De la 2 metri, un ofiter a tras in mine Merlusca Ioan nascut in 6 mai 1939, muncitor la Fabrica de Zahar, impuscat picior In noaptea

de 16/17 decembrie 1989 am fost de serviciu. Aici am auzit ca la Maria a fost o mare demonstratie anticomunista si anticeausista la care s-au strigat lozinci. In 17 decembrie, pe la ora 11 am mers si eu in oras pentru a vedea ce se mai intimpla. La biserica protestanta era foarte multa lume adunata, pe trotuar, iar pe marginea strazii era un cordon de militari in termen din MApN si MAI, foarte multi ofiteri superiori si inferiori care trimiteau oamenii acasa. Pe la ora 13 am auzit ca in centru se demonstreaza puternic. Mergind pe acolo, in fata Continentalului era foarte mult popor care strigau lozinci, iar in fata lor era situat un cordon de militari pe trei-patru rinduri ce stateau cu arma indreptata spre acea multime de oameni. Ajungind acolo m-am indreptat spre acel cordon spunindu-le: -Pentru ce, dragi militari tineti armele indreptate spre parintii vostri, spre fratii vostri, nu stiti cum traieste acest popor? Voi nu sinteti tot din popor? intrebare la care nu primeam nici un raspuns. La vreo ora jumatate mai tirziu, au inceput sa vina tancurile care nu se uitau pe unde merg, fugeau pur si simplu dupa oameni fara sa tina cont ca i-ar prinde sub senile. Atunci noi ne-am retras spre centru, spre catedrala. Pe deasupra zbura un elicopter facind multe ture. Totodata am inceput sa auzim impuscaturi, la care m-am gindit eu si altii ca ar putea fi cu cartuse oarbe. In fata Casei Armatei am vazut un tinar impuscat in picior, era trintit pe iarba. Atunci multimea s-a agitat si mai tare strigind cu mai multa putere lozinci. Pe seara pe la ora 19.00 ne-am retras catre catedrala. Pe strada dinspre consiliul municipal era situat un cordon de armata, iar in spatele lor erau multi militieni. Nu le-am vazut gradele caci era noapte. Pe la ora 20.00 un tinar cu barba a venit cu un drapel gaurit in fata cordonului. Atunci am inceput sa jucam "Hora Unirii" si sa strigam lozinci. Aproximativ pe la ora 21.30-22.00 s-a tras iara rafala in noi, in demonstranti, cazind citiva tineri. Atunci am inceput sa strig "criminalilor" iar de linga mine cam de la 1.5-2 m un ofiter imbracat in haine verzi cu cascheta pe cap a tras in mine, la picioare, cu propriul sau pistol mic de buzunar. Avea gradul de locotenent major. Tinerii m-au luat pe brate si m-au dus la o salvare.

(declaratie din arhiva Asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Lasa mami, ca nu pun ei mina pe mine!

Iotcovici Gheorghe Nutu nascut in 23 iunie 1965 la Cebza (jud. Timis), strungar la Intreprinderea Romana de Piele si Blanuri, 1 copil, ars la crematoriu Iotcovici Elena (mama): nascuta in 30 septembrie 1943 la Cebza (jud. Timis), blanar la Intreprinderea Romana de Piele si Blanuri in 1989, acum pensionara In noaptea de 16/17 decembrie pe la ora doua am vazut o coloana de manifestanti trecind pe linga blocul in care locuiam (str. Timis, linga Piata Dacia) si strigind "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!", "Vrem piine!", "Vrem caldura!". A 2-a zi dimineata Nutu voia sa mearga la sat (Cebza) cu tatal meu. Tata i-a spus ce s-a intimplat in oras si atunci au hotarit sa ramina in Timisoara. Dupa masa, pe la 4,30, Nutu a venit la mine si m-a intrebat de Liviu, fiul sotului meu (Nutu ramasese orfan de la 9 ani). I-am zis ca Liviu e in centru si Nutu a plecat acolo. Iam spus "ai grija Nutule sa nu te prinda militia si sa te bata, ca nu mai esti om toata viata!". El mi-a raspuns "lasa mami ca am eu grija. Nu pun ei mina pe mine!". Dupa ce sa imbracat, m-a pupat in hol. La lift m-a mai pupat o data. Dupa o jumatate de ora am plecat si eu in oras. In Piata Libertatii se tragea. Am vazut niste tineri cum duceau un ranit intr-o patura. Am plecat acasa. Luni m-am dus la lucru si am vazut ca fiul meu n-a venit (lucram la aceeasi intreprindere). Colegii mi-au spus ca mai multi din Calea Lipovei n-au venit la lucru, ca in zona aceea s-a tras. Sefa de sectie, inginera Nilvan Alice (actuala directoare) ne-a spus ca o banda de huligani si derbedei a devastat orasul si ca au primit instructiuni de la partid sa se faca prezenta zilnic, sa se ia masuri impotriva celor care lipsesc. Sa nu ceara nimeni bilet de voie. La iesirea din fabrica sa nu circule pe strada mai mult de doua persoane si sa nu ne oprim sa stam de vorba cu nimeni fiindca se trage. Nutu se mutase recent intr-o garsoniera in Calea Lipovei. Dupa servici m-am dus sa-l caut, dar nu mai fusesem la noua lui locuinta si n-am gasit adresa. Marti am vazut ca Nutu tot n-a venit la lucru. Am plecat de la servici. M-am dus la cuscri, care stiau adresa exacta a lui Nutu. Impreuna cu cuscrul am fost la garsoniera lui Nutu si am aflat ca nu se intorsese. Mi-am dat seama ca s-a intimplat ceva cu el. Am mers acasa, l-am luat pe sotul si cu un taxi am plecat la spitalul judetean, unde am cautat o cunoscuta care lucra acolo, pe doamna Stoia Zina. Aceasta ne-a spus ca Nutu a fost printre mortii transportati la Bucuresti. Mi-a zis doamna Stoia sa nu tip si sa nu urlu pina nu ma indepartez de spital, fiindca altfel o incurca si ea.

Miercuri seara am fost in Piata Operei cu niste prieteni de familie, ca se anuntase eliberarea arestatilor. Aflasem ca Nutu a murit, dar totusi mai speram. Joi doamna Stoia a dat telefon ca se elibereaza mortii din morga. Stiam ca Nutu fusese dus la Bucuresti, dar totusi sotul s-a dus sa vada. In 1990 am gasit la spital hanoracul lui Nutu cu o urma de glont la mina dreapta si cu un biletel prins cu un ac de gamalie pe care scria numele si adresa lui Nutu. Am aflat ca biletul fusese scris in 18 decembrie 1989 de procuroarea Cirstea. La medicina legala era un teanc de rapoarte medico-legale printre care am gasit unul in care descrierea era asemanatoare cu Nutu. N-am fost sigura de la inceput ca e vorba de Nutu, dar pina la urma am dat declaratie de la procuratura ca e vorba de el. 25 martie 1995 Tot sparg daca nu ma lasa inauntru!

