1.

Leziunile de decubit : Mobilitatea este o functie de baza a organismului pentru a duce o viata independent -presupune integritatea sau ingradirea functionarii a urmatoarelor aparate sau sisteme (respirator , cardio-vascular , excretor, digestiv, etc) Leziuni de decubit : -leziuni localizate la nivelul pielii si partilor moi subcutanate aparute in urma compresiunii zonelor de sprijin ale corpului , datorate imobilizarii prelungite a pacientului. Epidermul: - epiteliu stratificat de tip carnos - nu este vascularizat - se regenereaza in 30 de zile - terminatii nervoase receptoare Dermul : - confera tegumentului elasticitate - este bogat in vase de sange , terminatii nervoase , are receptori diversi - patrunde in epiderm Hipodermul -tesutul conjunctiv : lax , bogat in cellule adipoase - retea vasculara subcutanata , nervi , receptori - glomerulii glandelor sudoripare (partea secretorie) - partea profunda a foliculilor pilosi Functiile pielii : -de protective impotriva agentilor chimici , fizici , etc. - organ de excretie prin excretia sudorala - organ de absorbtie pentru anumite medicamente - functie de termoreglare - functie hemodinamica - functie metabolic in echilibrul hidroelectrolitic - e un izvor de cellule embrionare care se pot regenera rapid (in transplant) - functie de deposit pentru ca acumuleaza importante cantitati de grasime In producerea escarelor , sunt implicate 3 grupuri de factori : 1. Factorii determinanti 2. Factorii de risc sau favorizanti 3. Factorul timp 1.Factorii determinanti : a) Presiunea exercitata asupra tegumentului : - apare atunci cand presiunea exercitata pe capilare devine mai mare decat presiunea intracapilara. - in aceasta situatie se impiedica buna circulatie a sangelui , oxigenarea regiunii , ceea ce duce in timp la necroza tesuturilor comprimate. - aceasta presiune se exercita la nivelul zonelor de sprijin ale corpului , , acolo unde sunt proeminente osoase , a.i. pielea e strivita intre os si suprafata de sprijin. b) Factori de frecare : - frecarea se produce atunci cand 2 suprafete se afla in contact , se deplaseaza una fat ace cealalta c) Forfecarea / fortele de taiere : - se produce atunci cand actioneaza forte de frecare concomitant cu forte de presiune . 2. Factori intrinseci / Factori extrinseci : a) Factori intrinseci : - afectiuni care necesita imibilizarea la pat - afectiuni care datorita leziunilor nervoase au un prag dureros scazut (ex : diabet) - varsta - tulburarile circulatorii ( insuficienta cardiaca) - persoanele care au avut escare in antecedent

- persoanele supraponderale si subponderale - afectiuni care scad imunitatea (diabet , boli infectioase , sida , cancer) - incontinenta urinara dar si fecala - factorul psihic (dementa senila) b) Factori extrinseci : - igiena corporala exagerata sau precara - dieta - umezeala excesiva a pielii - medicamentele - lenjeria de pat si imbracaminte neadecvata - purtarea portmoneului la buzunarul din spate - pozitionarea incorecta si lipsa repozitionarilor - tehnici de manevrare gresite - aparate gipsate , ortopedice , diapozitive medicale care supun pielea la presiune - factori sociali ( izolarea ) Aspecte clinice si stadia evolutive : 1.Stadiul superficial : - apare o zona de care nu dispare la presiune , iar uneori se poate palpa o zona muscular dura si + - caldura locala. 2. Stadiul 2 : - se caracterizeaza prin degradarea epidermei , care se intinde pana la derm fara a-l depasi , si are aspect de ulceratie superficial de escoriatie (julitura) sau vezicula ( basicuta). 3. In stadiul 3 : - este lezat epidermal si dermul in totalitate - cuprinde si hipodermul , muschii si tesutul osos sunt neafectate. 