Introducere

n functionalism de aceasta, unele societi sunt considerate "primitive", aflate la baza unei scri ierarhice a dezvoltrii. n cazul acestora, frica ar fi sentimentul dominant, i ea determin cooperarea. Frica fa de cei vii determin apariia "guvernmntului ceremonial i politic", n timp ce frica de cei mori determin "guvernmntul religios". Spencer a fost un gnditor care a influenat masiv gndirea secolului XIX. Dac nu este foarte clar cum i n ce msur a influenat antropologia incipient, tim n schimb cu certitudine c a determinat ideile despre societate care vor alctui la sfritul secolului XIX corpusul sociologiei franceze. Spencer a pus n micare o paradigm cea evoluionist care a influenat ntreaga micare de idei european. n aceast paradigm i-a aflat suportul ideatic i antropologia social, care n Marea Britanie se va instituionaliza ca disciplin academic prin Edward Burnett Tylor i James Frazer. nainte de a detalia contribuia celor doi gnditori, o contextualizare, chiar dac sumar, a situaiei globale si a locului ocupat n ea de civilizaia occidental se impune. Trebuie subliniat c n momentul naterii antropologiei ca tiin epoca marilor descoperiri geografice se ncheiase iar lumea era pe cale de a deveni n ntregime o colonie european. n termeni geografici, militari i comerciali harta lumii nu mai prezenta "pete albe" semnificative. Cu o notabil excepie ns: oamenii care locuiau aceste teritorii, populaii ce trebuiau integrate ordinii cosmice europene i concepiilor europene despre om. Se cerea cu urgen o nou concepie care s nlocuiasc mrturiile sporadice ale cltorilor i misionarilor, s elimine definitiv vechea convingere despre popoarele primitive ca descendente din neamul lui Ham, fiul rtcitor al lui Noe concepie nc n uz n secolul XIX i care s ofere administraiilor coloniale un instrument tiinific pentru raionalizarea coloniilor. Tot n seria schimbrilor pe plan european trebuie amintit revoluia industrial, care, declanat n secolul XVIII, face vizibil, un secol mai trziu, att progresul material ct i cu limitele ei de clas social - emanciparea de mas, anunat de functionalism.

Capitolul I. Teoria functionalismului

1.1 Functionalismul
Functionalismul ca scoala antropologica (antropologia sociala britanica), metodologie etnografica, si ca teorie sociala. Functionalismul impunerea antropologiei ca stiinta. Influenta lui Emile Durkheim: definirea faptului social. Bronislaw Malinowski (originar din Polonia, emigreaza in Marea Britanie): metoda observatiei participative; functionalismul biologic (nevoile biologice innascute impun constituirea institutiilor sociale; problema traducerii; antropologia drept cunoastere practica (aplicata in reforme sociale) (Argonauts of the Western Pacific, 1922, Sex and repression in savage society, 1927, Corsal Gardens and their Magic, 1935, A Scientific Theory of Culture, 1944, A Diary in the Strict Sense of the Term, 1967). Structural-functionalismul lui Alfred Radcliff-Brown: antropologia ca sociologie comparata si ca stiinta societatii. Structura sociala (relatii, institutii, norme) si functia sa in perpetuarea ordinii sociale (Structure and Function in Primitive Society, 1952, A Natural Science of Society, 1957). Metodologia functionalista: abordarea sincronica, prezentul etnografic, analiza functiei religiei, relatiilor de inrudire, ritualurilor, miturilor in raport cu mentinerea ordinii sociale, punctul de vedere al nativilor, metoda comparativa transculturala (modalitatile in care instutiile si credintele analizate se manifesta in diverse societati). Alti reprezentanti ai antropologiei britanice moderne: E. Evans-Pritchard, Abner Cohen, Mary Douglas, Raymond Firth, Meyer Fortes, Edmund Leach, Ernest Gellner. Impactul functionalismului asupra dezvoltarii ulterioare a antropologiei: directia structuralista si poststructuralista (analiza faptelor sociale ireductibile la indivizi) si directia simbolica si postmoderna (analiza motivatiilor, precum si a sensurilor si experientelor traite). Un reprezentant al functionalismului Mark Cohen spunea: functionalismul este teoria conform careia starile mentale sunt definite in termenii relatiilor lor cu input-urile cauzale si output-urile comportamentale si cu alte stari mentale. Teoria sustine ca aceiasi stare mentala poate fi realizata de mai multe stari sau procese fizicale diferite. Prin urmare starile mentale nu pot fi reduse la stari fizicale.
2

Starile mentale => stari functionale ale sistemelor fizicale care le realizeaza. Din punct de vedere al reductionismului strict, o stare mentala data este strict indentificabila cu o stare fizicala data a creaturii care are acea stare mentala. In cadrul reductionismului strict se spune ca durerea este de indentificat strict cu activarea asa numitelor fibre-C din creierul unei fiinte. O creatura are o durere daca si numai daca fibrele C ale acelei creature sunt activate. Daca o creatura nu are fibre C sau nu sunt activate => ca acea creatura nu are o durere. A fost respins pe temeiuri empirice, ca nu exista vreun tip indentificabil de stare fizicala care sa insoteasca tot timpul un eveniment mental de tip si nu acel eveniment. Multe animale, care sunt diferite de oameni din punct de vedere neurologic, par sa aiba unele stari mentale asemanatoare cu cele ale oamenilor. Intrucat pare foarte plauzibil ca starile mentale pot fi prezente sau instantiale intr-o diversitate de sistemele fizicale, functionalisti nu indentifica o stare mentala cu realitatea sa fizicala, ci cu functia pe care o stare fizicala data o are in viata unui organism. Starile de durere pentru om pot sa aiba o instantiere fizicala diferita la un alt tip de animal sau creatura. Conform pozitiei functionaliste intrucat leii, extraterestrii, daca ar exista, si computerele pot avea in principiu experienta unei stari mentale identice cu experienta umana, aceea stare mentala nu poate fi indentificata cu proprietatile materiale ale Orice tipuri de creaturi ar avea o durere, deoarece starile mentale in discutie ar juca acelasi rol functional. Functionalismul este tot o pozitie materialista deoarece enunta ca nu exista o alta substanta care sa explice fenomenele mentale decat substantele materiale. Pe de alta parte, comportamentul constient nu poate fi explicat numai prin constituenti materiali(atomi, molecule) ci este explicat prin aranjarea sau configuratia constituentilor din care este alcatuita etitatea constienta. Aranjarea functionala a partilor este ceea ce explica comportamentul constientului. Nu este o substanta.

