1. Evaluati critic principalele modalitati de definire a constiintei in psihologie 2.Definitia si caracterizarea imaginii de sine 3.

Caracteristicile structurale ale organizatiilor 4. Factorii performantei individuale in activitatea de munca 5. Modificarea gandurilor negative si comportamentele aferente 6. Conceptia freudiana despre Supraeu ( a doua teorie despre psihic )

1. Definitie structurala: constiinta este un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice,

caracterizat printr-o emergenta integrativa ireductubila si atingand coeficientul de complexitate cel mai inalt la om. Din punct de vedere genetic structura constientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura dezvoltarii functiilor rezolutiv-integrative ale creierului si a diversificarii mediului sociocultural si se elaboreaza individual in ontogeneza. Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al psihicului uman. Formarea si integrarea in plan psihologic sunt mijlocite si sustinute de principiul verbalizarii care postuleaza rolul de factor potentator reglator si optimizator al limbajului articulat in dezvoltarea psihica generala a omului. La omul ocidental predomina in constiinta componentele cognitiv-instrumentale, cele de ordin afectiv-moral fiind secundare. La omul oriental ponderea o detin componentele afectiv-morale si axiologice, cele cognitivinstrumentale fiind subordonate. Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a structurii interne a constiintei individuale sunt comune pentru toti indivizii, continuturile asupra carora actioneaza si efectele lor difera in limite de la un cadru sociocultural la altul si de la un individ la altul. Ca nivel al organizarii psihice constientul poseda atat eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o gama de comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele, cat si o unitate de ansamblu, supraordonata care face ca fiecare proces particular sa apara ca reprezentant al ansamblului si sa posede atributul esential de a fi fapt de constiinta. In interpretarea derminatiei functionale a constiintei sunt doua orientari: 1.orientarea statica in care constiinta apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita (Wundt, K. Buhler) 2.orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si temporalitatea constiintei (W. James, H. Wallon).
2. Imaginea de sine = forma subiectiv prin care lum cunotin i ne reprezentm propria

persoan, cu ansamblul de trsturi, nsuiri i relaii cu mediul natural i social. Raportul dintre eu i imaginea de sine este deosebit de complex, implicnd att condiionri reciproce specifice raportului dintre parte i ntreg, ct i retroaciuni cu funcii reglatorii la nivelul

sistemului personalitii i al subsistemelor sale. Imaginea de sine se constituie reflexiv, pe fondul unui sentiment de identitate i continuitate a propriei persoane, trit preponderent ca ipostaz a prezentului psihologic: eu sunt, eu fac, eu am. Coninutul imaginii de sine, mai restrns dect al eului, implic urmtoarele aspecte principale: imaginea despre propriul corp i despre calitile fizice i psihice de care suntem contieni; identitatea social, caracterizat prin nume, vrst, domiciliu, o anumit familie, profesie, statut economic etc.; modul de nelegere a ceea ce facem, simim i gndim la un moment dat, prin raportarea la anumite repere valorice i atitudinale pe care le contientizm c fiindu-ne caracteristice; reprezentrile pe care le avem despre poziia noastr n societate i despre rolurile jucate n situaii i mprejurri de via relevante; sentimentele fa de noi nine, fa de ceilali i fa de evenimentele i situaiile semnificative n care suntem sau am fost implicai; istoria personal marcat de evenimente semnificative i unice, care confer sentimentul continuitii i unitii propriei existene; un puternic sentiment al prezentului, n care totul se focalizeaz pe ideea de eu, aici, acum; un "proiect de via", caracterizat prin idealuri, scopuri i interese de viitor, mpreuri cu strategiile de realizare a acestora; sistemul de relaii interpersonale semnificative, trecute sau prezente, reale sau virtuale, principale sau secundare; spaiul fizic i psihosocial personalizat (care poart amprenta opiunilor, voinei, aciunilor i personalitii noastre). Imaginea de sine se elaboreaz printr-o continu sintez ntre percepia de sine i percepia de altul, procese mediate de modele i repere axiologice interiorizate n ontogenez prin socializare i nvare social.
3. Caracteristicile structurale ale organizatiilor