Avram Ioan Vasile nascut in 17 iunie 1949 la Firiteaz (jud. Arad), C.T.C.-ist la S.U.T., 1 copil Avram Elena (mama): nascuta in 21 septembrie 1927 la Firiteaz, pensionara In 17 decembrie am fost la catedrala. Cind am iesit de acolo am vazut tineri strigind jos Ceausescu si armata defilind. I-am intrebat pe tineri daca armata e cu ei. Ei mi-au zis: "nauzi maica ca ei cinta cu Ceausescu si noi strigam jos Ceausescu". Am strigat si eu cu ei jos Ceausescu. Cind am ajuns la Opera au inceput sa cinte "Desteapta-te romane", dar nu stiau cuvintele. Mi-au zis "maica, noi mergem la judeteana de partid". Eu am intrebat unde-i aia, ei au zis ca la Posta Mare si m-au intrebat "mergi cu noi?". Le-am zis ca sint imbracata cu blana si e cald si ei mi-au zis "maica, du-te, fii sanatoasa, ca ti-ai facut datoria". M-am dus pe jos pina acasa (str. Timis), tramvaiul 4 nu mergea. Le-am spus fiului si norei ce e in oras. Nora cu nepoata s-au culcat, eu am plecat iar. Am ajuns la Posta Mare. Aici era armata, securisti. Chioscul de ziare ardea. Lumea spunea ca un tanc a trecut peste o femeie. M-am intors acasa. Fiul meu impreuna cu Belbe Vasile, Faltinschi Iosif si altii au plecat in oras. Dupa vreo ora un vecin, doctor, mi-a spus ca Ioan e impuscat la Clinici. M-am dus la spital. La poarta n-au vrut sa ma lase sa intru. Eu am strigat ca fiul meu e impuscat si tot sparg daca nu ma lasa inauntru. Sotia doctorului Baranyi, care-l cunostea pe fiul meu, m-a lasat sa intru. Ioan era la operatie. Un profesor m-a lasat sa-l vad la sala de reanimare. Am stat linga sala de operatie si deschideam usa

la toti cei ce ieseau sau intrau acolo. Doctorul Baranyi mi-a zis sa plec, ca nu poate sa lucreze cind vede o mama disperata. Am vorbit cu fiul meu, care mi-a spus ca il cunoaste pe cel care l-a impuscat (fusese impuscat in fata Centrului Militar si s-a tras de la Hotel Timisoara). Veneau si colegi deai sai de la S.U.T. si i-au spus sa nu spuna cum a fost impuscat ci sa zica ca a coborit la masina si asa a fost ranit. El era nervos, zicea ca de ce sa minta. Am stat tot timpul in spital, am auzit aici, la radio, cuvintarea lui Ceausescu in care spunea ca la Timisoara sint huligani. Ziua urmatoare am fost data afara din spital. Doctorul Baranyi a zis ca nora sa-si ia halat alb si sa zica ca e din cadrul spitalului, ca sa stea cu Ioan. Nora a stat cu fiul meu pina cind el a murit, in 26 decembrie.

27 mai 1995

TAB-ul a tras in noi

Serban Iosif nascut in 16 octombrie 1959 la Balc (jud. Bihor), instalator sanitar - sudor la T.C.M.R.I.C. Oradea - filiala Timisoara (1989), acum pensionat grad 2 invaliditate, impuscat in mina stinga In 15 decembrie 1989 am iesit de la serviciu si am mers in centru s-o iau pe nevasta-mea. In drum, in piata Maria, am vazut multa lume adunata (cam 150 de persoane). M-am dat jos din tramvai si am intrebat ce se intimpla. Cineva mi-a zis ca politia este in biserica la Tokes si ca nu-l lasa sa iasa afara. Era cam orele 16. Oamenii stateau linistiti. Eu dupa o jumatate de ora am plecat. Seara am auzit de la vecini ca in piata Maria s-a strigat "jos Ceausescu". In 16 am lucrat pina la ora 12. La serviciu am discutat cu colegii despre ce se intimpla in oras. Dupa servici mai multi colegi am plecat spre piata Maria. Acolo, niste civili cu automate in mina ne-au spus sa trecem mai repede. In seara de 16 am ajuns iar in piata Maria. Aici era multa lume (mult mai multa decit in 15) dar si multa militie. M-am bagat printre oameni. Se striga "jos Ceausescu". Dupa jumatate de ora m-am intors. M-am gindit ca in situatia mea (eram condamnat la locul de munca pentru trecerea granitei) o incurc daca ma ia politia.

In 17 dupa-masa am fost in fata hotelului Continental. Aici erau multi demonstranti si multa armata. O femeie a dat tonul la lozinci anticeausiste. Soldatii au arestat-o si au batut-o. Dupa putin timp aparut un elicopter. Mi-a fost teama ca ma filmeaza din elicopter si am iesit dintre demonstranti plecind spre piata Libertatii. Dupa un timp si alti manifestanti care fusesera la Continental au ajuns in Libertatii. Din cofetaria Macul Rosu s-au scos mese si scaune la care s-a dat foc. Dinspre Continental a venit un tanc care a trecut baricada, apoi se invirtea in piata Libertatii ca sa imprastie demonstrantii. Acestia aruncau cu sticle incendiare si pietre. 4-5 baieti au rasturnat o dacie parcata in fata restaurantului militar si i-au dat foc, apoi au vrut sa intre in cladire. Un ofiter a tras de la geam si unul din baieti a fost ranit la picior. Eu eram la coltul strazii Alba Iulia si dupa ce am vazut asta am plecat spre centru. In centru am vazut demonstranti care spargeau vitrinele. M-am intors acasa. In 18 decembrie la serviciu am discutat despre cele intimplate. Majoritatea colegilor era de parere ca Ceausescu o sa cada. Seful ne-a zis sa nu lipsim de la lucru si sa nu participam la demonstratii. In 19 decembrie la orele 15 am plecat de la servici impreuna cu colegul Madularescu Ioan, spre piata Iozefin. Auzisem ca acolo a fost impuscata o femeie cu un copil in brate. Am vrut sa mergem sa vedem dar am fost impiedicati de soldati. In fata pietii erau citeva sute de persoane care strigau catre soldati: "si voi aveti parinti!", "si voi sinteti romani!". Inspre strada Vacarescu era un camion de militie. Militienii arestau oameni si ii bagau in camion. Am mers pina la despartirea tramvaielor 1 si 3. Si aicea erau multi demonstranti. Dinspre gara venea un TAB. Noi am oprit tramvaiul 3 pentru a face o baricada, dar TABul venind in viteza a reusit sa treaca. Am fugit atunci la biserica din colt. Am incercat sa intram in biserica dar nu ni s-a dat voie, dupa care am fugit in curtea bisericii. Dupa ce am ajuns in curte din strada s-a tras dintr-un TAB. Linga mine am vazut doua sau trei fete impuscate. Am fugit prin curte, iesind prin spate inspre str. Vacarescu. Atunci am simtit ceva cald la mina. Apoi, vazind ca este singe, i-am aratat lui Madularescu, care mi-a zis ca sint impuscat. Colegul meu a strigat la oamenii care erau la geam sa ne ajute cu tifon si m-a legat la mina. Apoi am oprit o dacie 1100 care m-a dus la spitalul de ginecologie. Acolo am fost pansat si o salvare a venit dupa mine. Nu am vrut sa urc caci auzisem ca in spitalul judetean se impusca ranitii. Ma gindeam ca in situatia mea (condamnat la locul de munca) daca nu cade Ceausescu sigur o incurc. Soferul salvarii m-a convins, spunindu-mi ca ma duce la spitalul de pe Mihai Viteazul. Am ajuns acolo si am fost internat.