Aceasta organizare functionala poate fi realizata in mai multe tipuri diferite de materie. Functionalistii, sustin o pozitie generala materialista, dar neaga indentificarea stricta a starilor mentale cu stari fizicale. Durearea este descrisa ca acea stare rezultata dintr-o lezare fizicala a unui organism si care poate produce un comportament de evitare, date fiind si alte stari mentale precum si opinia ca durerea este neplacuta. Functionalismul defineste starile mentale in termenii rolurilor pe care le au aceste stari ca efecte ale stimulilor externi sau ale altor stari mentale precum si in termenii rolurilor acestor stari in calitate de cauze ale altor stari mentale sau ale altor comportamente. Factorul reductiv are avantajul de a considera ca starile mentale sunt multiplu realizabile sau sunt compozitional plastice. Sustine ca: starile mentale pot fi realizate in orice fel de etnitate in masura in care realizarea acestor stari are relatii definite cu inputurile , cu alte stari output-urile. De notat ca, desi, functionalismul permite ca starile mentale sa fie realizate intr-o varietate de multiple, sistemele de acest fel au anumite similaritati. Pentru ca doua sisteme sa serveasca drept realizari ale aceleiasi stari mentale, ele trebuie sa fie izomorfe functionale. Sistemul trebuie sa instantieze aceasi multime de relatii functionale. Daca un robot ar avea stari care ar indeplini aceasi functie ca si starile noastre mentale, atunci computerele sau robotii ar avea starile mentale respective.

1.2 Structura functionalismului

Pozitia lui Radcliffe-Brown este structuralist functionalista.El a privit societatea ca pe un organism,un tot integrat,a carui existenta depinde de buna functionare a partilor lui constitutive.Atentia lui a fost indreptata in determinarea functiei diferitelor elemente ale structurii sociale(grupuri,institutii,actiuni)la mentinerea ordinii sociale,a echilibrului social.Sarcina antropologului cultural,dupa parerea lui,este aceea de a studia caile prin care obiceiurile si credintele(respectiv diferitele comportamente ale culturii) functioneaza in sensul rezolvarii problemelor de care depinde mentinerea sistemului.Sincronismul se refera la perspectiva teoretica din antropologia culturala ce nu ia in considerare elementul timp si care prin urmare este neinteresata de istorie.Diacronismul se refera la perspectiva ce considera ca timpul este fundamental in studiile de antropologie culturala.Franz Boas nu a negat posibilitatea descoperirii unor regularitati sincronice,dar a refuzat existenta unei regularitati diacronice.RadcliffeBrown a sustinut in schimb posibilitatea si necesitatea existentei si descoperirii unor regularitati atat pe plan sincronic cat si pe plan diacronic. In timp ce Radcliffe-Brown a pus accentul pe explicarea culturii,pe subordonarea functiilor pe diferite elemente ale culturii unor structuri sociale si culturale,si functionalismul lui a devenit un structuralism-functional,Bronislaw Malinowski a acordat atentie decisiva functiilor diferitelor manifestari ale culturii din perspectiva satisfacerii nevoilor biologice si antropologiei ale oamenlor,iar functionalismul lui s-a constituit ca un functionalism pur si simplu. Dup fragmentarea adus de funcionalism, Lvi-Strauss va ncerca din nou depirea particularismului, care blocheaz, inhib prin colosala sa diversitate. Mai mult, cu LviStrauss se nregistreaz ultimul mare moment al antropologiei neleas ca "tiin universal a Omului". Lvi-Strauss se nate la Bruxelles, n 28 nov. 1908. i ia licena n drept i agregee-ul n filozofie n 1931. A fost membru al misiunii universitare din Brazilia (experien ce a rezultat ntr-una dintre cele mai citite cri scrise de ctre un antropolog: Tropice Triste) i ulterior profesor la Sao Paulo, din 1935 pn n 1938, postur din care a efectuat mai multe cercetri etnografice n Matto Grosso i n Amazonia. Este mobilizat n 1939,
5

reuete ns s prseasc Frana n 1940 cu destinaia Statele Unite. Aici pred la New York n mai multe universiti, iar ulterior devine consilier cultural pe lng ambasada Franei n SUA. Se ntoarce n Frana n 1948 cnd susine teza de doctorat cu titlul "Structura elementar a rudeniei/parentii". Din 1949 va fi director adjunct la Muzeul Omului din Paris i tot de atunci va fi director de studii la College de France. Pn n 1982, cnd se pensioneaz va fi profesor la catedra de "religii comparate a popoarelor fr scriere" de la aceeai universitate. Cu structuralismul lui Lvi-Strauss antropologia iese din autarhia disciplinar n care se instalase o dat cu funcionalismul, i aceasta n dou sensuri: pe de-o parte sub aspectul mprumuturilor din alte discipline, n special din lingvistic i teoria comunicaiei i, pe de alt parte, sub aspectul impactului pe care structuralismul l va avea asupra imaginarului tiinific i mai general-cultural al epocii. ncepem prin enumerarea ctorva caracteristici punctuale ale structuralismului lvistraussian:

piesa sa de rezisten este "analiza structural"; dei este un curent universalist, nu se constituie n prelungirea celorlalte curente s depeasc particularismele antropologice (istorice, culturale,

universaliste evoluionismul, difuzionismul - ci n opoziie cu acestea; ncearc de asemenea psihologice);

concepe antropologia ca tiin riguroas, fiind un curent esenialmente raionalist; mbin ceva din romantismul cltorului, animat de nostalgia societii exotice inta sistemului lui Lvi-Strauss este identificarea apriori-ului cultural a condiiilor de