4. Stadiul 4 : - se afecteaza si muschii , tendoanele si poate sa ajunga si la os. - apar fenomene subiective : senzatii de mancarime si durere - localizarea escarelor : - cap , umar , sacrum , fese , calcaie , cot , Barbie , degetele de la picioare , glezne , genunchi , piept , creste iliace , apofize spinoase , omoplati , tampla , coate , regiunea occipitala , la nivelul ischioamelor , regiunea sacrala dar si in regiunile care sunt supuse unor suprasolicitari zilnice ( palmele ) . Metode de evaluare a riscului de aparitie a escarelor : Se folosesc o serie de scale : -Braden , Norton , Medley , Waterlow Complicatiile escarei : -suprainfectia escarei : poate sa ajunga pana la os producand osteomielita - reaparitia unei escare dupa vindecare. Tratamentul profilactic al escarelor cuprinde : 1.Evaluarea starii tegumentului si a factorilor de risc. 2. Mobilizari , (re)pozitionari 3. Tehnici de manevrare corecte 4. Intretinerea tegumentului 5. Alimentatia 1.Evaluarea starii tegumentului si a factorilor de risc. - reprezinta baza profilaxiei escarelor - pacientul se dezbraca , se descalta si se indeparteaza de aparatele ortopedice - se face o inspectie generala a tegumentului cu accent pe zonele tegumentare la nivelul proeminentelor osoase

- pentru pacientii mobilizati la pat : occiputul - pentru pacientii asezati : tuberozitatile ischiatice , coccis , sacru , omoplati , coate - aceasta inspectie se face zilnic ( cel mai bine dimineata si seara) La examinarea clinica a tegumentului se urmaresc 5 parametrii : -temperatura pielii - coloratia : edemul care nu se coloreaza la presiune escara de gradul 1 . - textura - integritatea tegumentului - starea de umezeala 2. Mobilizari , (re)pozitionari : - presiunea joaca rolul principal in producerea leziunilor de decubit - este esentiala in primul rand deconprimarea regiunilor respective prin mobilizari (re)pozitionari. - se alcatuieste un plan individual pentru fiecare pacient in parte - mobilizari : incepute cat mai curand la indicatiile medicului la inceput mobilizari pasive , apoi active asistate , apoi active libere se pot integra in masurile de ingrijire curente ale pacientului bridging : descarca zona sacrala decomprimare : exercitii facute la trapez pacientul e incurajat sa execute singur si eficient repozitionarile -pozitionarile : urmaresc repartizarea greutatii corpului pe o suprafata cat mai mare se selecteaza in functie de pacient si afectiunii pentru a diminua riscul aparitiei escarelor , se folosesc diferite suprafete adaptate terapeutice ( perne , saltele cu gel , spuma , apa ) pot da si efecte secundare : daca sunt moi , pot produce vertij. pentru utilizarea de scaun rulant , pernele trebuie adaptate pentru fiecare utilizator in parte ( sa elibereze zonele vulnerabile de presiune , prin adaugarea unui strat protector suplimentar , si sa distribuie punctele de hiper tensiune in afara proeminentelor osoase) sa determine punctul de presiune cu saltele cu senzori de presiune -repozitionarile : trebuie facute la cel mult 2 ore frecventa depinde de o serie de factori : nivelul de activitate / mobilitate , testarea tegumentului de suprafata de sprijin nu inseamna trecerea corpului dintr-o pozitie in alta (d.d d.l. ) sunt preferate schimbari mici si frecvente ale pozitiei in timpul repozitionarilor se vor evita frecarea si forfecarea pentru pacientul in asezat , repozitionarile sunt mai putin evidente ; bolnavul trebuie sa-si schimbe pozitia la 15 minute 3. Tehnici de manevrare corecte Trebuie sa respecte urmatoarele criterii : -gradul de risc al aparitiei leziunilor de decubit - prezenta unei leziuni de decubit - gradul de mobilitate a pacientului - starea psihica - daca e sub ingrijire temporara , de durata sau de urgent 4. Intretinerea tegumentului : - pielea e acoperita cu un strat hidrolipidic cu un PH (4 6.6) - Ph-ul ne protejeaza - o piele normal isi revine intre 30 200 minute - produsele cosmetic ar trebui sa aiba un PH 5 5.5 - baia in scop igienic se face numai atunci cand e necesar ; apa calda dauneaza

5. Alimentatia : -echilibrata cu multe legume , fructe atentie la aportul proteic . 2. Sindromul de imobilitate Efecte asupra aparatului locomotor Modificari fiziopatologige : 1. Influentarea mecanicii respiratorie prin : -compresie asupra toracelui datorata mentinerii mai indelungate a unei pozitii. -ingreunarea miscarii diafragmului prin presiunea exercitata asupra lui de organelle intraabdominale. 2. Tulburari de ventilatie pulmonara -alveolele , bronhiolele si capilarele care se gasesc in portiunea decliva, fiind foarte elastice , vor fi comprimate de zonele superioare , datorita fortei gravitationale. - in aceasta zona apar zone de atelectazie pasagere care pot deveni ulterior definitive , deoarece tot aceleasi alveoli raman neaerate. 