16 septembrie 1995 20 decembrie: Unii fraternizeaza, altii trag!

Marcu Vasile Costel nascut in 11 ianuarie 1963, muncitor la IGOT (1989), acum pensionat medical, impuscat in plamin si sira spinarii. Locuitor al satului Giroc

In 20.12.89. eram la serviciu pe str. Treboniu Laurean. La ora 11.30, pe strada a trecut un grup de demonstranti care strigau "Jos comunismul", "Libertate", "Jos Ceausescu", "Romani veniti cu noi". Noi stateam si priveam. La un moment dat, am zis catre colegul meu Picec Mitica sa mergem si noi cu multimea, si am plecat. Erau vreo 10000 de oameni. Am mers pe strazile 6 Martie, 13 Decembrie, Gara, Victoriei si ne-am oprit in fata Consiliului. Aici erau doua transportoare (amfibii) cu militari si nu stiam daca vor trage sau nu. In acel moment Armata era cu multimea, mai multi insi ne-am urcat pe amfibii si am mers prin fata hotelului Central (Continental) pina la Opera. Aici am coborit de pe amfibie si impreuna cu colegul de serviciu Virtaci Ion, pe la ora 14.30, am ingenunchiat cu toti cei din piata la o rugaciune. Impreuna cu colegii am mai stat pina la ora 17, cind le-am propus colegilor sa mergem la mine acasa sa mincam si dupa aceea sa ne intoarcem la demonstratie. Am plecat la statia autobuzului de Giroc, dar am aflat ca autobuzele nu circula. In statie m-am intilnit cu inca doi prieteni din comuna. Am hotarit sa mergem pe jos. In drum spre casa am strigat si noi, "Armata e cu noi!" si "Libertate!". Trebuia sa trecem pe linga unitatea militara din Calea Girocului. Intre timp autobuzul nea ajuns din urma, dar nu ne-a luat pentru ca eram intre statii. Am ajuns in dreptul unitatii militare, (era dupa orele 18.30) unde am fost impuscat. Am cazut pe sosea, colegii au reusit sa fuga, eu am ramas pe sosea, inconstient. Autobuzul care venea din comuna m-a gasit si m-a dus de urgenta la spitalul judetean. A doua zi am aflat ca am avut doua gloante. Unul in plamin, care a fost extras prin operatie, altul la coloana vertebrala, cartusul a fost extras in Austria. Am ramas infirm cu piciorul sting.

(declaratie din arhiva asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Nu-i lipseste nimanui un TAB?

Dunavete Marin nascut in 25 ianuarie 1956 la Rast (jud. Dolj), lacatus mecanic la "6 Martie" (1989), acum pensionat grad 2 de invaliditate, impuscat in spate

In 16 sau 17 decembrie, fiind la socri, la Petrosani, pentru taiatul porcului, am primit telefon de la nevasta-mea ca in oras e mare scandal. Luni seara m-am intors in Timisoara. Gara era intesata de politisti. Ne-am urcat in tramvai (eu si sotia). Pe drum, intre Casa Studentilor si Piata Maria, am vazut magazine care aveau placaje in loc de geamuri si multa politie. Marti am mers la servici. Aici nimeni nu lucra, toti comentau ce s-a intimplat. Sefii incercau sa ne convinga sa lucram, cu tot felul de amenintari, dar n-aveau succes. Pe la orele 12-13 am plecat cu doi prieteni (Lucaci Adrian si Radu Petru). Am ajuns in centru, la fintina cu pesti. Dinspre hotel Central venea un grup de manifestanti (vreo 200) scandind "Libertate!", "Vrem caldura!", "Vrem mincare!". In fata grupului se afla un barbat imbracat intr-un cearsaf alb pe care erau scrise diferite lozinci. Mai apoi am aflat ca barbatul acela era Ion Marcu. Grupul s-a dus pina pe treptele Operei. Cordoanele de militari in uniforma albastra care erau in piata n-au opus rezistenta. Dupa vreo jumatate de ora toata trupa, cu Marcu in frunte, a luat-o pe strada Alba Iulia. Noi, cei trei, am mers dupa ei. Am ajuns pina la Comitetul Judetean PCR. Strigam "Romani veniti cu noi!" si lumea de la geamuri ne aplauda. Mereu ni se alaturau oameni. La Comitetul de partid lumea a oprit circulatia tramvaielor. Pe la orele 17-18 am plecat acasa sa maninc. Cind am plecat lumea adunata ocupa intreaga latime a bulevardului 23 August. Dupa citeva ore m-am intors si am stat acolo toata noaptea. Chiar si peste noapte au ramas in fata Comitetului de Partid citeva sute de persoane. Dimineata la 7 am mers la servici, ca se facea prezenta obligatorie. Dupa citeva ore, iar am plecat cu cei doi colegi. Multa lume pleca (dupa prezenta), dar erau si multi care ramineau. Nimeni insa nu lucra. Am ajuns iar la Comitetul Judetean PCR. Dupa citeva ore s-a auzit ca inauntru se afla primul ministru Constantin Dascalescu si alti sefi mari. Dascalescu a aparut la balcon si ne-a intrebat ce vrem. Din multime se strigau diferite doleante: libertate, caldura, alegeri libere, pasapoarte, eliberarea arestatilor. La lozinca "vrem alegeri libere" Dascalescu a spus: "Eu nu stau la discutii cu golanii!". Lumea a inceput sa huiduie. Se striga "jos Ceausescu!", "jos Dascalescu!". Apoi s-a facut o lista cu reprezentanti ai multimii care sa discute cu Dascalescu. Lista avea vreo 10 nume (sau mai multe). Unul care era pe lista sa urcat pe treptele prefecturii si a citit lista cu glas tare. Ne-a zis sa tinem minte numele lor si sa cerem din cind in cind sa apara la balcon ca sa nu li se intimple ceva, caci isi asuma mari riscuri. Lista s-a facut in mai multe exemplare care s-au dat in multime. Discutiile dintre reprezentantii nostri si Dascalescu au durat citeva ore. Din cind in cind aparea la balcon cite unul dintre ai nostri sa ne spuna ca nu s-a rezolvat nimic. Intre timp