(Tropice Triste) cu pozitivismul analizelor precise;

posibilitate ale culturii care ar face cu putin o tiin a culturii n sensul plin al cuvntului; antropologia structural ar fi calea ce permite constituirea unei astfel de tiine riguroase (i se opune lui Radcliffe-Brown care afirma c o tiin a culturii nu este posibil, ci doar una a societii). Demersul lvi-straussian poate fi mai bine neles prin acoperirea influenelor care l determin:

Punctul de plecare al gndirii lui Lvi-Strauss poate fi identificat prin influena grupului constituit n jurul revistei Anne Sociologique, ntre care se remarc, desigur, mile Durkheim i Marcel Mauss. Una dintre temele principale de aici viza cile culturale prin care ordinea social este reprezentat simbolic. Accentul pe ordine, strategii de ordonare, clasificri va fi o constant la Lvi-Strauss. Preocuparea fa de totemism ale grupului reprezenta modalitatea de ordonare a experienei dup modelul vieii sociale; gruparea oamenilor dup obiecte i invers, dovedete nu numai o modalitate practic de ordonare, ci credea Durkheim d seama de o mai adnc preocupare de logic. Influena principal va veni ns dinspre ligvistic, n mod special dinspre functionalismul structural promovat de Roman Jakobson, pe care Lvi-Strauss l ntlnete n perioada sa newyorkez. Prin dezvoltrile lui Jakobson, Lvi-Strauss va face cunotin cu sistemul lingvistic al lui Ferdinand de Saussure. S amintim, pe scurt, principalele inovaii aduse de Saussure lingvisticii moderne. Sistemul su reprezint o reacie la abordarea istoric a lingvisticii care cuta genealogic elementele de evoluie a limbilor i care se blocase n cutarea etimologiilor i a surselor. n schimb, Saussure concepe limbajul ca un sistem integrat de semne n care fiecare element i deriv sensul din situaia de contrast cu alte semne i din poziia pe care o ocup n ntregul unei limbi. "Studiul limbii trebuie nceput de la ntregul limbajului; prin analiz se obin elementele lui", afirm Saussure. Lingvistica n aceast perspectiv este parte a unei tiine mai largi, "semiologia", care studiaz "viaa semnelor n societate". Studiul propus de Saussure este unul desfurat n perspectiv sincron, vizeaz un anumit moment al "vieii" limbii, iar din punct de vedere filosofic intete la ceea ce se afl sub speciae aeternitas, iar nu n devenire. Accentul este pus pe limbajul ca totalitate, n sensul nglobrii limbajului scris, standard i a celui vorbit (language, parole). Important este susinerea arbitrarietii semnului n raport cu referentul: ntre cele dou componente ale semnului semnificantul (cuvntul) i semnificatul (conceptul) - nu exist nici un fel de relaie de sens "substanial" ("ideea
7

una care rupe cu ideea totemismului ca "reprezentare fals", specific l va influena de asemenea. Pentru Marcel Mauss totemismul

evoluionismului

de sor nu e legat prin nici un fel de relaie intern de succesiunea de sunete "s--r" care i servete ca semnificant n francez"); sensul ca atare provine din procesul de semioz prin care semnele se relaioneaz unele fa de altele n raport cu un ntreg lingvistic fundamentat pe convenie social. Semnificaia acestei dezvoltri pentru antropologie este urmtoarea: atenia cercetrii trebuie s se deplaseze dinspre comportamentul social ca atare ctre cutarea unei structuri de contraste logice care fundamenteaz i genereaz expresia cultural. Roman Jakobson, pe de alt parte, dezvolt pe construcia lui Saussure o teorie a fonemelor. Fonemele sunt sunete elementare care se disting n orice limb i care fac cu putin combinaiile lexicale semnificante. Pentru a nelege un mesaj, cineva trebuie s nvee s fac distincia dintre anumite foneme i s le ignore pe altele. Fonemele, susine Jakobson, sunt sunete arbitrare lipsite de sens care prin combinri i recombinri formeaz unitile superioare purttoare de sens, cum sunt morfemele i, ulterior, cuvintele. Ceea ce este important n aceast teorie este faptul c fonemele i morfemele sunt arbitrare, ns regulile dup care se structureaz ele nu sunt aa; acestea din urm in de mecanismele logice universal-umane ale minii/gndirii. Unitile elementare mpreun cu structura formeaz potenialul comunicrii cu sens. ntrevedem, deja, semnificaia acestei teorii pentru antropologie: prin analiza structural se deceleaz, din condiiile vieii sociale, unitile culturale elementare i ulterior structura functionalismului. Ideea si cuvantul structura sunt foarte vechi. Succesul structuralismului este legat de dezvoltarea diverselor discipline care, elaborand teorii fundamentate pe interdependenta elementelor constitutive ale obiectului lor, au utilizat tocmai din acest motiv notiunea de structura. In sociologie, se pare ca Marx a utilizat acest termen pentru prima oara si cam in acelasi timp cu sociologul Spencer. Notiunea datoreaza succesul discutiilor pe care le-a suscitat in randul etnologilor si faptului ca raspunde unui numar insemnat de preocupari practice si teoretice comune tuturor stiintelor sociale. George Gurvitch a rezumat motivele acestui succes astfel: dorinta de a se debarasa de opozitia dintre ordine si progres, static si dinamic si intre termenii de institutie si organizare, apoi, influenta
8

