Universitatea Transilvania Brasov Facultatea de Stiinte Economice si Administrarea Afacerilor

Argentina si FMI

Grama Anca Fb 8592

-2011-

Introducere
Intre 1992 si 2002, Argentina a avut parte de o rata de crestere economica foarte mare urmata de un colaps economic aproape total. Criza financiara din 2001-2002 a culminat cu prabusirea Planului de convertibilitate 1stabilit in 1991, inghetarea depozitelor bancare si implicit cea mai mare datorie externa din istoria lumii economice. In mai 2001, 31% din totalul fortei de munca era fie in omaj, fie doar parial angajata. Pn n mai 2002, aceast cifr a urcat la 40,1%. Multi dintre acesti noi omeri erau din clasa de mijloc si, datorita salariilor n scdere i nghearii activelor bancare, au devenit saraci pentru prima data. I In cele din urma, satuli de reducerile mari din programele sociale si cu o rata oficiala de somaj apropiata de 20%, argentinienii au iesit in strada in semn de protest. La acea vreme, Argentina era in cel de-al patrulea an de recesiune. Noile politici economice ale guvernului, care limitau suma de bani pe care oamenii o puteau retrage din conturile bancare, au fost cele care au declansat starea de tensiune. Au urmat demonstratii politice in toata tara (precum si jafuri in magazine alimentare). Guvernul a declarat stare de asediu, ns poliia a stat de multe ori i a privit jafurile "cu minile la spate." La o zi dupa ce au inceput demonstratiile Ministrul Economiei, Domingo Cavallo, a demisionat; la cateva zile dupa, Presedintele Fernando de la Rua i-a urmat exemplul. n urma demisiilor, un guvern interimar realizat in grab a declarat imediat incapacitatea de plata a datoriei externe de 155 de milioane de dolari a Argentinei, cea mai mare datorie declarata in incapacitate de plata din istorie. Noul guvern a promis de asemenea un program de angajare a fortei de munca in lucrri publice i a anunat planul de a emite o nou moned, argentino, care ar circula n paralel cu pesoul argentinian i dolarul SUA. Instabilitatea economic se accentua iar planul argentino a fost abandonat. Noul program de lucrri publice a incercat prea putin sa rezolve faptul ca venitul pe cap de locuitor scazuse cu 14% din 1998. Fiind imposibil sa castige sprijinul popular de care avea nevoie, noul guvern a fost divolvat destul de repede. In 2002 Argentina inca se confrunta cu incertitudine pe scar larg atat la nivel politic cat i economic. Pe termen scurt, multi se asteaptau la cresterea omajului, la inflaie severa, sau ambele. De asemenea, moneda Argentinei rmnea extrem de instabil. Dupa ce a experimentat cu mai multe cursuri de schimb diferite, guvernul Duhalde i-a permis pesoului s "pluteasc". Acesta a sczut de la valoarea sa anterioar (unu la dolar) pn la doi la dolar pe piaa liber iar devalorizarea continua. Experiena Argentinei ofer inca o lecie cu privire la pericolele ideologiei "pieei libere", O perspectiva asupra actiunilor FMI ar fi ca acesta impinge guvernele din intreaga lumea sa urmeze politici economice cu rezultate dezastruoase (in unele cazuri). n Argentina, ca i n alte locuri, aceste politici au fost mbriate de ctre elitele locale, care vedeau averile lor (att reale, ct i metaforic) legate de dereglementarea comerului i de reducerea programelor sociale. Cu toate acestea, convingerea c aceste politici aduc cretere economic i bunstare pe scar larg a fost complet discreditata, asa cum au demonstrat-o evenimentele din Argentina.
1

Planul de convertibilitate se refera la politica Consiliului Monetar Argentinian de ancorare a pesoului la dolarul american intre 1991 si 2002 intr-o incercare de eliminare a hiperinflatiei si stimulare a cresterii economice.

