Principalele tipuri de ceai

Ceaiul alb Ceaiul alb provine din recoltarea mugurilor i a frunzulielor foarte tinere pe care se distinge inc puful alb. Procesarea ceaiului este simpl i nu presupune altceva dect uscarea frunzelor la o temperatur relativ sczut, de multe ori fiind lsate s se usuce la soare. Obiectivul este obinerea unui grad ct mai sczut de oxidare (fermentare). Pentru c ceaiul alb nu este oxidat i rulat, periorii argintii rmn vizibili, constituind un semn al calitii procesrii. Infuzat, ceaiul alb d un lichid limpede i de culoare foarte deschis, cu savoare delicat. Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiiei, n provincia chineza Fujian, frunzele provenind din soiul Da Bai (Marele Alb). Dintre varietile de ceai alb, mai cunoscute sunt: Bai Hao Yin Zhen (Ace de argint) : obinut numai din mugurii nedeschii, crnoi, fr defecte, acoperii cu periori albi; mugurii sunt culei primvara, pe timp uscat. Aceasta este cea mai scump varietate de ceai alb i este produs aproape in exclusivitate n provincia Fujian din soiul Da Bai. Bai Mu Dan/ Pai Mu Tan (Bujorul alb): ceai de calitate foarte bun, considerat a fi al doilea tip de ceai pe scara valoric dupa Yin Zhen; sunt culei nu doar mugurii ci i primele doua frunzulie acoperite cu puf argintiu; la fel ca i Yin Zhen, este cules primvara, niciodata pe timp ploios i numai dupa ce roua s-a evaporat complet de pe plante. Gong Mei (Sprncenele onoarei): ceai alb de gradul trei, provenit mai ales din culturile soiului Xiao Bai. Shou Mei (Sprancenele vietii lungi si nobile): cules in urma ceaiurilor Yin Zhen i Bai Mu Dan; pentru c este recoltat mai trziu, compoziia sa const din frunzuliele tinere i mugurii rmai de pe urma recoltrilor anterioare. Gustul su este fructat, asemntor ceaiurilor oolong. Ceylon White (Ceai alb de Ceylon) : ceai apreciat, produs n Sri Lanka; cultivat la altitudini situate ntre 2200 i 2500 m, cules manual i uscat la soare. n urma infuzrii rezult un lichid auriu cu gust delicat, avnd note de miere i pin. Darjeeling White (Ceai alb de Darjeeling) : cultivat la 2000 m altitudine, ceaiul este recoltat i rulat manual, apoi uscat la soare. Culoarea sa este auriu pal, iar gustul suav i u or dulce. Ceaiul verde Ceaiul verde este obinut oprind oxidarea frunzelor de ceai prin uscarea acestora imediat dup recoltare. Ceaiul este procesat n maximum dou zile dup culegere. Majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de oxidare prin metode termice. Frunzele pot fi uscate prin metoda tradiionala chinezeasc de prjire n tigaie sau prin metoda japonez de oprire a oxidrii cu abur fierbinte; aceste procedee distrug enzima responsabil de oxidarea frunzelor. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o uoar nuana verde-glbuie si arom delicat specific. Originar din China, este cel mai consumat tip de ceai n tarile asiatice, fiind popular i n restul lumii. Ceaiuri chinezeti:

Ceai verde Chun Mee Longjing (Fntna Dragonului): varietate superioar de ceai; este cules i rulat manual, apoi prjit uscat n tigaie. Este unul dintre cele mai falsificate ceaiuri. Gunpowder (Praf de puca): cunoscut i sub numele zhuch. Frunzele sunt rulate sub form de granule, asemntoare cu cele de praf de puc. Bi Luo Chun (Melcul verde de primvar) : ceai foarte apreciat, asemntor ceaiului alb, cu gust floral-fructat. Chun Mee (Sprncene preioase): ceai mai acid i mai puin dulce dect varietile obinuite. Hou Kui (Panicul suveran al maimutelor) : deosebit prin aspectul su, dou frunze drepte flancnd un mugure mare cu peri argintii. Ceaiuri japoneze (ocha): Gyokuro (Pictura de rou): cel mai preios ceai japonez. Cu cel puin dou sptmni nainte de recoltare, frunzele sunt acoperite, pentru ca diminuarea luminii solare s dulceaa ceaiului. Matcha: ceai mcinat sub form de pulbere fin, folosit n cadrul Ceremoniei ceaiului, dar i pentru a da gust i culoare unor feluri de mncare. Sencha: ceai japonez nefrmiat, cu gust ierbos provenit din prima i a doua recolt. Bancha: ceai provenit din a treia i a patra recolt; are o aroma puternic de fnee.