conceptiilor lui Marcel Mauss (fenomenele totale) si a gestalt teoriei si, in sfarsit, necesitatea descoperirii unui instrument conceptual care ar permite progresul in intelegerea fenomenelor sociale. Definitia cea mai cunoscuta a fost data de J.Piaget Intr-o prima aproximare, o structura este un sistem (prin opozitie cu proprietatile elementelor), si in care se conserva sau se imbogateste, prin insasi jocul transformarilor sale, fara ca acestea sa ajunga in afara granitelor sale sau sa faca apel la elemente externe. Intr-un cuvant, o structura contine asadar cele trei caractere de totalitate, de transformare si de autoreglaj. Intr-o a doua aproximare,[..] structura trebuie sa poata face loc unei formalizari. Succesul structuralismului este de asemenea legat de dezvoltarea diverselor discipline care, elaborand teorii fundamentate pe interdependenta elementelor constitutive ale obiectului lor, au utilizat tocmai de aceea notiunea de structura in acelasi timp cu cea de sistem.

Capitolul II.Metodele si reprezentantii functionalismului

2.1Metoda functionalista si reprezetanti functionalismului
Sistemul comunitar este o construcie sui generis, un hibrid ntre federal i interguvernamental posibil doar prin aplicarea metodei sectorial-funcionale, adic integrarea progresiv prin realizri concrete n diferite sectoare i funciuni. n aceast metode sunt: Funcionalismul reprezenta, drumul, metoda cea mai adecvat, permind punerea n comun a unor sectoare i crend, astfel, obinuina cooperrii politice i a colaborrii economice (Pun, Pun i Ciceo, 2003, p. 46); la rndul su, Federalismul reprezenta spiritul, atitudinea, permind apropierea de realitate i anticipnd un stil de organizare social. Procesul european reclama o viziune pe termen lung, o strategie i acestea se regseau n Functiolismul; ns acesta metoda reclama, n acelai timp, aciuni imediate i pe acestea le oferea Funcionalismul. Federalismul reprezenta filozofia, Funcionalismul metoda. Cel mai bun caz de aplicare a formulei de mai sus, se reliefeaz prin crearea CECO, n urma Declaraie Schuman, prezentat de ctre ministrul de externe francez, Robert Schuman, la 9 mai 1950, ns conceput i elaborat de ctre Jean Monnet, Comisar al Planului de Modernizare i Echipamente. Unele fragmente ale acestei propuneri istorice se regsesc n Preambulul Tratatului CECO, exprimnd practic esena complexului proces numit integrare european: Europa nu se va realize dintr-o dat i nici nu va fi o construcie complet; se va face prin realizri concrete, crend la nceput o solidaritate de fapt. Se avea n vedere punerea n comun a produciei franco-germane a crbunelui i oelului, dar i acceptarea: unei nalte Autoriti a crei decizie s devin obligatorie pentru Frana, Germania i celelalte ri care vor adera. Cum recunotea chiar Schuman, scopul politic era acela de a pune capt antagonismului

10

franco-german combinnd acest obiectiv politic cu unul economic. Pentru el unificarea politic se realiza de o form implicit derivnd din obinerea solidaritii de fapt, prin fuziunea intereselor create ntre naiunile europene. Dificultatea de a observa cauza a orientat o serie de antropologii catre interpretatea faptelor antropologice prin notiunea de functie. Dupa Robert Merton, analiza functionala este in acelasi timp cea mai fecunda si, fara indoiala, cea mai putin codificata dintre metodele de interpretare antropologica. Notiunea de functie este ambigua. In limbajul popular se retine aspectul social al functiei si acesta este confundata cu profesia Publicitatea, utilizeaza in mod constant temenul in sensul sau util, adaptat scopului. In limbajul matematic, funcia desemneaza o variabila studiata in raport cu una sau mai multe variabile, in functie de care aceasta poate fi exprimata sau de care depinde valoarea ei. Ambiguitatea notiunii implica anumite niveluri in conceptiile functionaliste. Reprezentanti. B. Malinowski.- estre considerat tatal functionalismului. Postulatele conceptiei sale: 1. Funcia este conceputa in raport cu intregul sistem social. 2. Toate elementele sociale si culturale indeplinesc functii sociologice. 3. Aceste elemente sunt indispensabile. R.K. Merton- reprezentantul eminent al functionalismului. El a demonstrat contradictia dintre postulate si realitate: 1. Obiceiurile si sentimentele sociale pot fi functionale pentru unele grupuri si nu pentru altele din aceiasi societate. 2. Al doi-lea postulat are drept scop justificarea rolului ramasitelor sociale, a obiceiurilor ce aparent nu mai au nici o functie de indeplinit. Merton propune o diferentiere intre functiile manifeste(dorite de catre participanti la sistem) si functiile latente(care nu sunt nici intelese, nici dorite, dar despre care nu se poate spune ca exista mai putin; acestea sunt uneori indeplinite de riturile stravechi care, precizandu-si rolul, substituie scopului lor initial o alta functie, cel mai adesea de coeziune sociala). 3. Al trei-lea postulat- care noteaza necesitatea interpretarii functionaliste- este cel mai ambiguu. Merton s-a intrebat ce anume trebuie recunoscut ca indispensabil: funcia
11