1.Marimea: -influenteaza complexitatea, formalizarea si extinderea org. -dilema organizationala- cu cat numarul membrilor unei organizatii este mai mare, cu atat complexitatea acesteia va creste, existand tendinta unei accentuate structurari pe verticala paralel cu o diferentiere si specializare functionala tot mai mare la nivelul compartimentelor si subcompartimentelor. Specializarea determina o mai mare autonomie in luarea deciziilor ceea ce va ingreuna comunicarea pe orizontala -o consecinta este puterea reala si virtuala -pentru evaluarea marimii se folosesc atat indicatori cu valoare absoluta cat si cu valoare relativa 2.Complexitatea: -este data de gradul de diferentiere structurala si specializare functionala in raport cu natura obiectivelor constitutive -prestigiul intern si extern se afla in stransa legatura cu gradul de complexitate si dificultate a sarciniilor pe care le are de rezolvat-controlul social este mai greu de realizat asupra acestor organizatii

-modalitatile de evaluare a complexitatii introduc in calcul indicatorii de marime, caracteristicile, dificultatea relativa a sarcinii, distributia geografica a activitatilor, densitatea relatiilor introrganizationale impuse de realizarea obiectivelor sale. 3.Formalizarea -exprima masura in care activitatea organizationala este reglata explicit de un sistem formal de reglementari si reguli comportamentale, corelativ cu modalitatile de impunere a acestora. -atunci cand organizatia este puternic formalizata poate capata caracteristicile negative ale unui sistem birocratic 4.Intensitatea administrativa -depinde de marime si de nivelul de formalizare organizationala, cat si de natura functiilor profesionale si sociale ale sistemului - indicatorul care exprima intensitatea administrativa este dat de raportul dintre marimea personalului de conducere, cel administrativ si cel de executie. 5.Centralizarea -exprima nivelul si gradul de concentrare a puterii, deciziei si controlului, in functie de configuratia structurala a organizatiei -in org. descentralizate deciziile se iau la nivelul unitatilor structurale componente, in org. centralizate deciziile se iau la nivelul ierarhic cel mai inalt; responsabilitatile sunt dispersate in primul caz si concentrate in al doilea caz -in cadrul org. descentralizate coerenta, continuitatea si eficienta generala sunt reduse fiind compensate de un grad mai inalt de implicare personala, o mai puetrnica motivatie, creativitate si flexibilitate organizationala -in cadrul org. puternic centralizate se asigura o puternica coerenta actionala, o mai buna coordonare a eforturilor, o prompta concentrare pe sarcinile imediate 6.Extinderea -exprima gradul de acoperire spatiala a unui teritoriu in care o organizatie este indrituita sa-si desfasoare activitatea 7.Activismul -exprima proportia si intensitatea activitatilor specifice desfasurate de personalul unei organizatii in cadrul acesteia -cunoasterea acestui indicator este importanta pentru deciziile privind organizarea si desfasurarea diferitelor categorii de activitati in cadrul unei organizatii 8.Deschiderea -reprezinta un indicator calitativ al tipului de relatii existente intre organizatie si mediul social extern -gradul de deschidere al unor organizatii poate varia intre limite largi, in functie de natura lor si de legile care le reglementeaza functionarea 4. Performana este msura n care un membru al unei organizaii contribuie la realizarea obiectivelor organizaiei. Factorii care contribuie la performana individual n cadrul organizaiei: Factorii interni: -aptitudini/abiliti -nelegerea sarcinii