s-a instalat si o statie de amplificare. La un moment dat am fost informati de la balcon ca cladirea e plina de militari. Dupa un timp reprezentantii au iesit afara spunind ca Dascalescu a zis ca noi cerem ceea ce nu se poate. Cineva a venit cu propunerea sa mergem la Opera. Unul din cei de pe lista a zis sa nu plecam fiindca aici se afla cei cu putere de decizie. Tirziu spre seara se pleca totusi, in grupuri razlete, catre Opera. Eu am plecat acolo dupa ora 24. La Opera se cinta (muzica folk, "Desteapta-te romane"), se spuneau rugaciuni. Balconul Operei era plin si de acolo ni se tineau cuvintari si se intretinea atmosfera din piata. Peste noapte am ramas in Piata Operei doar vreo 150 de persoane. Ma gindeam ca fiind atit de putini, sintem in primejdie sa fim arestati. Printre noi erau oameni de ordine, dintre revolutionari, care ii luau la rost pe cei care stateau mai retrasi sau li se pareau dubiosi. La intrarea laterala in Opera, de unde se cumpara biletele, erau citiva revolutionari cu arme automate. Stiu ca in spatele Comitetului Judetean PCR multimea gasise o dacie alba din care s-au luat niste arme. Joi dimineata am fost iar la lucru, sa fac prezenta. Pe la ora 8 intreaga fabrica s-a adunat in curte. Unii vorbeau ca ar trebui sa mergem in piata, altii ziceau ca ar trebui sa asteptam sa iasa alte intreprinderi. Conducerea intreprinderii ne-a zis sa nu iesim in strada, ca avem locuri de munca, avem de toate, si n-avem probleme cu militia. Lumea s-a intors in sectii, dar nimeni nu lucra. Eu am plecat iar in piata Operei. Cind am ajuns (pe la 9) era multa lume (cam pina la ceas). Cei de la balcon animau multimea. Pe cit trecea timpul eram tot mai multi. Am stat in Piata Operei necontenit, pina vineri dimineata. Veneau masini care ne serveau cu piine calda, unii oameni ne aduceau mincare de acasa (ceai, cafea, snitel, chiftele). Vineri dimineata am mers iar la servici. Le-am zis colegilor ca femeile de la intreprinderea de confectii "Bega" sint adunate toate afara si noi, ca barbati, stam inauntru. Am plecat apoi in centru si nu dupa mult timp a aparut coloana de la "6 Martie", si apoi cea de la "Bega". De la balcon se anuntau, pe rind, intreprinderile care sosesc in piata. Eram anuntati si de orasele care ni se alaturau: Aradul, Lugojul, Resita, Caransebesul, Clujul. Pe la 10 am plecat acasa, caci dupa doua nopti nedormite eram obosit. Am facut o baie si am plecat cu sotia inapoi in piata. Tot spatiul dintre Opera si Catedrala era plin, lumea statea inghesuita. La un moment dat s-a anuntat ca e miting la Bucuresti. La un balcon, undeva intre Expresul de vizavi de Catedrala si cofetaria "Violeta", era pus un televizor, ca lumea din piata sa poata vedea. Fiind la etajul intii nu se vedea bine. Un locatar din bloc ne-a spus ca cine vrea sa se uite la TV sa vina la el. Am mers la omul acela si am vazut cum a fugit Ceausescu. Am plecat acasa. Am dormit pina seara, apoi m-am uitat la televizor. Pe la ora 20-20,30 s-a anuntat la televizor ca la Timisoara, in Piata Operei, e mare macel. M-am imbracat si am plecat. Sotia mi-a spus sa ramin, dar n-am ascultat-o.

Am incercat sa convingem si altii sa vina in centru, dar n-am izbutit. Eram cu un vecin care avea un cutit mare in mina si ii numea lasi si comunisti pe cei care nu voiau sa iasa. Am mers spre Centru pe linga Muzeul Banatului. In Centru nu era lume. Se tragea de pe Opera si de pe hotel Timisoara. In balconul Operei nu am vazut pe nimeni dar din difuzorul de acolo se spunea: "Nu plecati acasa ca ne omoara pe toti!". Am coborit scarile la veceul public. Aici era ticsit de lume. Probabil la fel era in toate intrarile din pasajul subteran. Dupa vreo 10 minute, fiind o perioada de acalmie, m-am gindit ca n-are rost sa mai stau aici. Am plecat printre Lacto Bar si Muzeu, cu gindul sa ajung la Catedrala. Cind am ajuns in fata la hotel Central, eram cu alti doi cetateni, si am fost somati de un soldat: "Stai! Miinile sus!". Am ridicat miinile. Soldatul ne-a controlat actele. Cind am vrut sa scot actele mi-a zis: "Nu misca ca te impusc!" si m-a buzunarit el. Alaturi de soldat mai era un maior, un subofiter si inca doi soldati. Acestia erau parasutisti din Caracal. S-au lamurit ca sintem de buna credinta. Am ramas cu militarii. Ei mi-au spus ca se trage din Muzeu si m-au intrebat cum pot sa patrunda acolo. Le-am zis sa sparga poarta cu un tanc. intre timp la statia de emisie-receptie a maiorului s-a auzit: "Solar 1, Solar 1. Sint Solar 3. Pe strada Savinesti, dinspre cinema Capitol, vor trece tancuri si TABuri cu revolutionari pe ele. Nu trageti in ei". Am aflat ca Solar 1 erau cei cu care stateam, iar Solar 3 o grupa linga hotel Continental. Dupa un timp s-a auzit zgomot de motor si a aparut un TAB cu farurile aprinse dinspre Capitol, asa cum ni se spusese. Maiorul a zis: "Hai sa ne ascundem, sa nu fie o capcana". Era cam ora 22. Eu am intrat in casa scarii la intrarea dintre policlinica stomatologica de copii si CEC. Cind a trecut TABul m-am intors putin si atunci, din TAB, s-a tras o rafala. Am fost impuscat in spate si am simtit ca nu mai pot sa merg. Soldatii au tras dupa TAB, dar acesta a trecut mai departe. Am fost dus la spitalul judetean, unde m-a operat doctorul Nica. M-a mirat ca atunci cind a fost procesul de la Casa Tineretului, eu n-am fost citat. In 1991, avind o discutie cu procurorul Balan, i-am spus ca n-am fost chemat la proces. El mi-a spus ca declaratia mea incrimineaza armata si probabil de aceea n-am fost chemat, dar el n-are ce face. In ianuarie 1990 l-am vazut la televizor pe maiorul din Caracal povestind cum am fost impuscat. Zicea ca TABul acela a mers apoi in Piata Operei, unde erau 6 tancuri. Tancurile i-au cerut prin radio sa li se alature ca sa apere intrarea la Opera. TABul a trecut insa printre ele si a fugit printre hotel Timisoara si Opera, fiind apoi gasit parasit, fara indicativ, linga spitalul militar. Ma intreb cum de nu s-a putut afla al cui era TABul acela. Nimanui nu i-a ramas lipsa un TAB dupa revolutie?