insasi sau elementul acesteia sau ambele? (trebuie oare admis ca functiile religioase sunt necesare sau doar anumite rituri constituind rezultatul functiilor religioase?). Realitatea ne indica rezultatul: nevoi umane si sociale ce pot fi satisfacute in diferite moduri, un element singular putand indeplini mai multe functii tot asa cum o singura functie poate fi indeplinita de catre elementele permutabile, numite de Merton substitute sau echivalenti functionali. R.Merton a mai distins, pe langa functii, disfunctiile, care inhiba adaptarea la sistem. Ideea de functie permite a analiza situatii, a furniza observatii, insa ea ramane totusi la un nivel limitat de explicatie. Dupa cum afirma Emile Durkheim, Cand incercam a explica un fenomen social trebuie cautata separat cauza eficienta care il produce fata de funcia pe care acesta o indeplineste. Faptul ca este utila cutare sau cutare institutie, intr-un sens sau altul, nu ne arata neaparat motivul care a determinat-o. De multe ori, funcia consta in a mentine cauza preexistenta de la care deriva faptele. R. Bastide a scris ca Functionalismul explica foarte bine de ce subzista, dainuiesc lucrurile, insa el nu explica de ce acestea se. schimba.

12

2.2Ipostazele ale structuralismului functionalist

Asimilnd novator aparatul conceptual propriu analizei funcionale a structurii sociale, R.K. Merton este autorul unei concepii originale privind aportul sociologiei la rezolvarea rezumate astfel: I. Tendina intern a sistemelor ctre echilibrul structural are eficacitate maxim doar la nivelul sistemelor primare. Odat cu creterea gradului de difereniere structural, cerinele funcionale nu mai pot fi ndeplinite dect parial. Apariia elementelor tensionale ntre componentele tuturor sistemelor relev arii poteniale de aciune a unor componente noi pe care R.K. Merton le numete disfuncii. Disfunciile nu trebuie calificate ca momente de patologie structural, ci ca secvene naturale ale procesului de schimbare prin care se realizeaz reformele instituionale. II. Fiecare component a sistemului are o funcie concret determinat, dar nu toate elementele componente sunt funcionale din punct de vedere al tuturor cerinelor structurale. Astfel, dac pentru o structur un element este funcional, el poate apare ca afuncional sau chiar disfuncional pentru alte structuri ale aceluiai sistem. 929g64j III. Orice sistem conine un set de alternative funcionale: un element poate ndeplini mai multe funcii dup locul pe care-l ocup n structuri. Aceste alternative funcionale asigur coeziune i longevitate structural sistemelor. Cunoaterea i utilizarea eficient acestora definete domeniul de competen a inginerului social care, ca profesionist n proiectarea i ntreinerea structurilor sociale trebuie s aib n vedere, alturi de funciile dominante i funciile latente, funciile manisfeste, disfuncii, componentele anatomice i strile de dezechilibru temporar. Permanenta restructurare a raportului dintre teorie, metod i structurile sociale, impus de practica social, necesit o foarte riguroas cunoatere a corelaiilor dintre componentele structurale i cerinele funcionale ale sistemelor instituionale ce urmeaz a fi practicate. Pentru a
13

problemelor actuale ale societii contemporane.

Premisele pe care i construiete concepia poart numele de postulate i pot fi

acoperi aria de semnificaii a acestor corelaii, R.K. Merton folosete un concept care i aparine: paradigm. Ca model formal de analiz a efectelor, posibile, n spaiul social grobal ale parametrilor funcionali ai structurilor proiectate paradigma ndeplinete, n egal msur, rolul de metodologie de cercetare a gradului de integrare funcional a structurilor existente, ct i a metodologiei de creare a unor noi structuri. %n aceast accepiune, cu valene metodologice, analitii lui R.K. Merton au definit paradigma ca "nucleul central de concepte" i procedee de analiz funcional care creaz o logic operatorie i un cod al analizelor funcionale prin care se ierarhizeaz faptele i se clasific structurile. Prin intermediul paradigmei, stadiul actual al dezvoltrii sociologice, ca tiin, ar permite depirea limitelor empiriste prin construirea, pe baza investigaiilor concrete, de teren, a unor teorii de rang mediu specifice fiecrui domeniu de activitate uman. Aspiraia parsonisian de a construi o teorie general a aciunii sociale nu poate fi ndeplinit deoarece "sociologia n-a ajuns la Einsteinul ei pentru c nu l-a avut niciodat pe Kepler", Compte, Spencer, a, fcnd parte din istoria sociologiei nu pot oferi metode i tehnici de abordare eficient a fenomenalitii sociale. %n stadiul actual, cea mai mare performan tiinific la care se poate accede sociologia este elaborarea unor teorii de rang mediu validate tiinific pentru toate subsistemele sistemului social global. "Noi putem conchide c sociologia va avansa pe msur ce preocuparea sa major va consta n dezvoltarea unor teorii speciale, i ea risc, dimpotriv, s bat pasul pe loc dac se orienteaz doar ctre teoria general". Aceste construcii teoretice de rang mediu sunt secvene, etape de trecere de la teorii particulare asupra unor serii limitate de date, la elaborarea unei scheme conceptuale mai generale, susceptibil de a consolida ansamblurile teoretice particulare. Ct privete raportul dintre cercetarea empiric i fondul conceptual al sociologiei, teoria vizeaz definirea: 1) metodelor, tehnicilor i procedeelor adecvate cercetrii de teren;