3. Neacrozarea alveolelor va determina scaderea perfuziei deoarece hipoxia consecutiva determina vasoconstrictie arteriolara. Atelectazii = turtire , colabare a unui plaman din cauza lipsei aerului alveolar. Staza = oprire sau incetinire a circulatiei sanguine sau a secretiilor. 4.Apare staza pulmonara in zonele declive prin alterarea functiei mucociliare cu acumulare de secretii. -conditii favorizante pentru aparitia suprainfectiilor pulmonare -tusea ineficienta este alt factor favorizant al stazei -consumul redus de lichide poate creste vascozitatea secretiilor. 5. Datorita reducerii metabolismului bazal, frecventa respiratore scade , respiratia devine superficiala. -in caz de effort , necesarul crescut de oxigen se va asigura prin cresterea marcata a frecventei respiratorii - adaptarea solicitarilor la posibile .. in cazul mobilizarilor. 6.Scaderea tonusului muscular abdominal influenteaza negativ respiratia 7.Eventualele deformatii osoase ale coloanei vertebrale sau ale toracelui pot determina o reducere a volumului cavitatii toracice si a capacitatii vitale. Aceste modificari duc la cresterea riscului aparitiei unor afectiuni respiratorii restrictive : -pneumoniei de decubit sau pneumonia hipostatica -pneumonia de decubit Pneumonia de decubit : Pneumonia este un process inflamator acut sau cronic al parenchimului pulmonar , cel mai frecvent de cauza infectioasa , dar si alergica , chimica sau fizica. Parenchim = tesutul functional al unui organ In pneumonie sunt interesate : - Caile respiratorii inferioare (bronhiolele respiratorii) - Canalele alveolare - Sacii alveolari - Alveolele - Interstitiul pulmonary Pneumoniile infectioase : - Sunt produse de microbi Agentii infectiosi intra prin mai multe cai in plamani : - Inhalare directa - Prin aspirarea secretiilor din caile respiratorii superioare si bucofaringiene - Pe cale hematogena

- Prin contiguitate (exista apropiere dar nu exista comunicare) de la focare in vecinatate. - Patrundere directa (traumatisme deschise) Pneumoniile infectioase pot fi clasificate dpdv epidemiologic in : -ambulante -nosocomiale (bolile contractate intr-o unitate spitaliceasca) Pneumonia de decubit -este o pneumonie care se dezvolta in special la nivelul pulmonar bazal si posterior , datorita decubitului prelungit -este o complicatie infectioasa de temut , cu potential de risc vital crescut. Manifestari clinice : -febra -frisoane -tuse , la inceput seaca , apoi productive -junghi toracic (poate lipsi) -astenie (stare generala alterata) Factori de risc : -pacientii ventilati artificial - pacientii cu troheostomie - respiratia antalgica - afectiuni cardiace , afectiuni respiratorii - fumatul , obezitatea - imobilizarea la pat - boli neurologige , hemiplagie , tulburari de deglutitie - antecedente de boala pulmonara cronica Profilaxia pneumoniei de decubit : 1.Examinare clinica periodica (la 8 ore) Inspectia si palparea : - modificari ale frecventei , ritmului si amplitudinii respiratorii Ascultatia : - raluri crepitante care se aud in inspir. (Raluri = zgomote supraadaugate care se asculta cu stetoscopul) 2.Evaluarea factorilor de risc : scale de evaluare. 3.Permeabilizarea cailor respiratorii superioare (fosele nazale) , Nebulizator (aparat pentru aerosoli) pentru umidificarea cailor respiratorii la nevoie 4.Igiena -personala : nu se permit bijuteriile , ceasul sau unghiile lungi -mainile se spala si se dezinfecteaza -datorita contactului cu mucoasele , se poarta manusi sterile -materiale si instumente utilizate -asepsie -igiena pacientului : in special a cavitatii bucale 5.Asigurarea microclimatului corespunzator -camera se aeriseste regulat , fara a expune pacientul la curenti de aer si hipotermie -umidificator de aer (peste 50% umiditate in camera) 6.Pozitionarea si repozitionarea periodica a pacientului pentru a facilita aerarea tuturor segmentelor pulmonare In decubit dorsal , pozitii A , V , T : -au scopul de a expansion anumite segmente pumonare , pentru o mai buna ventilare si oxigenare -se mentin 15-30 minute -se respecta masurile antiescare -se respecta dorintele pacientului , deoarece anumite pozitii nu sunt aggregate de acesta Pozitionarea in A -faciliteaza o mai buna aerare la nivelul segmentelor superioare ale plamanului -se realizeaza cu ajutorul a 2 perde de 60x20 cm sau o perna ingusta si lunga + perna mica pentru