Descrierea situatiei
Nu cu mult timp n urm, Argentina fusese data drept exemplu pentru aplicarea politicilor economice conservatoare ale FMI. ncepnd cu sfritul anilor 80, o serie de mprumuturi a oferit FMI-ului posibilitatea de a ghida factorii de decizie politica ai Argentinei n directia privatizarii ntreprinderilor de stat, liberalizarii comerului exterior i a investiiilor i nsprirea politicii fiscale i monetare a Guvernului. n timpul anilor 1990, economia rii prea sa mearga bine, venitul real pe cap de locuitor fiind n cretere cu o rat anual foarte rapida de aproximativ 4,5%. Creterea economic rapid a anilor 90 a avut la baza o fundatie slaba. Desi substantiala, aceasta pare s fi rezultat n mare parte datorita unei acumulari tot mai mari de obligaii internaionale (datorie la bnci private, FMI i guvernele strine, precum i investiiile strine directe), a extinderii intamplatoare a pieelor externe pentru exporturile argentiniene i a injeciilor pe termen scurt din veniturilor guvernamentale obtinute prin vnzarea ntreprinderilor de stat. Cavallo a promovat procesul extrem de neregulat de privatizare al ntreprinderilor publice ale Argentinei. Aceste societi au fost vndute la preuri ridicol de mici n comparaie cu valoarea lor real, i a fost dovedit faptul c procedurile de vnzare au fost corupte. Mai mult dect att, cadrele de reglementare impuse ntreprinderilor privatizate sunt slabe i, prin urmare, complet nefavorabile clienilor acestor firme. Datorit acestor politici aprobate sub conducerea lui Cavallo, ntreprinderile privatizate au obinut profituri extraordinare n valoare de mai mult de 9 miliarde de dolari pn la sfritul anului 2000. n plus, aceste firme au contribuit la creterea omajului, fiind concediati, in medie, 7 angajati din 10 . Inainte de sfritul acestui deceniu, lucrurile au nceput s se destrame. Problemele Argentinei erau si mai severe, deoarece, la nceputul anilor 90, n numele luptei mpotriva inflaiei, guvernul a creat un "consiliu monetar." Consiliul a fost nsrcinat cu reglementarea monedei rii, astfel nct pesoul argentinian sa fie ancorat la dolarul american. Pentru a asigura aceast rat de schimb fix, consiliul a pstrat dolari in rezerv, neputand extinde oferta de pesos fr o cretere echivalent n dolarii pe care-i detinea. Sistemul consiliului monetar a aprut atractiv din cauza ratelor absurde ale inflaiei n anii 1980, cu creteri de pre de pn la 200% pe lun. Prin limitarea creterii ofertei de bani, sistemul a disciplinat rata inflatiei. Dei sistemul consiliului monetar eliminase practic inflaia n Argentina pana la mijlocul anilor 1990, el a eliminat, de asemenea, flexibilitatea politicii monetare. Atunci cand, la sfritul anilor 1990, aparusera primele semne ale recesiunii, guvernul nu a putut stimula activitatea economic prin extinderea ofertei de bani. Lucrurile s-au inrautatit si, pe masura ce economia si-a continuat spirala descendent, afluxul de dolari a ncetinit, fornd consiliul monetar sa restricioneze si mai mult oferta de bani. In plus, la sfritul anilor 90, dolarul SUA s-a intarit in raport cu monedele europene, ceea ce a nsemnat (din cauza regulii unu-la-unu) ca pesoul a crescut de asemenea n valoare. Ca urmare a scazut competivitatea exporturilor, datorita preturilor extrem de mari care afectau cererea. Argentina a intrat ntr-o recesiune de durat incepand cu 1998, dar FMI a continuat, neclintit, sa-i acorde sprijinul su financiar. FMI a oferit "mici" mprumuturi 2,
2

EFF (Facilitatea de credit extinsa) este o facilitate de finantare a FMI-ului care sprijina programele pe termen mediu al caror scop este incercarea de depasire a dificultatilor privind balanta de plati generate de