27 septembrie 1995

Costel Balint - "Lumina si speranta. Timisoara 1989", Editura Mirton, Timisoara 1994, pag. 158: "Claudiu Iordache, dupa multe insistente, cere ajutorul Armatei care trimite un TAB, o masina blindata, comandata de maiorul Ghinea (...) Colonelul Mancu Florian a prevazut acest atac iminent, si a dat ordin pentru organizarea apararii comandamentului. Dinspre Muzeu focul nu mai contenea. Gloantele loveau blindajul masinii in care se afla maiorul Ghinea. Se tragea napraznic si din podurile cladirilor. Ajuns la Muzeu cu transportorul blindat, maiorul aprinde reflectoarele TAB-urilor din apropierea micului parc, luminindu-l. Capitanul Ilie Harta reuseste sa prinda in luneta pe unul dintre teroristi si trage in el. Colegii acestuia ii vin in ajutor si sparg cu rafale automate farurile TAB-ului, lasindu-l in bezna. Teroristul este ranit, pete de singe raminind pe ciment". Am deschis focul asupra lor, considerindu-i suspecti Andreoiu Ilie ofiter, unul din cei care aparau poligrafia de "teroristi" in noaptea de 22/23 decembrie 1989 In 22 decembrie in jurul orei 19 am primit ordin sa mergem la poligrafie cu 2 plutoane de soldati. Dupa ce am ajuns si ne-am dispus in dispozitiv, s-a primit un telefon de la Divizie, prin care ni s-a comunicat ca va sosi un marfar, dinspre Lugoj spre gara Timisoara Nord, si ca s-ar putea ca mecanicul sa fie sub presiunea unui grup diversionist, care intentioneaza sa-l faca sa opreasca trenul linga poligrafie. Inainte de sosirea trenului, o locomotiva a trecut de mai multe ori pe linga poligrafie. Apoi a aparut si marfarul. Era in jurul orei trei si jumatate noaptea. S-a oprit, intr-adevar, si, aproape imediat, s-a pornit focul spre poligrafie.

Am ramas oarecum surprins ca nici un geam al cladirii nu a fost spart si nici nu s-au putut constata urme de gloante, care ar fi fost inevitabile in urma unui astfel de foc. Am avut impresia ca, de fapt, nu era vorba de un atac asupra poligrafiei ci, mai de graba, se urmarea cu totul altceva. Noi am raspuns insa cu gloante de razboi si, dupa ce marfarul a plecat, dupa un timp, atacatorii s-au retras spre parcul botanic. Inainte de sosirea trenului, pe la ora unu si jumatate noaptea, au aparut doi indivizi, venind dinspre statia PECO de pe Calea Aradului, pe mijlocul strazii. Ajunsi in dreptul podului, au scos dintr-un hanorac o geanta si din geanta un pachet. Am deschis atunci focul asupra lor, considerindu-i suspecti. Cineva a raportat apoi ca unul dintre ei a fost atins. S-au retras sub pod abandonind pachetul, si a venit apoi o masina dinspre piata Marasti, care i-a ridicat. Dupa vreo jumatate de ora, dinspre aceeasi statie PECO, a aparut o alta persoana, dar pe trotuarul de pe partea directiei Radio-TV. In momentul in care a ajuns linga pod, s-a indreptat direct spre pachetul abandonat de primii doi. In acel moment am deschis din nou focul, ranindu-l. S-a retras si el si, la fel ca mai inainte, a aparut o masina care l-a ridicat. Teroristii nu s-au lasat insa si, dupa vreun sfert de ora, au aparut alti doi, din aceeasi directie, care s-au indreptat tot spre pachet. Noi insa eram pe faza. Am deschis si de data asta focul, obligindu-i sa se retraga sub pod si sa vina, din nou, o masina care sa-i ridice. Apoi a urmat sosirea trenului si din nou am avut probleme. Pachetul a ramas tot acolo. Spre dimineata l-am putut zari mai bine. Era invelit in hirtie, avind dimensiunile de 20x30x20 cm. A aparut lumea pe strada si, la un moment dat, un civil s-a indreptat spre pachet, l-a luat si a plecat cu el.

(ziarul "Victoria" nr. 2/1991)

Nota: Dl. Andreoiu povesteste cum ostasii din subordinea sa au impuscat 3 asa-zisi teroristi. Intre membrii asociatiei "17 Decembrie" exista exact 3 persoane impuscate linga Poligrafie in noaptea de 22/23 decembrie: Dragoi Mihai, Seitan Ion, Simion Ion. Am trimis acestora articolul cuprinzind marturia lui Ilie Andreoiu. Domnii Dragoi si Seitan au dat apoi declaratiile care urmeaza.