14

2) ipotezele de lucru, care definesc sistemul de referin al "universului anchetei"; 3) operaionalizarea conceptelor cu care se va opera att n teren, ct i n redactarea diagnozei (analizei conceptual); 4) interpretrile post-factum - constau n colecionarea datelor, obinute din teren n funcie de semnificaia lor pentru tematica cercetrii; 5) generalizrile empirice - redau relaiile descoperite, pe baza bncii generale de date, ntre variabilele urmrite pe parcursul investigaiei. Stabilitatea corelaiilor dintre variabile poate conduce la descoperirea repetiiilor i la formularea unor constante, singurele care pot oferi i conferi coninutul legitim unei teorii asupra vieii sociale. Pe aceste coordonate, paradigma face posibil evitarea a dou riscuri: nregistrarea mecanic, de grefier, a datelor, pe de-o parte, pe de alt parte evadarea din realitatea concret n universul abstract i speculativ al teoriei. %n acest sens, paradigma conine i un nsemnat potenial explicativ prin dezvluirea legturilor obiective dintre cauzele i consecinele fenomenelor. Cercetarea empiric nu se limiteaz la rolul pasiv de a verifica i controla teoria, ci ea ndeplinete cel puin patru funcii majore, care contribuie la dezvoltarea teoriei: 1) teoria iniiaz; 2) reformuleaz; 3) reorienteaz; 4) clarific teoria iniial. %ntruct n spaiul social real funciile i disfunciile sunt interdependente, paradigma promoveaz ca existen metodologic, abordarea ntregii complexiti a fenomenului supus investigaiei.

15

Capitolul III.Functionalismul si evolutiile sale in cadrul altor curente

3.1 Paradigma functionalista
Strans legat de ideile organicismului si evolutionismului, sustinute in sociologia europeana de A. Comte, H. Spencer, E. Durkheim s.a., functionalismul cosidera ca unitatea fundamentala de analiza a sociologului este societatea si nu individul, atat structurile, cat si functiile societale fiind considerate sisteme a caror interdependenta asigura echilibrul intregului ansamblu social. Spre deosebire de conceptiile traditionale asupra deviantei, cu caracter biologist si psihologist, care localizau cauzele criminalitatii la nivelul indivizilor, paradigma functionalista a elaborat o interpretare de tip holistic, care cauta sursele deviantei si criminalitatii la nivelul structuriolor sociale deficitare. Holismul (de la engl. Whole) sugereaza ideea ireductibilitatii intregului la suma partilor sale. In domeniul sociologiei deviantei si criminalitatii, functionalismul cunoaste deplina sa dezvoltare in deceniile cinci si sase ale secolului al XX- lea, avand ca reprezentanti principali pe Talcott Parsons, R. Merton si Kingsley Davis. Lui Talcott Parsons ii apartine conceptia structural- functionalista ce pleaca de la presupunerea fundamentala ca societatea este bazata pe o ordine normativa unanim acceptata datorita consensului valoric stabilit intre toti membri societatii. Astfel, omul este un individ conformist, suprasocializat, dominat de structuri care se supune atat presiunilor externe ale mecanismelor institutionalizate, cat si presiunilor interne datorate socializarii. Aceste presiuni determina conformitatea indivizilor cu normele si mijloacele institutionallizate , asa incat devianta apare doar ca o stare potentiala si nu ca o realitate efectiva. In aceasta concepttie este explicata mai degraba conformitatea decat devianta. In interpretarea parsonsiana, numai boala este acceptata ca tip de devianta legitima,

16

intrucat individul bolnav este scutit de rolurile, obligatiile, responsabilitatile pe care ar trebui sa le indeplineasca in mod normal in viata sociala. Conceptia lui Parsons s-a constituit intr-o ideologie conservatoare, intr-o sociologie a establishment-ului, a statu- quo-ului, care justifica structurile si functiile societatii si , prin urmare, cei care au continuat conceptia structural functionalista au incercat sa amelioreze caracterul conservator al acestei conceptii, propunand o serie de modificari. R. Merton, spre exemplu, a procedat la o codificare stiintifica a postulatelor functionalismului pe care a denumit-o paradigma analizei functionale. Cele trei postulate universale ale functionalismului l-au transformat dintr-o conceptie stiintifica intr-una ideologica: a) postulatul unitatii functionale toate activitatile sociale si toate elementele culturale sunt functionale in mod pozitiv pentru sistem. R. Merton critica aceasta idee, intrucat intr-o societate pluralista, postulatul unitatii functionale bazat pe consens deplin e contrazis de marea diversitate a sistemelor normative, care apreciaza in mod diferit caracterul functional sau disfunctional al unei actiuni. Din punct de vedere stiintific, sustine Merton, notiunea de disfunctie nu este echivalenta cu imoralitatea, de unde se intelege ca devianta poate avea caracter functional pentru anumite grupuri sociale si caracter disfunctional pentru altele; b) postulatul functionalismului universal toate activitatile sociale si toate elementele culturale au, in mod universal, functia de a promova sau mentine sistemul. Merton subliniaza ca exista atat efecte functionale, benefice pentru sistem, cat si efecte disfunctionale care ii ameninta echilibrul. Ambele efecte au un caracter manifest orientat ca atare, sau un caracter latent, determinat de consecintele involuntare ale unor actiuni sociale, de unde rezulta ca actiunile deviante pot fi consecinta, fie a unor disfunctii manifeste, fie a unor disfunctii latente; c) postulatul indispensabilitatii functiilor toate activitatile sociale si toate elementele culturale sunt indispensabile pentru unitatea functionala a sistemului. Merton apreciaza ca pot exista activitati sau elemente ale caror functii lipsesc sau sunt indeplinite de o serie de alternative functionale cu caracter echivalent numite substitute functionale. Devianta poate fi astfel un substitut functional pentru actiunile anumitor grupuri sociale
17

care nu pot accede la succes, bunastare economica sau pozitii privilegiate in societate, pe cai obisnuite. Indiferent de versiunile sale, traditionale sau moderne si de amendamentele aduse de Merton, paradigma functionalista este criticabila, intrucat pleaca de la premiza eronata ca societatea este bazata pe consens valoric, ceea ce presupune, obligatoriu, ca orice actiune devianta submineaza ordinea sociala a sistemului social. In consecinta, devianta este apreciata in mod exclusiv din punct de vedere al exigentelor de ordine si nu al motivatiilor personale ale indivizilor. In pofida criticilor, functionalismul sau structural- functionalismul are o permanenta vitalitate, supravietuind in sociologia contemporana.

