Universitatea din Bucureti Facultatea de tiine politice Specializarea: Sudii Europene

An I, Semestrul II. Masterat

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV EUROPEAN

Lect. dr. Bogdan Iancu

Masterand Ciolpan Gheorghe-Dumitru

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV EUROPEAN

Analiza izvoarelor dreptului n teoria general a dreptului a pus n lumin dou categorii de accepiuni ale acestei noiuni :izvor de drept n sens material i izvor de drept n sens formal. Izvoarele materiale ale dreptului, denumite i izvoare reale sunt concepute ca adevrate dat-uri ale dreptului, realiti exterioare acestuia, care determin aciunea legiuitorului sau dau natere unor reguli izvorte din necesitile practice. Izvoarele materiale reprezint condiiile sociale care determin adoptarea unor norme juridice. Pentru ca o regul de conduit s devin obligatorie pentru cei crora li se adreseaz, este nevoie ca acea regul s capete o form juridic, prin care voina guvernanilor s devin voin de stat, obligatorie pentru membrii societii, pentru a putea s intervin n caz de nevoie fora de constngere a statului. Aici intervin izvoarele formale ale dreptului. Acestea reprezint actele normative adoptate sau emise de autotitile publice competente, acte ce conin norme juridice, reguli de conduit obligatorii, imperative. ntr-o formulare succint, izvoarele formale reprezint formele juridice de exprimare a voinei guvernanilor.1 Trebuie fcut distincie ntre izvorul de drept obiectiv i izvorul de drept subiectiv. a)Izvorul de drept obiectiv este ntotdeauna actul normativ care conine norme juridice, precum i alte surse recunoscute ca atare. b)Izvorul de drept subiectiv l constituie orice act sau fapt juridic, adic generator de drepturi i obligaii juridice, de exemplu, o autorizaie de construcie, o diplom de absolvire a unei forme de nvmnt, un contract de vnzare-cumprare, svrirea unei contravenii.2 Doctrina juridic occidental, n baza viziunilor metodologice eliberate de dogmatismul ideologic, a mprit izvoarele dreptului administrativ n izvoare scrise (Constituia legile, regulamentele, ordonanele, tratatele) i izvoare nescrise(cutuma, jurisprudena, principiile generale i chiar doctrina). Astfel prin izvor de drept se neleg procedurile prin care se elaboreaz regulile de drept.3 Autoritatea public elaboreaz prima categorie de izvoare, pe care le finalizeaz n norme scrise, de unde i denumirea lor de izvoare scrise, al cror prototip este legea. n cea de-a doua categorie elaborarea este mai nuanat, unele norme elaborate spontan, fiind concretizate n reguli cutumiare, n vreme ce alte norme sunt elaborate de instanele judectoreti, formnd regulile jurisprudeniale. n doctrina francez izvoarele de drept reprezint procedurile prin care se elaboreaz regulile de drept. n stabilirea regulilor de
1 2

Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag.48; Dumitru Brezoianu ,Drept administrativ-Partea general,Edit. Universitii Titu Maiorescu,Bucureti 2003,pag. 46; 3 Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005,pag. 128;