sustinerea capului -cele 2 perne sunt astfel plasate incat se suprapun la capatul lor proximal. Ele formeaza cele 2 laturi ale literei A. -omoplatii se sprijina direct pe varful literei A -capul este sustinut de o perna mica - aceasta pozitie este acceptata pentru scurt timp de pacient. Pozitionarea in V : -faciliteaza o mai buna aerare la nivelul segmentelor inferioare -varful literei se plaseaza sub regiunea sacrolombara -cele 2 brate ale literei ajung la nivelul umarului drept sis tang. Pozitionarea in T : -faciliteaza o mai buna aerare la nivelul segmentelor mijlocii -perna transversal se intinde de la umarul drept spre cel stang - perna vertical corespunde C.V. 7.Frictiuni stimulante ale respiratiei Induc o respiratie mai profunda -pozitia pacientului : decubit lateral de 135 grade , asezat si se executa frictiuni circulare. - ritmul frictiunilor se adapteaza frecventei respiratorii a pacientului - durata 5 minute , se poate repeat de mai multe ori pe zi - in expir , mainile coboara simultan palalel si lateral , exercitand o usoara presiune. Presiunea se reduce concomitant cu inceputul inspirului - in inspire , mainile aluneca in sus sis pre medial. Alte indicatii : dureri , depresii , tulburari de somb , tuldurari de perceptive Contraindicatii : fracture de coloana , coaste , afectiuni dermatologice. 8.Reeducarea respiratorie : Respiratia de contact (dirijare mamala) -stimularea respiratiei in regiunea costala : - se aplica mainile in regiunea costala si solicitam pacientului sa respire contra presiunii exercitate de mainile KT (in inspire impinge in maini , in expir se departeaza de maini) -stimularea respiratiei diafragmatice : -se realizeaza la fel , numai ca mainile se aplica la nivelul abdomenului - pacientul este solicitat sa-si constientizeze actul respirator. Educarea tusei : -sa se inlocuiasca o tuse frecventa ineficienta cu un unic efort , persistent. Important este sa se inspire pe nas , ca apoi sa se tuseasca scurt si cu forta. 9.Vibratii - faciliteaza desprinderea secretiilor si toaleta bronsica - sunt contraindicate la pacientii care au in antecedente : infarct miocardic , embolie pulmonara , leziuni cerebrale. 10.Posturi de drenaj bronsic ( drenajul postural) - consta in pozitionarea plamanilor mai sus fata de caile respiratorii pentru a facilita eliminarea secretiilor datorita fortei gravitationale - se executa de mai multe ori pe zii si se mentin 15-20 minute. 11.Hidratare corecta 12.Mobilizare precoce ( la indicatia medicului) 3.Sindromul de imobilizare. Efecte asupra aparatului locomotor A. La nivel muscular 1. Scaderea fortei musculare sunt afectati in special muschii antigravitationali, mai evident la nivelul muschilor membrului inferior recuperarea fortei musculare se face mult mai greu fata de pierderea ei; in 4 saptamani se

recupereaza forta musculara pierduta intr-o saptamana scaderea fortei musculare + deconditionarea cardiovasculara scaderea rezistentei la efort 2. Contractura musculara daca un mushci e mentinut intr-o pozitie scurata, fibrele musculare si tesuturile conjunctive se adpteaza la aceasta pozitie ducand la contractura. Orice contractie musculara duce automat la alungirea antagonistului. In lipsa miscarii acesti muschi nu mai sunt alungiti se scurteaza determina o limitare a mobilitatii articulare cu scurtarea muschilor, tendoanelor, ligamentelor si retractie caspsulara contracturile se instaleaza mai lent fata de escare: dupa aproximativ 3 saptamani apar modificarile musculare si articulare Manifestari clinice: mentinerea unei pozitii fortate in articulatie care nu poate fi corectata nici activ si nici pasiv, decat intr-o mica masura dureri miscari dizarmonice miscari intr-un singur plan hipotrofie musculara fixarea articulatiei in flexie, extensie, abductie, adductie (ultimele 2 in special la nivelul policelui) Etiologie: imobilitate, repausul la pat imobilizare terapeutica: gips, extensii ortopedice neurogena: