Sunteți pe pagina 1din 1

Interactiunea persoana-situatie (PxS) in CAPS Cf.

modelului interactionist (Lewin) determinarea comportamentului este situata la intersecia forelor interne si externe, considernd ca acest lucru poate fi exprimat sub forma: C = f (P S). Altfel spus, comportamentul este un produs al interaciunii dinamice dintre persoana si situaia in care se afla persoana respectiva. Cf. CAPS (Teoria Sistemului Cognitiv-Afectiv al Personalitaii) personalitatea este un sistem de tip neuromimetic compus din unitati cognitive si afective multiplu interconectate intre ele si activate de stimulii externi dar si de stimulii interni evocati; in ordinea evolutiei ontogenetice, sistemul personalitatii confruntat cu stimularile environmentale invata si isi stabilizeaza anumite patternuri de activare si raspuns. Raspunsurile oferite de retea pot fi concomitent cognitive, afective si comportamentale. Modurile de procesare si raspunsurile oferite la stimuli capata stabilitate si devin definitorii pentru individ in forma unei amprente comportamentale coerente. Chiar daca de la situatie la situatie individul isi variaza raspunsul (ceea ce este de cele mai multe ori un semn de adaptabilitate), dinamica personalitatii este frecvent predictibila si nu aleatorie. CAPS asuma ca sistemul personalitaii genereaza patternuri stabile de tipul situaiecomportament (daca...atunci...), distincte ca forma si amplitudine de variaie, sensibile la modificarile survenite in structura de atribute (psihologice) care dau configuraia situaiei-stimul. Altfel spus, CAPS asuma variaia situaionala a raspunsurilor oferite de sistemul personalitaii (ca necesitate adaptativa impusa de mediu), dar aceasta variaie nu este nici pur aleatoare, nici variaie medie comuna tuturor indivizilor. Dimpotriva, variaia stabila in timp a comportamentului in raport cu modificarea situaiilor reflecta patternul predictibil al sistemului de personalitate individual. n cadrul CAPS, sistemul personalitii este redus la dou tipuri de uniti: cognitive si afective. Individul uman ar putea fi redus la un numr indefinit de astfel de uniti de procesare cognitiv-afectiv, iar unicitatea personalitii sale ar fi dat de patternurile stabile dup care se produce activarea reelei neuronale sub impactul situaiilor-stimul. Situaiile-stimul pot fi obiectiv-externe (obiecte, scene sociale, alte persoane etc.) sau subiectiv-interne (gnduri, emoii, expectane despre obiectele si scenele sociale i persoane evocate etc.). Astfel, din punct de vedere al concepiei CAPS, sistemul personalitii este nu altceva dect o reea interconectat de uniti cognitiv-afective care, activat de stimulii interni sau externi, si defineste de-a lungul experienei individuale moduri sau patternuri unice de procesare psihologic reflectat n rspunsurile comportamentale predictibile. Conform CAPS, se asum c la nivel intra-individual organizarea sistemului personalitii dispune de stabilitate si unicitate de expresie. Sistemul personalitii fiecruia, odat format, reflect diferenele interindividuale, disponibilitatea si predilecia de activare a anumitor patternuri de procesare si rspuns. Un pilon conceptual care susine CAPS este dat de Teoria Social-Cognitiv elaborat de Mischel (1973). La nivelul acestei teorii personalitatea funcioneaz prin interaciunea a cinci variabile-persoan: 1. Schemele de encodare, 2. Expectanele si credinele, 3. Afectele si emoiile, 4. Scopurile si valorile, 5. Competenele de autoreglare. CAPS integreaz toate aceste varibile-persoan, dar n forma condensat a unitilor cognitiv-afective care mediaz relaia input-output a sistemului personalitii. n interaciune cu variabilele situaionale, procesarea informaional este vectorizat pe anumite direcii comportamentale constrnse de forma de organizare a reelei cognitiv-afective. O reea neuromimetic se compune din uniti de detecie (input), uniti de procesare si uniti de rspuns comportamental (output). Reeaua intr n contact cu stimulii externi dar si cu cei interni, de exemplu, n forma reprezentrii unor scopuri personale. Prin acest contact, unitile de detecie sunt activate. Activarea lor capt un pattern corespunztor caracteristicilor stimulului aplicat. De la aceasta, activarea se propag ctre unitile de procesare prin intermediul legturilor formate n cursul experienei anterioare. Procesarea va genera noi cogniii si emoii dependente de istoria si ponderea activrilor anterioare. Evident, acestea s-ar finaliza n forma unor reacii comportamentale n plan concret sau simbolic.