drept tehnica juridic const n elaborarea i interpretarea acestor norme juridice. n cadrul tehnicii juridice distingem: tehnica legislativ i tehnica interpretrii. Prin tehnica legislativ se stabilesc instituiile juridice, condiiile, modalitile i ordinea elementelor lor componente, precum si reglementarea activitilor din cadrul Statului. Sarcina legiuitorului const n cunoaterea exact a realitilor sociale, a principiilor juridice pentru a realize o adaptare just ntre fenomenele sociale, politice, economice, i forma juridic n care reglementeaz aceste manifestri ale vieii sociale. Dup statuarea regulii de drept ncepe sarcina interpretului nevoit s rezolve problemele noi aprute in viaa social i pe care legiuitorul nu le-a prevzut. Astfel apare tehnica interpretrii n care se cuprinde tehnica jurisprudenial i cea doctrinar. Cu alte cuvinte normele juridice sunt cuprinse n acte juridice, care devin astfel izvoare formale ale dreptului.Spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului public care i au izvorul n lege,dreptul administrativ i are izvorul i n alte forme de exprimare a normelor juridice.4 Izvoarele scrise, n epoca contemporan, au o determinare constituional, Constituia fiind primul dintre acestea. n general se admite idea ordonrii i ierarhizrii izvoarelor de drept vorbindu-se despre sistemul normativitii juridice, care nu trebuie confundat cu sistemul dreptului, ierarhizarea fcndu-se dup fora juridic. Fora juridic a unui izvor scris de drept este dat de coninutul i caracterul acestuia determinate de narura i poziia autoritii publice de la care eman. Izvoarele scrise ale dreptului administrative se ordoneaz i ierarhizeaz astfel: Constituia, legea organic, legea ordinar i ordonana, hotrrea Guvernului, hotrri ale administraiei ministeriale, ordinul prefectului, hotrrea Consiliului Judeean, hotrrea Consiliului local, dispoziia primarului.5 Constituia este cel mai mare izvor al dreptului administrativ datorit caracterului de lege fundamental a statului i deci, forei juridice superioare a normelor de drept administrativ pe care le conine. Este surs direct sau indirect a tuturor prerogativelor de administraie public. Trebuie precizat c nu toate dispoziiile constituionale sunt izvoare ale dreptului administrativ, ci doar cele care se refer la organizarea i funcionarea celor mai importante autoriti ale administraiei publice care privesc drepturile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor a cror realizare revine administraiei publice, normele care se refer la raporturile acesteia cu alte autoriti publice, precum i cu cetenii. Asemenea norme constituionale au deci o dubl natur juridic, de drept constituional i n subsidiar de drept administrativ. Legile constituionale adic legile de revizuire a Constituiei sunt izvor al dreptului administrativ numai n msura n care au ca obiect de reglementare probleme din sfera acestei ramuri de drept. Legile organice sunt legile ce pot fi adoptate doar n materiile expres prevzute n Constituie i sunt izvor al dreptului administrativ ,de asemenea,n msura n care reglementeaz raporturi de drept administrative.Exemplificm cu Legea nr.90/2001 privind organizarea i funcioanarea Guvernului i a ministerelor ,cu modificrile i

4 5

Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag..49; Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005,pag. 130;

completrile ulterioare ,Legea nr.188/1999 privind Statutul funcionarilor publici , modificrile i completrile ulterioare etc.6 n ceea ce privete legile ordinare ,ele vor fi izvoare de drept administrative numai n msura n care reglementeaz relaii sociale ce fac obiectul administraiei publice. De pild, din coroborarea art.73 alin.1 se deduce c ministerele se nfiineaz i se organizeaz prin lege ordinar, putndu-se adopta: o lege general i legi individuale ;numai o lege general sau numai legi speciale. Legiuitorul constituent las deschis oricare din aceste posibiliti. Legile care stabilesc contravenii, prin eliminare, intr tot n sfera legilor ordinare.7 Ordonanele Guvernului, simple sau de urgen, cu regimul lor specific consacrat de art.115 din Constituia Romniei republicat, acte normative cu fora juridic egal cu a legii, avnd o natur juridic special, pot fi izvoare ale dreptului administrativ dac avem n vedere organul emitent. ns nu se exclude posibilitatea ca ordonanele s fie i izvoare ale altor ramuri de drept n funcie de obiectul lor de reglementare. Hotrrile Guvernului, actele administraiei ministeriale i extraministeriale, ale autoritilor administrative centrale autonome, ale autoritilor administraiei publice locale i ale prefecilor constituie izvoare ale dreptului administrativ numai n msura n care au caracter normativ. Acesta este stabilit dup criteriul sferei de cuprindere, fiind vorba despre acte administrative care se adreseaz tuturor. Pot fi adoptate i acte administrative comune de dou sau mai multe ministere, care nu vor avea ns o for juridic superioar celor adoptate de o singur autoritate administrativ, dar pot constitui izvoare ale dreptului administrativ dac au caracter normativ.8 Izvoare de drept administrativ, cu condiia s aib caracter normativ i s reglementeze relaiile sociale ce fac obiectul dreptului administrativ, sunt i unele decrete ale preedintelui Romniei. Astfel potrivit art. 99 din Constituie, n exercitarea atribuiilor sale, preedintele emite decrete, unele avnd caracter normativ fiind astfel izvoare de drept administrativ. Prin aceste decrete preedintele declar mobilizarea general sau parial a armatei. Deasemenea Preedintele Romniei tot printr-un decret prezidenial poate s instituie starea de asediu ori starea de urgen n ntreaga ar sau numai n unele localiti.9 n ansamblul actelor normative ce pot constitui azvoare ale dreptului administrativ mai trebuie amintit c mai sunt n vigoare numeroase acte normative anterior Constituiei din 1991.Este vorba despre legi ale Marii Adunri Naionale ,decrete ale Consiliului de Stat avnd for juridic egal cu a legii, decrete prezideniale, hotrri ale Consiliului de Minitrii. Acestea reprezint izvoare ale dreptului administrative n msura n care reglementeaz n sfera acestuia i ii pstreaz caracterul de acte normative. n ceea ce privete teoria decretului-lege, potrivit unei poziii exprimate n doctrina interbelic este vorba despre dou noiuni care se contrazic, pentru c, n timp ce decretul este actul juridic al puterii executive, legea este actul juridic al puterii legislative. Nevoia statului de