-cantitatea de efort/ persistena efortului/direcia efortului Factori externi: -condiiile locului de munc -tipul de suport i coordonare -interaciunea social Modaliti prin care un manager poate influena performanele salariailor: 5. Modificarea gndurilor negative i a comportamentelor aferente 1) Raionalizarea Terapeutul trebuie s-i explice pacientului raiunile tratamentului prin demonstrarea relaiei dintre gndire, sentiment i comportament. Astfel, Beck d urmtorul exemplu: Dac un subiect aude n toiul nopii un zgomot el i poate spune c a intrat un ho. Apare o stare de team i comportament n consecin; subiectul se va ascunde sau va telefona la poliie. Dac subiectul i spune c a lsat geamul deschis, sentimentele de team nu vor apare, el se va scula i va nchide geamul. 2) Furnizarea unor informaii cu privire la mecanismele anxietii Este necesar descrierea n detaliu a simptomelor legate de anxietate, evoluia lor probabil, ct i faptul c trirea anxietii nu nseamn c subiectul are o boal psihic grav. Trebuie explicat c simptomele produse de anxietate nu sunt periculoase (de exemplu accelerarea btilor inimii nu reprezint un semn c se va produce un atac de cord). Trebuie explicat pacienilor c unele simptome ca insomnia, dificultatea de a lua decizii, fatigabilitatea i chiar vederea ca prin cea sunt manifestri ale anxietii. 3) Distragerea Este utilizat ca strategie pentru a exercita un control direct i imediat asupra simptomului. Astfel, se pot utiliza: concentrareaasupraconinutuluiuneiconversaiii nu asuprastriiproprii; dacsubiectulmanifestanxietatentimpuledinei, terapeutulipoateceresdescriemobilierul din cabinet. 4) Programarea activitilor Se cere pacienilor s noteze, or de or, activitile pe care le desfoar, evalundu-le pe o scal de la 0 la 1oo sub aspectul strilor afective ca de ex: anxietatea, oboseala, plcerea sau gradul de control asupra situaiei. Pentru indivizii care se simt presai de timp este indicat o planificare riguroas a activitilor astfel nct acetia s nu aib tentaia s fac mai multe lucrri de-odat, fapt ce le sporete tensiunea i suprancordarea.

6. Supraeul* sau incontientul de sus

Considerat de Freud ca instan-cenzor n raport cu Eul, Supraeul, n cea mai mare parte incontient, are funcii pe care le putem numi spiritual: de contiinmoral, de autoobservare, deformare a idealurilor. Descoperirea Supraeului se bazeaz pe experiena psihoterapeutic a lui Freud, ca i descoperirea refulatului sau a incontientului de jos. Adesea, rezistena pe care o opune pacientul de psihanaliz contientizrii refulatului este incontient i este rezultatul aciunii Supraeului. Descoperirea i tematizarea incontientului de sus este poate tot att de important ca i descoperirea incontientului rezultat din refulare. n felul acesta, att viziunea despre incontient a psihanalizei, ct i viziunea sa despre om devin complete. Conceptul de Supraeu este important nu numai pentru psihologie i antropologie, ci i pentru filosofie, unde deschide un nou capitol, i anume cel dedicat spiritului incontient. Dei este indubitabil un termen aparinnd celei de a doua teorii despre psihic, Supraeul nu este lipsit de antecedente teoretice n prima teorie despre psihic, unde i corespunde, de exemplu, termenul de cenzur a visului. Formarea Supraeului este legat de declinul complexului Oedip, (in jurul vrstei de 5-6 ani). Este vorba de renunarea la dorinele oedipiene (iubire pentru printele de sex opus i ostilitate fa de printele de acelai sex perceput ca rival) i interiorizarea interdiciilor reprezentate de prini n urma unui proces de identificare. La nucleul Supraeului format din interzicerea dorinelor incestuoase i agresive (distructive) care au ca obiect prinii se adaug pe parcursul perioadei de laten elemente adiacente de ordin etic i estetic preluate de la educatori, nvtori, profesori. Psihanalitii postfreudieni au adus modificri concepiei freudiene despre Supraeu. Astfel, Melanie Klein a afirmatexistenaunuiSupraeuprecocepornind de la constatareauneisurprinztoareangoaseiculpabiliti la copilulfoartemic care arrezulta din interiorizareaobiectuluiprimar care asigurinstantaneufunciileSupraeului.