesteia o vizita, gasind in modesta ei camera o multime de rude venite in vizita. Ii cumpara batranei alune si covrigi ,si imprumuta de la aceasta patru cesti chinezesti. Varul sau Toader il duce acasa si cu aceasta ocazie, Stanica observa frumusetea nepoatei sale Lili, caruia ii promite ca o va prezenta unui baiat fain, Felix. Acasa, ii spune Olimpiei ca ii cumparase patru cesti de la un anticar, aducandu-i si prajituri, spre deliciul femeii. Cu toate acestea, Stanica nu primeste dovezi de iubire din partea nevestei sale, fapt care ii intareste o decizie de mult luata, si aceea ca va divorta cat mai repede si cum se va ivi imprejurarea prielnica. Capitolul XVII Trezindu-se, Felix aude pe cineva cantand la pian si isi da seama ca Otilia se intorsese. Fata ii da cadou cravate, insa pe data se afiseaza Stanica. Acesta o aduce cu sine pe Aurelia, careia Otilia ii face cadou o sticluta de parfum, un guler scrobit de broderie, uitand parca toate faptele urate ale verisoarei sale. Pascalopol vine sa ii viziteze, cu aceasta ocazie, intre el si Felix ivindu-se un usor conflict, rezolvat ulterior. Pascalopol il cheama pe Felix sa discute despre o persoana importanta pentru amandoi si il invita pe tanar la el acasa. Ii aduce la cunostinta ca Stanica creeaza zvonuri care mai care mai incredibile si mai defaimatoare, avocatul spunandu-i lui Felix ca motivul calatoriei la Paris fusese de fapt un avort. Costache incepe sa construiasca o casa pentru Otilia. Felix ii este prezentat lui Lili, care devine foarte interesat de student, spre invidia celor din familia Tulea. Capitolul XVIII Intr-o zi foarte calduroasa, Costache se impletici din mers si cazu moale jos. Afland de subitul atac al fratelui ei, Aglae, sperand intr-o apropiata moarte a acestuia se grabeste sa cheme doctorul si merge la Costache acasa. Desi batranul nu avea nimic, Aglae si Stanica fac tot ceea ce pot pentru a-l aduce intr-o stare grava, mancand de fata cu el toate bunatatile stranse cu greu de batran, spre durerea acestuia. Felix il roaga pe Pascalopol sa ii ajute, iar acesta aduce un doctor de renume, Stratulat si acesta observa ca batranul nu are nimic, insa un la un alt atac nu ar mai supravietui. Costache ii zice in secret lui Pascalopol ca ii va da trei sute de mii de lei pentru Otilia, sa ii puna intr-un cont, banii fiind ascunsi sub pat. Desi isi anunta aceasta dorinta, amana momentul in care ii va da banii mosierului si Pascalopol deschide un cont in care ii vireaza Otiliei o suta de mii de lei. Capitolul XIX Aglae vine si ii povesteste batranului de moarte ceea ce il dispera pe acesta, Costache incepand sa mearga la doctori, sa ia medicamente si sa aduca parintele in casa pentru a binecuvanta casa si pentru a alunga spiritele rele. In acest scop este chemat popa Tuica (interesat mai mult de tuica decat de treburile bisericesti). Weissmann vine sa ii faca un control lui Costache, cu aceasta ocazie cunoscand-o pe Aurica, fata incepand sa aiba o pasiune pentru tanar. Cum Weissmann era evreu, fata se duce la popa Tuica care ii da dezlegare. Aurica ii sugereaza tanarului o legatura, pe care acesta ghicind-o, o inlatura, spunand ca nu profeseaza decat amorul liber. Capitolul XX Cum Lili se arata foarte incantata de Felix, si cum acesta nu afisa nici un interes pentru fata, Stanica ii spune Otiliei despre o presupusa idila intre ei, rugand-o sa il convinga pe medicinist sa o ia pe lili de nevasta. Felix ii marturiseste ca Lili ii este indiferenta, declarandu-i din nou iubirea sa. Costache se simte din nou rau, Aglae si Stanica crezand ca est mortsi considerand ca nu mai trebuie chemat doctorul. Felix si Otilia insa il cheama pe Pascalopol si pe doctor. Cel din urma considera ca batranul va scapa si de data aceasta, iar Costache ii da o suta de mii de lei pentru contul Otiliei. Stanica incepe sa caute ascunzatoarea banilor, iar Aglae, Aurica si ceilalti membri incep sa mute lucrurile din casa, Aurica atentand chiar la pianul Otiliei. Cum Otilia nu pleca niciodata de acasa, Stanica recurge la un siretlic ce se va dovedi mortal. Ii spune fetei ca Pascalopol ii va face o vizita si aceasta fuge pentru jumatate de ora pentru a-si cumpara o pudriera, in acest timp, avocatul intra in camera batranului si ii ia banii de sub saltea, sub privirile acestuia, care disperat, isi da duhul. Batranul este inmormantat si toate proprietatile trec in posesia Aglaei. Banii gasiti sub saltea de Stanica nu sunt niciodata inapoiat de acesta, care divorteaza de Olimpia. Otilia merge in camera lui Felix si o roaga sa o lase sa doarma in patul lui, propunandu-i sa traiasca impreuna ca barbat si sotie, fara insa sa se casatoreasca. Felix insa nu profita de fata. La trezire, Otilia disparuse, si Felix afla ca tanara plecase la Paris impreuna cu Pascalopol, ulterior tanarul afland ca cei doi se casatorisera. Anii au trecut si Felix devenise un doctor de renume, avand multe carti publicate, multe tratate si toata lumea stiind cine este. Se intalneste cu Pascalopol intr-o zi pe