18

3.2 Perspectiva funcionalist si evolutionista

Perspectiva funcionalist are ca principali reprezentani pe Auguate Comte, Herbert Spencer, Emile Durkheim, Talcott Parsons, Robert Merton .a. n anii 1950-1960 a fost perspectiva dominant n sociologie. Antropologul englez Bronislaw Malinowski a pus bazele funcionalismul sociologic. Funcionalitii concep societatea ca un sistem, ca pe un ntreg compus din mai multe pri aflate n interaciune, fiecare parte ndeplinind o anumit funciune. Conform acestei perspective societile tind spre echilibru, spre meninerea ordinii. Atingerea echilibrului este dependent de ndeplinirea funciei specifice de ctre fiecare parte a sistemului. Dac funciile nu sunt realizate, sistemul se dezechilibreaz i poat s moar. Funcionalitatea sistemului se asigur prin controlul social. Fiecare instituie ndeplinete o funcie social clar. Dar instituiile nu se manifest separat, ele sunt interdependente, sunt pri fundamentale ale societii care se prezint sub forma unui sistem complex i relativ stabil. Schimbarea social se produce numai n cadrul sistemului, care i pstreaz echilibrul i stabilitatea. Nu sunt acceptate micrile sociale brute sau revoluionare. Anumite pri ale societi nu-i pot ndeplini funciile i atunci devin disfuncionale. n acelai timp, diferite elemente ale socialului pot fi funcionale i disfuncionale. omajul, de exemplu, este ambivalent; el poate fi funcional prin ncurajarea creterii competenei profesionale, a performanelor individuale, prin crearea locurilor de munc pentru cei ce se ocup de asistena omerilor, dar poate fi , n acelai timp, disfuncional prin problemele sociale pe care le creeaz: srcie, alcoolism, insatisfacie, devian, etc. Pentru meninerea echilibrului i a stabilitii sistemului social este necesar s se asigure un consens social, adic un acord al membrilor societii asupra a ceea ce este bine, drept i moral. Procesul de socializare joac unul dintre cele mai importante roluri n obinerea consensului social. Perspectiva funcionalist ofer o bun interpretare a organizrii sociale, a raporturilor dintre componentele sistemului i rolul fiecrei componente. Capacitatea explicativ a acestei perspective este redus n ceea ce privete analiza proceselor sociale i a schimbrilor care au loc n societate. Funcionalismul insist asupra consensului, integrrii i stabilitii i nu acord

19

importana necesar conflictelor, instabilitii i neintegrrii. Funcionalismului i se reproeaz conservatorismul la care ajunge n cele din urm. Perspectiva evolutionista a fost prima formulata n sociologie, fiind fundamentata n special pe lucrarile lui Auguste Comte si Herbert Spencer. Aceasta perspectiva explica originea societatilor si cresterea lor din punct de vedere evolutionist. Evolutionismul a avut o mare raspndire n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa care a intrat ntr-o lunga perioada de ignorare. n ultimii ani se nregistreaza o semnificativa reconsiderare a acestei perspective antropologica. Evoluionismul este primul curent prin care antropologia se va defini ca tiin social n a doua jumtate a secolului XIX, reprezentnd momentul autonomizrii discursului antropologic ca discurs distinct ce are un obiect precis: "omul primitiv" i societatea sa. nainte de a detalia asumpiile evoluionismului n antropologie, nu este, credem, lipsit de interes, s aruncm o privire asupra genealogiei conceptului. Asemeni multora dintre conceptele pe care le utilizm azi ntr-un mod neproblematic, i cel de "evoluionism" i are originea n Iluminism, de unde provine caracterul lui antireligios i secularizant. Este enunat pentru prima dat la Sorbona n 1749 de ctre Jacques Turgot ntr-o conferin ce trata "stadiile dezvoltrii socio-economice i intelectuale ale umanitii". Turgot identifica trei stadii ale dezvoltrii materiale incipiente cele de vntor, pstor i agricultor i trei stadii spirituale stadiul religiei, al metafizicii i al tiinei. Sugestia "stadiilor de evoluie" va face carier ulterior prin Auguste Comte, care o va transmite secolului XIX cnd este preluat de tiinele sociale pe cale de a se nate. Problema "evoluiei" cunoate ns un traseu remarcabil n tiinele naturii din prima jumtate a secolului XIX, n forma opoziiei dintre "transformism" i "fixism" (opoziie care este formulat i azi ca "evoluionism contra creaionism"). Problema care anima dezbaterea privea modul de clasificare a speciilor, iar opoziia dintre grupurile de gnditori exprima, fr ndoial, un exemplu clasic de schimbare de paradigm, n sensul lui Thomas Kuhn. Lamarck i, ulterior, Darwin reprezentanii noii paradigme demit ncrederea n conceptele finaliste, afirmate ndeosebi de Linn i Cuvier, concepte care fundamentau clasificarea plantelor i animalelor conform unui sens
20