paraliziile din leziunile SNC si periferic (in special in paraliziile spastice) dureroasa: pozitii antalgice in dureri cronice dermatogena: cicatrici intinse (ex: dupa arsuri) psihogena (declansate de traume psihice constient sau inconstient pacientul nu misca o articulatie) artrogena: postraumatica, inflamatorie, degenerativa greseli de ingrijire a bolnavului in special la pacientii inconstienti (come), paralizati: prin lipsa mobilizarii si repozitionarii prin pozitionari nefiziologice Localizare: sold, genunchi, glezne, pumn, coate, articulatiile coloanei vertebrale (cervicale si lombare) cea mai frecventa contractura la pacientii imobilizati la pat este piciorul stramb equin. Se produce prin: presiune pe care o exercita plapuma pe fata dorsala a piciorului greutatea proprie a piciorului 3. Atrofia musculara apare in urma afectarii invervatiei muschiului fibrele musculare se reduc ca dimensiuni dar elementele contractile raman neschimbate din acest motiv mobilizarile trebuie sa inceapa imediat, deoarece si elementele contractile sufera in timp unele modificari sau incep sa dispara fiind inlocuite de tesut fibros in sindromul de neuromotor central apare o paralizie spastica care determina o scadere a volumului muschiului cu 30-35% protejand totusi fata de atrofia completa. In sindromul de neuromotor periferic apare o paralizie flasca ireversibila, volumul muschiului reducandu-se cu 90-95%. Fara recuperare indicata muschiul va fi inlocuit de

tesut conjunctiv B. La nivel osteo-articular 1. Osteoporoza e o osteoporoza secunadara in conditii normale, incarcarea membrelor, gravitatia si activitatea musculara au o actiune continua asupra osului mentinand balanta intre formarea si resorbtia osoasa repausul prelungit afecteaza componenta organica si pe cea minerala a osului la aceasta se adauga prezenta calciuriei si scaderea calciului din depozite scaderea masei osoase totale (mai ales la nivelul membrelor importante) dupa 12 saptamani de repaus la pat, densitatea osoasa scade cu 10% ca in saptamana 30 sa ajunga pana la 50% subpericostal (spre deosebire de osteoporoza senila care se dezvolta dinspre maduva spre exterior) apare mai intal la nivel metafizar si epifizar, apoi cuprinde si diafiza Manifestari clinice: la inceput: asimptomatic dureri difuze (frecvent toracal inferior, lombar) fracturi prin tasare ale corpilor vertebrali (anterior) cifoza fracturi ale oaselor membrelor inferioare la cel mai mic traumatism (ex: fracturi de col femural) 2. Redoarea articulara apare in momentul in care cartilajul articular este resorbit fiind inlocuit de tesut fibros care se intinde pana la nivelul osului apare dupa 12-18 luni de imobilizare si e favorizat de atrofia sinoviala care genereaza tulburari nutritionale 3. Anchiloza articulara e o forma extrema a redorii: extremitatile osoase sunt unite prin punti fibroase fortarea articulatiei ar determina smulgeri ale unor fragmente cartilaginoase si osoase programul recuperator trebuie inceput inainte ca aceste modificari sa se instaleze Masuri profilactice: 1. Estimarea riscului de aparitie a modificarilor aparatului locomotor 2. Evaluarea restantului motor functional, aprecierea tolerantei la mobilizare, a coordonarii, fortei musculare 3. Planificarea si selectarea mijloacelor folosite, inclusiv apareiaje necesare 4. Evaluarea rezultatelor Masuri generale: medicatie antialgica corespunzatoare (prescrierea de medic) renuntarea la saltele foarte moi (daca ne permite riscul de excare) ingradesc miscarea activa motivarea pacientului alimentatie echilibrata: dietele bogate in Ca nu previne osteoporoza excesul de Ca duce la aparitia hipercalcemiei cu calciurie si risc de formare a caliculilor renali alegerea judicioasa a mijloacelor ajutatoare: orteze; suport pentru picioare; mingi de cauciuc, handexpander pentru prehensiune; scara de sfoara pentru mobilizarea articulatiilor membrelor superioare, etc. Mijloace folosite: pozitioanrea alternativa in pozitiile functionare (flexie-extensie)