cum ar fi 2,8 miliarde dolari la nceputul lui 1998, cnd dificultile economice ale rii au nceput s apar. n martie 2000, un ASB de trei ani pentru 7.2 miliarde dolari a fost aprobat i, n ianuarie 2001, aceasta a crescut la 13.7 miliarde dolari . Aici ar merita facuta o paranteza. Principalii beneficiari ai pachetului de scoatere din criza a Argentinei erau megabancile europene, care detineau aproximativ 75% din datoria externa a tarii. Circuitul banilor a fost urmatorul: FMI ofera 8 miliarde de dolari Argentinei (dintre care 1,6 miliarde erau taxe colectate de la americani); Argentina cumpara obligatiuni pe termen scurt (un an sau mai putin) ale Trezoreriei Statelor Unite (SUA primeste inapoi dolari dupa ce acestea au fost monetizate); Argentina trimite obligatiunile trezoreriei catre bancile creditoare care sunt mai mult decat fericite sa scoata la pensie obligatiunile argentiniene lipsite de valoare.3 O alian formata din bnci strine i multinaionale vine la putere n Argentina. Dup 7 ani (1983) de politici neo-liberale 4, dictatura las in urma o tara secata si o datorie extern de 45 miliarde de dolari, din care jumtate este de natura privat. 23 miliarde apartin multinaionalelor care opereaz n Argentina. In documentarul Colapsul economic al Argentinei, Alfredo Eric Calcagno, un cunoscut economist argentinian comenteaza pe baza acestei situatii: De fapt, bncile strine datoreaza bani argentinienilor. ntr-un fel este o datorie inversata. Societile mam trebuie s fie responsabile pentru depozite. Acest lucru a fost decis prin lege n Argentina n 1973, n bine cunoscutul caz Deltec Swift 5, care a stabilit c societilemam sunt responsabile pentru datoriile filialelor. Este o neltorie sa faci guvernul responsabil pentru datoriile bncilor. Revenind la subiect, in acelai timp,timp, o finanare suplimentar a fost aranjat de la surse private si oficiale. Valoarea total a finanrii a fost estimata oficial la 39 miliarde dolari, determinand guvernul s foloseasc cuvntul "blindaj" (scut), n caracterizarea pachetului. n septembrie 2001, aranjamentul a crescut de la 8 miliarde dolari la 22 miliarde dolari, cu pn la 3 miliarde dolari rezerva pentru a fi utilizati n sprijinul operatiunii de restructurare a datoriei. n decembrie 2001, revizuirea programului nu a fost finalizata i sprijinul FMI catre Argentina a fost efectiv tiat. Trebuie adaugat ca FMI si-a conditionat generozitatea: guvernul argentinian trebuia sa menina o politica monetar sever i sa continue s-si nspreasc politica
dezechilibrele macroeconomice si problemele structurale. 3 http://ro.altermedia.info/politica/operatiuni-bancare-globale-fondul-monetar-international-ii_5617.html 4 Se refera la o politic economic liberal orientat nspre stabilitate monetar sau nspre un stat suplu, i este indreptata, n general, mpotriva statului social sau al statului prosper. Principiile de baz ale acestui curent sunt: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea societii i consolidarea independenei naionale; susinerea intereselor burgheziei naionale; libertatea ptrunderii capitalului strin prin promovarea politicii prin noi nine; i un regim parlamentar bazat pe votul universal. Politica prin noi insine: Unei naiuni cucerite cu tiul i rmne dreptul de revendicare i mijloace de descotorosire, pe cnd, din contr, o naiune cucerit prin mijloace economice este nimicit pentru totdeauna n drept i n fapt. Existena noastr, fiina noastr trebuie s-o cutm n brbia noastr. Totdeauna am zis rei comteze mumai pe ea nsi, cci numai popoarele care au contiin de ele pot s propeasc. Naiunile au nevoie s se afirme dac voiesc s figureze n concertul european. 5 Curtea Suprema de Justitie a Argentinei a decis ca, in ceea ce priveste cazul Deltec-Swift din 1973, atunci cand o filiala da faliment, efectele falimentului ar trebui sa se extinda asupra societatii mama, aceasta preluand responsabilitatile filialei.

