Vanessa Beecroft Vanessa Beecroft este un artist contemporan de origine italiana, care in prezent locuieste in Los Angeles.

Deseori o regasim pe Vanessa in legatura cu arta relationala. Nicolas Bourriaud este unul din teoriei esteticii relationiste, care a descoperit punctul comun in proiectele artistilor interactiunea omului cu lucrarea artistica, participarea vizitatorilor fiind ceea ce desavarseste lucrarea artistica. Bourriaud este cel care a reusit adune intr-un proiect Traffic artisti precum: Vanessa Beecroft, Henry Bond, Rirkrit Tiravanija, Carsten Holler, Douglas Gordon s.a. care sa arate tendinta identificata in estetica relationala. Vanessa Beecroft a debutat cu jurnalele sale care ii documentau problemele puse de anorexie.Prima ei expozitie intitulata VB01 a avut loc la Milan, in 1993 unde a prezentat o serie de desene insotite de paginile jurnalului culinar personal. Artista a expus in numeroase galerii si institutii de prestigiu precum Gagosian Gallery, Muzeul Guggenheim din N.Y. participand la evenimente culturale precum bienala din Sao Paulo sau cea din Venetia dar a realizat si la comanda performance-uri sponsorizate de case de moda precum Luis Vuitton, Gucci s.a. Ea este cunoscuta pentru performance-urile sale realizate cu ajutorul unor modele de sex feminin, (in general nud, sau seminud), acordand atentie deosebita conceptului dar si partii estetice. Performanceurile sale sunt deseori arhivate cu ajutorul video-urilor sau fotografiilor, si sunt expuse ca lucrari de arta separate de rolul documentatiei pe care il au in prima instanta. Rezultatul compozitional este mai aproape de forma picturilor Renascentiste decat de forma arhivelor cu rol de documentare. Performance-urile, desi par usor executate, ele sunt gandite mereu in functie de relatiile create intre privitor, model si context. Mereu in aceste situatii efemere rusinea modelelor si asteptarile publicului pot genera diferite opinii, datorita tipului de experienta creat intr-un anumit context si dupa o anumita predispozitie a vizitatorilor. De aceea performance-urile artistei au fost comentate in nuante contrastante, fiind considerate ca fiind: arta, moda, geniale, teribile, provocatoare, sexiste, stanjenitoare, perturbatoare sau imputernicitoare (empowering). Ea a iesit in evidenta cu performance-ul realizat in 1998 in care 15 modele de lenjerie intima stateau nemiscate in fata audientei in New York la muzeul de arta contemporana Guggenheim. Ea nu a lucrat doar cu modele de sex feminin. Performance-ul VB39 a utilizat ca modele barbati precum cei din armata americana SEALs. http://books.google.ro/books?

id=sPGdBxzaWj0C&pg=PA239&dq=vanessa+beecroft&hl=ro&sa=X&ei=R 5IPUfbNKs22hAeK-YG4Aw&redir_esc=y#v=onepage&q=vanessa %20beecroft&f=false pg. 239 Train intr-o lume dominata de conexiuni create in mediul virtual. Jocul, socializarea sunt transpuse in mediul virtual, scapandu-ne autenticitatea relatiilor interumane. Probabil aceasta este unul dintre marile motive pentru care arta relationala opereaza in general cu aceasta interactiune umana, privitorii avand rol de catalizator in opera si uneori cel de experiment. Unul dintre cele mai mari performance-uri pe care Vanessa le-a realizat se intituleaza VB55 si se putea vedea, pe geam, de dinafara galeriei Neue Nationalgalerie museun din Berlin. La 35 de ani, artista a reusit sa intregeasca un performance ce implicau participarea a 100 de modele nud, la care interventia stilistica este aproape de zero. Beecroft a avut in performance-urile anterioare modele imbracate provocator, cu tocuri foarte inalte, cu peruci culorate, pictate pe piele, insa acum aceasta le-a lasat imbracate doar cu ciorapi fini, cu un aspect cat mai natural. Am dorit ca acele femei sa arate usor hipnotizate, in asa fel incat sa para ca au fost desprinse din audienta afirma artista intr-un interviu acordat pentru Guardian Unlimited. Ea afirma As spune ca include jena, rusine, ciolenta si abuz confirmand faptul ca si ea este jenata de performanceul propriu. Collier Schorr puncteaza faptul ca Beecroft este interesata despre estetica felului in care femeile arata cand sunt privite (http://books.google.ro/books? id=I1lLAQAAIAAJ&q=vanessa+beecroft&dq=vanessa+beecroft&hl=ro&sa =X&ei=R5IPUfbNKs22hAeK-YG4Aw&redir_esc=y ) Vanessa Beecroft picteaza portrete individuale si de grup in trei dimensiuni, femeile ocupand o anumita camera, pentru o anumita perioada de timp, atmosfera de neapartenenta creata prin aceasta situatie artistica se transmite si privitorilor. Important de mentionat faptul ca vizitatorii nu au voie sa atinga modelele, nu interactioneaza fizic cu ele. Una dintre primele sale expozitii a fost realizata in 1994, la galeria Cologne, unde Beecroft a prezentat 30 de fete tinere intr-o incapere la care publicul nu avea acces. Evenimentul era vizibil doar printr-o fereastra dreptunghiulara, prin care se creea senzatia ca vizitatorii se furiseaza sa le observe. Fetele aveau o figura similara, non-atletica, si purtau papuci negrii cu sosete pana la genunchi, lenjerie intima gri, cu topuri gri sau negre.

Prin uniformitatea costumelor se producea o unitate vizuala a compozitiei in spatiul respectiv, singurele accente fiind date de perucile galbene. Activitatea modelelor nu era una care sa umple acea perioada in care stateau expuse, ci mai degraba era o miscare plictisitoare, parca suficient de multa incat sa nu amorteasca complet de la posturile in care trebuiau sa pozeze. Faptul ca performance-ul a fost montat intr-o galerie din germania si a primit denumirea de A Blonde Dream, nu putea fi evidentiat mai tare de atat aluzia la cliseul aryan beauty, ideal propagat in perioada celui de-al Treilea Reich (perioada hitlerista). http://books.google.ro/books? id=ZSvSfCmzo2wC&pg=PA48&dq=vanessa+beecroft&hl=ro&sa=X&ei=R 5IPUfbNKs22hAeK-YG4Aw&redir_esc=y#v=onepage&q=vanessa %20beecroft&f=false pg 48 Nimeni nu actioneaza, nimic se intampla; nici nu va incepe nimeni nimic, nici nu se va termina nimic. Ibidem pg 51