6 7

Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag.50; Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005,pag. 134; 8 Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag. 51; 9 Dumitru Brezoianu ,Drept administrativ-Partea general,Edit. Universitii Titu Maiorescu,Bucureti 2003,pag. 47;

a avea legi nu nceteaz ci se amplific; statul are, pe de-o parte nevoie de legi noi, iar, pe de alt parte, are nevoie s modifice legile existente.10 O problem deosebit cu privire la izvoarele scrise de drept, n particular de drept administrative, o constituie tratatele i conveniile internaionale. n literatura noastr de specialitate, anterioar lui Decembrie 1989 ,unii autori au admis includerea tratatului n sfera izvoarelor formale ale dreptului, alii au considerat c izvor pentru dreptul intern nu este tratatul, ci legea de ratificare,chiar dac aceasta conine un singur articol. Achiesnd la primul punct de vedere ,reinem c un tratat internaional, pentru a fi izvor de drept administrativ, trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: a)s fie de aplicaie direct ,nemijlocit; b)s fie ratificat conform dispoziiei Constituiei; c)s cuprind reglementri ale relaiilor sociale ce fac obiectul dreptului administrativ.11 Ca o consecin logic a principiului supremaiei Constituiei deoarece ratificarea unui tratat poate avea loc numai dac nu conine prevederi contrare Constituiei, situaie care ar necesita revizuirea acesteia, pentru a i se asigura supremaia, la art.11 s-a adugat un al treilea alineat avnd urmtorul coninut: n cazul n care un tratat la care Romnia urmeaz s devin parte cuprinde dispoziii contrare Constituiei ,ratificarea lui poate avea loc numai dup revizuirea Constituiei.n plus art.20 din Constituie recunoate supremaia dreptului internaional asupra dreptului intern n material drepturilor fundamentale ale omului. Este consacrat astfel un principiu de incontestabil actualitate, care exprim ntr-o viziune modern corelaia dintre dreptul internaional i dreptul intern, cu aplicaia sa specific n domeniul drepturilor constituionale. Regula rezult din faptul c standardele internaionale sunt n favoarea omului, astfel nct nu se justific s aib prioritate fa de o lege intern mai favorabil, deoarece dac s-ar aplica ar fi n defavoarea lui. n perspectiva aderrii Romniei la Uniunea European n problema surselor internaionale ca izvor al dreptului intern va trebui avut n vedere teoria statelor comunitare existent n materie. Semnificativ este introducerea titlului 6 n Constituia Romniei denumit: Integrarea euro-atlantic. Potrivit doctrinei occidentale, numai regulamentele sunt direct aplicabile de administraia public i justiia statelor membre ale Uniunii, n timp ce directivele, fr a fi direct aplicabile, impun autoritilor naionale obligaia de a adopta dispoziii necesare pentru a le pune n aplicare.12 n ceea ce privete izvoarele nescrise ale dreptului administrativ, acestea sunt:obiceiul (cutuma), jurisprudena, principiile generale ale dreptului i doctrina. Cutuma sau obiceiul poate fi izvor de drept administrative cu respectarea unor condiii. Cutuma este o regul nescris, care a fost apilcat n mod repetat o perioad ndelungat de timp i care a fost acceptat ca obligatorie de o colectivitate uman.Pentru ca obiceiul s fie izvor de drept, trebuie s existe o prevedere scris a legii, care s permit utilizarea obiceiului n anumite situaii. n ceea ce privete dreptul administrativ ,este puin probabil posibilitatea recurgerii la cutum, ca izvor de drept. Obiceiul este mai frecvent folosit ca izvor de drept n dreptul civil. Astfel potrivit Constituiei, obligaiile proprietarului sunt cele care sunt stabilite de lege sau care decurg din obicei.13
10 11

Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag. 52; Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005,pag. 135; 12 Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag. 53; 13 Dumitru Brezoianu ,Drept administrativ-Partea general,Edit. Universitii Titu Maiorescu,Bucureti 2003,pag. 52;

Jurisprudena ca izvor de drept are o situaie diferit n funcie de sistemul de drept.Prin jurispruden se ntelege un ansamblu, o totalitate de hotrri judectoreti. n sistemul de drept francez, ca i n al rii noastre, hotrrile instanelor judectoresti nu sunt considerate a fi izvor de drept, ntruct se pornete de la ideea c rolul instanelor judectoreti este de a aplica legea la cazurile concrete, prin soluionarea de litigii juridice, i nicidecum de a crea legea ca izvor de drept prin hotrrile prin care se pronun. n alte sisteme de drept (de exemplu n dreptul anglo-saxon ), precedentul judiciar, adic hotrrile judectoreti pronunate anterior, este socotit drept izvor de drept, fcndu-se apel la asemenea hotrri pentru soluionarea unor litigii asemntoare. Principiile generale ale dreptului administrativ sunt izvoare importante ale acestei ramuri de drept. n doctrin a fost susinut necesitatea de a se face distincie ntre acele principii care sunt prevzute n acte normative, situaie n care chiar acele acte normative sunt izvoare ale dreptului administrativ, dup cum s-a menionat mai sus, i acele principii care, fr a fi prevzute expres n vreun act normativ, se degaj prin generalizare, cptnd valoarea unor izvoare distincte de acte normative respective. S-au format principii ale dreptului administrativ care au valoarea unor veritabile izvoare impuse de drept, care sunt respectate n administraia activ i sunt impuse acesteia de instanele judectoreti, atunci cnd sunt nclcate. Regimul juridic al actelor administrative se sprijin n bun paret pe principii de drept formulate de doctrina juridic i aplicate n practica instanelor de contentcios administrativ care controleaz legalitatea administraiei publice. Spre exemplu, principiul revocrii actelor administrative nu este prevzut expres n nici un text de lege, dei exist propuneri n acest sens, dar el se deduce din actele normative care reglementeaz organizarea i funcionarea administraiei publice. Privit ca operaiunea de ncetare definitiv a producerii de efecte juridice de un act administrativ ,acest principiu ar trebui prevzut expres n viitorul Cod de procedur administrativ . n doctrina occidental au fost identificate ca principii aplicabile n ipoteza absenei bazei legale, n activitatea administraiei comunitare, principiul egalitii i nediscriminrii, principiul securitii juridice i a proteciei ncrederii legitime, principiul proporionalitii pe lng cel al legalitii i al libertii de decizie a administraiei.14 Referitor la doctrin prerile sunt mprite, uneori i se recunoate caracterul de izvor de drept, alteori nu. n ceea ce ne privete, ne situm de partea autorilor care susin c, n sens strict, riguros tehnic juridic, doctrina n general, i doctrina de drept public, n particular, nu constituie un izvor de drept, dar nu e mai puin adevrat c are o influen decisiv asupra jurisprudenei. n toate rile civilizate un judector nu-i poate ingdui s motiveze o soluie fr s aduc argumente din doctrin, fiind peste tot lucrri de drept, care sunt invocate ratio scripta de tribunale. Pe aceast linie de idei, Prof. Rodica Narcisa Petrescu subliniaz c doctrina servete ca un ndreptar pentru judectori i pentru legiuitor ,reprezentnd n acelasi timp un semnal de alarm asupra reglementrilor care trebuie schimbate, imbuntite sau asupra solutiilor de lege ferenda care trebuie s stea n atenia legiuitorului.15
14 15

Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureti 2003,pag. 53; Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005,pag. 140.