Ceai verde Jasmine Kukicha: ceai obinut din rmurele i codie de ceai. Gustul su amintete de cel de nuci i de rooibos. Tamaryokucha : ceai verde cu arom de fructe de pdure, migdale, citrice i ierburi. Ceaiuri aromatizate: Jasmine: ceai verde impregnat cu parfum de iasomie; procedeul este originar din nordul Chinei i const n aezarea alternativ a straturilor de ceai i flori, urmata de o a doua uscare a ceaiului dupa impreganare ndeprtarea florilor. Osmathus: ceai obinut printr-o metod similar cu cea de obinere a ceaiului Jasmine.

Ceai vietnamez cu lotus: florile de lotus Nelumbo nucifera sunt mpnate cu frunze de ceai verde; ceaiul este lsat astfel peste noapte pentru ca parfumul florii s intre n frunzele de ceai. Un alt procedeu este coacerea ceaiului mpreun cu staminele de lotus. Ceaiul oolong

Ceai Bu Zhi Chun Ceaiul oolong (Ceaiul Dragonului Negru) este un fel de ceai tradiional chinezesc, semioxidat, numit qngch (albastru-verzui). n functie de numrul de zile care trece ntre recoltare i uscare, ceaiul oolong poate fi fermentat n proporie de 10-70%, situndu-se din acest punct de vedere ntre ceaiul verde i cel negru. Lichidul obinut poate de la verde deschis pn la auriu nchis, iar aroma sa poate fi ierboas, floral sau fructat, lsnd n gur un gust dulceag. Varieti de ceai oolong: Da Hong Pao (Marea rob roie) : ceai chinezesc foarte preuit; gustul su difer n funcie de condiiile din locurile de cultivare i de prelucrarea ulterioar. Shu Xian (Zna apei): este un ceai oolong oxidat destul de puternic, de culoare nchis i cu gust puternic de miere. Tie Guan Yin (Zeia de fier a milei) Pouchong/ Baozhong: foarte puin oxidat, considerat cteodat drept un ceai verde; gustul su este floral, iar cele mai bune ceaiuri din aceast varietate au o arom suav de pepene galben. Dong Ding: ceai de proveniena taiwanez, floral cu note de miere i de cantalup. Formosa Oolong: ceai din Taiwan (denumirea sa provenind de la numele dat de portughezi Taiwanului: Isla Formosa - Insula Frumoasa); are gust de fructe i se servete fr adaosuri. Ceaiul negru Numit de chinezi ceai rou (Hongcha), acest tip de ceai este obinut lsnd frunzele de ceai s se oxideze complet n mod natural nainte de a fi uscate. Frunzele sunt lsate pentru nceput la uscat cel mult 18 ore n ldie de lemn, apoi sunt rulate i ntinse n ncperi umede i reci. Acest procedeu d frunzelor culoarea neagr. Ceaiul negru ii pstreaz aroma mai bine i timp mai ndelungat dect ceaiul verde. Infuzia are culoare roiatic cu gust mai intens dect al ceaiurilor mai puin oxidate, putnd avea arome de migdale, flori slbatice, fructe, mal.

Ceai negru Dian Hong In rile europene, aceast form a ceaiului chinezesc este cea mai consumat. Ceai chinezesc: Lapsang Souchong: originar din provincia Fujian; este un ceai negru afumat (uscat in fumul unor ace de pin arzand); aroma sa este puternica, asemanatoare mirosului unui foc de tabara. Keemun: ceai de culoare rosie-portocalie, cu aroma echilibrata de fructe si note de pin si flori; este un componet de baza al cunoscutului amestec English Breakfast. Dian Hong: ceai din provincia Yunnan, avand o proportie destul de mare de muguri aurii; cele mai fine ceaiuri din aceasta varietate dau un lichid oranj-auriu, dulceag si cu gust catifelat, deloc astringent; varietatile mai ieftine produc un lichid de culoare mai inchisa care pot fi foarte amare. Ceai indian:

Ceai negru Assam Assam: ceai cultivat la nivelul marii; in urma infuziei rezulta un ceai tare, puternic aromat, cu gust de malt si culoare intensa. Se foloseste si in amestecurile English Breakfast, Irish Breakfast si Scottish Breakfast. Darjeeling: foarte apreciat, infuzia este limpede, de culoare deschisa, variind de la auriu la rosiatic; este un ceai floral, astringent, cu note fructate. Nilgiri: ceai foarte aromat, parfumat, savuros. Ceylon: gustul variaza in functie de regiunea de cultura; de obicei culoarea infuziei este intensa, maro-rosiatica, gustul aspru, intens aromat. Amestecuri de ceai negru: Earl Gray: amestec de ceaiuri negre aromate cu ulei volatil de bergamota. Amestecul original continea ceai negru indian si ceai negru de Ceylon. English Breakfast: amestec variabil de ceai negru de Assam, Ceylon, Keemun. Gustul este intens, complex, aspru. Irish Breakfast: cel mai adesea este un amestec de ceaiuri negre foarte tari de Assam, mai rar intrand in componenta sa si alte varietati.

English Afternoon: amestec de ceaiuri negre mai usoare decat cele folosite la ceaiurile Breakfast. Russian Caravan: amestec de ceai afumat Lapsang Souchong, ceai Keemun sau Yunnan; intre ingrediente se pot regasi si ceaiuri oolong. Ceaiuri aromatizate: Earl Grey Rose Congou: ceaiul negru este lsat la oxidat mpreun cu flori de trandafir. Ceaiul pu-erh

Ceai pu-erh sheng Acest tip de ceai este fcut dintr-un soi vechi de Camellia sinensis cu frunza mare (de dimensiunea unei palme). Denumirea provine de la trguorul Pu-erh din provincia Yunnan, unde comerul cu acest fel de ceai inflorea n vremea dinastiei Tang (618 - 907). Este singurul tip de ceai care se imbunteste pe msur ce se nvechete; de fapt, un ceai pu-erh de bun calitate se obine printr-o nvechire de cel puin civa ani. Ceaiul pu-erh este disponibil n diferite stadii de oxidare iar procesarea presupune de obicei i comprimarea frunzelor n diferite forme. Exist doua categorii principale n care poate fi imprit acest tip de ceai: sheng deloc sau foarte puin oxidat nainte de a fi presat n diverse forme ; shu oxidat, mult sau puin, apoi comprimat sau lsat n forma liber (necomprimat). Ceaiul sheng nenvechit este de multe ori considerat o varietate de ceai verde, iar ceaiul pu-erh shu i cel sheng nvechit sunt considerate ceaiuri negre. Cele mai bune ceaiuri sunt cele din frunze culese din copaci slbatici btrni, uscate la soare i prelucrate manual. Ambele tipuri de ceai se depoziteaz in locuri rcoroase, ventilate i uscate, ferite de lumina soarelui unde stau la oxidat vreme de mai muli ani, gustul catifelndu-se in urma acestui proces. Ceaiul shu necesit 15 ani pentru a atinge calitatea sa cea mai bun, iar cel sheng devine mai bun an dupa an dac este pstrat n condiii potrivite. Frunzele uscate ce ceai sunt maroniu roiatice; infuzia este limpede, are culoare roiatica i un gust puternic, cu atat mai catifelat cu ct ceaiul este mai vechi. Caracteristicile frunzelor uscate i ale infuziei difer in funcie de vrsta i de forma n care frunzele au fost pstrate (comprimate sau nu).

