Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDITORIAL
2
NAŞTEREA DOMNULUI – O ISTORIE PLINĂ DE SMERENIE
"Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui
neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."
Mândroiu Veronica
Clasa a VII-a A
3
vremea să nască Fecioara, n-a găsit casă, că era multă lume; de aceea a intrat
într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus
Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între
vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de
întinăciune.
Cei trei magi de la răsărit. În vremurile de demult, era într-o ţară din
Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe şi a spus şi acestea:
"Va răsări o stea din Iacob şi va zdrobi căpeteniile Moabului". Prezicerea
aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători şi ei au făcut-o cunoscută şi
împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi, care se
uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi cunoscători de
stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la
apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată
naşterea unui mare împărat. Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au
întrebat: "Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua
Lui şi am venit să ne închinăm Lui?". Şi auzind împăratul Irod s-a tulburat. A
chemat în ascuns pe magi şi le-a spus: "Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul
despre Prunc; dacă îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui".
Spunea aceasta ca să afle unde este şi să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari
şi i-a întrebat: "Unde spune Scriptura că Se va naşte Hristos?". Ei i-au spus: "în
Betleemul Iudeii!". De la Irod magii au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră
în răsărit mergea înaintea lor şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi
intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi i-au
adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la
Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că a fost amăgit de
magi, s-a mâniat foarte şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem
de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus
lui Iosif: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt". Şi Iosif a făcut
aşa. A luat Pruncul şi pe Mama Lui şi s-a dus în Egipt.
5
NAŞTEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOAREA VIEŢII
Hristos a coborât din ceruri pentru ca noi să-I ieşim întru întâmpinare
pentru trăirea virtuţilor care duc la desăvârşire.
Ziua de Naştere a Domnului este ziua de naştere
a păcii. El S-a născut pentru noi într-un staul de
animale, ca noi să facem voia Lui. Să avem
aşadar fiorul sfânt, trăit de magii care au mers să
se închine Mântuitorului, aducând daruri Celui ce
S-a făcut om pentru ca noi să ne îndumnezeim
lucrând cu grijă la credinţa şi faptele noastre.
An de an bucuria sărbătorii Naşterii
Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră
fiinţă. Este de fapt partea comuniunii noastre la
bucuria cea sfântă şi fără de sfârşit a vieţii
dumnezeieşti, bucurie pe care o zugrăveşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan
care spune: „Viaţa S-a arătat şi am văzut-o şi vă mărturisim şi vă vestim viaţa
de veci, care era la Tatăl şi S-a născut nouă”. Această sfântă sărbătoare aduce,
aşadar, în sufletele credincioşilor, multă bucurie şi smerenie.
Mihai Mădălina, clasa a VI-a A
6
Prieteni buni pe viaţă
- lecturi la gura sobei –
7
- Cum te-aş putea uita vreodată, Lars ? Nu doresc să mi se
întâmple asta nici în cele mai groaznice coşmaruri pe care le am, răspunse
Klara.
Cei doi se îmbrăţişară, încălzindu-se reciproc. Inimile lor băteau
liniştit, corpurile lor vibrând sub atingerea caldă. Însă totul s-a sfârşit asemeni
unui vis, brusc. Prinzând-o de mână, Lars o conduse pe Klara într-o casă veche,
aproape dărmată de calamităţile naturale. Acoperişul de un roşu pal se îmbina
pe deplin cu locuinţa veştejită. Au intrat înăuntru şi au remarcat o cameră
mobilată frumos, în care se afla şi un pian.
Lars se aşeză şi mângâie clapele, creând o profundă vibraţie
sonoră. Notele muzicale se contopeau sublim formând o melodie splendidă,
celestă. Când aceasta s-a sfârşit, cei doi parcă ascultau ecoul răsfrânt al
instrumentului divin într-o profundă reculegere. Ei au ieşit din locuinţă şi s-au
aşezat pe o bancă rece, apropiindu-se unul de celălalt. Privirile lor s-au
intersectat. Un zâmbet dulce s-a desenat pe buzele pline ale Klarei, însă Lars şi-
a coborât ochii spre pământul acoperit de mantia albă.