 mobilizarea tuturor articulatiilor: de preferinta activ, daca nu se poate se mobilizeaza pasiv. De 2 ori/zi, 5-10 repetitii, in limita durerii. Exercitiile au rol si in profilaxia osteoporozei mobilizarea articulara se poate face foarte bine cu ocazia ingrijirilor curente (baia generala, imbracat, etc) profilaxia piciorului equin de exemplu: cand se trece in decubit dorsal se flecteaza genunchii pacientului, talpile pe planul patului, se plaseaza mana pe genunchi si se exercita o presiune in directia piciorului Se contraindica purtarea de pantofi sau incaltaminte sport in pat deoarece: nu se vad degetele care pot sta flectate adidasii execita presiuni in alte puncte decat in ortostatism putand determina contracturi spastice Nu sunt indicati nici in reeducarea mersului datorita talpii aderente mersul devine nefiziologic Se produce o rotatie externa a membrului si miscarea se produce din sold, pacientul isi arunca membrul inferior spre exterior. Este indicata incaltamintea cu talpa flexibila care permite desprinderea usoara de pe sol 4.Tromboza venoasa = termenul de tromboza desemneaza o coagulare locala intr-un vas de sange. Poate fi arteriala sau venoasa. Cel mai frecvent este intalnita tromboza venoasa profunda localizata la nivelul membrelor inferioare. Este periculoasa ca se poate desprinde in inima dreapta, in plaman, producand embolie pulmonara. Embolus a baga ceva in altceva. Embolia pulmonara se manifesta prin sufocare, dispnee marcata, durere toracica, stare de anxietate, stare de moarte eminenta, soc. Factori etiopatogenici Scaderea vitezei de circulatie a sangelui Leziuni vasculare Coagulabilitatea crescuta 1. In acest caz determina producerea aglomerarii trombocitelor: imobilizarile paraliziile imobilizarile in aparat gipsat sau ale orto. pozitii antalgice (indelungate) deshidratarea insuficienta cardiaca Patologia elementelor (celulelor) figurate din sange. Insuficienta venoasa cronica. 2. Leziunile de perete vascular Cauzele pot fi: traumatisme, accidente, zdrobiri, interventii chirurhicale degenerative inflamatorii (flebite) 3. Coagulabilitatea crescuta a sangelui

 cresterea factorilor procoagulanti Se produce in interventiile chirurhicale; in traumatisme cu leziuni tisulare mari, in arsuri si datorita unor medicamente (anticoagulante, cortizon) Factori favorizanti varsta inaintata (peste 65 ani) supraponderabilitate anticonceptionalele sarcina fumatul antecedentele de tromboza sau embolie septicemiile si bolile infectioase grave Tromboza venoasa se manifesta clinic astfel prin semne si simptome descrise: durere spontana sau la presiune senzatie de tensiune si greutate in membre circulatie venoasa subtegumentara vizibila cianoza discreta a membrului afectat caldura locala (cand se combina cu flebita) hipertonie musculara discreta edem la examinarea clinica masuram diferente si daca dorsiflexia piciorului produce durere la nivelul gambei (semnul Homan) Pentru modificarile cardiace gradarea efortului ridicarea lenta la verticala pentru edeme monitorizarea atenta a consumului de lichide repozitionarile si mobilizarile Pentru tromboze (profilaxia) mobilizarea prococe ridicarea in ortostatism de preferat cu ciorapi antivarice si mers in fata patului, in jurul patului (activam tonusul vascular) pozitionarea (cea mai acceptata de pacient este pozitia la 20 grade (trendelemburg partial) de asemenea: neteziri lungi dinspre distal spre proximal in ritm constant cu presiune. ! Contraindicat la tromboza instalata compresia venoasa se poate realiza cu ciorapi medicinali (purtati 24/24), bandaje elastice. - ginastica Burger vasculara (ridicarea pe 3 perne 10 minute apoi coborarea la marginea patului 10 minute, apoi la orizontala 10 minute clasic) programe de exercitii de stimulare a intoarcerii venoase: - circumductii ale piciorului flexie extensie a piciorului bicicleta contractii izometrice 5. Sindromul de imobilizare : influenteaza apetitul si tranzitul intestinal. Cauze : -reducerea succesului energetic datorita imobilizarii - dificultatea hranirii din pozitia de decubit dorsal - durerea - indigestia de medicamente (pot provoca greata) - tulburari de masticatie