Efectele asupra sntii

Ceaiul este o bautura foarte laudata pentru proprietatile sale. Inca din vechime chinezii considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afectiuni. Incidenta mai scazuta a unor boli printre consumatorii de ceai a starnit interesul cercetatorilor. Intr-adevar, fitochimicalele din frunzele de
5

ceai ofera numeroase beneficii starii de sanatate. Ceaiul contine flavonoizi, amino acizi, teina, polizaharide si vitamine (C, E, K). Potentiale beneficii: Sistemul cardiovascular: consumul de ceai inbunatateste elasticitatea vaselor de sange si previne aparitia bolilor cardiovasculare prin scaderea nivelului de colesterol LDL, atenuarea proceselor inflamatorii asociate aterosclerozei, sustinerea functiilor endoteliale normale, reducerea trombozei. Sistemul nervos: Cancer: portivit studiilor, ceaiul verde ajuta sistemul imunitar impotriva toxinelor ce cresc riscul bolilor canceroase, scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale in cazul cancerului de san, contracareaza efectele fumatului, reducand riscurile cancerului la plamani. Alte studii de laborator indica o eventuala protectie impotriva cancerului de colon. Sistemul osos: exista unele dovezi care indica o imbunatatire a starii articulatiilor in cazul pacientilor cu artrita reumatoida; impreuna cu o alimentatie bogata in calciu si vitamina D, consumul de ceai poate contribui la mentinerea unei densitati osoase normale la femeile in varsta, reducand riscul fracturilor. Metabolism: s-a constata in urma unui studiu proprietatea ceaiului de a creste metabolismul si de a arde grasimile, datorita capacitatii termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient in combaterea obezitatii. Diabet: in urma studiilor efectuate pe sobolani, s-a constatat ca substantele continute in ceai scad nivelul zaharurilor din sange si previn cataracta la indivizii diabetici. Sistem imunitar: exista indicii ca aceasta bautura poate ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor. S-a descoperit ca adaugarea laptelui reduce semnificativ efectele benefice ale ceaiului. Caseina din lapte se leaga la polifenolii antioxidanti din ceai, blocand efectele ceaiului asupra sistemului cardiovascular si proprietatile preventive impotriva cancerului. Un efect pozitiv este legarea substantelor din lapte la taninuri, neutralizand efectele negative ale acestora. Laptele de soia, necontinand caseina nu are asemenea efecte asupra ceaiului. Multe din studii care indica numeroasele beneficii ale consumului de ceai sunt departe de a fi exacte, concluziile fiind trase fie de pe urma statisticilor, fie dupa testari pe esantioane de populatie, descoperirile putand fi influentate si de alti factori. Efecte negative: Anemia feripriva: compusii fenolici din ceai (precum si cei din cafea, vin rosu, unele frunze, nuci si legume) inhiba absorbtia fierului in organism. Prezenta fluorului si a aluminiului: toate frunzele de ceai contin fluor, cele mature de 10 pana la 20 de ori mai mult decat cele tinere, deoarece planta il absoarbe foarte usor. Ceaiul cultivat in regiuni poluate trebuie evitat, deoarece fluorul reduce proprietatile anti-cancerigene ale ceaiului si chiar cauzeaza afectiuni neurologice si renale, precum si osteoporoza, artrita si cancer de tract digestiv. Oxalati: desi oxalatii sunt un ajutor eficient in lupta cu infectiile, inclusiv cu HIV, acumulurarile afecteaza sanatatea rinichilor; concentratiile de oxalati din ceai sunt mici, fiind nevoie de mari cantitati pentru a produce acumulari periculoase.