Am vrut sa ridic cutia cu medicamente

Seitan Ion nascut la 9 septembrie 1954, impuscat in bratul sting In data de 22/23 decembrie 89 orele 23 ma aflam cu mai multe persoane in Calea Lipovei, linga biblioteca (100-150 demonstranti). Toti am hotarit sa mergem spre centru. Intre timp a venit un cetatean cu banderola cu tricolor la mina si ne-a spus sa nu mergem spre centru pentru ca se trage. Acest cetatean a insistat daca vrem sa mergem citeva persoane in Calea Aradului pentru a descarca masini sosite cu ajutoare din Ungaria (medicamente, piine). Impreuna cu mine a mai fost un cetatean pe care nu-l cunosc. Am plecat in Calea Aradului. Acolo veneau masini cu medicamente care trebuiau transferate dintr-o masina ungureasca in una romaneasca pentru a merge cu medicamentele la diferite spitale. In jurul orei 1,30-1,45 a mai ramas o masina care a fost repartizata la Clinicile Noi. Mentionez ca se afla cu noi si o femeie care stia ungureste si cred ca era organizatoarea acestor ajutoare. Ne-a rugat pe mine si persoana cu care am fost sa mergem sa descarcam masina la spitalul Clinicile Noi, intrucit soferul, fiind ungur, nu stia unde este spitalul. Intre timp am fost servit cu o piine mare din Ungaria. Noi ne-am inteles cu soferul ca pina termina el de aranjat masina care nu-i pornea noi sa mergem inainte si sa-l asteptam la sensul giratoriu. Noi doi am plecat pe jos spre Clinici pe mijlocul soselei pe la orele 1,50-2,00 cind am ajuns linga viaductul de linga poligrafie. Linga viaduct pe trotuar era o cutie cu medicamente rasturnata. Ne-am indreptat spre ea sa le adunam si sa si sa le ducem cu noi la spital. Mentionez ca nu era intuneric, era lumina de la poligrafie sau becuri stradale. In momentul in care adunam medicamentele eram cu fata spre strada ce duce spre Fructus la 3-4 metri de pod. Am simtit o arsura la git ca dupa circa un minut mi-am dat seama ca sint impuscat in bratul sting. I-am spus asta persoanei care era cu mine. Mentionez ca dupa parerea mea nu s-a tras din partea dinspre Poligrafie ci de pe pod sau de la cotitura conductelor ce traverseaza Calea Aradului pe linga viaduct.

Cind am dat sa ma retrag spre mijlocul soselei s-a tras rafala de automat spre noi dinspre televiziune. Atunci mi-a cazut piinea de sub brat in mijlocul soselei, sub pod, dupa care m-am retras linga gardul parcului botanic. Cind am inceput sa simt dureri mari la brat am plecat spre sensul giratoriu. Linga dispeceratul IJTL am simtit ca ametesc si am rugat doi baieti sa ma duca la spital. Am ajuns la Clinicile Noi in jurul orei 2,30. 25 iunie 1991 Auzisem ca in centrul Timisorii e macel

Dragoi Mihai nascut in 26 octombrie 1955, medic la Clinica de Balneofizioterapie, impuscat in piciorul sting. Fost presedinte al asociatiei "17 Decembrie". In ziua de 22 decembrie 1989, auzind la televizor ca "in centrul Timisorii e macel", si medic fiind, am hotarit sa ies in oras cu intentia de a-mi oferi serviciile la garda de urgenta Chirurgie a spitalului Clinicile Noi, unde banuiam ca sint multi raniti care au nevoie si de ajutorul meu. Am plecat de acasa in jurul orei 22-22,30. Ajungind la pompa de benzina de pe Calea Aradului, am observat vreo 100 de persoane strinse acolo, cu intentia de a merge pe bd. Cetatii spre Piata 700. Aici m-am intilnit cu colegul si vecinul meu, dr. Petrica Mircea, care se gindise si el sa mearga sa ajute serviciul de garda de la Clinicile Noi. Tot acolo m-am intilnit cu o cunostiinta ocazionala, dl. Jifcovici Zeno. In timp ce discutam la pompa, de pe Calea Aradului a aparut o salvare ungureasca (cred ca prima care a ajuns in oras dupa deschiderea granitelor), care a intrebat cum poate ajunge la cel mai mare spital din oras, fiind indrumata spre spitalul judetean. Acea salvare a lasat o geanta metalica (aproximativ ca un diplomat), cu crucea rosie pe ea, pe care impreuna cu colegul dr. Petrica am deschis-o pe loc, constatind ca erau in ea materiale sanitare si medicamente de prim ajutor. Am pornit in doi, pe trotuar, pe Calea Aradului, spre Clinicile Noi. Ajungind in dreptul Poligrafiei (aproximativ ora 23,30-24), am constatat ca acolo era tras in fata portii, pe sosea, un firobuz abandonat. Depasind firobuzul, spre viaduct, colegul meu ducea geanta de prim ajutor in mina, la un moment dat am auzit o rafala scurta si am vazut in fata noastra cum gloantele lovesc asfaltul. Ne-am refugiat sub conductele din apropierea viaductului si a terasamentului de cale ferata. In fata poligrafiei ardea neonul, deci nu era intuneric bezna.

Am stat sub conducte aproximativ 10 minute, dupa care ne-am refugiat dupa stilpii de beton ce sustin conductele, considerind ca era un adapost mai solid. In tot acest timp nu sa mai tras, era liniste. Dupa inca vreo 10 minute, eu fiind dupa stilpul din apropierea viaductului, am incercat adapostirea dupa piciorul viaductului, care oferea adapost sigur. Colegul meu a abandonat geanta de prim ajutor, dar a ramas dupa stilp. Cind am incercat sa ajung dupa piciorul podului, am auzit o rafala scurta (3 impuscaturi) si am fost lovit in gamba stinga, in cadere am ajuns totusi sub piciorul podului. Dupa alte 10-15 minute colegul meu s-a refugiat si el sub piciorul podului, ajungind linga mine. In acelasi timp, dinspre Piata Marasti mai venea un tinar, care si el s-a refugiat sub celalalt picior al podului (partea dinspre antene), care si el a ajuns linga mine. Am pornit pe jos, sprijinit de cei doi, pe linga gardul parcului, pina la poarta spitalului, fiind apoi internat. Nu s-a mai tras dupa noi, nu ne-a somat nimeni, nu ma recunosc in articolul aparut in ziarul "Victoria" intitulat "Batalia de la poligrafie".

25 iunie 1991

Nota: Cazul "Poligrafie" l-am tratat in articolul "O confuzie in timpul revolutiei" (ziarul "Timisoara" din 17 iulie 1991) in care am pomenit doar de Ion Seitan, dl. Dragoi (pe atunci presedinte al asociatiei "17 Decembrie") nedorind sa apara in ziar. Desi dl. Dragoi declara ca nu se recunoaste in articolul din ziarul "Victoria", convingerea mea este ca in marturia lui Ilie Andreoiu asa-zisii teroristi erau anume Dragoi, Seitan si Simion. Acest punct de vedere este impartasit si de Parchetul Militar in Sinteza alcatuita in 1994.

Moartea karatistului Iordan Silviu Sebastian nascut in 26 noiembrie 1971 la Timisoara, elev Iordan Florea (tata): nascut in 3 iulie 1939 la Troianul (jud. Teleorman), inginer la Electromotor, relateaza pe baza celor povestite de fiul sau si de prietenii acestuia In 16 decembrie Silviu facea antrenament la carate cu prietenii sai Todor Octavian, Popovici Paul si Andreica Cosmin. La un moment dat au auzit zgomote si la inceput au crezut ca sint militarii de la cazarma Oituz care cinta insa cind au fost mai atenti si-au dat seama ca nu este asta. S-au imbracat si au plecat sa vada ce este. Ajungind in strada au vazut manifestantii si au intrat in coloana.