- scaderea senzatiei gustative cu varsta - obiceiuri alimentare nesanatoase - alimentative dezechilibrata - factori psihosociali - afectiuni digestive cornice Tubalimentatia duce la : - Pierderea in greutate - Astenie , slabiciune - Pericol de cadere fracturi imobilizare cerc vicios - Scaderea imunitatii - Necesar un bilant nutritional - Depinde daca apetitul este bun Tulburari de transit intestinal CONSTIPATIA Constipatia = evacuarea materiilor fecale la interval mai mare de 48h sau prin evacuari zilnice fractionate si ineficiente. Complicatii : - Ileus ( a inghesui , inchide) inchiderea pasajului intestinal prin paralizia musculaturii intestinale. - Ocluzie : blocarea intestinului prin dop Factori favorizanti : - Lipsa de miscare : Miscarea stimuleaza periostatica intestinala / Hipotonia musculaturii utilizate in eliminarea materiilor fecale - Alinemtatia necorespunzatoare - Aport insufficient de lichide sau pierderi mari (febra) - Dezechilibre electrolitice - Psihica : discomfort si reticenta la eliminarea scaunului de fata cu alte personae - Interventii chirurgicale adominale clasice - Anumite medicamente Profilaxie - Alimentative echilibrata (bogata in fibre) - Aprecierea posibilitatilor de autoservire si asigurarea unor ustensile adaptate la nivelul pacientului - Pozitionarea corecta a pacientului in timpul alimentatiei , astfel in cat aceasta sa fie confortabila sis a evite aspiratia - Aport cu lichide (2l / zi) - Mobilizare precoce - Alimentative bogata in fibre alimentare - Evitarea alimentatiei care constipa - Respectarea unui program zilnic a.i. defecatia sa se produca aproximativ la aceeasi ora - Masajul abdomenului in sensul colonului - Respectarea intimitatii pacientului - Adiministrarea de laxative nu se justifica daca nu se inlatura cauza - Daca nu se obtin rezultatele cu masurile de mai sus clinic Profilaxia se considera eficace daca pacientul elimina un scaun la cel mult 2 zile. 6.Principii de baza in manevrarea bolnavului in situatii dificile, se solicita ajutorul altei persoane la pacienti imobilizati minim 2 persoane (cearceafe antistatice, saltea) KT se pozitioneaza cat mai aproape de pacient (eventual ingenuncheaza pe pat) evita flexia si rotatia trunchiului. Se explica pacientului manevra care urmeaza si se incurajeaza cooperarea acestuia

 se adopta o pozitie corecta in timpul manevrarii: fandare marirea bazei de sustinere, baza de sustinere corespunde unui cerc imaginar cu diametrul de 40 cm - spatiul sigur de lucru - in care KT poate lucra menajandu-si coloana la ridicarea pacientului va intra in actiune musculatura membrelor inferioare si centurii pelvine si nu musculatura superioara a trunchiului genunchii se flecteaza ca apoi, la ridicare sa se extinda coloana se mentine in rectitudine (respectand curburile fiziologice) pentru a o menaja. Se deplaseaza centrul de greutate in directia miscarii actiunea de manevrare incepe cu un inspir profund, urmeaza blocarea respiratiei pentru a contracta musculatura spatelui si pe cea abdominala priza trebuie sa fie: ferma, sigura la nivelul centurilor, talie niciodata: maini, picioare sa nu fie dureroasa pentru pacientuluicentura e mai sigura decat prinderea pacientului de haine (ex. Pantaloni) echipament corespunzator: incaltaminte antiderapanta, fara tocuri haine care sa nu jeneze miscarile fara nasturi, bijuterii, obiecte in buzunare se poate purta o centura lombara pentru protejarea spatelui profilaxia infectiilor: spalarea pe maini inainte si dupa manevrare masca manusi de unica folosinta Integrarea senzoriomotorie (stimulare bazala) metoda speciala de ingrijire si manevrare a bolnavului. Integrarea senzoriomotorie este o metoda alternativa si complementara de ingrijire a bolnavilor cu tulburari de perceptie conceptul a fost initiat in anii 1970 de catre pedagogul Andreas Frohlich si se adresa copiilor cu dizabilitati grave in anii 1980 asistenta si licentiata in pedagogie Christel Bienstein a introdus conceptul in sistemul de ingrijire al bolnavilor adulti cu tulburari de perceptioe este un tip de comunicare complex care se stabileste intre pacient si personalul de ingrijire. Conceptul porneste de la ideea potrivit careia oricat de afectata ar fi puterea de perceptie a unui bolnav, prin stimulare tintita se poate activa potentialul restant al acestuia. Proiectia corticala a diferitelor sensibilitati specifice se afla in neocortexul receptor din girusul postcentral