Pozitia actuala a dreptului administrativ national in Uniunea Europeana este aceea a integrarii intr-un sistem global de indepliniri de sarcini, in conditiile in care nu mai opereaza prezumtia competentei exclusive a statului in privinta indeplinirii sarcinilor fata de populatie. Principiul subsidiaritatii joaca un rol esential in repartizarea competentelor intre diversele niveluri de realizare a sarcinilor autoritatilor. Suntem astfel martorii dezvoltarii conceptului de "stat constitutional deschis, ale carui caracteristici, in opinia lui Stefan Hobe, sunt: inexistenta unei competente exclusive privind indeplinirea sarcinilor; interconditionarea dintre actiunea internationala de restructurare a profilului intern al statului si directivele statale privind configurarea profilului organizatiilor internationale; monopolul fortei ("monopolul exercitarii violentei legitime ramane in continuare in mana statului), crearea identitatii (crearea unui sentiment al apartenentei la comunitatea europeana) si "deschiderea ca scop al statului. In interiorul ordinii juridice europene a aparut necesar sa se priveasca dincolo de frontierele nationale si sa se incerce sa se raspunda la intrebarea: care sunt punctele comune si diferentele de solutii retinute de sistemele de drept administrativ nationale, nu doar din interes teoretic si de drept comparat, ci si din necesitati practice. S-a afirmat ca, "ordine juridica in devenire, dreptul comunitar european are nevoie de a fi completat si dezvoltat intr-o maniera pertinenta. J. Schwarze arata ca dreptul comunitar este format in primul rand din norme de drept administrativ, in particular de drept administrativ economic si management public. Aceasta deoarece vizeaza pe de o parte organizarea si functionarea institutiilor comunitare, actele emise de acestea si conformitatea lor cu tratatele de baza ale comunitatii si reglementarile derivate iar, pe de alta parte vizeaza rolul de mijlocitor al administratiilor publice nationale in realizarea politicilor comunitare. Din aceasta perspectiva, in opinia aceluiasi autor, sintagma "comunitate de drept folosita de Curtea Europeana de Justitie pentru a desemna comunitatile europene ar putea avea semnificatia de "comunitate de drept administrativ. Trebuie subliniat faptul ca nu putem disocia, in principiu, dreptul administrativ european intr-un drept administrativ aplicabil doar institutiilor comunitare si un drept administrativ propagat in exterior si aplicabil institutiilor administrative din tarile membre. Dezbaterea publica europeana creeaza curente si opinii care strabat intreaga Uniune. Astfel Codul bunei conduite administrative adoptat de Parlamentul European la 6 septembrie 2001 la propunerea Mediatorului european cuprinde reguli si principii pe care institutiile comunitare trebuie sa le respecte in raporturile cu cetatenii europeni. Dar gratie colaborarii Mediatorului european cu mediatorii nationali sau cu organele similare din tarile membre aceste principii se aplica in intreaga uniune. Daca prin drept administrativ european am intelege doar dreptul care guverneaza organizarea si functionarea institutiilor Uniunii Europene, ne-am limita la viziunea clasica a organizatiei internationale (vezi Consiliul Europei) care nu poate sa impuna deciziile sale statelor membre decat prin instrumentul tratamentului si necesitatea ratificarii lui pentru a produce efecte in dreptul intern. Or, regulamentele Uniunii Europene sunt de aplicabilitate direct a in dreptul intern al statelor membre.