fiscal, prin eliminarea deficitului bugetar. (FMI consider reducerea deficitului cheia stabilitatii macroeconomice precum si cheia creterii economice). Cu economia aflata in cadere libera si veniturile fiscale sczand drastic, singura modalitate pentru a echilibra bugetul a fost aceea de a reduce cheltuielile guvernamentale. La nceputul lunii iulie 2001, chiar nainte de a face o emisiune masiva de titluri de stat, oficialii argentinieni au anuntat reduceri de buget n valoare total de 1.6 miliarde dolari (aproximativ 3% din bugetul federal), sperand ca vor linisti astfel investitorii i vor permite ratelor dobnzii s scad. Cu toate acestea, investitorii au interpretat reducerile ca pe un semn de agravare a crizei iar obligaiunile puteau fi vndute doar la rate ale dobnzii ridicate (14%, n comparaie cu 9% n obligaiuni similare vndute cu doar cteva sptmni nainte de anunarea reducerilor bugetare) . Pn n decembrie, efortul de a echilibra bugetul a determinat reduceri bugetare mult mai severe; guvernul a anunat o reducere draconica de 9.2 miliarde dolari din cheltuieli, sau aproximativ 18% din intregul buget. Cu aceste reduceri, guvernul a eviscerat programele sociale i a redus mare parte din cerere. La mijlocul lunii decembrie, guvernul a anunat c va reduce salariile angajailor din sectorul public cu 20% precum si pensiile. n acelai timp, agravarea crizei a strnit temeri potrivit crora Argentina ar putea renuna la sistemul consiliului monetar alegand sa devalorizeze pesoul. Asadar guvernul, pentru a impiedica oamenii sa-si schimbe pesosii in dolari, a trecut la limitarea retragerilor bancare 6. Aceasta a fost picatura care a umplut paharul ducand la evenimentele din 19 respectiv 20 decembrie 2001. Toate aceste evenimente s-au petrecut ntr-o ar pe care FMI o vedea ca un model de dezvoltare si reform a pieei libere. Pentru a reda pe scurt situatia: Argentina intrase, in a doua parte a deceniului trecut, intr-un cerc vicios al supraindatorarii, al cresterii obligatiunilor de plata, care au indus guvernul sa practice masuri de austeritate. Dar aceste masuri au afectat cresterea economica si ocuparea fortei de munca, in conditiile in care nevoia de imprumuturi externe (pentru a face fata obligatiilor de plata) mentineau dobanzile la nivel ridicat, ceea ce nu facea decat sa garanteze cercul vicios.7

Deciziile FMI
Potrivit unui raport emis de departamentul de audit intern al FMI pe data de 29 iulie 2004 8modul in care Fondul Monetar Internaional a manevrat criza din Argentina a aprofundat cu siguran criza economica aruncand milioane de argentinieni n srcie provocand haos politic n toat ara. Rolul jucat de Fondul Monetar Internaional merit o atenie special din cel puin trei motive. n primul rnd, spre deosebire de cazurile din Indonezia i Coreea, unde FMI-ul nu a avut nici o implicare in vreun program de-a lungul anilor care au precedat criza, in Argentina Fondul a fost angajat aproape continuu in programe ncepnd cu 1991.
6

El Corralito a fost numele dat ngherii conturilor bancare i mai ales a depozitelor n dolari americani, de ctre Guvernul Argentinei, ntre decembrie 2001 i decembrie 2002, cnd ara era ntr-o criz financiar. Cuvntul vine de la cuvntul corral care nseamn acelai lucru n spaniol i englez, i anume arc(aceasta masura a fost implementata de Domingo Cavallo, ministru al Economiei intre 1991 si 2001, cel care a implementat si Planul de convertibilitate) 7 http://www.revista22.ro/argentina-o-lectie-pentru-romania-27.html 8 http://www.imf.org/external/np/ieo/2004/arg/eng/pdf/report.pdf