- Klara... Eu te cunosc de când mă ştiu, suntem prieteni de o
veşnicie. Mereu mi-ai fost alături când simţeam că totul este împotriva mea, şi
eu de asemenea... Aş putea adăuga că suntem chiar nedespărţiţi. Doar tu ştii
că marea mea iubire este pianul, fiind şi singura persoană care mă încurajează.
Acum câteva zile profesorul meu de pian mi-a spus că doreşte să participe cu
câţiva elevi la un concurs în Germania... spuse Lars cu vocea sa melodioasă pe
un ton mai grav.
- Poţi pleca dacă asta simţi. Eşti liber şi ai o viaţă întreagă în faţa ta
să faci ceea ce vrei. Mereu ţi-ai dorit o asemenea şansă care nu vine decât o
dată în viaţă, poate. Nu te ţine nimic legat de acest loc, am dreptate ? întrebă
Klara încetişor, sperând că nu va părea disperată să-i audă răspunsul.
- Într-adevăr. Nu mă leagă nimic de acest loc, spuse el în timp ce
ochii lui au sclipit într-un fel necunoscut până acum de Klara. Mulţumesc că m-
ai ajutat să realizez asta. Mâine dimineaţă o să plec şi mă voi întoarce peste
câteva luni, răspunse entuziasmat Lars.
Dar Klara nu se aştepta la un asemenea răspuns, nu şi-ar fi
închipuit niciodată că el ar pleca aşa, pur şi simplu. Să o lase precum tot ce s-a
întâmplat în trecut ar fi fost istorie... Ea a zâmbit afectată şi şi-a şters lacrima
caldă care se scurgea încet. Dorea ca Lars să fie fericit, indiferent dacă asta
însemna să rămână sau să plece. Şi... ea nu a fost niciodată egoistă.
***
***
***
Klara se afla în acelaşi parc în care amintirile ei erau vii, acelaşi loc
mirific. Soarele îşi răsfira ale sale raze peste întreaga natură. Pe cerul albastru
norii pufoşi erau risipiţi. Jos, pământul uscat era decorat cu bănci galbene din
lemn şi copaci cu coroane impunătoare. Fiecare ram era acoperit cu zeci de
frunze verzi, unice.
Pe o bancă decolorată stătea îngândurată Klara. Rochia ei de doc îi
desena trupul zvelt şi gingaş, în timp ce ochii se pierdeau în depărtare. Din
spatele ei, se auzeau ecourile unor paşi care se apropiau de ea. Şi-a întors
privirea şi l-a văzut pe Lars. O lacrimă caldă i s-a scurs încet, iar un zâmbet i-a
apărut pe buzele roşii.
9
- Îmi pare rău, şopti Lars. Ar fi trebuit să-ţi dau un telefon sau
ceva. În tot timpul ăsta... ţi-am simţit lipsa. Dar acum sunt aici, totul poate
redeveni la normal. Mi-am împlinit visul, am câştigat premiul cel mare.
Profesorul a inventat partea cu „trăitul pe vecie în Germania” şi mă simt mai
uşurat... Acum, tu eşti viaţa mea.
Lars se aşeză pe bancă, lângă Klara şi aşteptă reacţia prietenei lui.
- Mă bucur că ai câştigat, spuse Klara înăbuşit, întorcându-şi
privirea către cerul acoperit de nori.
- Îmi pare rău, repetă Lars. Vino!
Lars o conduse pe Klara la casa veche şi se aşeză la pian, la fel ca
în acea zi de iarnă în care totul s-a schimbat. Degetele sale delicate şi lungi
atingeau ritmat clapele, cu o măiestrie înnăscută. Sunete divine, celeste ieşeau
din minunatul instrument. Orchestra Raiului s-ar fi minunat de splendoarea ce
învăluia talentul băiatului.
Şi aşa vom fi până vom muri, prieteni buni pe viaţă, şopti Lars.
10
Colaje realizate de elevi ai
claselor a III-a
11
Ce semnifică naşterea Domnului?
Este una dintre cele mai frumoase sărbători care ne aduce nouă
oamenilor mântuirea. Eu mă pregătesc pentru iarnă cu mănuşi, ghetuţe şi haine
groase.
Trifan Cristina, clasa a II-a A