anterior, prestabilit, al ordinii lumii. Pn la Lamarck era un fapt general acceptat c n fiecare organism acioneaz o for vital care este ghidat de un scop predeterminat. Principiului finalitii i se va opune cel al cauzalitii (o rsturnare de accent a motenirii aristotelice dinspre cauza final ctre cauza eficient), respectiv un principiu ce presupune o transformare continu i indefinit. n alt form, controversa ia urmtorul aspect: ce exist n primul rnd, specia sau individul? Lamarck adopt fa de aceast ntrebare poziia unui realism gnoseologic: "speciile" sunt simple convenii umane; n fapt nu exist n sens ontologic dect indivizi determinai, supui unor transformri continue. Dou dintre susinerile transformismului au rupt ns decisiv cu tradiia metafizic din tiinele naturii: 1. Postularea genezei spontane a vieii, prin transformarea materiei nensufleite n materie vie un proces continuu, care se produce n permanen. Prin aceast tez se rupe cu urmele revelaiei cretine din tiinele naturii: procesul generrii vieii nu mai este blocat cndva "la nceputul lumii". 2. Noi specii se nasc mereu prin transformarea celor vechi sub aciunea diferiilor factori de mediu i ca adaptare la acetia tez ce demite teoria "fixitii", a creaiei originare a unui numr finit i imobil de specii. Charles Darwin va duce mai departe aceste susineri, care devin explicit revoluionare o dat cu punerea problemei spinoase a descendenei omului. Cu "Originea speciilor" lucrare ce apare n 1859 Darwin aduce o modificare important n problema seleciei naturale. Prelund o idee din "Eseuri asupra principiilor populaiei" (1798), lucrarea economistului englez Thomas R. Malthus n care acesta inventaria "pericolele" creterii numerice a populaiilor pentru supravieuirea speciei umane (reiternd de fapt o viziune hobbsian asupra societii), Darwin va considera c agentul principal al transformrii speciilor nu e adaptarea ci "lupta pentru supravieuire" ( struggle for life). Pentru c n fiecare generaie supravieuiete cel mai apt, se creeaz de la sine grupuri de organisme asemntoare. Interesul nostru pentru aceast tez vizeaz utilizarea ei ulterioar n teoriile rasiste de la sfritul secolului XIX.

21

Concluzia
Ca urmare a acestor meditaii i inovaii din biologie va apare un curent filozofic evoluionist, reprezentat n special de Herbert Spencer. Acesta trece metodic tema evoluionismului prin ntreg spectrul filozofic, plecnd de la "primele principii" din lucrarea cu acelai titlu, n care i propune s fundamenteze ontologic teoria, continund cu "Principiile biologiei", "Principiile sociologiei" i ncheind cu "Principiile moralei, tiinei i esteticii". De interes pentru antropologie rmn consideraiile din "Principiile sociologiei" (lucrare masiv publicat n 1860 n patru volume, i locul n care a dat cea mai extins dezvoltarea asupra evoluionismului). Fr ndoial, una dintre noutile semnificative propuse de Spencer este definiia societii. Aceasta e vzut ca "grup de oameni n care indivizi diferii din punct de vedere al descendenei coopereaz". Esenial pentru Spencer este faptul c dei este alctuit din uniti independente, societatea presupune n acelai timp o existen unitar, o entitate (idee preluat ulterior de Durkheim). Este o entitate n sensul c are o "via proprie", este asemenea unui organism viu i presupune o cretere continu. Pe msur ce se dezvolt, aceasta i complic structura, iar elementele ei devin din ce n ce mai solidare. Aceast micare este n acord cu principiul de maxim generalitate al evoluiei, formulat simplu ca "trecere de la omogen la eterogen". Pe seama acestui principiu, Spencer caracterizeaz societatea primitiv ca fiind asemntoare organismelor simple, n care masa ce le alctuiete este nedifereniat, omogen. Asemeni organismelor primare, continu analogia, diviziunea ei nu i-ar pune n primejdie viaa. Dac prin aceste susineri, ce situeaz societile primitive undeva jos pe scara evoluiei societii umane, Spencer deschide un orizont pentru evoluionismul antropologic, tot el, nelegnd societatea prin analogia organismului, va furniza modelul societal ce va fi implicat n funcionalism: "Ca i la organismele vii - scrie Spencer - diferenierea progresiv a gruprilor sociale ce alctuiesc societatea este nsoit de o difereniere progresiv a funciilor sociale. Funciile sociale, ca i cele organice, nu sunt numai diferite, ci sunt unite n aa chip nct s se fac reciproc posibile.

22

Bibliografia
1. Achim Mihu, Antropologie cultural, Ed. Napoca Star, Cluj, 2000 2. Mic tratat al marilor virtui, Ed. Univers, Bucureti, 1998. 3. Anthony Giddens, The Nation-State and Violence, University of California Press, Berkeley, 1987. 4. Aurel Codoban, Sacru i ontofanie , Ed. Polirom, Iai, 1998. 5. Benedict Anderson, Comuniti imaginate.Reflecii asupraoriginii i rspndirii funcionalismului ,Ed. Integral, Buc, 2000 6. Bhikhu Parekh, Religion and Public Life , n Church, State and Religious Minorities , Edited by Tariq Modood, Policy Studies Institute, 1997. 7. Bronislaw Malinowski, Magie, tiin i religie , Ed. Moldova, Iai, 1993. 8. Charles Taylor, Multiculturalism and The Politics of Recognition , Princeton University Press, Princeton, 1992. 9 Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures , FontanaPress, New York, 1993. 10. Critina Gavrilu, Antropologia vizual la nceput de mileniu III. Realiti n Sorin Todor Maxim, Bogdan Popoveniuc romneti i perspective europene 2006. 11. Frank J. Lechner, Global Fundamentalism , n Frank J. Lechner and John Boli (eds.), The Globalization Reader , Blackwell Publishers, Malden, Massachusetts, 2000. 12. Georges Bataille, Partea Blestemat. Eseu de economie general , Ed. Institutul European, Iai, 1994. 13. Georgeta Marghescu, Introducere n antropologia cultural , Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 1999. 14. Gilbert Durand, Aventurile imaginii, Ed, Nemira, Bucureti, 1999. 15. J. Martin Velasco, Introducere n fenomenologia religiei , Ed. Polirom, Moldova, 2008

(coord.), Mileniul III. Dialogul umanismelor?, Suceava, Editura Universitii Suceava,

23