n al doilea rnd, din nou, spre deosebire de celelalte cazuri, criza din Argentina nu a explodat brusc. Semne ale posibilelor probleme au fost evidente, cel puin incepand cu 1999, ceea ce a determinat guvernul s caute un nou Acord Stand-By 9(SBA) cu FMI la nceputul anului 2000. n al treilea rnd, resursele FMI au fost furnizate n sprijinul regimului valutar de tip rata fixa al Argentinei, care a fost mult timp laudat de ctre FMI ca fiind atat esenial pentru stabilitatea preurilor cat si fundamental viabil. Trecand cu vederea cresterea datoriilor Argentinei n anii 1990 i continuand s mprumute bani arii atunci cnd povara datoriilor a devenit imposibil de suportat, Fondul a contribuit n mod semnificativ la una dintre cele mai devastatoare crize financiare din istorie, concluzioneaza raportul. Raportul ridica problema faptului ca FMI, la sfritul anilor 1990, a fost de acord cu programul de trei ani, care ar oferi mprumuturi pe baz de contingent n cazul n care Buenos Aires are nevoie de bani. Un memorandum al departamentului de cercetare al Fondului din noiembrie 1997 sustine ca programul, i, n special lista reformelor necesare din partea Argentinei, a fost "nu erau suficient de ambiioase pentru a justifica sprijinul Fondului". Dar aceste ingrijorari au fost desconsiderate de cei de la FMI, mai ales de top management. Dei deficitele bugetare anuale ale Argentinei nu au fost prea mari, gradul de ndatorare al guvernului a fost n cretere, cu un ritm alarmant, din cauza cheltuielilor n afara bugetului. Cu toate acestea, dimensiunea datoriei "a devenit principala preocupare a [FMI] documentelor de informare i a politicilor discutate doar la sfarsitul anului 1999 sau nceputul anului 2000, atunci cnd se apropia de 50 la sut din produsul intern brut. Dar deja economia era n recesiune i eforturile de reducere a datoriei au fost dificile i posibil contraproductive." Raportul discrediteaz, de asemenea, strategia FMI pentru cele dou salvari intreprinse ncepnd cu sfritul anului 2000, cnd investitorii au nceput sa-si retraga banii din ar i ratele dobnzilor au crescut rapid, scazand apoi la fel de rapid. Potrivit raportului, primul ajutor a constat intr-un pachet de imprumuturi de 14 miliarde dolari din partea Fonduluit, iar oficialii FMI stiau ca riscul era ridicat. La o reuniune a consiliului de 24 de membri, care reprezint statele membre, mai muli directori " au fost de de prere c, pe baza unor ipoteze realiste, dinamica datoriei era nesustenabila i, prin urmare, programul nu prea avea sanse de reusita", afirm raportul. Raportul nu invinuia bordul ca i-a acordat Argentinei prezumtia de nevinovatie atat de tarziu, pentru c alternativa - fortarea arii sa se declare n incapacitate de plat i devalorizarea - ar fi fost dureroase. Dar "eroare critic", potrivit raportului, a fost faptul c FMI nu a pregtit o strategie de ieire care ar fi putut fi folosita dup ce ar fi devenit clar ca salvarea nu va merge. O astfel de strategie - inclusiv o posibila schimbare a politicii monetare i o restructurare a datoriei, ntrit de asisten proaspata din partea FMI - ar fi limitat efectele negative dac ar fi fost utilizat nainte de adancirea recesiunii. Raportul este categoric n special cu privire la cel de-al doilea ajutor acordat, un mprumut de 8 miliarde dolari n august 2001. La o reuniune a angajatilor seniori,
9

O facilitate de creditare FMI nfiinat n 1952, prin care o ar membr poate utiliza finanarea FMI pn la o anumit sum pentru a depi dificultatile ciclice sau pe termen scurt ale balantei de plati. Ratele sunt n mod normal programate trimestrial, cu eliberarea lor condiionat de indeplinirea criteriilor de performanta ale statului membru cum ar fi obiectivele monetare i bugetare. Aceste criterii permit att statului in discutie cat i FMIului posibilitatea evaluarii progreselor nregistrate n punerea n aplicare a politicilor i poate semnala necesitatea unor noi politici corective.

managemenult a luat partea celor care sustineau mprumutul, potrivit carora a da rii o ultima sansa ar insemna "s se asigure c autoritile [Argentina], nu FMI, si-au asumat responsabilitatea" pentru schimbrile dureroase care ar fi putut fi fcute , inclusiv o devalorizare profund a peso. mprumutul a fost acordat, se spune n raport, n ciuda unei evaluri a anselor de succes care erau "cel mult... 20-30 la sut", i chiar dac o majoritate a angajatilor a ajuns la concluzia c "aceste cteva miliarde de dolari suplimentare nu vor cumpra suficient timp cat s fac o diferen, dar ar fi mai probabil se realizeze o scurgere de capital. " Rezultatul net, membri staffului FMI au susinut, ar fi pur i simplu mai multa datorie publica, nu o economie mai stabila iar asta este exact ceea ce s-a intamplat, noteaz raportul.

Bibliografie

http://www.imf.org/external/np/ieo/2004/arg/eng/pdf/report.pdf http://www.globaleconomicgovernance.org/wp-content/uploads/setser-and-gelpernpathways_argentina.pdf http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/articles/A25824-2004Jul29.html http://www.jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/balbele-fmi-in-argentina-543248.html http://www.capitalul.ro/macro-economie/argentina-fmi-aplica-greciei-aceleasi-retetevechi-de-austeritate.html