Exista un bogat continut legislativ, cutumiar si jurisprudential referitor la aspectele juridice ale unor sectoare administrative, ceea ce constituie asa-numitul acquis comunitar. Acquis-ul comunitar formalizat si neformalizat contribuie la crearea unei convergente la nivelul politicilor administrative dezvoltate de guvernele nationale conducand treptat la crearea unui Spatiu administrativ european. Atunci cand un stat membru esueaza in implementarea legislatiei Comunitatii Europene, exista importante consecinte legale. Statul este acuzat de responsabilitate non-contractuala, prin inegalitatea savarsita in nereusita transpunerii unei directive a Comunitatii Europene sau in aplicarea unui regulament al acestuia. Acest lucru creeaza o motivatie suficienta oricarei persoane individuale pentru a solicita statului compensarea daunelor produse, printr-o curte judecatoreasca. Unele principii esentiale,cum ar fi dreptul la verificare juridica a deciziilor administrative,obligatia de motivare a actelor juridice comunitare sau motivele de recurs incluse in dispozitiile care asigura, dupa modelul francez, o protectie jurisdictionala impotriva actelor comunitare neconforme cu tratatele, sunt prevazute in textele tratatelor de baza ale Uniunii Europene. Un numar apreciabil de reguli scrise de drept administrativ au aparut intre timp in dreptul derivat - reglementari adoptate in temeiul si in conformitate cu tratatele de baza. Aceste reglementari atribuite administratiilor europene cu un dublu rol: acela de instrument sau de interfata prin intermediul careia se deruleaza programe de asistenta financiara, de aplicare a acquis-ului comunitar, si de educatie in spirit civic comunitar, precum si acela de entitate autonoma dotata cu mijloace de actiune si de personal. Sub primul aspect se vorbeste deseori despre cresterea capacitatii administratiei publice pentru a raspunde cerintelor tot mai diversificate pe care le presupune integrarea. Sub cel de al doilea aspect se vorbeste despre cresterea eficientei si coerentei actului administrativ si despre democratizarea functiei publice. Insa o importanta covarsitoare pentru dezvoltarea dreptului administrativ european a avut-o componenta jurisprudentiala. Astfel, imensa majoritate a principiilor juridice generale recunoscute azi in dreptul comunitar ca fiind aplicabile actelor administrative au fost elaborate de Curtea de Justitie a UE pe cale pretoriana. Curtea de Justitie a UE actioneaza, in primul rand, ca o curte administrativa - in sensul dreptului continental pentru Comunitati, in scopul de a proteja subiectele de drept, statele membre, precum si personale. Aceasta asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor. Statele membre stabilesc caile de atac necesare pentru asigurarea unei protectii jurisdictionale efective in domeniile reglementate de dreptul Uniunii. Curtea de Justitie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justitie, Tribunalul si tribunalele specializate.

In opinia noastra cele trei componente intrunite sub sintagma de "Curte de Justitie a Uniunii Europene indeplineste functia puterii judecatoresti, in acceptiunea clasica a separarii puterii in stat. Punctul de plecare al jurisprudentei administrative comunitare este considerat a fi hotararea Algera din 12 iulie 1957 in care Curtea Europeana de Justitie a statuat ca lipsa din tratatele de baza a dispozitiilor necesare pentru rezolvarea unui litigiu cu caracter administrativ nu impiedica solutionarea acestuia, urmand a se avea in vedere legislatia, doctrina si jurisprudenta statelor membre. Pornind de la o dubla restrictie inexistenta unei norme comunitare si interdictia denegarii de dreptate Curtea, prin bogata ei jurisprudenta, a stabilit principii pe care toate statele membre trebuia sa le respecte. Se pot mentiona astfel: principiul administratiei prin lege, principiul proportionalitatii, al certitudinii legale, protectia solicitarilor legitime, nediscriminarea, dreptul la o audienta in cadrul procedurilor decizionale din administratie, rapoarte interimare, conditii egale de acces la curtile administrative, responsabilitatea noncontractuala a administratiei publice. Insa, de cele mai multe ori se observa ca instanta europeana nu a oferit o baza comunitara sau nationala de drept pentru principii ca increderea, certitudinea legala sau proportionalitatea. Din contra, ea si-a asumat autenticitatea lor sau a stabilit caracteristicile lor speciale ca principii de drept comunitar in cele mai scurte formule. Folosind exemplul principiilor de drept administrativ enumerate, dar si reglementarile europene in materie, dorim sa descifram in cadrul acestui curs, masura in care se poate spune ca dreptul administrativ european( mai recent dreptul administrativ in UE) exista si ce posibilitati si limite conditioneaza evolutia sa ulterioara. Asa cum exista anumite probleme care necesita reglementarea in cadrul dreptului administrativ national si la nivel european, principiile administrarii prin drept, conducerea administrativa nondiscriminatorie si echitabila, proportionalitatea, siguranta legala, protectia drepturilor legitime si mentinerea unui proces administrativ corect si echitabil au iesit la iveala, au aparut probleme esentiale. Ele reprezinta miezul si inceputul cristalizarii dreptului administrativ european. Prin cursul nostru vom cauta sa ilustram cat de departe se poate extinde acum dreptul administrativ care, adesea, a trecut neobservat, la nivel european. Cercetarea o vom extinde si la cadrul problemelor dezvoltarii teoretice cu privire la dreptul administrativ european, dat fiind ca, fara o dezvoltare doctrinara in acest domeniu, nu va fi posibila garantarea nici a eficientei masurilor administrative, nici a nivelului de transparenta si compatibilitate a actiunilor administrative, cerute de asigurarea protectiei cetatenilor. O inventariere sistematica a elementelor esentiale ale dreptului administrativ in UE inseamna analiza stabilitati lui actuale si descoperirea posibilitatilor de evolutie. O abordare mult mai precisa a cailor de dezvoltare poate fi intreprinsa doar pe baza unei studieri riguroase a situatiei juridice existente. Cunoasterea mecanismelor de functionare a sistemului juridic european presupune analiza principiilor suprematiei si efectului direct al dreptului comunitar precum si a modalitatilor de asigurare a unui tratament echitabil pentru toti cetatenii Uniunii.