Prepararea i servirea ceaiului

Metoda chinezeasca
6

Gaiwan este una dintre metodele chinezesti de preparare si servire a ceaiului. Cuvantul gaiwan denumeste micul bol de protelan asezat pe o farfurioara si acoperit cu un capac din care se bea ceaiul. Pasii ce trebuie urmati sunt: clatirea cestii cu apa fierbinte acesta etapa pregateste recipientul in care va fi pus ceaiul, purificandu-l simbolic si practic. Apa fierbinte incalzeste ceasca, detaliu important in prepararare ceaiurilor fine. frunzele de ceai (1 sau 2 lingurite) sunt adaugate imediat dupa clatirea cestii, inainte ca aceasta sa se racesca. inaintea infuzarii, frunzele sunt inmuiate cu cateva picaturi de apa fierbinte, eliberandu-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecata inaintea adaugarii restului de apa; alta modalitate de inmuiere este turnarea apei fiebinti si scurgerea ei imediat dup aceea; infuzarea calitatea apei este foarte importanta; cea mai portivita apa este cea de izvor cu un continut potrivit de minerale (apa de la robinet si apa distilata nu sunt indicate). Temperatura apei si timpul de infuzare se stabileste in functie de tipul de ceai: - pentru ceaiul verde: temperatura apei trebuie sa fie sub punctul de fierbere; cu cat temperatura este mai scazuta (60, chiar 50 de grade Celsius), cu atat timpul de infuzare poate fi mai lung si aroma va fi mai puternica, fara a deveni si amara; - ceaiul oolong se recomanda a fi infuzat 3 minute la 80 de grade Celsius; - ceaiul negru se infuzeaza 3 minute la 85 de grade Celsius; ceaiul pu-erh: se foloseste apa la 100 de grade Celsius, lasand la infuzat intre 3 si 5 minute. cand infuzia este gata, se acopera cu capacul; se ridica gaiwanul cu mana stanga, apuncand farfurioara; se trece in mana dreapta si se toarna intr-o carafa mica, miscand usor pozitia capacului si tinand gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac si restul degetelor sustinand farfuria. daca frunzele sunt intregi si de buna calitate, se poate obtine si o a doua si a treia infuzie, imediat dupa prima. Metoda gongfu dateaza din aceeasi perioada ca si metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramica nesmaltuita asezate in boluri intinse. Metoda este similara cu cea gaiwan, insa nu se recomanda a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorita proprietatilor ceramicii cu proprietati izolatoare din care este facuta vesela. Metoda japoneza Chanoyu, ceremonia japoneza a ceaiului, este o traditie influentata de budismul Zen. Estetica ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadgu (unelte de ceai) si matcha (ceai verde sub forma de pudra). Pasii ceremoniei: curatarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri apoi prepararea ceaiului si servirea ceaiului: - in chawan (recipientul in care se serveste ceaiul) se pune pulberea de ceai (matcha); peste matcha se toarna apa fiebinte si se amesteca bine folosind un pamatuf de bambus (chasen); - plecaciuni sunt schimbate intre gazda si musafir in momentul primirii bolului cu ceai; musafirul ia chawanul cu man dreapta si il aseaza in palma stanga; apoi il roteste in sensul acelor de ceasornic de trei ori inainte sa soarba ceaiul; - cand musafirul a treminat de baut, trebuie sa laude cu voce tare ceaiul; - cu mana dreapta, el trebuie sa stearga chawanul in partea in care l-a atins cu buzele ; - chawanul este intors in sens invers acelor de ceasornic si inapoiat gazdei. In mod traditional, ceremonia are loc in camere asternute cu tatami, iar gazda, fie ea barbat sau femeie, poarta chimono. Metoda marocana In Maroc, ceaiul reprezinta simbolul ospitalitatii si este preparat si servit de capul familiei sau de fiul sau cel mai mare. De cele mai multe ori se foloseste ceai verde (mai ales Gunpowder). Se
7

pregatesc doua ceainice in acelasi timp si in fiecare se pun frunze de ceai; frunzele se clatesc cu apa fierbinte, care se scurge imediat. Peste ceaiul verde inmuita se pune menta si relativ mult zahar, apoi se toarna apa clocotita. Dupa cateva minute, gazda sau cel care prepara ceaiul, amesteca si gusta bautura, adaugand zahar sau meta daca este necesar. Cand ceaiul este gata, gazda ridica ambele ceinice si toarna in pahare asezate pe o tava gravata de metal. Se sevesc trei infuzii, din ce in ce mai dulci; dupa a treia, este politicos din partea musafirului sa-si anunte plecarea. Metoda englezeasca Ceaiul este preparat urmand cu strictete urmatorii pasi: incalzirea ceainicului; adaugarea frunzelor de ceai, cate o lingurita pentru fiecare persoana si una in plus pentru ceainic; turnarea apei fiebinti, dar nu clocotite peste frunze si infuzarea timp de 3-5 minute; amestecarea continutului cu o miscare circulara a ceainicului. Musafirilor li se pune la dispozitie si lamaie, lapte si zahar. Metoda ruseasca Ceaiul rusesc se prepara folosind un samovar. se prepara o infuzie concentrata de ceai intr-un ceainic; se toarna intr-o ceasca putin din ceaiul concentrat si se dilueaza cu apa calda din samovar.