strada si acesta ii arata o poza facuta cu Otilia, Felix nemaiputand sa o recunoasca pe fata nebunatica in spatele femeii mature ce devenise.

Personajul Otilia Marculescu

Enigma Otiliei A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost Parintii Otiliei scriitorul avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Otilia personajul principal din romanul Enigma Otiliei, ea este fata adoptiva a lui Mos Costache, numele ei de familie fiind Marculescu.Ea este o cantareata la pian foarte talentata,si care doreste sa studieze muzica.Clanul Aglae doreste sa alunge pentru a putea pune mana mai usor pe averea lui Costache Giurgiuveanu.Prima intalnire in roman cu Otilia este la inceputul lui cand Felix intra in casa lui Mos Costache pentru a doua data(prima data mosul spunandu-i ca acolo nu sta nimeni), si ea vine in salvarea lui recunoscandu-l. Despre Otilia autorul spunea: Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o imagine lunara si feminina.Chipul adolescentin al Otiliei este de la inceput o aparitie angelica , descris in mod expres de autor , din momentul sosirii lui Felix in casa lui Mos Costache, asa cum o observa tanarul.Mai intai voce cristalina, auzita de sus, apoi ,un cap prelung si tanar de fata,incarcat cu bucle , cazand pana pe umeri . Parerea lui Felix despre Otilia la prima vedere este: fata parea sa aiba vreo 18-19 ani.Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastrii, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela.Insa in trupul subtiratic , cu oase delicate de ogar , de un stil perfect ,fara acea slabiciune supta si pastrata a Aureliei , era o mare libertate de miscari ,o stapanire desavarsita de femeie. Aglae o vede ca o piedica in luarea averii lui Mos Costache. Aurica este invidioasa pe Otilia si ar vrea la fel ca Aglae sa o alunge. Mos Costache o iubeste dar de zgarcit n-a putut sa-i asigure un viitor fara probleme, nedepozitand decat foarte putini bani in banca restul tinandu-i ascunsi sub salteaua lui. Pascalopol o iubeste pe Otilia si ii implineste toate poftele ei, Otilia casatorindu-se cu el, dar apoi acesta i-a dat libertate ea casatorindu-se cu un conte din Spania. Otilia este unul dintre cele mai complexe personaje feminine din proza romaneasca, ea este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i infioara corzile inimii , ocrotita de un strain , Otilia este totusi fara cuib.Otilia traieste drama singuratatii ,viitorul ei este ambiguu, departe de mult visata fericire.Comportamentul ei este derutant: capabila de emotii puternice trece brusc de la o stare la alta.Ea este copilaroasa si in acelasi timp si matura dovedind o grija materna fata de Felix pe care-l protejeza ca pe un orfan. Calatoria la Paris o maturizeaza , devine mai sigura mai constienta schimbare pe care Felix o percepe, se simte inferior.Este poate o prefigurare a finalului ,a optiunii Otiliei, care ramane o enigma a feminitatii. Eu cred despre Otilia ca va ramane intotdeauna o prezenta a misterului, a necunoscutului si neintelesului.