Urgenta demersului studierii dreptului administrativ in UE deriva si din aceea ca dreptul comunitar este in fapt aplicat direct doar intr-o mica masura de Comisie, ca institutie comunitara, si mai curand este aplicat in mod special de autoritatile administrative nationale. Pe de alta parte, investigarea urmareste sa clarifice nu numai influenta principilor de drept administrativ national asupra dreptului comunitar european, dar, in parte, si efectele juridice ale dreptului european recent dezvoltat asupra sistemelor juridice administrative nationale. In acest fel, problema crearii si evolutiei unui drept administrativ in UE nu trebuie inteleasa simplist, in sensul ingust al izolarii intr-un sigur drept administrativ unificat al Uniunii Europene in aplicarea dreptului comunitar, ci intrun sens mai larg, de a urmarii dezvoltarea ulterioara si convergenta sistemelor de drept administrativ in Europa. In viitor, sistemele juridice nationale vor ramane capabile sa reziste unificarii tendintelor, chiar daca cerinte si dificultati similare actioneaza asupra administratiei publice atat in statele membre cat si in comunitate, impreuna cu cerintele la nivel national, care, in cele din urma, sunt la fel de presante ca cele ale comunitatii. In aceste conditii trebuie pusa urmatoarea intrebare fundamentala: cat de departe au evoluat principiile conducerii administrative in statele europene membre ale Uniunii si in ce masura sistemul a creat o balanta adecvata intre o administratie reala si eficienta si drepturile indivizilor. Nu trebuie in nici un caz sa neglijam restrictiile si rezistenta care in viitorul apropiat vor continua sa atace toate incercarile de a efectua o unire a tuturor fatetelor dreptului administrativ european, asa cum a fost definit. Rezistenta clasica a dreptului administrativ la toate incercarile de unificare este de notorietate, dat fiind flexibilitatea redusa si identitatea conservatoare ancorata in reflexul istoric. Cu toate acestea necesitatea democratizarii administratiei si apropierea ei de cetatean este un deziderat european impartasit de toate tarile membre. Observam astazi ca, desi expresia si conceputul de lege (drept) al administratiei publice difera de la un sistem national la altul, este posibil un acord asupra unei definitii comune a legii administrative, ca fiind un set de principii si reguli care se refera la organizarea si managementul administratiei publice si la relatiile dintre administratii si cetateni. In incercarea de a desprinde o serie de principii pentru dreptul administrativ in UE , trebuie avut in vedere ca nu exista o doctrina strict recunoscuta, bazata pe un rationament deductiv, in centrul dreptului judecatoresc al Curtii de Justitie al UE. Acest lucru este o consecinta a pozitiei legale speciale si a functiei Curtii. Pe de alta parte, hotararile Curtii de Justitie, cel putin in ceea ce priveste efectele lor asupra proceselor individuale, pot uneori avea repercusiuni politice considerabile. Din aceste motive trebuie sa intelegem ca un set de principii sau doctrine pentru dreptul administrativ in UE poate fi dezvoltat treptat prin asocierea, examinarea si diferentierea proceselor individuale. In acest sens AvocatulGeneral Gand (al poporului) concluziona in fata Curtii: "ca in orice studii juridice, teoria poate fi construita numai prin actiuni succesive si reconcilierea rationamentelor; atunci se ajunge la un punct culminant.

Bibliografie:
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol 1, Edit. All Beck,Bucureti 2003 Dumitru Brezoianu, Drept administrativ-Partea general, Edit. Universitii Titu Maiorescu, Bucureti 2003 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.1, Ediia 4,Edit. All Beck,Bucureti 2005 http://www.avocatura.com