Au actionat la prefectura unde au neutralizat o masina de pompieri. Silviu a spart firma de la Consiliul Popular Judetean. De acolo a pornit cu coloana care a mers spre Piata Maria, ratacindu-se de prieteni. Cind s-au apropiat de Piata Maria militienii tirau un barbat si o femeie care erau batuti. Fiul meu a strigat la ei ca sint criminali si sa-i lase in pace iar atunci unul de linga el din coloana l-a prins de mina si a scos de sub haina un baston de cauciuc. Silviu si-a dat seama ca acesta era militian sau securist strecurat in coloana, si cum facea carate unde avea centura maro, i-a aplicat doua lovituri si atunci a scapat si a fugit spre casa. In 17 decembrie in jurul orelor 14,30-15 a fost in Piata Libertatii unde a participat la tot ce s-a intimplat. A vazut cum din cladirea garnizoanei a iesit un ofiter si de sub manta a scos pistolul si a tras in multime, ranind si doi militari. De acolo a mers cu coloana la primarie unde au scandat tot felul de lozinci si au plecat cu coloana spre caminele studentesti pentru a mai aduna oameni, insa foarte putini studenti au intrat in coloana. Coloana s-a indreptat spre podul Decebal unde s-a tras asupra lor fara nici o somatie. El era in rindul doi, putea foarte usor sa fie ucis, dar a scapat. De acolo a venit pe bulevardul Parvan pina la podul Mihai Viteazul unde dintr-un TAB a inceput sa se traga in el si intrun mic grup care era acolo. Prin ocolire pe strazi secundare fiul meu a ajuns acasa. In 18 decembrie l-a cautat pe prietenul sau Todor Octavian care fusese arestat in 17 insa el nu stia. In 20, 21, a stat la Opera pina spre dimineata. In 22 pe la ora 20 a plecat cu prietenul Todor din strada Olimpiadei cu gindul sa vina acasa insa in Piata Libertatii s-au oprit sa ajute pe cei care faceau filtru si au stat acolo pina a inceput sa se traga. Neputind sa vina acasa fiindca si la Opera se tragea au hotarit sa mearga inapoi pe strada Olimpiadei. Cind au intrat pe strada Olimpiadei de pe Popa Sapca s-a tras in ei de pe cladirea din colt din unitatea militara. El a fost impuscat, Todor a reusit sa intre in casa, iar alt prieten care era cu ei, Popovici Paul, a stat culcat pe burta toata noaptea, deoarece s-a tras tot timpul. Militarii care au fost pe cladire si l-au impuscat faceau parte din unitatea militara de la Vinjul Mare care a fost adusa la Timisoara.

aprilie 1995 Destine frinte

In seara de 17 decembrie, pe la ora 10, Lungu Anca (mama) se intorcea acasa cu sotul Doru si cu fetita Lungu Cristina in virsta de 2 ani, de la niste prieteni. La coltul strazilor Negoiu si Aries (capatul dinspre centru al Caii Girocului) s-au oprit sa discute cu doi tineri despre manifestatiile din oras. Dinspre Calea Girocului se auzeau impuscaturi si huruit de tancuri. Deodata, fetita care era intre cei doi parinti, a cazut. Au crezut ca i-a venit rau dar, cind au luat-o in brate, au vazut ca ii curge singe din coltul gurii. In noaptea respectiva fetita a murit.

Apro Mihai locuia in decembrie 1989 in zona Caii Girocului. In 17 decembrie, pe la ora 21, auzind zgomotul manifestatiilor, a iesit afara. Dupa o ora si jumatate sotia Apro Ioana s-a dus dupa el si i-a zis sa vina acasa. Mihai a raspuns ca el "sta sa lupte". Sotia s-a intors singura si, de atunci, nu l-a mai vazut.

Motohon Silviu locuia pe strada Linistei. In seara de 17 decembrie, cind coloana de manifestanti a trecut pe acolo s-a alaturat acesteia. Pe strada Ialomita a fost impuscat mortal (vezi marturia lui Hofman Costel).

Luni, 18 decembrie 1989, Nemtoc Marius Vasile a plecat in centru, dupa serviciu. A ajuns la Catedrala pe la 16,30. Acolo a fost impuscat (in inima). Glontul s-a oprit in hanorac. Prin mai-iunie 1990, mama (Nemtoc Domnica) a dat glontul ziaristului Dan Mindrila. Pentru impuscarea lui Marius Nemtoc a fost judecat militianul Teghiu. Doamna Nemtoc a cerut sa fie adus glontul. Dan Mindrila fusese arestat intre timp. Pina la urma glontul a fost adus la proces, dar doamna Nemtoc a observat ca fusese polizat, ca sa se schimbe rezultatul expertizei balistice. Teghiu a fost achitat.

Girjoaba Dumitru Constantin a plecat in 17 decembrie pe la ora 18,30 spre serviciu. A spus sotiei Girjoaba Valeria ca va trece pe la Catedrala sa asculte colinzile. Pe la 19,30, cind a trecut strada la semaforul de linga Capitol, a fost impuscat. Trupul sau n-a mai fost gasit.

Era in 23 decembrie dimineata. Ceausescu fugise iar Cacoceanu Iosef a hotarit sa mearga in Centru. Sotia, Cacoceanu Margareta i-a zis sa nu plece ca la radio s-a anuntat ca in oras se trage, dar el n-a ascultat. Peste 10 minute doamna Cacoceanu a fost anuntata ca sotul ei a fost impuscat in Piata Traian. Dus la spitalul judetean, a raposat in 25 decembrie.