din lobul parietal (aria semestezica I) si e interconectat functional cu aria motorie invecinata, din peretele anterior al santului central Rolando si girusul precentral stimularea ariei senzitive produce in 20% din cazuri raspunsuri motorii si invers, stimularea ariei motorii este urmata uneori de reactii senzitive. Aceste constatari au dus la concluzia ca ariile corticale primare, senzitive si motorii constituie o unitate functionala aria senzitivmotorie in tulburarile de perceptie, nu sunt afectate organele de simt, ci de modul in care informatiile venite de la ele sunt in continuare prelucrate si integrate la nivelul SNC tulburarile de perceptie pot fi puse in evidenta prin modul in care pacientul reactioneaza in mod inadecvat la stimulii veniti din mediul extern. Metoda integrarii senzoriomotorii porneste de la etapele de dezvoltare antogenetica a omului

 copilul invata treptat sa cunoasca lumea inconjuratoare si sa interactioneze cu ea prin activitatea sa motorie, senzoriala si cognitiva procesul de stimulare incepe inca din saptamana a 4-a de viata intrauterina prin stimulare somestezica, vibratorie si vestibulara perceptia schemei corporale, cat si a orientarii spatiale a corpului sau segmentelor sale e completata la 8 ani s-a constatat ca si in cazul unor tulburari grave, pacientii reactioneaza la stimulii de baza (somestezici, vibratorii si vestibulari) Indicatii: pacienti cu deficiente grave pacienti cu dementa (Alzheimer) coma pacienti cu pierderea constientei, sedati, ventilati artificial (din terapie intensiva) pacienti cu traumatisme craniocerebrale nou-nascuti prematuri bolnavi cu deficite de perceptie si comunicare (ex. Autism), paraliziile cerebrale infantile pacientii hemiplegici, tetraplegici pacientii imobilizati la pat Principii: daca nu-i stimulam capacitatea de perceptie a pacientului, acesta nu va putea reactiona ingrijirea de catre o singura persoana, deoarece cu timpul pacientul va recunoaste vocea, mirosul, calitatea prizelor, ceea ce ii va oferi un sentiment de securitate. Nu e indicat sa fie manevrat de mai multe persoane simultan e necesar o anamneza (date biografice) in detaliu Date biografice: se obtin fie de la pacient direct, dar ce mai frecvent de la familie determina alegerea acelor stimuli care declanseaza rememorarea unor experiente anterioare pe baza lor si a examenului clinic se stabileste un plan de actionare se va desfasura acelasi program de stimulare pe parcursul unui anumit interval de timp, dar sa nu se repete continuu, deoarece stimulii ajung sa fie din ce in ce mai slab perceputi stimularea trebuie sa se faca in mai multe directii deoarece daca o structura este privata pentru mai mult timp de stimuli, aceasta ajunge sa nu mai fie perceputa De exemplu: in sindromul de imobilizare are loc o scadere a mobilitatii articulare chiar si la persoanele sanatoase daca se sta in pat, dupa aproximativ 4 minute, scade perceptia schemei corporale, lucru accentuat de o saltea moale antiscare sa nu se suprasolicite pacientii prin prea multi stimuli pozitivi aplicati simultan; se planifica maxim 2 sau 3 o data e necesar monitorizarea atenta a bolnavului pe parcursul programului de stimulare: se inregistreaza eventualele moficiari de tonus muscular; mimica; puls; ritm respirator; transpiratii sau tremuraturi, etc. stimulii negativi: voluntari: ex. Diferitele examinari neurologice; proceduri terapeutice (tratamente injectabile, aspiratia bronsica); investigatii paraclinice si de laborator. Acest tip de stimuli nu pot fi evitati, dar se vor programa la anumite intervale de timp. Involuntari: conversatii langa patul pacientului, predarea turei langa pacient ignorandu-l, diferite vizite, zgomot (auzul nu poate fi decuplat)

5. stimuli pozitivi: 1. stimuli care declanseaza rememmorarea unor experiente si deprinderi anterioare pierdute prin boala 2. stimulii pozitivi se impart in: 1. principali (bazali) 2. auxiliari (suplimentari) Stimulii pozitivi principali: somestezici necesari pentru perceperea formei si a schemei corporale vestibulari faciliteaza orientarea in spatiu si echilibrul vibratorii da informatii legate de structura corpului (percepem oasele si articulatiile)