BAZELE CONTABILITATII CURS 3 18.10.

2010
Cadrul juridic European si international al contabilitatii Datorita fenomenului globarizarii necesitatea de informare a investitorilor de pe diverse piee internationale a devenit din ce in ce mai importanta ceea ce a impus adoptarea unor standarde de contabilitate general recunoscut de oamenii de afaceri si profesionistii contabili din diverse tari. In 1973 a fost infiintat comitetul international de standarde contabile (IASC) care a avut ca obiective formularea si publicarea normelor contabile care trebuie respectate pentru prezentarea situatiilor financiare anuale (bilant, cont de profit si pierdere, si anexe) si de a promova aplicarea acestora la nivel international. La nivel European au fost adoptate mai multe directive ale Uniunii Europene. Din punct de vedere contabil au fost adoptate mai multe directive care nu sunt legi propriu-zise ci niste prescriptii, principii care lasa statelor membre mai multe obtiuni de reglementare a materiei contabile. Cele mai importante directive care se refera la domeniul contabilitatii sunt directivele 2, 4 si 7. Directiva 2 (1976) delimiteaza SA de SRL din punct de vedere al nivelului capitalurilor si al distribuirii lor de actiuni, profituri. Directiva 4 (1978) se refera la reguli de evaluare, formatele situatiilor financiare care trebuie publicate. Acesta directiva se mai refera si la contabilitatea intreprinderilor care fac parte din grupuri. Directiva 7 (1983) vizeaza conturile consolidate (ale grupurilor de societati). Cadrul juridical contabilitatii are ca prima autoritate tratatele sau acordurile internationale care se afla la un nivel ierarhic superior legilor din diverse tari semnatare.

CAPITOLUL II . Obiectul si metoda contabilitatii. Obiectul de studiu al contabilitatii este PATRIMONIUL format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau unei persoane juridice, precum si bunurile la care se refera. Ecuatia generala a PATRIMUNIULUI poatefi definita astfel : BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII Bunurile economice reprezinta realitatea economica substanta patrimoniului si se clasifica in : - bunuri materiale (tangibile, corporale) respectiv cladiri, utilaje, mijloace de transport, materiale, marfuri, numerar - bunuri nemateriale (intangibile sau necorporale) creante (drepturi fata de terti), brevete de inventie, marci (KNOW-HOW), si programe informatice (softuri) Drepturile si obligatiile reprezinta exprimarea juridica a patrimoniului. Drepturile se refera la resursele proprii ale intreprinderii este egal Capital Social format din aporturile in bani si in natura ale asociatilor sau actionarilor. Obligatiile reprezinta resurse imprumutate atrase pe care intreprinderile trebuie sa le restituie creditorilor. Din punct de vedere al utilizarii resurselor PATRIMONIULUI poate fi reprezentat si altfel : PATRIMONIU UTILIZARI ALOCARI 1. Utilizari permanente (IMOBILIZARI) 2. Utilizari temporare (ACTIVE CIRCULANTE) RESURSE FINANTARI 1. Resurse permanente (CAPITALURI PERMANENTE=CAPITAL SOCIAL + CREDITE PE TERMEN LUNG) 2. Resurse temporare (DATORII PE TERMEN SCURT)

Cea mai utilizata formula a ecuatiei generale a PATRIMONIULUI este ACTIV=PASIV. In sfera de interes a contabilitatii intra si calculul rezultatelor (profit sau pierdere) rezultate din diferenta dintre venituri si cheltuieli.