Radu Constantin a plecat cu prietenul sau Sandor Ioan la Valea lui Mihai (jud. Bihor). Sau intors in Timisoara pe 17 decembrie si au lasat bagajul la un inginer al lor, pe Calea Girocului. Au aflat ca e revolutie in oras si s-au dus la Comitetul Judetean PCR, printre manifestanti. Auzind ca pe Calea Girocului se trage, s-au hotarit sa plece in ajutorul manifestantilor de acolo, cu un grup mai numeros. Au participat la intimplarile de acolo (blocarea tancurilor). La ora 23 fara 10 minute a fost impuscat, in sold. Sandor l-a insotit pina la spitalul judetean. Tatal, Radu Marin l-a cautat a doua zi la spital. N-a putut sa intre fiindca spitalul era inconjurat de militieni, din metru in metru. Nici dupa caderea lui Ceausescu nu si-a gasit fiul. Doar hainele le-a recuperat de la Sandor (alendelonul avea o urma de glont). Procesele revolutiei timisorene

1. Procesul "Timisoara" - cel mai mediatizat proces, transmis intr-o vreme in direct la radio Timisoara. Inculpatii au apartinut militiei, securitatii si PCR. Nimeni din armata n-a fost inculpat. Situatia invinuitilor e urmatoarea:

- Ion Coman, secretar CC al PCR, condamnat la 25 ani inchisoare pentru omor si tentativa de omor (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997). - Radu Balan, prim secretar PCR al judetului Timis, condamnat la 23 ani inchisoare pentru omor si tentativa de omor. Ulterior, inculpatul a murit. - Cornel Pacoste, viceprim ministru, condamnat la 20 ani inchisoare pentru complicitate la omor (1991). Pedeapsa redusa la 10 ani inchisoare (1997). - Ion Popescu, colonel de militie, sef al Inspectoratului M.I. Timis, condamnat la 20 ani inchisoare pentru omor, tentativa de omor, arestare ilegala, conducere autovehicul cu numar fals. Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997). - Traian Sima, colonel, sef al Securitatii Timis, condamnat la 20 ani inchisoare pentru omor, tentativa de omor, arestare ilegala (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997). - Ion Deheleanu, colonel militie, condamnat la 18 ani inchisoare pentru omor (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997). - Ion Corpodeanu, locotenent-colonel militie, condamnat la 18 ani inchisoare pentru omor. (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997).

- Iosif Veverca, maior militie, condamnat la 15 ani inchisoare pentru omorirea tinarului Ianos Paris si pentru favorizarea infractorului. - Emil Macri, general securitate, procesul penal a incetat ca urmare a decesului inculpatului. - Nicolae Ghircoias, colonel militie, condamnat pentru favorizare a infractorului si distrugere de inscrisuri, fapte amnistiate prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Ioan Baciu, colonel militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Valentin Ciuca, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Gheorghe Avram, maior militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Laurentiu Preda, locotenent major militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Eugen Misca, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Tiberiu Grui, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Eugen Peptan, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Gheorghe Ganciu, angajat al crematoriului "Cenusa" unde au fost incinerate cadavrele furate, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. - Emilian Zamfir Iozef, angajat al crematoriului "Cenusa", condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. Ulterior inculpatul a decedat. - Ilie Matei, secretar PCR, achitat (1991), condamnat la 15 ani inchisoare (1997). - Filip Teodorescu, colonel securitate, achitat. - Gabriel Anastasiu, colonel securitate, achitat. - Gheorghe Atudoroaie, maior securitate, achitat.

- Radu Tinu, maior securitate, achitat. - Viorel Bucur, capitan militie, achitat. 2. Locotenent securitate Florin Dragomir - invinuit de cercetare abuziva fata de Ion Dan Ciataras, Grigore Beniamin Biscos si Petru Enache. In noaptea de 18/19 decembrie 1989 cei trei lipisera afise anticeausiste la intreprinderea Garofita, unde lucrau. Locotenent Florin Dragomir i-a batut cu un par de lemn si cu bastonul de cauciuc si i-a calcat cu picioarele pe degetele de la miini pina la singerare, incercind sa obtina astfel informatii despre organizatorii actiunilor revolutionare. Avocatul inculpatului, domnul Dumitru Gant (in prezent prefect PNTCD de Timis) a aratat ca nu poate fi vorba de cercetare abuziva deoarece inculpatul nu avea calitatea de ofiter cu cercetarea penala (cu alte cuvinte, tot ceea ce a facut a fost din exces de zel n.n.). Inculpatul este vinovat doar de abuz in serviciu, a spus dl. avocat. Tribunalul a acceptat argumentatia apararii, constatind deasemenea ca pentru a putea exista infractiunea de cercetare abuziva o conditie este ca urmarirea penala sa fie inceputa. Or, "conform art. 228 al. 1 si 3 c. pr. pen. inceperea urmaririi penale are loc numai prin rezolutia sau procesul verbal emise de organul competent". Cum asemenea act lipsea, bataia incasata de cei 3 revolutionari nu se numeste "cercetare abuziva" ci "purtare abuziva", infractiune amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. 3. Plutonier major militie Constantin Teghiu si plutonier militie Dumitru Asaftei invinuiti de impuscarea mortala a lui Marius Nemtoc si Ioan Mariutac, in fata Catedralei in 18 decembrie 1989. Achitati. 4. Capitan militie Traian Cozma - invinuit ca a completat in fals buletine de identitate pentru generali si ofiteri superiori din M.I. Instanta il condamna la 3 ani si 6 luni inchisoare, dar constata ca pedeapsa este gratiata prin Decretul-Lege nr. 23/1990. 5. Plutonier major militie Vasile Bandula - invinuit ca, in 18 decembrie 1989 a ranit prin impuscare pe Vasile Moldovan, in Piata Badea Cirtan. Victima a ramas invalida. Inculpatul a fost condamnat la 6 ani inchisoare pentru vatamare corporala grava. 6. Capitan contrainformatii Vasile Joitoiu - invinuit de impuscarea lui Vasile, Lepa si Ioana Barbat in 17 decembrie 1989 in Piata Libertatii, Lepa Barbat murind ca urmare a ranii. Osindit la 18 ani inchisoare de Tribunalul Militar Timis, Joitoiu va fi achitat de Tribunalul Militar Bucuresti. 7. Locotenent major militie Petru Voican (schiopul) - invinuit de cercetare abuziva impotriva lui Ioan Geangu, Mihai Grigore si Doru Berejovschi. Achitat. 8. Locotenent securitate Florin Iaru si civil Stelian Dragoi, dupa 22 decembrie 1989 s-au pus la dispozitia Garnizoanei Timisoara pentru a ajuta la lupta "antiterorista". Invinuiti de

furt - in 25 decembrie 1989 organizind o perchezitie la locuinta cetateanului iordanian Jarrar Bassel, si-ar fi insusit unele bunuri ale acestuia. Instanta a schimbat incadrarea juridica in "abuz in serviciu", osindindu-i pe invinuiti la cite 1 an si 6 luni inchisoare. 9. General Rotariu, locotenent-colonel Ion Paun si capitan Constantin Gheorghe au fost acuzati ca au ordonat deschiderea focului impotriva manifestantilor din Calea Lipovei, in 17 Decembrie 1989. In zona s-au inregistrat 6 morti si 30 de raniti prin impuscare. Acuzatii au fost achitati. Despre modul de desfasurare a procesului am scris in cartea "Falsificatorii istoriei".